18,350 matches
-
nopți vei mai sta, câte zile mai poți să mă-nduri în trecut? Câte ore am timp, câte clipe din ceas? Bun rămas, eu mă duc să colind ochii mei trecători, trupul meu de pământ Văd bine, Doamne,luna sub nori melcii ... Citește mai mult Cu umbră mă-nsoțesc, Doamne, cu fumulaproape nu mai știu cine suntvăd bine, mâinile musca pământ,văd bine, unghiile sapă tărâmulde cețuri și vânt;Văd bine, Doamne, oasele mi se frâng,mă-mbracă-n lințolii de morțiBate
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
și pașii nimănui sub tei subțiri... Tăcând frumos, ca rană îi mai simți cu degete de cretă, pește vânt, scriind scrisori cu dangăt de pământ Și tu adormi, să poți să te mai minți ca-n colbul vieții, răscoliți de nori, părinții întorc timpul, rând pe rând, și apa din izvoare, așteptând să-și spele părul veșted de ninsori. Ei vin plecând și pleacă nevenind în pasca aburita, în liniștea de ieri când mirosea a mama, mai mult ca nicăieri, când
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
lor - doar un adânc de cearăși pașii nimănuisub tei subțiri...Tăcând frumos, ca rană îi mai simțicu degete de cretă, pește vânt,scriind scrisori cu dangăt de pământSi tu adormi, să poți să te mai mințică-n colbul vieții, răscoliți de nori,părinții întorc timpul, rând pe rând,și apa din izvoare, așteptândsă-și spele părul veștedde ninsori.Ei vin plecând și pleacă nevenindîn pasca aburita, în liniștea de iericând mirosea a mama, mai mult ca nicăieri,cănd mirosea a tata, ... XXVIII. UN
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
care cântau mii de păsări cu glasuri de vioară, de oboi și de piculină, un întreg concert...Mergeam pe sub umbra unor goruni bătrâni care țineau pe vârfuri pânza albastră a cerului, spălăcită de-atâta lumină, printre care treceau leneși câțiva nori zdrențuiți spre apus. Lăsasem trăsura cu caii să pască și plecasem să mă tăvălesc pe iarbă; în urma mea, domnița Deleș plângea, am văzut-o cum i se scurgeau pe obraji lacrimile pe care din când în când le ștergea cu
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
destinații. În 2011 am lansat colecția Aviator, au trecut doi ani de atunci, iar eu am rămas la fel de atașat de latura aeronautică. Mă bucur că am fost desemnat câștigătorul concursului și mă bucur că numele Cătălin Botezatu va ajunge printre nori”, a spus designerul.
Noile uniforme Tarom, create de Cătălin Botezatu [Corola-blog/BlogPost/93572_a_94864]
-
cum vor reacționa la frustrare, atunci când nu vor primi ce și-au imaginat. Parafrazând pe Cămil Petrescu aș spune “câte așteptări atâta drama”. Am încercat să mă pun pentru o clipă în locul tău doamne, m-am așezat pe jilțul de nori și uitându-mă în jos cu priviri agere de pasăre de pradă am văzut câteva miliarde de indivizi jumătate împungând cu pumnii în sus, jumătate cu palmele deschise, fiecare avea un dar de cerut, nu era unul să nu pună
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93646_a_94938]
-
specific aparte, cu șerpași și porteri, dar cu peisaje care au deschis ferestre de vizibilitate spre marele munte. Norocul ne-a dus spre înălțimi, cu iaci și zăpada până la fereastra trecătoare Goecha. La 4.900m de unde Kangchendjonga a apărut din norii de ceață, în preajma îi stau alte vârfuri de ghiață și înălțimi de necucerit. Un ajutor de neprețuit a fost cel al șamanului care ne-a însoțit și care ne coordona gândurile.” 2012 - Conferința Anuală a „Clubului de la Romă” - prezintă materialul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93649_a_94941]
-
cu aparente hiatusuri spațiale, colecțiile de obiecte: Privim colecția ca pe un citat din cartea satului. Nu ținem cont de faptul că lipsește „câmpul” dintre piese, zona care este reprezentată în sat: cer, pământ, praf, noroi, pietre, apă, păduri, munți, nori...(„Rosturi”, 1992, citat pe site-ul muzeului). Sala a doua, „Fast”, își întâmpină privitorul, propunându-i aceeași dispunere rarefiată a obiectelor și ansamblurilor, în vederea sugerării unei duble semnificații: pe de o parte evidențierea elementelor prezentate, în continuitatea discursului muzeal început
Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti – un discurs modern despre actualitatea tradiţiei [Corola-blog/BlogPost/93699_a_94991]
-
Pentru veșnicii?.. Suferi-vei veșnic, fată, Renunțând-iubind... Nu se-ntoarce niciodată Cel rămas în gând. (vol." Cabana de foc") SĂRUTUL Privesc cum freamătă copacii Sub verde crud, amețitor, Iar cerul se încrunt-a ploaie... Noi doi ne sărutam pe-un nor. Privesc cum freamătă copacii, Ramuri se împletesc sublim, Sărutul nostru-i fără margini, Nu este timp să ne oprim. Sub ploi de vis, furtuni sau soare, Din viitor, înspre trecut, Vibrând, cu bucuria vieții Voi continua să te sărut. Stejarii
POEME de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377115_a_378444]
-
dispunem și a experienței echipei medicale multidisciplinare care s-a ocupat de acest caz”. Intervenția cu un grad de complexitate ridicat a durat peste șase ore și a presupus utilizarea circulației extracorporeale. De parcă nici nu au trecut razant cu soarele, norii vieții actriței Cristinei Stamate s-au spulberat necrezut de repede. La numai două luni de la operație, actrița a pășit iarăși, grabnic, împrospătată de energii și dragoste, pe scenă. „M-am operat pe 21 ianuarie”, spune după victorie, eroina scenelor teatrului
CRISTINA STAMATE. DACĂ MAREA AR FI LUMEA DINTRE NOI… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377117_a_378446]
-
care ne-a legat cândva de o anumită persoană dragă și, nu numai ..., ispitiți de dorul de a ne aduce aminte, cel puțin, câteva din clipele frumoase petrecute împreună, de ceea ce a spus sau a făcut, încercând să zburăm, dincolo de nori, dincolo de Cer, printre ceață, ploi, furtuni și sori născuți într-o frumoasă vară fierbinte, până la Escadrila din Ceruri, pentru a-i mai vedea, măcar o clipă, pe cei care au intrat în “Poliția Aeriană Strategică” de apărare a Universului. Astăzi
DOR DE NAE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377127_a_378456]
-
pilotului care brăzdează înaltul cerului, odată ajuns acolo sus, este răsplătită din belșug, din bunătatea și fericirea dumnezeirii. Când ajungi să vezi și să cunoști cerul, să te hrănești cu parfumul frumuseții depline și să te prinzi în horă cu norii care te însoțesc, să admiri cu uimire panorama de vis a unei văi acoperită de un ocean verde și cea a munților încărcați de zăpadă. Când simți și trăiești magia zborului, nici o glorie a pământului, nici cel mai bun prieten
DOR DE NAE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377127_a_378456]
-
cuc, Atent le dă la toți de veste Din cuibul pripășit în nuc, Că liniște-n cetate este. Acesui rai odihnitor Ce n-are prinț sau împărat, Doar soarele strălucitor Îi face traiul mai bogat. El, cu alaiul lui de nori, Aduce seve și lumină Pentru supușii iubitori Și poartă numele: grădină. *** Ciclul "Vara" Volum "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: Un rai lumesc / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1647, Anul V, 05 iulie 2015. Drepturi de Autor
UN RAI LUMESC de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377154_a_378483]
-
și, mai cu seamă, la lupta în urma căreia au readus-o în Sparta pe sora lor, frumoasa Elena, răpită de Tezeu. Aici, Polux este rănit, iar Castor își pierde viața. Pentru a-l salva, Zeus își învăluie fiul într-un nor, ridicându-l în Olimp, dar acesta refuză nemurirea în absența fratelui său. Stăpânul Olimpului îi respectă alegerea și decide ca frații să-și împartă viața... între Infern, unde ajunsese Castor, și Olimp, alături de zei. Emblematică poveste, nu-i așa? „Răzbunarea
ALBASTRUL DE GORGONE, PREFAȚĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377146_a_378475]
-
ce dezmiardă îndelungat și pătimaș trupul pământului iubit ce prinde dintr-odată, copleșitor, să ardă. Mă amețește îndepărtatul zbor al berzelor hoinare care sfidează soarele în căutările prelungi și cumpănite a umbrelor topite-n pânzele păianjenilor albi țesute migălos pe norii zilei adormite. Între plutirea calmă și mult prea statica căldură, simt dintr-odată cum mă pierd de toate și de mine, cum mă desprind din forma-mi din ce în ce mai ostenită și, să mă-nalț în zbor spre infinit îmi vine! Referință
ÎN ARŞIŢA ZILEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377188_a_378517]
-
migratoare, prima zburătoare ce și-a făcut cuibul pe hornul unei clădiri înalte din apropierea casei sale. Acea pasăre, cocostârcul, i-a vorbit despre magia primăverii simțită și de văzduh, pentru că odată cu primăvara stelele își aniversează sărbătoarea așteptând serile senine fără nori. Ghiocelul, miracolul vieții, a însuflețit majoritatea compunerilor. Un băiat a mers într-o grădină plină de ghiocei pentru a alege mamei sale un micuț simbol al iubirii sale. Și-a aruncat privirea peste zăpada primăverii și a ales o floare
ALCHIMIA PRIMĂVERII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377185_a_378514]
-
totul, chiar și pe Dumnezeu: „Vedeam aievea parcă un coteț Vopsit albastru, învelit cu fier Și plin de porumbei fâlfâitori, În timp ce un bătrân boier, Cu barbă albă, gros și cam pitic, Ieșea din casa-i mare cât un palat, Scoțând nori de fum din pipă, Îmbrăcat într-un halat Cu mânecă largă cât o aripă, Și zvârlea spre albii porumbei Boabe aurii de mei... (Dumnezeul copilăresc) Voiculescu explorează ca și Blaga, Pillat sau Maniu virtuțile artei naive: apostolii îi aduc lui
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
așezi la margine de drum. * Când trec fecioare-n vale la izvor Le farmeci cu un vers și o privire Tu visătorul cu ochii plini de dor Le vinzi promisiuni dulci de iubire! Iar seara când se-ascunde Luna-n nor Cearceafuri se aud gemând de ... fericire! * de Gabriela Mimi Boroianu 28.03.2015 Referință Bibliografica: Visătorul / Gabriela Mimi Boroianu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1549, Anul V, 29 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gabriela Mimi Boroianu : Toate
VISĂTORUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377208_a_378537]
-
sub soare în amiezi Să nu întrebi izvorul ce-i spune melodia Ce-o susură-n suspine...să nu întrebi, să crezi! * Să crezi că ploaia varsă, nu apă ci iubire Din ochi ce te veghează tăcuți de dup-un nor Că soarele nu arde doar sărută-n neștire Cu buzele femei ce-a suspinat de dor... * de Gabriela Mimi Boroianu 07.03.2014 ................ * Senin * Lovea tristețea-n tine ca-ntr-un gong Se răzbuna lovind cu-ncrâncenare Doar umbra te-nvelea
DRAGOSTEA ESTE UN DAR! de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377231_a_378560]
-
transformat în cerul necuprins Și sărutându-ți pletele saline Cu dragoste tristețile ți-am stins * Căci te-am cuprins în mine ca un dor Și te-am născut apoi ca pe-o minune Să ai în față o viață fără nor "Senin" să-ți spun iar tu să-l porți ca nume! * de Gabriela Mimi Boroianu 07.03.2015 ................... * Suflete lumină * Eram cândva o minge de magică lumină Ce-a coborât din ceruri să prindă chip de lut Și ne unea
DRAGOSTEA ESTE UN DAR! de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377231_a_378560]
-
Simti aerul călduț, care începuse să-i pătrundă prin geaca îmblănită, de când făcuse primii pași, din scara blocului. Se bucură că primăvara își făcea loc ușor, o dată cu primele raze de soare ale lunii martie, care reușiseră să iasă de după un nor. Aerul se dezmorțise și pe alocuri se mai văd grămăjoare de zăpadă, negricioase la suprafață, care se simt amenințate de primele grade ce urcă în termometru. Magazinul este la trei blocuri distanță de cel în care locuia dânsa. Ca să ajungă
RĂPIREA (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377194_a_378523]
-
lui Ioviță, lui Radu și cu cine s-o mai întâlni el, ce minuni, să vadă și ăștia că e om umblat, nu e un prost așa cum îl cred ei. Iar privi pe stradă, din pământ și din moloz ieșau nori de praf prin razele soarelui. Se auzi un sunet care-l trezi definitiv din gândurile lui. Era alarma, anunța că s-a terminat bombardamentul pe ziua aceea. Apoi forfota de dinainte, în sens invers, căruțe, mașini , trăsuri, tramvaie se înghesuiau
VALIZA CU BANI, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377199_a_378528]
-
tu știi Și ieși lângă poartă ofranda să-i iei. * Și gândul mi-l las în raza de soare Ce mătură câmpul abia înverzit S-ajungă unde cerând îndurare Așteaptă un suflet de dor răvășit. * Mi-s mâinile pieptăn prin nori fumurii Despletind vise și albă speranță Ca-n lacrimi de rouă să nască o zi O iubire eternă ce trece de-o viață. * Iar ochii ca stele vegheaz-un cuvânt Ce revarsă spre cer plângând rugăminți Inundând cu iubire de versuri
IUBIRE ETERNĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377246_a_378575]
-
de primăvară parcă te plimbai pe cer printre stele și luceferi, c-un contur de lună plină, rătăcită prin grădină. stam lungit pe iarba deasă și priveam la tine-ntruna, erai tu sau era luna? tot călătorind cu mintea printre norii afumați, iarba a crescut prin mine, parcă săvârșeam un rit, spiritul a luat-o razna, ploile m-au învelit și-am visat că am murit. tot pământul se topea și eu m-agățam de cer, tot zburam printre neant, eram
VISUL UNEI NOPŢI DE PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377255_a_378584]
-
norișor aducător de ploaie. Începuse a se înnopta. Căldura nu scăzuse. Cei mai lacomi de muncă veneau alene spre casele lor, neuitând să treacă pe la troiță ca să se-nchine. Toți nădăjduiau ca Pronia Cerească se va milostivi de ei aducând norii cu ploaie... Dacă i-ar fi privit cineva așezați în rând cu troița, ar fi crezut că secerătorii alcătuiau o adevărată procesiune. Toți erau tăcuți, cu frunțile plecate, iar, când se găseau la troiță, se închinau cu evlavie. Cum trecuse
TROIŢA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377250_a_378579]