4,111 matches
-
CĂTRE ÎNGERUL MEU PĂZITOR * Tăcere e acum în mintea și-n sufletul meu. Îmi ridic privirea la cer și încerc să înțeleg, DE CE tocmai eu ?! Încerc să rostesc o rugăciune de mulțumire, Dar vorbele par niște nuci prăvălite într-o oală Iar gândurile rămân stinghere și năucite pe dinafară. Multă vreme am crezut că sunt singura în lumea aceasta nebună. Multă vreme am plâns de prea multa tristețe și ura. Multă vreme am dorit morții să mă las pradă ușoară, ....dar
MESAJ CATRE INGERUL MEU PAZITOR de LAURA ISABELLE NICOLAE în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354260_a_355589]
-
CĂTRE ÎNGERUL MEU PĂZITOR Tăcere e acum în mintea și-n sufletul meu. Îmi ridic privirea la cer și încerc să înțeleg, DE CE tocmai eu ?! Încerc să rostesc o rugăciune de mulțumire, Dar vorbele par niște nuci prăvălite într-o oală Iar gândurile rămân stinghere și năucite pe dinafară. Multă vreme am crezut că sunt singura în lumea aceasta nebună. Multă vreme am plâns de prea multa tristețe și ura. Multă vreme am dorit morții să mă las pradă ușoară, ....dar
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
atât Vasile cât și Filip Munteanu, socrul lui Gabriel au avut câte ceva de împărțit cu oamenii legii. Făceau alergie numai când auzeau de ei. Chiar dacă printre aceștia erau și oameni de treabă, cinstiți și modești, ei îi băgau în aceeași oală și se împotriveau oricărei apropieri de instituțiile în cauză. Bietul Gabriel, care încerca doar să‑și facă un viitor, fără să iubească ori să fie atras de acea meserie, ascultând mai mult de sfaturile proaspetei soții, a renunțat. A acceptat
CHEMAREA DESTINULUI (15) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354391_a_355720]
-
sânul pământului/aud lucrând Meșterul Manole/ce, încă, modelează țara/pe care o numim/Limba Română.// De bat la porțile cerului/și iau o cană de lut/cu apă/simt sufletul izvoarelor/din adâncurile munților/acolo unde inimile rămân/pe oale de Horez.// De iau în palme un bulgăre/Din marginea câmpului unde zarea a îngenuncheat/lutul îmi seamănă./ Poate-s oasele străbunilor mei/ceva din înțeleptul suflet respirând/ în conturul măsurat./ Mă simt rudă cu acest bulgăre cuminte/ Și-l
ZIUA LIMBII ROMANE SARBATORITA LA MALUL MARII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354400_a_355729]
-
colega mea Andrada la masă. Când Săndica s-a întors spre Deea și a dat cu ochii de Andrada, a scăpat și vărsat tot zarzavatul de pe fundul de tocat ce-l ținea în mână, pregătit tocmai să-l pună în oala cu supă ce fierbea de zor pe aragaz. Mâna îi tremura puternic, s-a îngălbenit la față și simțea că nu mai are aer. O mână ca o ghiară și cu o forță puternică îi strângea inima, parcă oprind-o
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353712_a_355041]
-
Noroc că s-a repezit Andreea să o ajute. - Cădere de calciu zici? Și cum s-a manifestat? - Când a strigat Deea la ea că am venit și ne-a văzut, a scăpat pe jos zarzavatul ce-l ducea spre oala cu ciorbă. Abia și-a revenit după câteva minute. - Hm, interesant. Și tatăl lui Cristian? Nu a spus nimic? - Nu era acasă. La masă am vorbit puțin și apoi ne-am mai întâlnit o singură dată la aniversarea lui Cris
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353869_a_355198]
-
moment când nu avea niciun client și a ridicat prețul la 2 lei, ceea ce, pentru Râmnicu-Vâlcea, era un preț foarte bun. Mulțumită de treaba făcută, seara a îmbucat ce adusese de acasă - un ou fiert, niște carne de porc de la oală și niște caș - „asortate” cu un ardei gras și două roșii primite pe câțiva cartofi de la o vecină de negustorie de pe lângă Caracal. A înnoptat acolo, în piață, lângă cei doi saci de cartofi, întinsă pe sacii goliți și învelindu-se
CĂINŢA HOŢULUI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353941_a_355270]
-
tremurat, Iar vălul cade liber, trăiești neîmpăcat. Din umbre crește cercul, ne înconjoară strâns, Același țărm așteaptă, același râs și plâns, Iar fulgerele toate se-adună la final, Îmbrățișați rămânem în gerul sideral. Fiecare are o boală, O coală, o oală, hanul lui Mânjoală, Dar înțelegerea-i limitată La două vorbe, una e lată, Exemplu -sus, jos, dreapta, stânga, Rotiri din Parâng în Crânga, Ceai de sunătoare să sune, Iei coada calului , faci din ea strune, Mailul s-a întrerupt? Recunoașterea
DUHULUI MEU, DIAVOLE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353133_a_354462]
-
de oră mâncai pe săturate, ridicai crengile cu zmeură mare, roșie, ce-ți făcea parcă cu ochiul, luai ce era mai bun și duceai la gură. Nu te puteai abține. Mai apoi, după ce erai sătul de-a binelea, îți legai oala la brâu și începeai să culegi de-adevăratelea. Unii pot crede că era doar o plăcere din cale afară să umbli prin pădure, să strângi și să mănânci zmeură dulce pe săturatelea. Și, pe deasupra, să câștigi bani. Puțini știu, însă
ZMEURARII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353172_a_354501]
-
-ți mai trebuia nici mâncare. Te culcai, frânt de oboseală. Iar a doua zi o luai de la capăt. De cum venea vestea că s-a deschis centrul de colectare de zmeură, toată suflarea satului o roia spre pădure, cu găleți, coșerci, oale, copii, femei, chiar și bătrâne. Vedeai uneori și bărbați la cules de zmeură, mai ales dintre cei care nu erau plecați la lucru prin pădure sau la cosit. Nu numai din satul nostru veneau la cules, veneau și din alte
ZMEURARII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353172_a_354501]
-
sa, Baba Dochia nu era mulțumită și căuta tot timpul să-i facă greutăți. De cele mai multe ori, Dragobete își apăra soția și o ferea de cotoroanța de mamă-sa, iar văzând asta, baba Dochia fierbea de mânie, nu alta. - Ca oala pe foc, completează de obicei fetița, repetând o comparație făcută cine știe când. - Văzând cât îl supăra pe Dragobete când se purta urât fata, băbătia se prefăcu o vreme că nu mai are nici o treabă cu noră-sa și o
LEGENDELE MĂRŢIŞORULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353192_a_354521]
-
pentru aflarea ursitului cerea ca fetele să toarne 9 cești cu apă într-un ulcior, în seara de 29 noiembrie și să o lase până a două zi. Dimineața se măsoară din nou ceștile de apă. Dacă rămâne apă în oală, fetele vor avea noroc. Dacă ultima ceașcă nu se umple complet înseamnă că nu se vor mărita în anul care urmează și nici nu vor avea noroc. Din categoria vaselor legate de ceremonia căsătoriei, ulcioarele sunt cele mai interesante ; mai
ULCIORUL ROMÂNESC de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353239_a_354568]
-
Din categoria vaselor legate de ceremonia căsătoriei, ulcioarele sunt cele mai interesante ; mai ales ulcioarele în formă de pasăre cu pui, un vechi simbol al fecundității, lucrate de artizanii din Oltenia, spre exemplu...Există în tradiția românească expresia “A fi oale și ulcele” cu sensul de “a fi mort de mult”. A fi mort de mult, atât de demult încât trupul lui s-a înfrățit cu pământul până la nedeosebire. Din țărână suntem făcuți, în țărână ne în-toarcem, spune o vorbă românească
ULCIORUL ROMÂNESC de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353239_a_354568]
-
și fesul alungit cu canaf în capăt. Mama remarcă spiritul de observație al Lăcrămioarei și o atenționă să fie atentă. Urma ceva deosebit și într-adevăr așa a fost pentru că nici azi nu-și explică cum de ieșea abur din oala pe care o ținea arlechinul pe cap. După aplauzele îndelungate a apărut pe scenă o fată, o tânără de care mama ei se miră că e mai slabă decât ea. Era Irina. O mare bucurie a inundat sufletele tuturor și
BUCURIILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352649_a_353978]
-
40 de bătrâni români și maghiari, sărbătoream “gulașul” și cântam cam așa (parodie după Maria Ranteș, muzica Ciprian Porumbescu): UNU MAI GULĂȘERESC (Aurel Lucian Chira, 1 mai 2009) Râde iarăși primăvara, Râde de bătrâni ca noi. C-am urcat cu oale-n spate, Am urcat cu pași vioi. Moși și babe au pornit, În poiană s-au oprit, Și ei azi sărbătoresc, Unu Mai gulășeresc. Tralala......... Ce gulaș noi vom mânca ! Florile ne înconjoară, Cu parfumul minunat. Frunzele ne dau răcoare
UNU MAI GULĂŞERESC de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352688_a_354017]
-
se legau busuioc, pelin și usturoi. Plantele de la brâul călușarilor se foloseau în ritualul de vindecare. Călușarii formau un cerc magic în jurul bolnavului și dansau, lovindu-i, din când în când, tălpile. Momentul culminant îl constituia clipa când Mutul spărgea oala cu bâta, iar apa se revărsa asupra celui bolnav. Se credea că oala a fost sacrificată pentru ca bolnavul să trăiască. Bolnavul se ridica și se prindea în Hora Călușului la care participau și cei prezenți. Alt ritual este acela când
PURANI DE VIDELE-TRADIŢII-CĂLUŞARII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354091_a_355420]
-
ritualul de vindecare. Călușarii formau un cerc magic în jurul bolnavului și dansau, lovindu-i, din când în când, tălpile. Momentul culminant îl constituia clipa când Mutul spărgea oala cu bâta, iar apa se revărsa asupra celui bolnav. Se credea că oala a fost sacrificată pentru ca bolnavul să trăiască. Bolnavul se ridica și se prindea în Hora Călușului la care participau și cei prezenți. Alt ritual este acela când un călușar este atins de vătaf cu steagul, iar el cade, ca fulgerat
PURANI DE VIDELE-TRADIŢII-CĂLUŞARII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354091_a_355420]
-
pretinde o majoritate care, potrivit logicii elementare ar fi ceva mai mult de jumătate. Cum poate o cincime din populația votantă să devină „majoritate absolută” pe când o jumate milion de protestanți reprezintă sub 1% din populație? Pentru un car de oale este suficientă o singură măciucă. Un tren de minieri a supus milioane de bucureșteni acum câțiva ani. Laboratoarele PSD pregătesc câteva sute de pufoaice roșii cu măciuci pentru milionul de protestanți pașnici. Nu-i prima dată. Dar mai poate fi
IUBESC ROMÂNIA! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354157_a_355486]
-
cade să ne băgăm în minte: deranjăm doar pentru că suntem prezenți. Și să nu ne oprim aici: mai trebuie să recunoaștem că și ei ne deranjează pe noi? Gând înfiorător: Căci nu suntem mai buni ca ceilalți, tot în aceeași oală ne aflăm și fierbem înăbușit. (4) Introducerea răului în lume, ca principiu activ, este un act de creație, analog actului divin. Satana îl ispitea pe Adam șoptindu-i: “Veți fi ca Dumnezeu”. Grăind astfel satana nu a mințit pe de-
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354530_a_355859]
-
soru-sa! Cum să-l ia ăia la pușcărie?... Să strângă bani, n-are cum, că ce capătă nu-i ajunge nici de mâncare... Noroc cu fetele de la cantina de ajutor social... La sfârșit de tot, când tremină cu toți, scurg oalele și-i face porție... Ciorbă, felul doi... Câteodată are noroc și de o bucățică de carne. Și, ăsta-i adevărul: lumea nu-i dă bani (poate și pentru că nu cere!) Dar se mai găsește câte un om milos și-i
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
ar fi acolo! Are impresia că dacă întinde mâna, o poate atinge... Are impresia că dacă-i cere să pună masa, se va ridica din război, va ofta, va zâmbi și se va îndrepta spre plită unde va căuta-n oale bucata de carne cea mai moale, cea mai mare, că-i pentru Dănuț al ei! Pe urmă, cât va mânca el, se va duce să aducă ligheanul de pe prispă, să-i pună să se spele... Stergarul de cânepă țesut tot
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
Atanasie spunea: Părinții noștri au păzit înfrânarea și sărăcia până la moarte. Noi însă ne-am lărgit burțile și pungile. * * * Spunea iarăși bătrânul: - Pe timpul părinților noștri era în mare vaza și râvna înlăturarea oricărei distracții a sufletului; acum, pe timpul nostru, stăpânesc oalele de bucătărie și câștigul scos din lucrul mâinilor noastre. * * * Avva Atanasie ne mai spunea și acestea: Mi-a venit odată un gând și am zis: care este oare deosebirea între cei ce se nevoiesc pentru îndeplinirea poruncilor lui Dumnezeu și
LIVADA DUHOVNICEASCA (42) de ION UNTARU în ediţia nr. 1032 din 28 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347098_a_348427]
-
mistreți și urși. Cum nu aveau voie să împuște animalele (zona era rezervație a Comitetului Central al Partidului, care însă nu venea acolo pentru că locul era prea îndepărtat și drumul foarte anevoios), oamenii încercau să sperie fiarele lovind în cazane, oale, tigăi, etc. Nu cred că cineva ar fi putut să doarmă într-o astfel de hărmalae. În acel sat, „a nu bea în casa cuiva" echivala cu o jignire gravă: Golemul-primar m-a intrebat neîncrezător dacă este adevărat ce îi
INTERVIU CU CLAUDIU MATASA, CONSUL ONORIFIC AL ROMANIEI IN STATUL FLORIDA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356971_a_358300]
-
să-i mulțumești și să te bucuri că nu o să mai stai pe stradă, că ai să vezi și tu alte locuri și ai să cunoști alți copii, în afară mucoaselor astea două, Nuța și Cameluța! m-a certat tanti Oala, care tot freca de zor la o cratiță. Am tăcut și am ieșit din curte bosumflată. Nuța sărea într-un picior șotronul, iar Cameluța, așezată pe vine, cu degetele răsucite ca să zbârcească, o urmărea atentă, așteptându-și rândul. -Săptămana viitoare
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
doare niciun cap! mi-a răspuns mami mai mult îngrijorată că rucsacul era prea greu pentru mine. -Cred că mă doare burta și am să vomit! i-am spus de data aceasta destul de tare încât să mă audă și tanti Oala, care venea în urma noastră. -Să ai grijă să nu-ți pierzi lucrurile! mi-a spuns mami. -Dacă mor acolo, să nu mă lăsați, să mă aduceți acasă! -Drac mort, cine a văzut?! mi-a intervenit tanti Oala. Am înjurat-o
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]