2,656 matches
-
o prezență cât se poate de neregulată, întotdeauna își găsește de lucru în altă parte, abia târându-se cine știe pe unde să și-o ia și ea la labă... Nu știu ce s-a întâmplat, dar pe neașteptate am început să nutresc o adevărată pasiune pentru luatul la labă, da, o labă pentru care imaginația să lucreze din plin. Sigur că aș fi putut să dau buzna pe scări, să săr din pantaloni și să mă abandonez rutinei. Oh, toată trupa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
veste pe care am reușit să n-o dau publicității până acum. Mi se pare mie că - Doamne, ține-mă în paza Ta, oh, Iisuse, nu mă duce în ispită - am eu impresia că de la o vreme am început să nutresc un fel de pasiune poporanistă pentru Spunk... Dea. Nu-i așa că e tare de tot? Acum două zile l-am luat la Blithedale și i-am făcut cinste cu un prânz la cantină. În timp ce se încrunta la meniu, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lung... chipul acela... nu, era din cauza ceții și a închipuirii ei. Era un străin. Pana de pe capul lui o dovedea. Era un străin. Un lucru e de-acum sigur, își spuse Elfrida. Toate speranțele de a dormi pe care le nutream sunt definitiv spulberate. Poate că cel mai bun mod de a folosi noaptea ar fi să încerce să găsească dezlegarea misterului. Vultur-în-Zbor și Virgil Jones intraseră în Elbaroom. Elfrida descălecă și, strângându-și șalul mai bine în jurul ei, se strecură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de mine nu are talent, dacă nu are caracter. Nu mă interesau ceilalți scriitori. Nu trăiam în preajma lor, nu le știam faptele, gândurile, viețile. Dar cei în preajma cărora mă aflam, cu care îmi împărțeam zilele unei tinereți neastâmpărate, cu care nutream aceleași visuri de izbândă literară, izbândă a unor viitoare cărți, nu îmi erau indiferenți. Nu îi judecam. Nu am acest drept, această putere. Dar le urmăream scrisul. Și, aproape instinctiv, știam, prevedeam care va face într-adevăr ceva și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-se din pricina părăsirii. Asta avea să fie de-ajuns. De-ajuns pentru ca Julián să apese pe trăgaci și să-i facă fața zob În focuri de armă. De-ajuns ca să uite orice plan de nuntă și să nu mai poată nutri nici un alt gînd În afara Întoarcerii la Barcelona, În căutarea Penélopei și a unei vieți irosite. Iar la Barcelona, acea mare pînză de păianjen pe care și-o Însușise, avea să-l aștepte Fumero. 7 Julián Carax a trecut frontiera cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
un scurt capitol În care Însăilează destinele personajelor sale peste ani. Am citit multe cărți din acea noapte Îndepărtată a anului 1945, Însă ultimul roman al lui Carax a rămas preferatul meu. Astăzi, cu trei decade În spate, nu mai nutresc speranțe să-mi schimb părerea. În timp ce scriu aceste rînduri pe tejgheaua librăriei, fiul meu Julián, care mîine Împlinește zece ani, se uită la mine zîmbitor și intrigat de teancul ăsta de foi care tot crește și iar crește, convins, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
footnote> Ibrăileanu identifică în Coana Chirița din Chirița în Iași, Chirița în provincie, și Gahița Rozmarinovici din Iorgu de la Sadagura - Zițele epocii respective. Gahița Rozmarinovici, persoană „voiajată” și bănuită a fi citit piese de Florian se apropie de Zița, cea nutrită cu Dramele Parisului. Gahița confirmă spusele lui Iorgu cu „rezon”, ca și Nae Ipingescu; a fost soția scamatorului de bâlci, falsul baron fon Klaine Swabe, după cum Zița a fost nevasta „pastramagiului” de Ghiță Țircădău. Și ceilalți eroi autentici din O
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
cucerit, ea i-a poruncit să vorbească. Vai! Răspunse vrăjitorul cu lacrimile curgându-I șiroaie pe obraji, nu pentru a ascundwe prăzi și nici cu vreun alt gând vinovat, ci numai pentru a apăra viața unui tânăr cavaler pentru care nutresc o mare dragoste, deoarece meșteșugul mewu mi-a arătat că e sortit să se creștineze, și să piară curând după aceea prin cea mai cruntă trădare. Acest tânăr, care se numește Rogero, este cel mai frumos și mai desăvârșit cavaler
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
reci mamei ei. Avery și Penelope nu fuseseră niciodată prea apropiați - și nu avuseseră nici pe departe gânduri romantice - până când Avery a terminat liceul, cu un an Înaintea ei, și s-a Îndreptat spre Emory. După spusele lui Penelope, care nutrise dintotdeauna o dragoste chinuitoare și secretă pentru Avery, el fusese unul dintre cei mai populari băieți din școală, jucătorul de fotbal șarmant și atletic care lua note bunicele și era suficient de sexy ca să i se ierte faptul că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
catadicsi să se uite la mine. Ei? Pe moment am rămas mută, până când a pocnit efectiv din degete. Hai, scumpo, e momentul să iei o decizie. Vii sau nu? Nu e așa de greu. Aseară nu erai deloc nehotărâtă... Întotdeauna nutrisem fantezia clasică de a avea un motiv real ca să plesnesc un mitocan peste față, iar șansa tocmai mi se oferise În Technicolor. Dar mă zăpăcise pocnetul lui din degete și sugestia că aseară chiar se Întâmplase ceva, așa că i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
o foaie de scandal pe care nu o ia nimeni în serios. E ușor să atribui cuiva, unei persoane sau unei colectivități, gânduri și sentimente sau chiar atitudini pe care respectivul nu le are. E ușor să spui că legionarii nutresc resentimente față de alți oameni pentru că nu sunt unguri sau evrei, dar aceasta îl situează pe cel care o face în categoria oamenilor ușuratici. Pentru că nu văd cum ar putea fi considerate altfel aprecierile gratuite ale domnului Coposu asupra legionarilor în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
pentru a se distra cu trupul lui Marty Goines și pentru a-i decora apartamentul. Avusese un curaj monstruos, sinucigaș, dacă ucisese alți doi oameni - probabil la aceleași ore și în același loc. S-ar putea ca asasinul să fi nutrit dorința subconștientă de a fi prins, ca mulți alți psihopați. Era un exibiționist și, probabil, fusese dezamăgit că moartea lui Goines nu avusese parte de nici un fel de publicitate. Era posibil ca și celelalte două cadavre să fi fost aruncate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
purtase în ’38, când era mare vedetă în Burbank. Le adunase pe toate în dormitorul din vizuina lui și petrecea ore întregi uitându-se la ele. Uneori putea fi auzit plângând ca un copil. Iar Turner Meeks, beneficiarul iubirii adevărate nutrite de Va Va Voom Girl, era tot mai gras și se îndopa cu rață moo shu, cotlet de porc cu sos dulce-acrișor, creveți chop suey și biftec de vită kowloon - o mulțime de ultime meniuri ale unui condamnat la moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
schimb, ca tu să-mi spui ce se va Întâmpla. - Cred că nu Înțeleg, Înălțimea voastră... - Termenul corect este „luminăția voastră”, dar Înțeleg că detaliile de etichetă te pasionează mai puțin. Știu multe lucruri despre tine, căpitane Oană. Și, chiar dacă nutrești un dispreț profund pentru noi, turcii, trebuie să știi că te prețuim, pe tine și pe voievodul tău, mult mai mult decât o fac majoritatea creștinilor. - Nu s-ar zice... mormăi Oană. - Dar nu confundăm prețuirea cu pacea. Înaintarea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Melpomene Să vezi că vinul l-a băut! Sau l-o fi tras în damigene?! Gândea Socrate abătut Privindu-l crunt pe Diogene. Cum ca un pește este mut Și e-n poziții cam obscene, Cred nesimțitul c-a băut Nutrind speranțe ambigene! Gândea Socrate abătut ... Rondelul Perseidelor Priveam în noapte Perseide Punându-ne dorințe-n gând... Eu către coapsele-ți splendide, Iar tu, să te măriți curând ... Te căutam cu mâini avide Și-n jarul poftelor arzând Priveam în noapte
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cu orice preț să-l zmulgă din inerția pe care bătrînul o dorea durabilă. Un cîine lătră a om. Înspăimîntat, intrusul privi spre ușă. Vremea a tras perdeaua și tabloul zugrăvit de Aizic îi apăru în toată plenitudinea bătrînului Goilav. Nutri chiar, pentru fostul persecutat, un sentiment de dușmănie. - Mai departe știi ce s-a întîmplat? îmi povesti Goilav. Au venit timpurile dorite de tînărul Aizic, dar în lupta pentru putere alții s-au dovedit mai tari ca el. Dînsul a
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Terminasem facultatea și aveam o diplomă. La ea se adăoga o repartiție. Dacă mă luam după această hîrtie, cariera mea nu părea deloc ispititoare. O școală dintr-un sat. În familie se ținu consiliu. Mama dorea să rămîn la oraș. Nutrea încă speranțe în viitorul meu iar la țară știa că m-ar fi prăpădit, cum pierzi în ocean un marinar. Tata expuse reversul chestiunii: mai întîi trebuia încălcată o lege - ceea ce, admitea chiar dînsul, în condițiile de astăzi n-ar
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și, mai departe, cine-or fi ei aceia, cu ditamai raionul. Așa-i în toată țara. Asta înseamnă ceva. Cu aceeași convingere, forfetarul își însușea o parte din putere, exersînd-o asupra propriei neveste și a copiilor săi care, față de dînsul, nutreau cel mai desăvîrșit respect; fiind salariatul familiei, el nu muncea: îi dirija pe ei la treabă. Din exemplele pe care de obicei la folosea Jugan, reieșea că cea mai mare bucată de putere îi revine lui Mitică Tanasă, fiindcă era
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
instalase, veche, o ură necruțătoare. Doar pentru că, din inițiativă proprie, mă mutasem la Tomulești, directoarea începu să-mi poarte sîmbetele și mie. Ca pensionar, tatăl Anetei Gărgăun continua încă să profeseze. Față de tineri, pe care-i considera incapabili și indolenți, nutrea un dispreț profund. El însuși slab meseriaș, dar oricînd gata să se laude cu groapa de gunoi pe care, pe vremea cînd era director, a pus să fie săpată în curtea școlii, nu citea nimic deși, din loialitate, avea abonament
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fi fost scrise, orice nătărău înțelegea ce voiau să spună vorbele de pe tablă. Reușisem să mă detașez de colegi. Adîncit în mine, le auzeam doar glasurile care se impuneau agresiv, chipurile deabia dacă le întrezăream. Din cînd în cînd totuși nutream un cu totul omenesc îndemn de a mă apropia de ei ca de niște semeni. După ce se pîrau ca să nu fie ei cei acuzați sau după prima bîrfă, îndemnul mi se ofilea. Căutam să rămîn și n pauze printre copii
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
dezvelind dinții stricați. E agitat și iritabil. S-a transferat la școala din centrul comunei, ajungînd unul din stîlpii învățămîntului dobrinez. E șeful unei comisii metodice, susține referate și, între timp, a devenit responsabil cu gazeta de perete pentru care nutrește o adevărată pasiune. Toamna, la fiecare început de an școlar, face curte profesoarelor nou repartizate în Dobrina. E țeapăn de principii. Combate obiceiul fumatului și nu admite replică la părerile sale. Cărțile îi năpădesc camera în care locuiește. În bucătărie
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să cârmească așa cum trebuia, au lăsat volanul drept și s-au repezit fie În duzii de pe marginea șoselei, fie printre ei și apoi În curtea unuia mic și dat dracului de glumeț, tehnician - ori cam așa ceva - la Telefoane. Primarul a nutrit nobila dorință să-i ferească și pe străini, și pe săteni de accidente, a mutat locul unde trebuia să oprească autobuzele cu o sută de metri mai Încolo, pe drum drept. A ridicat o clădire din cărămidă, cu acoperiș de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Am obținut rezultate de pe urma tuturor anilor noștri de eforturi - nu numai din cealaltă parte a acestor ziduri, nici măcar din toată Suwa, ci acum atât Kai, cât și Shinano sunt îngropate în steagurile și flamurile aliaților noștri. Dorința pe care am nutrit-o atâția ani se împlinește sub ochii noștri. Ca de obicei, nu vorbea prea tare, dar cuvintele îi fură auzite clar de toți cei prezenți. Aceia care vorbiseră gălăgios tăcură, privind de la Mitsuhide, la Nobunaga și înapoi. Nobunaga privea fix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și se arătase dominator în tabăra lui Hideyoshi. Voința sa de a-și asuma responsabilitățile unui moștenitor al clanului Oda se citea limpede în cuvintele și purtările lui din ultima vreme și, ca dovadă concludentă a ambițiilor pe care le nutrea, după bătălia de la Yamazaki, începuse să-l deteste pe Hideyoshi. Pentru Nobuo, care intrase în panică odată cu atacul din partea clanului Akechi și a cărui armată dăduse foc Castelului Azuchi, Nobutaka avusese câteva cuvinte aspre. Dacă se vor impune categoric pedepse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
alt om pe al cărui chip se întipărise o consternare enormă era Nobuo. Ca principal rival al lui Nobutaka, fusese proclamat frate mai mare, iar mama lui aparținuse unei familii de mare rang. Nu încăpea nici o îndoială că și el nutrea, în secret, speranța de a fi numit succesor al tatălui său. Întrucât așteptările îi fuseseră înșelate în mod implicit, firea sa rea începu să iasă la iveală, părând că nu mai suporta să rămână acolo nici un moment. Nobutaka, la rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]