9,947 matches
-
când auzi că cineva Îl strigă pe nume. Se Întoarse taman la vreme pentru a evita să fie luat pe sus de messer Duccio, care alerga spre el. — Te-am găsit, În sfârșit! exclamă secretarul comunal, cu răsuflarea retezată de oboseală. Domnia ta niciodată nu poți fi găsit. De sub braț scosese o foaie mare, făcută sul, pe care se tot căznea să o desfășoare sub ochii lui Dante. — Poate pentru că mă ocup cu ceva, replică poetul cu răceală, fără să catadicsească a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tâmpită, Înainte să Îi răspundă. Da, era un mic port, ceva mai Înainte, pe coastă. Da, trecuseră doi străini, care se Îndreptau Într-acolo. Negura se risipea, eliberând mlaștina din Întuneric. Trecu de o ultimă dună, În timp ce calul pufnea de oboseală, acoperit de sudoare. Dedesubt, țărmul nisipos al Mării Tireniene, cu valurile Încrețite ale unui curent violent. Marea era pradă unei furtuni de vară, care pe uscat părea Încă Îndepărtată, anunțată doar de rafalele de vânt umed și cald. Aruncă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sau un agent Interpol bine antrenat. Nimic din figura ori din comportamentul ei nu trăda nici cea mai ușoară neliniște sau preocupare legată de iminenta demascare. Tot ce se putea citi pe chipul ei amprentat de o paloare accentuată era oboseala unei nopți de nesomn, conjugată cu nemulțumirea eșecului cu care m-a pus prompt la curent: - Hârtiile pe care le-am găsit În subsol sunt total inutilizabile. Nici urmă de parola pe care o caut de-atâta timp. A tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Fire-ai a dracului de cioară împuțită!” gândi cu ură tânăra doamnă, plecându-și cu sfiiciune ochii. Episodul 80 POLITICEȘTI Cele spuse de Metodiu părură a-l interesa pe Sima-Vodă. Fără să-și dea seama, căzu pe gânduri. Vârsta înaintată, oboseala, tracasările zilnice, incursiunile cazacilor peste Nistru, tinerețea nepotolită a Ruxăndriței, junghiurile din șale și masa copioasă îl făcură să ațipească puțin. într-un târziu, deschise ochii și-și aduse aminte de ceva. Se întoarse spre Ximachi vistiernicul: — Ei, ce zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bine, ab origine, tutorele ei: pe harnicul Michiduță. Sunt numai ochi și urechi, părinte - ganguri Malgorzata. — Asta e prima greșeală - i-o întoarse Metodiu. De ce să fii numai urechi? Ca să asculți tot ce spune soțul, om al muncii, la o oboseală, la un necaz. Să nu fi numai urechi, să fii și brațe pentru spălat, picioare pentru alergat, cap pentru plecat, ochi pentru mângâiat, spate pentru purtat, nas pentru adulmecat, gură pentru, mă rog, dumicat, și câte și mai câte! De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
181 îN CARE POVESTITORII SUNT OBOSIȚI Da, există și asemenea cazuri: o dimineață mohorâtă, cețoasă, de noiembrie, o stare vizibilă de mahmureală, zgomotul tenace, apropiat al unui perforator, un pix care scrie prost - toate acestea și multe altele pot provoca oboseala povestitorilor. Desigur, o împrejurare trecătoare; dar dacă tot o trăim, rugăm măritul Cetitor să ne îngăduie a părăsi pentru o clipă firul întâmplărilor și să ne lase să vorbim puțin despre noi, cei care depanăm acest fir. în total suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
am observat că și ei de-abia se țineau pe picioare de somn. Megler-Pașa chiar mi-a spus: „Barzovie, călărim de cinci zile întruna. Suntem chiauni de somn. Să nu care cumva să-ncerci vreo mișcare, că la halul de oboseală în care ne aflăm, facem moarte de om.” Am ascultat firmanul citit de capugiu. Din două-n două fraze, turcului i se închideau ochii. I-am spus să sară peste ce-mi punea în cârcă sultanul și să treacă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ore fără să înainteze nici măcar o palmă. Când, epuizat și scăldat în sudoare, urca în sfârșit la suprafață, fratele său îi lua locul, și așa continuau pas cu pas, centimetru cu centimetru, cu acea capacitate de a rezista la căldură, oboseală și sete pe care numai cei din rasa lor o aveau. Cum acela trebuia să fie în principiu un autentic puț tuareg, servitorii nu aveau voie să coboare înăuntrul lui, singurele lor sarcini fiind să ridice coșurile cu nisip sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
caută doar un pic de emoție și aventură. — Emoție și aventură? repetă tuaregul cu un gest ușor ironic. De acord! Acum ăștia șase or să vadă ce înseamnă adevăratele emoții și aventuri. Or să vadă ce-nseamnă setea, foamea, frica, oboseala și nesiguranța, dacă vor muri, câți vor muri, cum vor muri și când vor muri. Din nou se așternu o lungă tăcere, căci cei trei negociatori păreau să aibă nevoie de timp ca să digere faptul că negocierile păreau sortite unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Și ce-o să le spunem când ne vor întreba despre cei dispăruți? Deocamdată nimic, deoarece statistica demonstrează că aproape șaizeci la sută din participanți nu reușesc niciodată să ajungă până la capăt. Unii din cauza accidentelor, alții rămân în pană, unii din cauza oboselii și alții pentru că pur și simplu se rătăcesc. Cu toții știm că, după terminarea cursei, zile în șir recuperăm piloții rătăciți în cele mai neașteptate locuri. La momentul oportun, mă voi ocupa de problemă. Îți amintesc că unul este ginerele unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
la multe autopsii și întotdeauna m-a îngrozit cu câtă naturalețe un medic legist fumează în timp ce scormonește în trupul unui băiat care cu câteva ore înainte cânta și râdea. Clătină de câteva ori din cap, cu o expresie de profundă oboseală. — Fac treaba asta de prea mulți ani ca să mă mai impresioneze ceva, și singura mea grijă e ca spectacolul să continue, deoarece asta este o mașinărie complexă, care funcționează în virtutea inerției, și sunt convins că, dacă va ajunge să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
n-am văzut beduini decât cu coada ochiului, când treceam pe lângă taberele lor cu o sută la oră... Clătină din cap, dând de înțeles că nimic din ce se întâmplase nu avea legătură cu el: — Îmi sfârșesc ziua frânt de oboseală, fac revizia motocicletei, mănânc puțin și prost, dorm agitat, mă scol în zorii și mă urc din nou pe motocicletă cu speranța că n-o să-mi rup gâtul. Dacă o să ajung la Cairo între primii cinci, mă vor plăti ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
lăsându-te pe veci în iad... Imohagul făcu o scurtă pauză, clătină de câteva ori din cap gânditor și adăugă: Poate că, dacă în loc să muriți ați sta aici un an, să suferiți de foame, de sete, de căldură și de oboseală, exact la limita între viață și moarte, ați învăța ce este adevărata suferință și ați fi în măsură să le-o spuneți și acestor imbecili care aleargă pe aici. Eu am învățat deja lecția. — Mă tem că nu chiar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cu asta noi, cei care-l iubeam? Ce-a câștigat el însuși, în afară de ura multor oameni, admirația câtorva și compasiunea marii majorități? - Buna femeie se așeză pe o piatră și-și duse mâinile la cap cu un gest de mare oboseală, adăugând: Din ziua în care tatăl tău a plecat în căutarea lui Abdul-el-Kebir, viața mea a fost cel mai groaznic infern, dar acum se pare că destinul se încăpățânează să repete o istorie la fel de tristă. Nu ți se pare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
zi, și ceva mai mult decât dublul acestei cantități dacă ar fi fost obligați să se miște; și cum n-ar fi reușit să înlocuiască imediat cel puțin jumătate din acest lichid, ar fi început să aibă amețeli, să simtă oboseală, să aibă febră și să devină irascibili. Țesuturile superioare ale pielii lor s-ar fi înnegrit, întinzându-se și făcându-se ca un pergament, iar vederea acesteia le-ar fi provocat un atac subit de panică, deoarece mercenarii știau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mai mare dintre frații Mendoza, care ascultase cu atenție conversația așezat în fundul unei peșteri înalte, cu o intrare largă, unde se refugiase pentru moment grosul grupului. — Mă tem că nu - îi răspunse hotărât. Un om poate să facă față foamei, oboselii, fricii și chiar unui dușman net superior ca număr și armament. Cu îndrăzneală și mult noroc poate să reușească s-o scoată la capăt în împrejurările cele mai groaznice - dar există un dușman împotriva căruia nici o ființă n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
foarte cinstit Sam Muller. Dar știu că nu e așa de ușor să recrutezi atât de repede oameni dispuși să vină într-un asemenea loc. - Își ridică mâinile cu palmele în sus, ceea ce putea fi interpretat ca un gest de oboseală sau de neputință. - Singurul lucru pe care-l dorim e să plecăm de aici cât mai repede. Asta nu este o misiune pentru care să merite să ne vărsăm sângele. Gacel Sayah se gândi câteva clipe, se uită fix în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
stînga lîngă ușă. Apoi mi s-a adresat mie spunîndu-mi că a văzut semnele și le-a Înțeles În sfîrșit și că am să le văd și eu peste cîtva timp singură. Was er damit meinte? Am pus totul pe seama oboselii și a Încordării neobișnuite prin care trecuse. Am stat pînă tîrziu, nu voia să se culce. A rămas singur În bucătărie să mai fumeze. Părea liniștit. M-am trezit de cîteva ori peste noapte și m-am dus să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mi-a făcut injecții cu vitamina K pentru a mă întări în cazul unei mari hemoragii, apoi s-a retras mulțumită. Eu am spălat totul în casă, chiar și scările care duceau la un pod vechi. La urmă, frântă de oboseală, m-am așezat în pat așteptându-l pe doctorul Amorel. Am ațipit, apoi i-am auzit pașii. Eram îngrozită, tremuram din tot corpul. Profesorul Amorel era mic de statură, îmbrăcat într-un costum negru demodat, care altădată fusese poate tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
plin de dispreț. Acum era clar pentru Feifel: avea mai mult de doi demoni în corpul său impunător. Încercă să-și învingă „dușmanii“ prin indiferență, în loc să se pună la masa de scris să scrie un articol. Se simțea toropit de oboseală fără să fi făcut nimic. Până la urmă își dădu un brânci ca să se scoale, ajungând până la masa unde îl aștepta mașina de scris italiană pe care Rita i-o făcuse cadou. Încercă să scrie, făcând mereu greșeli. Zadarnic. Îl dureau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
o singură ființă cu acel adânc. Găsind un nou mod de a trăi în lumea apei. Din când în când se simțea neliniștit, i se părea că Jacopo era nemulțumit, ca și cum regreta că-l urmase. După ore de zbor și oboseală, când se apropiau de punctul final al călătoriei lor, Jacopo recunoscuse că, din păcate, el nu era Jacopo. În realitate era un impostor, un profitor, exact cum îl numise Edith. Beppe îl ascultase în tăcere, fără să spună nimic. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cuiva care ne-a iubit mereu fără speranță. Oamenii îi considerau mereu ca pe o bucată de carne făcută să trezească în ei un râs de care toți aveau nevoie, un hormon al fanteziei, capabil să reînoiască psihicul terfelit de oboseala cotidiană. Când gândea astfel, inima îi bătea cu putere. Era cineva în ea. O ascunzătoare în care un punct de explozie se pregătea să-l arunce undeva, deasupra oamenilor. - La naiba cu toate sentimentele mele. Nu voi deveni niciodată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mereu asupra unui necunoscut pe care trebuia să-l „descifrez“ cu mari eforturi, ca să descopăr până la urmă acel nimic adăugat unei urâte umanități schimbătoare. Eram în lume pentru a iubi, dar aventura până la iubire parcă nu merita sacrificiul și marea oboseală care mi se cerea ca să ajung în apropierea ei. Mikael nu era un bărbat obișnuit, poate nici măcar nu era capabil de iubire. Plăcerea muzicii și a băuturilor tari le punea sus de tot, dintr-un instinct sigur de supraviețuire. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
în iubire o reciprocitate care n-are nevoie de cuvinte, suferința singurătății amare fiind de preferat bucuriei succesului obținut prin intervenția înjositoare a rațiunii care demontează. Și cine-i domnul acesta căruia îi trimite flori? mă gândeam eu, pradă unei oboseli care îmi dădea ghes să mă culc chiar acolo, pe scară. Un domn. Do-oomn. Ce cuvânt mai e și ăsta? Un nobil - da, e de înțeles și e mai convingător. Dar un domn - asta ce să mai fie? -, un fleac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pervaz și întinzând gâtul, să privesc curtea lungă și îngustă, străbătută de o alee asfaltată și nici să văd poarta de lemn mereu închisă, care are într-o latură a ei o ușiță din metal ruginit și parcă grea de oboseală. Pe ușiță se intră pășind peste un prag înalt, de care locatarii se poticnesc fără greș și pe care-l privesc cu ură. E iarnă. Între ferestrele lipite cu niște benzi de culoarea untului s-au așternut rulouri de vată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]