2,642 matches
-
închidere a fluxurilor: rsh ,, . Noile matrici, în mărimi rotorice raportate la stator, care se disting prin utilizarea ca indici literele minuscule - corespunzătoare, devin acum: (6.211-1) (6.211-2) Ecuațiile fluxurilor totale raportate, în formă condensată, devin: (6.212) sau, cu notațiile: (6.212′) Folosind (6.212), ecuațiile de tensiuni (6.204) și (6.205) devin: (6.213) unde s-a introdus matricea rezistențelor rotorice raportate, dată de (6.209) - o matrice diagonală, la care valorile corespunzătoare se obțin din cele reale
Maşini electrice/Vol. 3. : Maşina asincronă by Alecsandru Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1660_a_2996]
-
inducție trifazate 383 6.3.3.2 Modelul de mașină trifazată abc-abc în curenți Ecuațiile (6.213) se dezvoltă, ajungând la o formă convenabilă pentru separarea derivatelor curenților, adică: (6.213′) Se separă derivatele curenților și din (6.213′), cu notațiile: (6.214) La aceste ecuații trebuie adăugate ecuațiile referitoare la mărimile mecanice (de mișcare), deci se impune determinarea cuplului electromagnetic. Se pornește de la expresia coenergiei înmagazinate mW în cele 6 circuite, cuplate magnetic: 3 pe stator și 3 pe rotor
Maşini electrice/Vol. 3. : Maşina asincronă by Alecsandru Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1660_a_2996]
-
219) adică o relație care leagă tensiunile de fluxurile totale (fără să mai intervină curenții). Se ajunge la problema aflării matricii inverse. Această matrice se va presupune de forma matricii directe, iar din condiția:(6.220) unde s-au folosit notațiile: În continuare se calculează produsul de matrici: care se introduce în (6.219), sistem care devine, prin grupări convenabile:(6.221-1) (6.221-2) (6.221-3)(6.221-4)(6.221-5)(6.221-6) Pentru determinarea cuplului electromagnetic se poate aplica principiul conservării
Maşini electrice/Vol. 3. : Maşina asincronă by Alecsandru Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1660_a_2996]
-
βr, care corespund indicilor: as, bs, respectiv ar, br, întâlniți la mașina bifazată. Pentru a se distinge de mărimile de la mașina bifazată, se va folosi indicele xs, respectiv ys pentru mărimile ce caracterizează mașina trifazată trecută la modelul său bifazat, notație justificată de faptul că axele αs, βs sunt coliniare cu axele x, y folosite frecvent în geometria analitică. În continuare se vor introduce notații noi pentru fluxurile din membrul drept ale ecuațiilor (6.231) (este vorba de cele dependente de
Maşini electrice/Vol. 3. : Maşina asincronă by Alecsandru Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1660_a_2996]
-
folosi indicele xs, respectiv ys pentru mărimile ce caracterizează mașina trifazată trecută la modelul său bifazat, notație justificată de faptul că axele αs, βs sunt coliniare cu axele x, y folosite frecvent în geometria analitică. În continuare se vor introduce notații noi pentru fluxurile din membrul drept ale ecuațiilor (6.231) (este vorba de cele dependente de θR ), determinate astfel: sume de proiecții corespunzătoare ale fluxurilor rotorice din axele αr, βr pe cele 2 axe ale statorului αs, βs, (notate cu
Maşini electrice/Vol. 3. : Maşina asincronă by Alecsandru Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1660_a_2996]
-
se obține și cuplul electromagnetic mediu al M2I : (6.285) Cuplul rezultant mediu al mașinii ca diferență între cuplurile produse de M2D și M2I, se poate exprima astfel, folosind (6.284) și (6.285):(6.286) unde s-au introdus notațiile: . În final, se obține expresia cuplului rezultant mediu, funcție de alunecare: (6.287) Se verifică faptul că dacă: 3/4;1 k , se obține un cuplu dat numai de termenul al doilea din (6.287), egal și de semn contrar cu
Maşini electrice/Vol. 3. : Maşina asincronă by Alecsandru Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1660_a_2996]
-
intervine cuplul electromagnetic, dat de (6.224). Dacă se trece în operațional se obține un sistem de 8 ecuații de ordinul I, anume: (6.299-1) (6.299-2) (6.299-3) (6.299-4) (6.299-5) (6.299-6) (.299-7) (6.299-8) Se folosesc notațiile: (6.300-1) (permeanța unei mașini trifazate - pentru modelul în fluxuri), care, se pot exprima în funcție de parametrii măsurabili ai mașinii: rezistențele fazelor statorului, respectiv rotorului precum și inductanțele de scăpări corespunzătoare. În cazul mașinii cu rotor în colivie tensiunile rotorice devin nule
Maşini electrice/Vol. 3. : Maşina asincronă by Alecsandru Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1660_a_2996]
-
George P. Doc an, A Savela, Demostene Botez, G. Topârceanu, V. Răsură, Agaf ton et Cnia, B. Fundoianu ș.a. În 1916 Cronica Moldovei își schimbă numele și devine Revista critică. Într‐ altă perioadă, 1918‐ 1919 poartă titulatura de „Cartea vremii”. Notații despre „Cronica Moldovei” de Constantin Parfene, în Vremea nouă Vaslui nr. 16 din 1968. * Cronica Moldovei, revistă de cultură generală. Apare lunar, la Bârlad (martie‐ aprilie 1915), apoi la București (mai 1915 - iunie 1916; noiembrie 1918 - 15 aprilie 1919. În
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
de trei persoane din Comisia Didactică a Senatului Universității va efectua această operație. Vor codifica toate aprecierile calitative cu note de la 10 În jos și vor face media mediilor pe ansamblul chestionarului. Se va stabili sortarea acestora pe intervale de notație și se vor trage concluziile de rigoare. Se recomandă confidențialitatea rezultatelor. Rezultatul va fi adus la cunoștința cadrului didactic de către conducătorul instituției sau delegatul acestuia stabilind Împreună căile de remediere a neajunsurilor activității didactice. În funcție de scopul utilizării rezultatelor, evaluarea este
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
beneficiare ale sistemului de Învățământ, sau direct implicate În acesta, ceea ce va reduce mult, caracterul de subiectivitate a evaluării. Se propune următoarea scară valorică pentru evaluarea criteriilor necuantificabile În mod direct: nesatisfăcător, satisfăcător, bine, foarte bine, excepțional. Fiind obișnuiți cu notația de la 1 la 10 de apreciere a calității În Învățământ, pentru efectuarea unor analize comparative globale, se propune următoarea grilă de punctare, În concordanță cu scara valorică menționată anterior: nesatisfăcător = 6 puncte, satisfăcător = 7 punct, bine = 8 puncte, foarte bine
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
În cel mai Înalt grad clauza secretului. Autorul dobândește astfel nu doar exclusivitatea lecturii, ci și posibilitatea deschiderii unui dialog intratextual. Autorul din această categorie (căreia Îi asociem și pe Kafka, Pavese și Virginia Woolf) privilegiază meditația care pornește de la notații anterioare. Transformat Într-un fel de scriere care se alimentează din propriile obsesii, jurnalul consfințește un deces care, În fapt, n-a avut loc: excluderea definitivă a celui de-al treilea personaj, care poate fi sau nu un martor exterior
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ultime, iar regresul la condiția paradisiac-primară nu are nimic auroral, pur sau tandru: el amintește mai degrabă târâitul spasmodic al ofidienelor, decât amplitudinea energicei mișcări adolescentine. Totodată, izbește aerul de neagră negativitate al acestui discurs. Nimic nu e firesc În notațiile disperate ale Sylviei Plath: nici punerea sub semnul Întrebării a conceptului de libertate (la un pol), nici Îndrăzneala de a nega (la celălalt pol) simbolul protector prin excelență - poala maternă. Dorința de a evada din lume e atât de radicală
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Între un comportament suicidar 17 și sinuciderea ca atare. Comportamentul sinucigaș poate fi privit, la o extremă, ca o strategie a exhibiționismului, iar la cealaltă, drept o excrescență a „adolescentinismului” ca formă cronicizată a imaturității. (Exemplare, În acest sens, sunt notațiile lui Witold Gombrowicz, În Jurnalul său argentinian, unde imaturitatea devine un concept aproape ontologic: existența scriitorului se ordonează aproape exclusiv În funcție de acesta. E adevărat, exercițiul confesiv al polonezului exilat vizează direcția contrară- a fugii de moarte -, Însă argumentele sale par
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
poate reprima Înfricoșătoarele mecanisme ale mărturisirii. Scriitorul sinucigaș suferă Întotdeauna de sindromul Dostoievski și de fatalitatea mărturisirii, de o perversitate continuă a voinței. Paradigma Werther și paradigma Freud Dar nu relativizează mărturisirea ireparabilul presimțit În orice act sinucigaș? Nu risipește notația jurnalieră (seacă, parțială și, de cele mai multe ori, criptică) tensiunea presupusă de actul atât de radical? În deznădejdea Înecată În bântuirea cinematografelor de cartier, a lui Cesare Pavese, În reveriile Îndoliate ale Sylviei Plath se află regăsirea acelui locus amœnus salvator
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
la Îndeplinire. Drieu detesta bătrânețea cu un soi de oroare metafizică, fără explicații și fără a accepta vreo nuanțare. Iluminarea avută Încă de la șapte ani Îi furnizează, poate, cel mai puternic alibi pentru a Împiedica orice modificare a deznodământului funest. Notațiile sale se Încarcă, desigur, cu o aură de tragism, validând retrospectiv ceea ce, la cei mai mulți dintre scriitori, e simplă vorbărie neurmată de transpunere practică. Jurnalul lui Pierre Drieu la Rochelle, acoperind un segment extrem de dramatic din existența europeană și, firește, din
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Însuși, cu o benedictină nevoie de a se autodistruge. Nu are nici un regret să se despartă de această lume, din moment ce e un univers decăzut, prăbușit Într-un dezmăț axiologic ce nu poate, În cele din urmă, să nu fie pedepsit. Notațiile vor fi, din acest motiv, scrise la timpul trecut, anunțând despărțirea iremediabilă de o lume care s-a autodistrus: Am trăit Într-o lume infamă a normaliștilor și a masonilor, a bancherilor și a politicienilor, a ziariștilor și a cabotinilor
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
obișnuințe, mai sunt parcurs Încă de umbra unei străvechi manii a persecuției, nu iert nici acum vreo ocazie de a vedea totul În negru, de a mă teme de tot ce e mai rău etc. După epuizarea tuturor strategiilor supraviețuirii, notația de jurnal Începe să semene mai mult a contabilitate maniacală: o consemnare seacă a micilor piedici care-i Încetinesc ascensiunea stabilită cu atâta limpezime. Un traiect pe care se acumulează deznădejdile și deruta. Frazele lui au, din ce În ce mai des, un apăsat
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
unei existențe terne. Fuga permanentă de Rău, de Moarte poate fi citită și Într-una din propozițiile emblematice ale Jurnalelor, o propoziție năucitoare prin posibilele ei implicații. Deși tatăl ei murise când ea abia Împlinea opt ani, jurnalul păstrează această notație derutantă: „Nimeni dintre cei pe care-i iubesc n-a murit sau n-a fost chinuit”. Neatenție În redactare? Psihanalitică punere Între paranteze a unei răni cu greu cicatrizate? Dificil de răspuns. În orice caz, ultim descendent al unei lumi
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
să păstreze o impresie de echilibru și normalitate În viața de zi cu zi. Nimeni, din cercul ei apropiat, nu pare să fi fost conștient de adâncimea depresiunii ei. Chiar retrospectiv, la publicarea Jurnalului, Ted Hughes se menține la nivelul notației seci, involuntar sarcastice, fără a releva nimic din tragedia care, cât se poate de direct, Îl afecta și pe el, logodnicul Încornorat: Sylvia și Ted Hughes s-au căsătorit În 16 iunie 1956. După căsătorie au plecat Într-o călătorie
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ar vrea autoarea să ne spună: obsesia autosuprimării e permanent prezentă dacă nu În acțiunile, măcar În gândurile ei. La 24 august 1953, cuvintele - simple sunete Înfuriate - prind o consistență tragică. Sylvia Încearcă să se sinucidă. Nu Întâmplător, firește, singura notație din perioada premergătoare, actului suicidar e relatarea despre executarea celor doi Rosenberg. Detaliile, de-o cruzime Înspăimântătoare, sunt selectate În funcție de expresivitatea și sensurile ce-ar putea fi acordate macabrului ritual. Oripilată de relatarea unui reporter, ea intră În rezonanță cu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
entitate omogene. Există un intim al adâncimii, după cum există unul al suprafeței. Plinurile și golurile fiecăruia dintre ele se armonizează muzical, alcătuind Însăși masa, materia, conținutul jurnalului intim. Alternanță de confesiune subiectivă și de obiectivitate materializată În și prin limbaj, notația jurnalieră Își creează o ierarhie internă pe cât de aleatorie, pe atât de rezistentă la orice Încercare de destructurare. Raportările la un posibil protocol al constituirii materiei prime textuale nu sunt În nici un fel relevante. Intimul poate fi atât consecința unei
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de jurnal. Deși ni-l imaginăm de regulă Într-o perfectă contopire cu pagina scrisă, el va fi având, la intervale, momente de obiectivare. Tresărind, el va fi observat că un detaliu, o secvență nu mai corespund monotoniei firești a notației cotidiene. Astfel de prilejuri sunt ideale pentru autoanalize: accidentele, schimbarea domiciliului, pierderea unei persoane apropiate, Împlinirea unei vârste rotunde sau revelația neliniștitoare a Îmbătrânirii devin pretexte pentru o scrutare atentă, melancolică, a propriului eu. Tentația auto-comunicării Așadar, autoportretul este mai
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Îmbătrânirii devin pretexte pentru o scrutare atentă, melancolică, a propriului eu. Tentația auto-comunicării Așadar, autoportretul este mai degrabă o sfidare a normei, decât confirmarea intenționalității. El e o autografiere involuntară, În terminologia lui Philippe Lacoue-Labarthe2, un accident ce sfidează regula notației aparent sustrasă dorinței coerente de a semnifica. Jurnalul intim produce În mod spontan o aliniere a evenimentelor cotidiene după o lege sui-generis a selecției și a ordonării. Acest lucru Îi alterează fundamentele structurale, instaurând coerență și ambiție literară acolo unde
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
produce În mod spontan o aliniere a evenimentelor cotidiene după o lege sui-generis a selecției și a ordonării. Acest lucru Îi alterează fundamentele structurale, instaurând coerență și ambiție literară acolo unde se presupunea că vom Întâlni doar informalul și arbitrarul notației zilnice. Literatura se insinuează, prin urmare, În mod spontan, fără a fi urmat o strategie atent instrumentată și fără a recurge la obiectivitatea - discutabilă, de altfel - a analogiilor cu genurile literare consacrate. Ea irumpe În plin haos al amănuntelor aflate
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
obscură. Pactul secretului atât de des invocat nu e decât o vorbă fără acoperire: jurnalul Începe să existe doar atunci când a depășit granița constrângătoare a anonimatului și intră În circuitul public. Oricât de mult ar vrea autorul să păstreze secretul notației din pagina de jurnal, aceasta va mina din interior orice clauză care Încearcă să-l mențină departe de posibilii destinatari. Există o tentație a auto-comunicării În orice text, iar autorul nu face decât să lucreze, conștient sau inconștient, În direcția
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]