13,698 matches
-
cea invidioasă pe voi și să vă încurc apele, nu? Ei bine, domnului Gerard i-a plăcut de tine și nu de mine sau de altcineva. Iar eu cred că am fost suficient de capabilă să pricep numaidecât acest lucru. Obrazul trebuie să fie obraz, nu? Punct. Acuma, pe bune...-reintru în discuție - Ce-o să zică dl. Sima când va auzi de? ... Ce-o să zică, ce-o să zică...-mă imită Roji - Simplu: ce-a mai zis, omule. Ți-e frică de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și să vă încurc apele, nu? Ei bine, domnului Gerard i-a plăcut de tine și nu de mine sau de altcineva. Iar eu cred că am fost suficient de capabilă să pricep numaidecât acest lucru. Obrazul trebuie să fie obraz, nu? Punct. Acuma, pe bune...-reintru în discuție - Ce-o să zică dl. Sima când va auzi de? ... Ce-o să zică, ce-o să zică...-mă imită Roji - Simplu: ce-a mai zis, omule. Ți-e frică de domnul Sima? Păi nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nănașul cu mine. Escroc sentimental ce e! 7. Pentru amândoi, dar mai ales pentru Iozefina, această veste fusese un mare șoc. Iozefina nu mai avea de-a dreptul, cuvinte. Nu mai putea vorbi. Nu se mai putea ridica de pe scaun. Obrajii i se îmbujoraseră rapid și o vâlvătaie parcă i se aprinse în tot trupul. Văd că nu ți-e bine, scumpa mea - remarcă Roji nu fără puțin teatru - Te ia cu leșin, nu? Soția directorului părea că nu mai putea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Roji. Ca să nu se întâmple așa, încerc să joc teatru până și în pat. Mă consolez cu gândul că așa mi-a fost sortit, să mor de tânără... O îmbrățișez. Mi se udă mâna de la lacrimile ce-i scăldau Iozefinei obrazul. O strâng la piept și încerc s-o consolez: - Fii liniștită. Va fi totul bine, Iozefina. Cum? După ce bărbatu-meu mă omoară cu cuțitul de tăiat pâine... Replica naivă a Iozefinei, venită pe nepuse masa, stârnește râsul. Roji aplaudă: Asta
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
tot ce e mai pur. Fluștura ninsorii abundente acoperă orice perspectivă de a vedea primăvara zburdând pe dealuri și prin pădurile de-abia trezite din somn. Fulgii spulberați de vânt, îmi plesnesc, ca și atunci, în noiembrie acela, vitreg, năprasnic, obrajii. La trei ani de la trecerea lui I. în lumea veșniciei. Încerc să retrăiesc acele momente punctate în jurnal cam așa: “Dimineață. Brașov. Coborâm din tren ca să luăm un autobuz. Stropii de lapoviță pe geamurile aburite ale autobuzului. Serpentine. Spre Sfântu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
îi vorba de bani. Cu dumneavoastră mi-a fost însă mai ușor... Moș Dumitru și Pâcu s-au privit semnificativ: „Adică ce crezi dumneata, jupâne? Noi suntem de ici-colea? Suntem oameni gospodari și la locul nostru. Nu ne terfelim noi obrazul pentru câțiva crăițari acolo! Acum însă - jupâne - pregăteștete să afli vestea care nu știu dacă are să-ți placă. Dar noi așa am hotărât!” Moș Dumitru și-a dres glasul, semn că are de spus ceva de seamă: Nu știu ce părere ai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
dragostea, băiete! Și cum îți spuneam: toate au mers bine, până într-o seară. Era ca și acum o noapte frumoasă de toamnă... Am ieșit din crâșmă odată cu Dumitru. Parcă simt și acum...parcă simt și acum pălitura...primită în obraz. Am căzut ca un lemn. Dumitru era deasupra mea gata să mă lovească din nou... De ce te-a lovit moș Dumitru așa tam-nisam? Eee...Omul avea dreptate. Și încă ce dreptate avea! Dar n-am terminat de povestit ce s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
era și este o mare cinste. Să rămâi o viață în rândul lor este cea mai mare onoare pentru un gospodar din sat. Așa că această cinste o port cu mândrie datorită lui Dumitru. De fapt, după acel pumn primit în obraz de la Dumitru, am devenit cei mai buni prieteni. Astăzi, când ne-am hotărât să ne luăm adio de la cărăușie, ne luăm rămas bun și de la Costache și de la Măriuța, ca buni prieteni... Ei, ce ai de spus, Hlibocene? Mai poți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
devenit cei mai buni prieteni. Astăzi, când ne-am hotărât să ne luăm adio de la cărăușie, ne luăm rămas bun și de la Costache și de la Măriuța, ca buni prieteni... Ei, ce ai de spus, Hlibocene? Mai poți să-ți terfelești obrazul de bun gospodar și cărăuș pentru că ți s-o aprins călcâiele după o femeie? Și nu e una oarecare, ci e nevasta celui mai bun prieten al cărăușilor. Crâșma lui Costache și a Măriuței este singurul loc unde cărăușii se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Știi doar că vrea să aibă cărăuși numai unul și unul. Așa că nu merită să ne facem de lucru dacă nu-i nevoie. Eu cred că dacă îi cunoaște moș Pâcu, apoi știe el ce spune. Întâi și întâi îi obrazul lui la mijloc. Și apoi, vai de capul celui care i-ar păta obrazul! Nu s-ar spăla nici cu toată apa Coșcovei! Asta cam așa ar fi, Mitruță, dar - cum ai spus tu - să-i vedem întâi la lucru
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să ne facem de lucru dacă nu-i nevoie. Eu cred că dacă îi cunoaște moș Pâcu, apoi știe el ce spune. Întâi și întâi îi obrazul lui la mijloc. Și apoi, vai de capul celui care i-ar păta obrazul! Nu s-ar spăla nici cu toată apa Coșcovei! Asta cam așa ar fi, Mitruță, dar - cum ai spus tu - să-i vedem întâi la lucru și pe urmă stricăm o vorbă cu Aizic... Printre râpile din mijlocul pădurii, răsuflarea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
descărcat și pe urmă au cântărit carele goale, să vadă cât grâu au adus. Cărăușii au stat cu sufletul la gură: „Dacă - cine știe cum - ne iese lipsă la cântar? Ce ne facem? Nu mai primim nici un șfanț. Unde mai pui și obrazul terfelit?” Când totul a fost gata, angrosistul i-a poftit pe Hliboceanu și pe Mitruță, ca să facă socotelile. De ce ai cântărit carele, jupâne, când știi bine că îți aducem grâul până la ultimul bob? - a întrebat Hliboceanu, cu glasul ușor asprit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o spinare ascuțită ca gura unei securi, dincolo un vârf de suliță ce se lungea mereu... mai încolo se iveau și dispăreau tot felul de chipuri... Vântul parcă mă urmărea unde mergeam. Lua omătul pufos și mi-l trântea în obraz și în ochi fără milă. Părea supărat pe tot ce întâlnea în cale... Înce-încet, gardul pierdea din înălțime... În fața pragului, s-a adunat un munte de zăpadă. Falnicul cireș de la poartă își pleca fruntea în fața vântului. Mă gândeam că ar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
iaz... Îi drept în sus ca un perete. Și dacă alunec de pe un troian? Până în iaz nu am oprire!” Simțeam un sloi de gheață pe șira spinării. Cu aceste gânduri în cârcă, drumul mi se părea din ce în ce mai greu. Ochii și obrajii mă usturau de atâta zăpadă adusă de vântul care nu se înmuia deloc... „Dacă aș avea un felinar aș merge boierește! Ce mai? Da’ pe un asemenea vânt mai rămâne aprins? Aleluia!” Soarele se ascundea deja după o geană roșie
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
zice pește”. - mi-a mai trecut mie prin cap înainte ca namila să se repeadă spre mine!!!... Când m-am trezit din sfârșeala care m-o cuprins, namila stătea deasupra mea, scheuna într-una și mă lingea de zor pe obraz!... Până la urmă mi-am dat seama că era câinele nostru, care m-a simțit de departe - chiar prin viscolul acela - și mi-a ieșit înainte. De bucurie l-am cuprins în brațe și ne am tăvălit amândoi prin nămeți...Cât
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
privească convoiul. Nimic nu i se părea mai frumos și mai viu decât curgerea carelor sub clar de lună sau a săniilor sub potopul de fulgi căzuți din cer... O pală de vânt iscată ca din senin i-a izbit obrazul odată cu un smoc de zăpadă culeasă din zbor... Trezit din visare, a privit în jur. În clipa aceea, a văzut cum totul se mișca... Omătul moale, răscolit din locurile mai înalte se aduna în gârliciul drumului... Ninsoarea se prefăcea în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu felinarul în mână, mergeți să aduceți sania lui Hliboceanu... Rămas cu Hliboceanu, Cotman i-a luat mâinile și i le-a frecat, ca să le încălzească. Când a crezut că e deajuns, a început să-l frece cu omăt pe obraz... Un tremur al mâinilor rănitului l-a făcut să tresară: „Așa, băiete! Trezește-te. Hai, că altfel îngheți aici, omule! Deschide ochii, că acușica plecăm acasă! Nu mai dormi, băiete, că îndată se întorc flăcăii cu sania și îi mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
început să vorbească Cotman în neștire. Din când în când, își arunca privirea în direcția de unde ar fi trebuit să apară cei plecați după sanie. Dar... nu se zărea nici o scânteie de lumină. Continua să-i frece când mâinile când obrajii, vorbind mereu: „Mai ai oleacă de răbdare, că vine și sania... Dar de ce nu se arată nici un semn că cei plecați se întorc? S-o mai fi întâmplat cine știe ce nenorocire!” Când îngrijorarea creștea peste măsură, în depărtare a licărit o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
am spus nimănui cauza care ne leagă și...mi-i nu știu cum... s-o spun așa pe nepusă masă. Spune-mi-o și am s-o păstrez ca pe cea mai mare...taină, Ioane! Cotman și-a trecut mâna înmănușată peste obraz, pentru a îndepărta omătul și țurțurii de gheață din mustață. A privit de jur-împrejur, ca și cum ar fi vrut să se încredințeze că nu sunt pe aproape și alte urechi, nechemate... și pe neașteptate a întrebat: Nu ai cumva tiutiun de-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nu vrea să vorbească cu gospodina casei și pace. A tras măsuța aproape. I-a ridicat perna. S-a așezat pe marginea patului și a început să-l hrănească, ca pe copii... Când a terminat treaba, l-a mângâiat pe obrajii nebărbieriți, pe frunte și pe pleoapele închise, murmurând drăgăstos: Să ți fie de bine, dragule! Uite la el ce încruntat îi, da’ o să-i treacă... Spunând acestea, a luat strachina, l-a sărutat fugar pe frunte și a ieșit din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Măriuța o să aibă grijă să te pui pe picioare și să fii gospodar așa ca altădată... În timp ce vorbea, s-a apropiat de el cu pași moi, de pisică... Ajunsă lângă pat, s-a așezat pe margine. L-a mângâiat pe obrazul slăbit, i-a luat o mână și, prefăcându-se că nu bagă în seamă reținerea lui Hliboceanu, a dus-o la pieptul ei, ținând-o strâns... Buzele încercau să spună ceva, dar de pe ele nu și-a luat zborul nici un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu acel om față de care mi-am dat cuvântul și pe urmă cu ceilalți cărăuși... Până la urmă...adio cărăușie! Iar tu cine știe unde mai ajungi?... Aaah! - a răsunat ca un vaiet glasul sugrumat al Măriuței, căreia îi curgeau deja lacrimile pe obraz... Nu a mai zăbovit o clipă și a pornit spre ușă. Stai, Măriuță! Stai să vorbim ca doi oameni cu mintea întreagă. Nu poți ieși de aici cu lacrimi pe obraz. Ce-ar zice Costache de te-ar vedea așa
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
sugrumat al Măriuței, căreia îi curgeau deja lacrimile pe obraz... Nu a mai zăbovit o clipă și a pornit spre ușă. Stai, Măriuță! Stai să vorbim ca doi oameni cu mintea întreagă. Nu poți ieși de aici cu lacrimi pe obraz. Ce-ar zice Costache de te-ar vedea așa? Stai, să te liniștești. Uită gândul că ne-am putea ține dragi... Nu poți înșela pe un om atât de bun ca Costache. Dacă te-ar lăsa cumva, nu găsești altul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de mânie emis În acel moment de Împărat ar fi putut asurzi chiar și un surd. Roșu la față, cu capul În piept, Napoleon se năpusti ca un berbec spre burdihanul generos al adversarului, Înfigându-și degetele În plantațiile de pe obraji. De durere, Elvis hăuli o notă prelungă și falsă, azvârlindu-l pe Bonaparte direct Într-un coș cu rufe murdare. Bătaia generală Începu. Fără să mai piardă timpul, Proust Îl puse la podea pe James Brown, Încercând să-l țină
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
șapcă albastră care spăla parbrize. Mă aflam la semafor. Țin minte că lumina roșie s-a aprins Înainte să pot trece, pentru că, Înaintea mea, femeia din Volkswagenul alb blocase motorul. Am frânat, urmărind cum partea din dreapta a siluetei, mâna, umărul, obrazul sunt prinse În efortul de-a reporni mașina, proiectate pe ecranul luminos al parbrizului, ca atunci când, la cinematograf, o persoană de pe rândul din față se ridică În picioare, devenind astfel mai vizibilă și mai vulnerabilă decât dacă ar sta dezbrăcată
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]