17,360 matches
-
Iuda Macabeul. Versetul 20 al capitolului XC deschide viziunea Judecății de Apoi: în pământul „gustos” al Palestinei se ridică un tron, pe care șade Păstorul oilor. I se aduc toate cărțile/cronicile pecetluite cu faptele creaturilor lumii. Păstorul sau Stăpânul oilor este slujit de cei șapte arhangheli. Are loc judecata. Nelegiuiții, începând cu primul „astru” căzut, își primesc pedeapsa. Poporul lui Israel biruie postum toate națiile: „Toate animalele pământului și toate păsările cerului căzură și se închinară înaintea oilor, invocându-le
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sau Stăpânul oilor este slujit de cei șapte arhangheli. Are loc judecata. Nelegiuiții, începând cu primul „astru” căzut, își primesc pedeapsa. Poporul lui Israel biruie postum toate națiile: „Toate animalele pământului și toate păsările cerului căzură și se închinară înaintea oilor, invocându-le și ascultând de cuvântul lor” (XC, 30). Dar judecata nu culminează cu izbânda lui Israel, ci cu nașterea noului Adam („un taur alb, cu coarne mari”) și convertirea tuturor națiilor (păsările și animalele se transformă în tauri albi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
află un fluviu pe care nimeni nu-l poate trece”. Intrarea se face printr-o poartă imensă (panmegethe). În interior, o câmpie (pedion) populată de oameni cu chipuri monstruoase: „fețe de bou, coarne de cerb, picioare de capră, coapse de oaie” (II, 3). Consternat, profetul întreabă cine sunt personajele, iar îngerul Phamael (poate Phanuel?) răspunde: „Cei care au construit turnul luptei împotriva lui Dumnezeu (theomachias)”, altfel spus, ziditorii turnului Babel. În al doilea cer se pătrunde printr-o poartă asemănătoare cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Giovanni XXIII 249 anunță oficial, în Basilica San Paolo sulla Ostiense, convocarea iminentă a Conciliului Vatican II. 11 octombrie 1962: deschiderea lucrărilor Conciliului, prin acel faimos discurs al Papei cunoscut sub numele de Discorso alla luna. Zi memorabilă și pentru „oile pierdute” de la Fourvière, întrucât, printre periti („experții”) invitați mai întâi să pregătească, apoi să participe la Conciliu, se regăsesc Henri de Lubac, Yves Congar, Jean Daniélou. Aportul celor doi patrologi iezuiți s-a dovedit decisiv încă din primele momente. Într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Era așa de bine acolo, așa de cald dar altfel de căldură decât a soarelui încât adormi. Când se trezi, își văzu prietenii dormind în poieniță. Ursei, câinele, stătea acolo și-i păzea, așa cum făcea de obicei la stână, cu oile soarele era sus și îi era foame. Când deschise pumnul, ce să vezi ! Înăuntru era o bucățică mică de pâine albă, pătrată, cât o înghițitură. Își trezi prietenii și fiecare avea în mână o bucățică de pâine mică, pătrată, mirosind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să mă uit la fața Lui. Eram totul numai iubire îi vedeam buzele mișcându-se, dar parcă nu înțelegeam și nu știam ce spune. Mai târziu, învățătorul mi-a repetat cuvintele Lui : "Care om dintre voi, dacă are o singură oaie și aceasta cade în groapă într-o zi de sâmbătă, nu o ia și o scoate? Dar un om valorează mai mult decât o oaie! Prin urmare, este permis să faci bine în zi de sâmbătă!" Atunci, așa cum vă spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
târziu, învățătorul mi-a repetat cuvintele Lui : "Care om dintre voi, dacă are o singură oaie și aceasta cade în groapă într-o zi de sâmbătă, nu o ia și o scoate? Dar un om valorează mai mult decât o oaie! Prin urmare, este permis să faci bine în zi de sâmbătă!" Atunci, așa cum vă spun, eram numai iubire. Nu mai știam nici cine sunt, nici unde sunt între El și mine era o punte de iubire, o mare de iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și să mai stea el. Tare greu adormisem aseară: frig, frig tare și focul de-abia reușea să mă încălzească și numai pe o parte aceea de lângă foc. Cealaltă ar fi fost bocnă dacă nu m-aș fi ghemuit lângă oaia aia bălțată cu mielul ei biata de ea ! -pe o parte mielul, pe cealaltă eu ! Și zău că era mai cald decât în cojoaca mea ! Repede, adormitule ! Se-ntâmplă ceva ! Dacă-mi spui iar de nu știu ce stea am mormăit eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și morocănos și scârțar, da-i tot om și el! Văru-meu înșfăcase vasul cu apă și fugea spre foc, sau ce-o fi fost acela, eu am pus pe umeri mielul (că dac-o fi foc, să nu-l atingă), oaia s-a luat după noi behăind, ceilalți ciobani fugeau care cum puteau, parcă-l văd pe unchiu-mio, cu cârja aia groasă, cum mai mult sărea decât fugea de când îi înțepenise genunchiul, așa mergea -, nu știu cum, în lumina aceea vedeam clar toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cârja aia groasă, cum mai mult sărea decât fugea de când îi înțepenise genunchiul, așa mergea -, nu știu cum, în lumina aceea vedeam clar toate, până și iarba, și copacii piperniciți, și umbra lor să știți că făceau umbră la lumina aceea -, și oile, care dormeau mai încolo, și câinii, lângă ele numai Mițosul se luase după noi, uite-l , acu' îi în frunte, lătrând de mama focului, ca să ne apere adică !.... Ne-am izbit în ușa grajdului, că de acolo se vedea lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
animalelor care se strânseseră unele într-altele, să se încălzească. Un biet copil ! Ca să vezi ! Și n-am mai stat pe gânduri, am dat jos mielul de pe umeri și l-am pus lângă bărbat știa el ce să facă, iar oaia venise și ea acolo. Unchiu-mio dăduse jos cojoaca de pe el și o așternuse lângă femeie, văru-meu lăsase ușurel vasul cu apă tot acolo, ceilalți : unul o bucată de pâine , altul o ciozvârtă de oaie care ce avea ; la copil nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
știa el ce să facă, iar oaia venise și ea acolo. Unchiu-mio dăduse jos cojoaca de pe el și o așternuse lângă femeie, văru-meu lăsase ușurel vasul cu apă tot acolo, ceilalți : unul o bucată de pâine , altul o ciozvârtă de oaie care ce avea ; la copil nu se cade să mergi cu mâna goală. Pe urmă, ne-am așezat și noi, așa, acolo, că, dacă suntem mai mulți, se face mai cald. Și era liniște. Se auzea răsuflarea animalelor. Miroseau animalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
în cântec, lângă ea cum se aprind una câte una stelele, în noapte. Și era așa de bine și cald și... am adormit acolo. Când m-am trezit, dimineața, focul se stinsese, soarele răsărea de după dealuri, eu eram tot lângă oaia bălțată cu mielul ei. Și focul se stinsese. Am sărit în picioare : visasem ?! Unchiu-mio m-a luat deoparte și mi-a spus că femeia îmi dăduse înapoi mielul și s-a uitat obosită și tristă la el, a oftat, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
te mai oprește nimeni, le dai cu praf în ochi ! De ce-i mai fi fiind și tu câine la stână, asta nu știu... Nu era rău Ursei ăsta, dar zicea și el așa, cu năduf, că alergase toată ziua după oi și acu' picase lemn de oboseală. Las' că-i trece, behăi ușurel Bălțata și adormi la loc așa era ea, bună și blândă, ca oaia. De asta și copilul ciobanului se ghemuise în lâna ei. Într-o parte el, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
rău Ursei ăsta, dar zicea și el așa, cu năduf, că alergase toată ziua după oi și acu' picase lemn de oboseală. Las' că-i trece, behăi ușurel Bălțata și adormi la loc așa era ea, bună și blândă, ca oaia. De asta și copilul ciobanului se ghemuise în lâna ei. Într-o parte el, în cealaltă mielul ei... Ce să-i faci, copii cu toții... Și frig, tare frig... Nici nu știu când am ațipit. Coborâse, așa, deodată, liniștea peste noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Mami, cât e ceasul? ― Abia e ora șapte și trenul sosește la ora opt. Ai tot timpul. Când ajungi În gară, caută o birjă. Arvunește-o, că dragii noștri n-o să aștepte tramvaiul. Știi cum merg hârburile astea. Ca niște oi rătăcite... ― Am să caut un birjar de Doamne-ajută, că o dată vin mama Maranda și tata Toader să-și vadă nepotul... Eu am s-o pornesc apostolește către gară, să mai iau o gură de aer, că numai acolo, În spital
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Gruia a achitat costul drumului și a sărit jos. I-a ajutat apoi pe bătrâni să coboare. A luat valiza și a oferit brațul mamei Maranda. ― Ia vezi, fata moșului, să nu te dedulcești la boierie, că ci pacatele mele oi faci eu când om Înota prin glodurile di acasî sau pi popșoiști? Numa’ de-a brățăta nu ti-oi pute’ duci - a atenționat-o cercetașul cu glas șăgalnic. Acasă mă-i duci de mână, că așa-i la tinerețî... - a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
valiza și a oferit brațul mamei Maranda. ― Ia vezi, fata moșului, să nu te dedulcești la boierie, că ci pacatele mele oi faci eu când om Înota prin glodurile di acasî sau pi popșoiști? Numa’ de-a brățăta nu ti-oi pute’ duci - a atenționat-o cercetașul cu glas șăgalnic. Acasă mă-i duci de mână, că așa-i la tinerețî... - a răspuns mama Maranda, cu un crâmpei de râs, strângând brațul lui Gruia.. „Vor arăta ca <două jucării stricateă ce
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
din popor? Sper să-ți treacă Însă Îngâmfarea până la următoarea Întâlnire”. „Și eu cred că vei uita plăcerea de a căuta nod În papură fără motiv” - l-a luat cu binișorul gândul de veghe. „Fie și un lup mâncat de oaie” - l-a temperat Gruia. În timp ce purta acest dialog imaginar, se Îndrepta spre salonul doctorului Vatră. Când a intrat În salon, doctorul tocmai terminase efectuarea unui pansament la ultimul pacient operat. ― Bună ziua, domnule doctor - a salutat Gruia zâmbind. ― Bine ați venit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Costache. Înseamnă că suntem așteptați” - mi-am zis eu. Cât ai clipi, ne-a ieșit În Întâmpinare un grup de „celoveci” - toți cu naganele la șold. Ne-au luat În primire. „Adin, dva, tri, cetâre piati... Ne numărau ca pe oi la strungă și ne dădeau brânci În barăci. Înăuntru era cald. Un butoi de tablă ținea loc de godin... Am nimerit lângă colegul meu de la Ateliere... Până să schimbăm o vorbă-două, m-am trezit cu o gamelă și o lingură
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
după carte, infirmiera a Îmbiat-o: ― Acum, hai să mergem, să te vadă doamna soră șefă. Da’ Întâi să punem pe tine halatul aista mai gros, că altfel toți ochii bărbaților se Înfig În tine, ca lupii În grămada de oi... Au intrat la sora șefă, care le aștepta. ― Gata, fetelor? Cum a fost, Stăncuțo? Măi, da’ ce frumoasă ești! - le-a Întâmpinat sora șefă, cercetând-o cu mare admirație pe țigăncușă. ― Eu mă duc la treburile mele și mă Întorc
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
câteva zile vei pleca acasă. Țigăncușa nu Îndrăznea să spună nimic. Își purta doar privirea de la profesor la Gruia și Înapoi. După ce au fost văzute și celelalte paciente, s-au retras În cabinetul profesorului. ― Acum, să ne ocupăm și de oile noastre. Altfel Înțarcă și... ― Adio caș și urdă - a completat Gruia, cu zâmbet reținut. ― Deși am stabilit Întâlnirea noastră pentru diseară, eu zic să atacăm lucrările tale acum... ― Mi-ați luat o piatră de pe inimă, domnule profesor... La amiază, obosit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ne însoțise și care s-a recomandat în cele din urmă "Axel", a spus că ne va păstra pâslari când va face aprovizionarea cu mărfuri a prăvăliei. Ulitia l-a rugat să ne facă rost și de vreo blană de oaie sau de ren, de lână, ață și ac, un foarfece, o căldare... Axel a dat din cap aprobator și ne-a întrebat dacă mai avem bani. Da, mai avem patruzeci de ruble", l-a asigurat Ulitia. Cu banii ăștia poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
despre care citisem că sunt otrăvitoare și totuși atât de folositoare pentru prepararea de pomezi tămăduitoare. Odată cu "competențele" și reputația mea creșteau și "veniturile" sub forma unor calupuri ca de săpun de casă, dar care în realitate era seu de oaie, câte o bucată de brânză sărată, câțiva cartofi... Oamenii din părțile locului sunt săraci, iar eu bineînțeles că nu ceream nici o plată pentru "remediile", îngrijirile sau sfaturile pe care le dădeam, dar ei erau încredințați că, pentru ca să dea roade, încercarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
toate celelalte se vor ocupa ei. Odată cu vizita asta viața noastră liniștită s-a cam terminat. A început un du-te-vino neîncetat : deținute din alte lagăre care au recoltat și transportat varza, mașini trimise de comandant ca să-mi aducă seu de oaie sau să ia pomadă și alte remedii, localnici care cunoșteau deja drumul Brodocului, chemări la "urgențe" medicale pe care Cel de Sus și mama natură mă ajutau să le rezolv mai mult sau mai puțin bine. În fine, începuse iarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]