8,125 matches
-
Cei doi se învârteau, fiecare pândea pe celălalt, pentru a-i aplica lovitura definitivă. -Ai să mori de gât cu mine! strigă Zombo. -Asta doar tu s-o crezi, mojicule! a răspuns Uran. Când a văzut Uran că Zombo a obosit, din două mișcări i-a înfipt paloșul în pulpa unui picior și, repetând figura, pe neașteptate i-a înfipt paloșul și-n celălalt picior, astfel că Zombo a căzut în genunchi strigând: -Țărănoiule ai să mori odată cu mine! -Să vedem
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
însera. Adânc de vreo nouăzeci de metri, nimeni nu putea să ajungă până acolo să mă ajute. Când înoți într-o apă naturală, pentru a nu te scufunda, trebuie să nu te oprești și să te miști încontinuu fără să obosești, pentru a ajunge la celălalt țărm. Viața în această lume nu este precum înotul într-o piscină bine protejată, unde poți ajunge mereu cu picioarele la fund pentru a te odihni. Viața are abisurile sale, iar în politică și economie
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
încredințarea unui copil în vederea adopției este de aproximativ 11 luni212. Stresul decurge din faptul că, această perioadă nu poate fi estimată. Prin urmare sunt părinți "luați prin surprindere" de rapiditatea plasamentului (e adevărat relativ puțini), dar sunt și părinți care "obosesc așteptând". Perioada pre-adopție, pe lângă o perioadă de evaluare a părinților și de așteptare, este perioada cea mai importantă pentru pregătirea părinților adoptatori. Una dintre cele mai cunoscute strategii de pregătire a părinților adoptatori a fost dezvoltată încă din 1981 în
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
părăsit de suflet. Până atunci cititorii și cei interesați de citatele din Eclesiast Cap. I 8-9 și III 20-21: Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, așa cum nu se poate spune: ochiul nu se mai satură privind și urechea nu obosește auzind. Ce a fost, va mai fi, și ce s-a făcut, se va mai face; nimic nu este nou sub soare. Toate merg la un loc, toate au fost făcute din țărână, și toate merg în țărână. Cine știe
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
adică semnificate de caracterele tipărite. Însă în vreme ce citește, pentru ca lectura sa să fie posibilă, el întoarce paginile cărții cu mâna, își mișcă ochii, pentru a parcurge cu privirea și a aduna în el unul după altul rândurile textului. Atunci când va obosi de la efortul făcut, se va ridica, va părăsi biblioteca, o va lua pe niște trepte pentru a ajunge la cantină, unde își va trage sufletul, va mânca și va bea. Cunoașterea conținută în manualul de biologie și pe care studentul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
andaluză vulgară și frumoasă, brună, cu trăsături plăcute și destul farmec Încă, cu ochi mari, negri și vii, și piept opulent; fusese actriță de comedie vreo cinci-șase ani și curvă tot atâția Într-o casă de Întâlniri de pe strada Huertas. Obosită de asemenea viață, imediat ce-i apăruseră primele riduri pe la colțul ochilor cumpărase din economiile ei Taverna Turcului, din care trăia acum relativ decent și bine. Voi adăuga, neîncălcând prin asta nici un secret, că Lebrijana era amorezată de stăpânul meu, Alatriste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
o dată În spatele meu, apoi Într-o parte și În cealaltă, și mi s-a părut că Îl aud suspinând ușor, ca pentru sine. Stând acolo, negru și neclintit sub ploaia care se Întețea, părea și el ostenit. Poate că ticăloșii obosesc și ei ca oamenii cumsecade, m-am gândit o clipă. La urma urmei, nimeni nu-și alege destinul. Spune-i căpitanului, zise italianul, că Gualterio Malatesta nu-și uită datoriile neplătite. Nici afacerea nerezolvată dintre el și mine. Și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
o clipă. Ceea ce am eu de spus despre Marcus Larsson și pictura lui este foarte interesant înainte n-a adormit nimeni. E adevărat, a aprobat Manfred. Sunt tot timpul un pic ostenit. Observ asta când scriu. Cu cât sunt mai obosit, cu atât articolele devin mai lungi. Nu am putere să le închei. La primăvară, am zis, voi fi gata cu cartea despre Biblia lui Doré. Am s-o închei brusc, cu un final puternic. Deocamdată mai fac doar unele completări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
închei. La primăvară, am zis, voi fi gata cu cartea despre Biblia lui Doré. Am s-o închei brusc, cu un final puternic. Deocamdată mai fac doar unele completări. Te invidiez, a spus Manfred. Dar dacă o să devin suficient de obosit, poate că atunci voi face și eu cărți întregi. Și tu stai tot timpul apăsându-ți pumnii în stomac, i-am mai zis. Ca și cum te-ar durea. Da, a trebuit el să recunoască, simțea din când în când o anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
fi adus pe pământ ...În ziua aceea, după ce terminaseră, mai devreme ca de obicei, cu qigong-ul, în loc să se așeze pe scaun și să-și bea cafeaua, Arm se instalase direct pe covor, sub privirile întrebătoare ale lui Bart. Și eu obosesc, Bart, îl lămuri ea. Să nu crezi că pentru mine totul este o joacă, mai ales că trebuie să fiu și atentă la tine, să-ți mai și explic sau să te corectez. Uneori! adăugă ea râzând. Bart se așeză
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
tăpșanul din apropierea casei bunicilor. Iarba îi ajungea până la piept, era plină de flori de câmp, de miresme, de fluturi. Imaginea aceasta o însoțise toată viața, era una dintre primele care-i rămăseseră bine întipărite în memorie. Alerga fericită, apoi, când obosea, se întindea pe cărare, în iarbă. Bunul ei drag îi explicase că nu are voie să calce iarba și ea se conforma, dar stătea cu fața cât mai aproape de iarbă, ca să-i simtă mireasma. De mică îi plăcuse și să
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
înțeles că fără iubire sexul nu înseamnă nimic pentru mine... Vreau înapoi acasă, acasă la tine, la iubirea noastră... Arm tăcea. Descumpănit total, Liviu adăugă: Te-am chemat la aeroport, sub pretextul că zborul cu avionul din SUA mă va obosi foarte tare, pentru că nu voiam să audă fetele discuția noastră. Nu știam cum ai să reacționezi, și în fața lor eu nu doresc să mă cert sau să mă cerți, ele au nevoie de liniște, așa a fost înțelegerea noastră, și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
muri și voi învia, la fel ca în alte rânduri, voi aștepta. În sinea mea nu exclud totuși schimbări, dar numai după confruntare. În spațiul ce îmi va fi rezervat, nu sunt posibile evenimente, totul e, dintotdeauna, încremenit. Când voi obosi scriind, mă voi gândi la vremea care vine. Numai la cea care vine. Pentru că trecutul e mort, iar prezentul se dovedește ceva infim, aproape imposibil de sesizat cu simțurile noastre imperfecte. Un amalgam de timpuri, asta e, până la urmă, viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
să doboare cât mai mulți, să fie purtat pe umeri. Urcat în balconul Primăriei. Și-ar fi făcut, trimfătoare, o căciulă din blana unui lup vânat de el. Lupii nu au venit nici a treia zi. Oamenii murmurau. Străjile erau obosite și înfrigurate. Jandarmii râdeau de neghiobia tuturor; femeile, rămase cu greul casei - bărbații umblând creanga prin târg -, ocărau în gura mare. „Vânător! Să-l ia dracu’!” „Un scârbavnic!” „Așa păcăleală...” „Ce păcăleală, batjocură!” „Să ne lase-n pace veneticu’!” „Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
că Tim, poate, s-a oprit să bea o cafea. Sau o bere, se întâlnise cu vreun cunoscut; își povesteau. Uneori, trenul întârzia. Oamenii nu prea o mai luau în seamă pe Donna Iulia. Trecuseră ani, deveniseră mai înțelepți. Sau obosiseră. Donna Iulia adormea cu greu. Când, într-un târziu, o cuprindea somnul, visa: Tim i s-a înfățișat, astfel, în câteva rânduri. Semn că urma să vină. Dintre toate, un vis i-a plăcut Donnei Iulia mult. Tim venise într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
noi nu putem crede în așa ceva...” ...De-abia în primăvară, într-o dimineață calmă și senină de sfârșit de aprilie, orologiul a bătut iar. De când cu prăpădul făcut de lupii albi, nu se mai petrecuse nimic deosebit în așezare. Lumea, obosită de iarna grea și de prăpădul făcut de fiare, se bucura de soarele molcolm, liniștitor. Ce se va mai întâmpla? s-au întrebat iar târgoveții. Au fost și așa destule! Numai că după aproape trei ore, totul era neschimbat; nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ori, ca într-o străfulgerare, a reușit, dar prea puțin pentru a crea, cât de cât, între ei o punte. G. mânca tacticos, cu poftă - după ce, intenționat, postise toată ziua -, sorbind, din vreme în vreme, câteva guri bune de bere. Obosea mâncând. Degeaba. Rebelul se arăta indiferent. G. a încercat să-l surprindă; poate celălalt se uita pe furiș. G. se făcea că privește în altă parte, însă cu coada ochiului trăgea spre oglindă. Aproape că începuse să-i placă jocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
să reziști prea mult și nici aceasta nu se dobândește prea ușor. Trebuie să aștepți ore în șir până umpli un bidonaș: este de neînțeles cum de nu mai funcționează nici un robinet cum trebuie! Am hotărât să abandonez pătura; mă obosește, transpir. Sunt vlăguit, cred că umblu de multe săptămâni; de ani, după cum mă simt și arăt. Desigur, nimeni nu poate supraviețui atâta vreme fără hrană, dar mie nu-mi este foame. Nici nu mai aud bine, simțul mirosului mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
benzină vânzătorii lipsiseră. Făcuse plinul singur, lăsând banii pe masă. Dacă vor dispărea și benzinăriile, și automatele pentru mâncare? Automobilul a țâșnit înainte, condus de un om mai hotărât ca niciodată. „STOP!” În sala de proiecție s-a aprins lumina. Obosiți, nițel apatici, cei trei se priveau întrebători. Unul dintre spectatori era regizorul peliculei; scenarist și interpret totodată. Producător. Ceilalți doi, operatorul și un maestru în efecte speciale: soarele acela în amurg, imens și palid, alb aproape, era opera lui. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Sensul devine unic, noțiunea „înapoi” nu mai există... La ce se va ajunge, nu știu... Spațiul acesta ipotetic este obsesia mea... Am investit suflet, bani, sunt aproape lefter... Nu mai pot să renunț. Trebuie să termin acest film! Ultimul!” „Sunteți obosit”, a zis Maestrul în efecte speciale... „E bine să vă odihniți câteva zile...” „Asta ca să nu zici că sunt nebun”, a încercat să glumească Regizorul. Operatorul a râs. Filmările au continuat încă multe zile... Aceeași șosea infinită, același periplu... Cursa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Eu sunt creierul, ea este brațul. Vrem să schimbăm fața Lumii! Nu se poate așa ceva, dar un om și o mașină de scris nu sunt chiar un fleac. Ating claviatura, semn că e timpul să continuăm, după puterile noastre. Sunt obosit. Mi se închid ochii. Paginile așternute cu creionul devin ilizibile. Doar pe emailul negru, disting înscris cu galben: ERIKA A.G. vorm Seidel & Naumann. Dresden PAGINĂ NOUĂ SPLEEN Privești pe fereastra tramvaiului și încerci să reții tot. Nu e nimic interesant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
mare. Oricum, va fi ceva vital. Peste puțină vreme, vei ajunge în camera ta, în bucătăria ta, vei folosi baia ta, vei privi lucrurile. Te vei gândi. O să mâzgălești ceva într-un caiet, apoi o să adormi. Visezi rar. Ești prea obosit. Epuizat. Te cuprinde o silă. Disprețul. Spaima: frica / îndrăzneala. Dar mâine, poimâine, în curând, vei striga în gura mare. O să scrii. Nu o să-ți dea nimeni dreptate. Adevărul trebuie spus în șoaptă, altfel obții efecte contrare. Nu-ți pasă, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
un cinematograf improvizat. Tata mergea în fiecare an la Buziași, pentru băile de acid carbonic, întrucât avea o nevroză cardiacă. Și asta l-a păstrat până la aproape 90 de ani. - Eu propun să ne oprim aici astăzi, ca să nu vă obosim foarte tare, de acord? Și să continuăm data viitoare, când spuneți dvs. - Cu adolescența, cu ... - ... fiecare etapă, fiecare enclavă, cum ați spus dvs. - O să intrăm la muzică. Până acum a fost enclava copilăriei. Urmează enclava muzicii, care e foarte importantă
Despre anii copilăriei by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/8054_a_9379]
-
lui Kant, Platon și Nietzsche. Unul dintre volumele speciale prezentate la Humanitas este albumul "Magia realității", de Richard Dawkins. De asemenea, de neratat la Gaudeamus sunt volumele laureaților premiilor Nobel pentru literatură Mo Yan și Herta Muller - "Obosit de viață, obosit de moarte", respectiv "Ținuturile joase". Cei care doresc să achiziționeze "Istoria critică a literaturii române", de Nicolae Manolescu, o pot face la standul editurii Paralela 45, contra sumei de 60 de lei, cartea fiind redusă de la 100 de lei. La
Black Friday: Reduceri de prețuri și la Gaudeamus () [Corola-journal/Journalistic/80714_a_82039]
-
ridicau statuile lui Ferdinand, Brătianu, Pache Protopopescu etc.etc., au început să prindă viață magico-simbolică monumentele impenetrabile și ostentative ale lui Marx, Engels, Lenin, Stalin, Groza etc., apostoli, cu toții, ai unei noi mitologii cu aspirații mîntuitoare. Iar cînd comunismul însuși a obosit de moarte, cînd mesianismul său măsurat în cincinale a fost lovit de amnezie și și-a pierdut, una cîte una, toate profețiile fondatoare, amplele mișcări politico-sociale din țările de Est au redescoperit voluptatea conflictelor magice. Steagurile au fost decupate în
Istorie, ficțiune și monumente by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7858_a_9183]