9,057 matches
-
c-o toamnă fiecare” (Plecăm) Cu aceleași reverberații lirice răsună și poemele „Vară”,”Averse”, „Alb”, „Dans”Limbajul poetic e unic, pictural, capătă valențe materiale uneori, e inefabil, până la diafan: „Prin văi, amiaza umblă dezbrăcată, Se coc în sâmburi de odihnă nuci” ( Ne cheamă vara), sau: Îmi aleargă vara ca un tren prin sânge” (Veri de mucava), ori: „Miroase gându-saiarbă încolțită Și sufletul respiră-n spic de grâu” (Respiro) Poetul asemenea lui Pan, se simte prezent în tot Universul, se consideră „un
RETORICA BALANSOARULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369931_a_371260]
-
1993 din 15 iunie 2016 Toate Articolele Autorului De dor de sat Mi-e inima cernită, Și sufletul se zbate, Ca pasărea rănită. Îmi vine-n orice zi, Acasă să mă duc, Și să mai stau o dată, Pe banca de sub nuc. Să ascult cum cântă cucul, Prin ramurile dese, De ziua cea de mâine, Deloc să nu îmi pese. Prin plete să-mi mai bată, Măcar o dată vântul, Să spun o rugăciune, Și să sărut pământul. Referință Bibliografică: DOR DE SAT
DOR DE SAT de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369986_a_371315]
-
din aripi. Nici acum nu înțeleg cum s-a prăbușit totul cum s-a estompat lumina și s-au amestecat culorile în această bulboană a timpului e prea mult de atunci, mă gândesc, și număr pe degete anii bufnițele din nuc berzele cocoțate în vârful cerului asfințiturile însângerate dac-aș putea să-mi storc sufletul ca pe-o batistă și să-mi culeg lacrimile înapoi tot n-ar fi destul ca să te adun la un loc într-o singură clipă aici
EURIDICE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369997_a_371326]
-
acea noapte, Voiam să dureze clipa o viață-ntreagă, Să ascultăm glasul iubirii în șoapte. Prin lumea cea largă, aș porni ca năuc Ca să te caut, de nu-i prea târziu, Aș lua cu mine să cânt -o vioară de nuc, Dar încotro s-o apuc și unde să viu? Mi-amintesc cum se destramă povestea, Și-aș vrea să țină la nesfârșit, Sunt cesuri tulburi orele-acestea, Crăiasa mea dragă, unde-ai fugit? Referință Bibliografică: crăiasa mea dragă / Ion Ionescu Bucovu
CRĂIASA MEA DRAGĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370286_a_371615]
-
tare și bogată. Pe el îl chema „Pietrosul” și cireșele sale erau, firește, pietroase. Ajunseseră la maturitate și unele începuseră să cadă de pe crengi, semn de coacere maximă și de cules înainte de a se strica în pom. Se afla aproape de nucii din partea cealaltă a viei, cam la două sute de metri depărtare de casă. Mă deplasam la el să mănânc și să culeg cireșe pentru dulceața ori gemul pe care mama spunea că intenționa să le prepare. Mergeam pe cărarea de lângă gardul
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
și râsete în valuri din nu știu care motive. Am mâncat cireșe mai mult decât am fi putut să umplem două coșulețe, am cântat și am spus glume, după care am coborât puțin obosiți să ne odihnim. Era iarbă verde, bogată, între nuci, umbră deasă, răcoroasă și o priveliște de basm pe toată valea până unde se întindea grădina la al cărei capăt trecea firav un pârâiaș flancat de trestii și rogoz. Stăteam întinși pe spate, cu mâinile sub cap, încercând să numărăm
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > CINE? Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului CINE ? Cine a văzut vreodată Cum adoarme-n nuc o nucă? Ori cum norul, albă pată, Cheamă vântul să îl ducă? Cine a văzut furnica Alergând ziua cu treabă? Ori spre cer cum rândunica Dusă e mereu cu grabă? Cine a văzut izvorul Cum pământul răcorește? Ori a prins
CINE? de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370413_a_371742]
-
se prea găseau în comerț, decât foarte, foarte rar. Chiar Violeta, ca fiică de ministru, făcea destul de greu rost de asemenea delicatese. Așa că Li consideră că, foarte romantic ar fi să-i ducă fetei niște banane din patria natală, niște nuci de cocos uriașe sau portocale dulci și aromate. Ĩntâlnirile lor erau cât se poate de romantice. Trăiau amândoi un vis feeric, cu ochii deschiși, o poveste de dragoste unică. Deveniseră dependenți unul de celălalt... nu mai puteau trăi unul fără
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
treabă, mă încurajau să încep. Atât îmi trebuia. Nu mă mai oprea nimic, decât când punea mămica mâna pe mătură, iar cei mari mă luau, unul de o mână și celălalt de cealaltă și, pe fugă, aterizam de îndată la nucul uriaș din grădină, unde tăticul făcuse un scrânciob din lanț cu scăunel din scândură. La viteză mare se ducea pe cel puțin zece metri. Ordinul de la tăticul era să nu-mi facă vânt puternic, scrânciobul fiind deasupra viei cu araci
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
din 23 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului VINE IARNA! Vine iarna, nu-i de șagă! Ce ninsori o să mai tragă, Doamne, și ce viscoleală, Și ce ger, și ce beteală, Multe nasuri înghețate, Geamurile-n alb pictate, Și colaci, și nuci pe masă, Și troiene cât o casă, Iar prin câte o ogradă Oameni hâtri de zăpadă! Vine iarna, nu-i de glumă! De o lună cade brumă, Gheața pe la mal se prinde, Pruncii pregătesc colinde, Câte-un fulg din cer
VINE IARNA! de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370528_a_371857]
-
Spre acel loc al veșniciei dragă Ană. Doliu în suflet voi purta, În toți anii care vor urma. Nu vei mai sta lângă smochin, Când cerul va fi ca atunci senin. Sunt singur printre guguștiuci, Care locuiesc la bloc prin nuci. Vreau pe Pământ un câmp deschis, Decât în iluzoriu, faimosul Paradis! Nu am să uit că ochii ți-am privit, Nu am să uit că-n brațe tu mi-a fost, Cui să declar, că sincer te-am iubit, Dar
NU AM SĂ UIT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369430_a_370759]
-
satului la poartă,/ Să-și facă planuri, vești să-și mai împartă.../.../ Vorbeau domol și-n vorba lor înceată,/ Părea că-ntreaga-nțelepciune-noată... ./” ( Doina copilăriei mele ), mama - ”/.../ Iau luna sfetnic și pășesc în noapte,/ Către un rug aprins din neuitate șoapte./ Sparg nuci în mâini și simt miros de toamnă,/ Și-n suflet simt un glas, care mă cheamă/ Către albaștri ochi ai mamei,/ Ce vin spre mine - n raze mici de lună,/ Să-mi fie sfetnici,/ Să nu-mi fie teamă,/ Pe
DRUMEȚ LA PORȚI DE TOAMNĂ, DANIELA POPESCU STROE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369487_a_370816]
-
se frământă, să se fiarbă, să se coacă, pentru cei morți să se-mpartă, măcinici cu miez de nucă. În chip de om se împletesc, colaci numiți și mucenici. Se coc până se rumenesc, se ung cu miere și cu nuci. Prin obiceiuri păstrate din crudă martirizare, pomană din ei se-mparte, lângă vin și lumânare. Tradiția de mucenici evocă dispariția a patruzeci de ucenici, în loc numit Sevastia. Prin tradiție se spune, în această sărbătoare să bei vin, să-ți meargă
TRADIȚII DE PRIMĂVARĂ -POEME- I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369612_a_370941]
-
trag sufletul, apoi Strigă într-un glas: „Hăi, hăi!” Și încep un plugușor Despre-al Daciei popor, Despre bădia Traian Și urări de Noul An. Stau la geam, după perdea Și-i ascult, iar mama mea Pregătește trei pitaci, Niște nuci și trei colaci. Referință Bibliografică: DATINĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2190, Anul VI, 29 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
DATINĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369704_a_371033]
-
Autorului La mijloc de ulicioară, Pe un ciot, în fapt de seară, (Serios sau într-o doară) Se certau un corb și-o cioară Că-n curtea lui Moș Ilie, Cel de lângă prăvălie, S-au vândut (nu-i jucărie) Două nuci la preț de-o mie. -Cine n-a dat veste-n sat, Că eu acum am aflat? Nucile s-au terminat. Zise corbul supărat. Ce mai zarvă! Ce tam-tam! Dară uite! Sus pe ram O nucuță. Tre' s-o am
NUCA DISCORDIEI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369719_a_371048]
-
putere pe ulița, dandu-mi amețeli și dureri de cap. Străbunicilor mei le-ar fi rușine cu mine, așa lipsită de putere și de eficiență cum sunt. Dar vine seară și mă încumet să ies din umbră lutului și a nucului bătrân. Pornesc în explorarea comunei de 1700 de familii, loc ce a fost universul bunicilor și străbunicilor mei necunoscuți. Copil de oraș, nu știu cum arată o plimbare cu căruță, un cățărat în corcoduș, o scalda în râul ce străbate satul; nu
UN LOC DE MUNCA de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369691_a_371020]
-
putere pe ulița, dandu-mi amețeli și dureri de cap. Străbunicilor mei le-ar fi rușine cu mine, așa lipsită de putere și de eficiență cum sunt. Dar vine seară și mă încumet să ies din umbră lutului și a nucului bătrân. Pornesc în explorarea comunei de 1700 de familii, loc ce a fost universul bunicilor și străbunicilor mei necunoscuți. Copil de oraș, nu știu cum arată o plimbare cu căruță, un cățărat în corcoduș, o scalda în râul ce străbate satul; nu
OLIVIA DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/369699_a_371028]
-
putere pe ulița, dandu-mi amețeli și dureri de cap. Străbunicilor mei le-ar fi rușine cu mine, așa lipsită de putere și de eficiență cum sunt.Dar vine seară și mă încumet să ies din umbră lutului și a nucului bătrân. Pornesc în explorarea comunei de 1700 de familii, loc ce a fost universul bunicilor și străbunicilor mei necunoscuți. Copil de oraș, nu știu cum arată o plimbare cu căruță, un cățărat în corcoduș, o scalda în râul ce străbate satul; nu
OLIVIA DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/369699_a_371028]
-
și-apoi piere. E TOTUL UN ȚIPĂT E totul un țipăt; Păsările s-au speriat de vânt și-au început să-și strige vara, Culorile au luat foc și-un galben-viu a colorat frunzele teiului, un arămiu a cucerit a nucului frunze și-un roșu-sângeriu a căzut peste copacii plânși. Unde și unde, câte o pată de verdeață își plânge primăvara. Totul este o umbră a unei lumini pierdute. Fructele se uită nedumerit la zbuciumul naturii și nu pot înțelege spaima
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
e o hartă deșarta, iar noi ne tărâm într-un geamăt de piatră zvârlita pe-un somn de nebun. Ametita-i e rochia de nori și lalele, ca visele ei și că brațele mele cautand-o năuc printre frunze de nuci Intampla-te, Doamne, si vino să-mi duci Pe-un crivat de beci toată iedera verde, acest cântec de ea, să o văd cum ma pierde; acest cântec de ea, pe hrisovul de huma, din mine s-o plec și
CANTEC DE EA de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368132_a_369461]
-
TOATĂ ȚARA ! = Mai este doar o zi! Începând de mâine, 7 decembrie, Fuego, împreună cu orchestră condusă de concert-maestrul Filarmonicii din Pitești, Mădălin Sandu, echipa sa și tolba de surprize pornesc la colindat prin țară. Nu trebuie să îi primim cu nuci, mere și colăci, ci cu sufletul deschis, pentru a descoperi ce vine „DIN LUMINA UNUI CRĂCIUN”, pentru a primi cadourile sale muzicale și a rememora clipele magice ale copilăriei ce servesc anul acesta drept imagini de Crăciun. Așa cum v-a
CONCERT EXTRAORDINAR DE COLINDE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362558_a_363887]
-
din camera curată, cu frunze de dud. Ștergarele le foloseau la împodobirea icoanelor, sau le păstrau părinții în lada de zestre să i le dea fiicei lor la nuntă. Da, ce deosebire față de vila somptuoasă, plină cu mobilă grea din nuc, cu tablouri originale și bibelouri din porțelan sau din bronz masiv, pe care se citea patina zecilor de ani trecuți de la confecționarea lor. Ambii părinți ai lui Mircea erau colecționari. Tatăl colecționa tablouri și mama obiecte de mobilier, bibelouri și
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
un covor persan original în care picioarele se afundau adânc ca în iarba pășunilor mănoase de lângă grajdurile fermei. În vitrină se lăfăiau numai obiecte din porțelan, statuete și servicii de ceai sau cafea. La capetele vitrinei din lemn masiv din nuc tronau doua vaze uriașe din porțelan cu desene slave viu colorate, aduse de mama lui Mircea din Moscova unde le cumpărase de la magazinul Ц.Y.M. când a fost la un congres pe teme profesorale. Toate acestea le-a aflat
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
despre colecțiile de artă și obiecte rare le-a aflat de la mama lui Mircea, care se mândrea cu această mică avere, când au revenit în living pentru a servi cafeaua. În mijlocul salonului era o masă grea, ovală, din lemn de nuc sculptat iar în jurul ei șase scaune înalte din același material, ca niște jilțuri domnești. Pe lângă pereți se găseau aranjate diferite obiecte de mobilier sculptate și cu incrustații aurite, deasupra cărora trona colecția de artă a doamnei Trăistaru. Una dintre măsuțe
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1821 din 26 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului COLINDUL BUCURIEI În staul de oi, curat, Stă Crăciun îngândurat. Colindăm, Doamne, colindăm... Că Dumnezeu i-a lăsat, Darul sfânt la colindat. Colindăm, Doamne, colindăm... Două nuci și două mere, Să se ducă-n Rai cu ele. Colindăm, Doamne, colindăm... Dar Moșul Crăciun le-a dat Pruncilor la colindat. Colindăm, Doamne, colindăm... În locul lor a pus bani, Pentru oamenii sărmani. Colindăm, Doamne, colindăm... Duce-n poarta Raiului
COLINDUL BUCURIEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370120_a_371449]