1,758 matches
-
masculin. 2. Modalitatea de valorizare instinctiv-pulsională este legată de pulsiunile Inconștientului și se manifestă prin descărcare pulsională în ritualuri orgiastice. Din punct de vedere simbolic, ele sunt în legătură cu „arhetipul nocturn” al principiului feminin. 3. Modalitatea stilistică, ce presupune o atitudine nostalgică, de “întoarcere la origini”, corespunde „arhetipului matern” și este expresia unei conduite de refugiu, a unor „valori conservatoare”, de retragere cu închidere și fixare/imobilitate, întoarsă către trecut. 4. Modalitatea stilistică, ce presupune o atitudine de tip proiectiv, de deschidere
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
le bănuim că ar exista, păsările rămân fără cânt, un anume hieratism domină melancolia poetului. Principiile eterne ale naturii, aerul, apa, pădurea capătă semnificația unor evenimente umane fundamentale, desfășurate într-o geografie cu contururi ferme, dar sustrase timpului, evocarea este nostalgică, exprimând dorul de călătorie; mișcarea interioară, neliniștea întreținută de instinctul mi-grației este sugerată de instabilitatea peisajului, echivalent simbolic al naturii interioare. De aceea, poetul cântă "migratoarele păsări", "hohotul vântului", "valurile întunecate și sumbre", semne ale instabilității, lumii fenomenale, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
război mondial, când universitatea Regele Ferdinand I s-a refugiat la Sibiu), s-au detașat poeți de valoare ca A. Doinaș, I. Negoițescu, Ioanichie Olteanu, Radu Stanca, care vor cultiva în "Revista Cenaclului Literar"și apoi în volume, o poezie nostalgică, discretă, în formule alegorice, în parabole, romanțe, pasteluri și balade. Poezia lor rezistă prin timp ca un act de cultură, în sensul că transpunerea ideii și a sentimentului se realizează într-o formulă viabilă. Cercul de la Sibiu aduce exemple edificatoare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Levant, care murind, aude un sunet de corn, asemenea eroului din "La Chanson de Roland", dar numai pentru o clipă: "Să suni până mor către cerul senin/ atunci asfinți după creștete luna/ și cornul sună însă foarte puțin." Un sentiment nostalgic cuprinde baladele, care sunt elegii ale neîmplinirii; fecioarele își pierd frumusețea în unde ("Elegie"); feciorul, sluga lui "Crai de ghindă", așteaptă, trist și tăcut, porunca; grădinarul poartă în el povara unui vis: "ca un cer închis" ("Trandafirul negru"). "Acela-care-nu-se-teme-de-nimic" va
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Editura Tineretului, 1961; "Clipe", E. P. L., 1968; "Steaua singurătății", Editura Tineretului 1968; "Versuri", "Cele mai frumoase poezii", Editura Albatros, 1975. T. Utan debutează sub semnul poeziei reportaj. Treptat, devine stăpân pe cuvinte și pe uneltele sale și un anume sentiment nostalgic îi animă scrisul. "Steaua singurătății", volum antologic, integrează firesc sentimentul unei iubiri pierdute, ipostaza dezrădăcinatului, satul, grădina, pajiștea și un întreg univers floral (busuiocul păpădia, gherghina). Florile nu au o existență a lor, ca la D. Anghel sau Mihail Celarianu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
subțiri". Fuga din fața civilizației ne trimite mai degrabă la expresioniștii germani, pentru că un râs-plâns cuprinde universul, un timp fără timp, un oraș letargic, căzut în somn, se dezvăluie fără posibilitatea de-a ieși din impas. A. I. Zăinescu este un poet nostalgic și cu cât înaintăm în volume este tot mai nostalgic și mai obosit 1: Toată noaptea scoicile vin să moară pe țărm/ Marea atunci se întoarce pe partea cealaltă.". "În volumul "Grădinile ascunse" reînvie melancolia dezrădăcinatului și retrăirea nostalgică a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
germani, pentru că un râs-plâns cuprinde universul, un timp fără timp, un oraș letargic, căzut în somn, se dezvăluie fără posibilitatea de-a ieși din impas. A. I. Zăinescu este un poet nostalgic și cu cât înaintăm în volume este tot mai nostalgic și mai obosit 1: Toată noaptea scoicile vin să moară pe țărm/ Marea atunci se întoarce pe partea cealaltă.". "În volumul "Grădinile ascunse" reînvie melancolia dezrădăcinatului și retrăirea nostalgică a obsesivului gest culegerea de struguri: "Vița de vie și-a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poet nostalgic și cu cât înaintăm în volume este tot mai nostalgic și mai obosit 1: Toată noaptea scoicile vin să moară pe țărm/ Marea atunci se întoarce pe partea cealaltă.". "În volumul "Grădinile ascunse" reînvie melancolia dezrădăcinatului și retrăirea nostalgică a obsesivului gest culegerea de struguri: "Vița de vie și-a scuturat frunza pe cer, deasă și n-a găsit pe nimeni acasă". Din când în când versurile ne trimit la solemnitatea tristă a invocaților simbolistului Iacobescu: "A mai trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
contemplative, întru atingerea ultimei esențe. Poetul a asimilat experiențe care ne trimit la Ion Barbu, M. R. Paraschivescu, Emil Botta, Al. Philippide, conturându-și, totuși, un profil propriu într-un peisaj fin creionat, alimentat din când în când, de un nostalgic eminescianism: De mână amândoi vom trece/ în umbra orelor, curând,/ Femeie, tu, eroare blândă/ A încordării care sunt." Mircea Ciobanu "Imnuri pentru nesomnul cuvintelor", E. P. L., 1966; "Patimile", Editura Tineretului, 1968; "Epistole, E. L., 1969; "Etica", Editura Albatros, 1971; "Cele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
toate/ se adună cu-nveliș, îți jinduim toți clipa/ când goală-n fața noastră vei apărea lucind/ O, urletul cu care te despicarăm, moarte!/ O, sângele pe buze, al primului hymen!/ Prima fecioară a omului". Obsesia morții, ipostaza sentimentală și nostalgică este într-un fel bacoviană: "Goală, soru-mea se-ntinde,/ Și o aud gemând. Îi pipăi clar obrazul și urlu" sau " Va veni un dric la voi, ca melcul,/ cu cornițe negre scoase afară./ Signor vierme, cu profilul gingaș,/ Chip de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în poezia lui ecouri din A. E. Baconsky, din poezia oratorică și discursivă caracteristică generației de poeți de după Eliberare 2. Cu cât ne apropiem de perioada 1960-75, se încearcă virtuțile cuvintelor, așa cum Petre Stoica 3 a învățat să construiască lumi nostalgice (ce ne trimit la expresioniști, dar și la tradiționaliștii care cântă: casa, copilăria și satul, abordate de el, altădată, într-o formulă voit prozaică), încât tot ce ne spune despre iubire, durere, stări nevrotice bacoviene coboară balanța spre cotidian și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
experimentat după aceea și alte modalități, a continuat să scrie o poezie de nobilă inspirație și impecabilă execuție.7 Cu ecouri din Bacovia, Coșbuc, Anghel, Iosif, Voiculescu 8, poezia lui este un cântec continuu și monoton, alimentat de o muzică nostalgică și parcă obosită 9. Analog se înfățișează (dar în expresie mai palidă), producția lui Ion Rahoveanu. Pluralitatea răsunetelor din poezia epocilor anterioare dă stilului acestor poeți și al multor altora o tentă eclectică. Menționăm, prin urmare, și alte câteva nume
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Autoportret în august", E. S. P. L. A., 1962; "Continentele ascunse", E. P. L., 1965; "Sfera gânditoare", E. P. L. 1967, "De dragoste de țară", Editura Tineretului, 1967; "Poezii", E. P. L., 1968; "Noblețe de stirpe", Editura Tineretului, 1968; "Spațiile somnului", E. P. L., 1969; "Nostalgica tiradă", E. P. L.,1970; "Cântece de strună", Editura Militară,1971; "Poezii", 1973; "Miază-noaptea miresmelor", Editura Cartea Românească., 1973; "Zenit de anotimpuri", Editura Eminescu, 1974; "Sărbătorile omului", Editura Minerva, 1975. Gr. Hagiu debutează în 1962 cu volumul "Autoportret în august" și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
e preocupat de problema artei și a destinului în poezie: "Atât doar poetul trebuie să creadă/ că fericite-i sunt suflarea și destinul". Câteva poeme de dragoste ca "Iartă-l pe cel", " Crezi poate", " Dorm și visez" poartă un "ce" nostalgic, fără însă să ne convingă. Într-un poem ca "Aflați", încearcă să se definească. Firea deosebită a poetului e "o câmpie verde/ unde aleargă și îngenunchează/ un cal de crin plângând sfâșietor/ un cal de crin plângând ca o minoră
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Agonice", poezii, Eminescu, 1970; "Coline", Editura Cartea Românească, 1970; "Sala nervilor", sonete, Editura Cartea Românească, 1971; "Leac pentru îngeri" (selecții), Albatros, 1972; "Răsad de spini", poezii, Editura Cartea Românească, 1973; "Pasteluri", Albatros, 1974. O caracteristică a poeziei sale este starea nostalgică; poeta se află undeva între vis și realitate: "Parcă plânsesem mult și dormeam/ și mi-era cald și teamă de vis." Constanța Buzea este o poetă a emoției și a intuiției. Când încearcă să scrie o poezie de idei, inspirația
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fac să tacă." O glosă eminesciană ne invită la stoicism când e vorba de iubire: "Trăitor într-o morișcă/ Neagă, jură, fă ce vrei./ Fundul văii va fi martor/ Lângă linia ferată/ Lângă sângele femeii/ Risipit în lungul ei." Locul nostalgic, în care soarele a putrezit și în care zidurile au făcut mucegai,este orașul populat cu măști și în care poeta cheamă gânduri sinucigașe: Mă constrânge veghea pe înălțime,/ zilnic îmi inspiră gând sinucigaș/ Să nu pierd prilejul golului din
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mireasă", Editura Cartea Românească, 1973. Poemele Ilenei Mălăncioiu evocă întâmplări, pentru a ne sugera stări afective: drumul este întunecat și boii timpului șchioapătă din cauza potcoavelor care-i rănesc; la răscruce, berbecii se împung și îi taie drumul, generând un sentiment nostalgic: "Eu am plecat din munte prea devreme/ și mi-au amestecat pe drumul lung/ De bunăvoie turmele în suflet/ Să vadă și să râdă când se-mpung,". Universul spre care se îndreaptă poeta este cel al copilăriei și al satului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în volumele anterioare îmbogățind registrul liric printr-o mai accentuată pondere civică, dar comunicând și o anumită nostalgie, un profund sentiment al iubirii ajuns ca în "Mirabila sămânță" la amiază, la maturitate. Dacă "Smulgerea din părinți" aduce un sentiment ușor nostalgic, al desprinderii din părinți, fără reușita de a-și depăși condiția, poemul "Repetabila povară" acuză conștiința declinului, a propriului nostru declin: Ca povară îi simt și ei știu că-i așa, până când și ei vor începe a simți/ că povară
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
interbelică), un poet al emoției, un poet sentimental, indiferent de temele abordate. Volumele: "Floarea soarelui" (1953), "Versuri alese" (1955), "Carnet" (1961), "Oglinzi" (1963), "Aproape de pământ" (1968), "Na greul pământului" (1970) se înscriu în epocă prin temele ocazionale, civice, prin evocarea nostalgică a locurilor băștinașe. Redescoperă universul lui Francis James, ascultă tăcerea și vorbește despre misterul fără margini al sufletului, despre lumea de dincolo de moarte, despre vis și despre dragoste, despre un trecut care l-a obosit. Iată-l sentimental într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
al poeziei conceptualizate ce ducea spre ermetism sau a jocului distructiv al avangardiștilor (care au împins poezia spre o „litera tură a tăcerii“ - Ihab Hassan), eclectismul rafinat, care presupune codificarea mul ti plă/hipercodificarea și recuperarea trecutului, dintro perspectivă ironic nostalgică, ludică etc. Rescrierea majorității temelor (chiar și a celor cu deschidere spre tragic sau metafizic) în registru minor, prin parodiere, ironizare, pastișă, prin „traducere“ în regimul derizoriului, prin parafrazare, colaj sau aluzie culturală. Relativizarea și fragmentarea textului, cultivarea formelor deschise
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
reprodus verbele la timpul imperfect au atât un rol evocativ, cât și unul narativ. Valoarea descriptivevocativă se activează mai ales prin contrastul între prezentul maturității (mil aduc aminte, mi se desfășoară înaintea ochilor întreaga lume a tinerețelor) și trecutul rememorat nostalgic, prin verbe la imperfect (se cuvenea, știam, eram etc.). Rolul narativ al acestui timp verbal este reliefat în partea a doua a textului citat, în care se relatează evenimente legate de primul an de școală. 8. Genul epic are drept
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
narați unii. Acest mod de expunere este dominant în secvențele în care se rememorează întâm plări ale copilăriei legate de școală și de evoluția prieteniei cu Huțu. 9. Secvența citată este puternic marcată subiectiv și afectiv, fiind o evocare colorată nostalgic a vremurilor trecute ale tinerețelor. Discursul narativ, formulat la persoana întâi, aduce în primplan figura lui Mihail Budulea, prietenul din copilărie. Protagonistul nuvelei, poreclit Budulea Taichii, reprezintă un adevărat model pentru personajul narator. Calitățile prin care se remarcase Huțu sunt
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
mi-am amintit de acest mare cîntăreț de operă și pedagog, deoarece a fost un exemplu paradoxal, amestec de geniu și gafă, de sublim și poznă; azi, la atîția ani de la trecerea sa în neființă, să ne fie permis, cu nostalgică ironie, să evocăm și laturile umoristice ale personalității celebrului Petre Ștefănescu Goangă (care a cutremurat lumea cu vocea sa inegalabilă). Cel mai mare Rigoletto din istoria Operei române, neasemuitul dascăl și muzician, inegalabilul anecdotist și petrecăreț a rămas nu doar
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
n-ar mai ave cine să ne tragă ciubotele"; prima ruptură de sat, în urma plecării copilului la școala din Broșteni, râia căprească, distrugerea casei Irinucăi, fuga înapoi acasă, cu pluta pe Bistrița. Partea a II-a începe pe un ton nostalgic, evocă amintirile din copilărie, chipul mamei care "știa a face multe și mari minunății", întâmplări celebre (la cireșe, pupăza din tei, la scăldat), celebra autoironie: " Ia, am fost și eu în lumea asta un boț cu ochi, o bucată de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
naturii, dimensiunea terestră ("deal", "turmele", "apele", "salcâmul" interferează cu cea cosmică ("stelele", "luna", "cerul"), într-un tablou al înserării în care imaginile vizuale se împletesc, de cele mai multe ori, cu imaginile auditive. În aceste strofe se combină descriptivul cu meditația: buciumul nostalgic "sună cu jale", apele "plâng, clar izvorând din fântâne", turmele urcă dealul care se proiectează spre cer, în timp ce stele "le scapără-n cale". Personificarea buciumului și a apelor sugerează armonia naturii cu sentimentele poetului, așteptarea, dorul de iubire. Un simbol
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]