2,880 matches
-
acesta galben pal, cu o ghirlandă de flori la gât, Îi spunea doctorului Luce că respingeam natura, exact așa cum prezicea teoria lui. Probabil că, văzându-mă, Îi venea greu să se abțină. Era un tip cu o minte strălucită, fermecător, obsedat de muncă, și mă urmărea de după birou cu o privire pătrunzătoare. În timp ce sporovăia, vorbind mai ales cu părinții mei și câștigându-le Încrederea, Luce Își lua totuși notițe În minte. Îmi Înregistra vocea de tenor. Lua notă de faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
minut. Milton făcu o pauză. ― Și ce preferi? Să Întorci carnea pe grătar sau să conduci Într-o bună zi Hercules Hot Dogs? Oricum, tu i-ai inventat. Capitolul Unsprezece nu spuse da. Însă nu spuse nici nu. Cândva fusese obsedat de experimente, dar anii șaizeci schimbaseră situația. Influențat de imperativele acelei decade, Capitolul Unsprezece devenise lacto-vegetarian, cursant la Meditație Transcendentală, mestecător de bumbi de peyote. Cândva, demult, tăiase cu ferăstrăul mingi de golf În două, Încercând să vadă ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Doar că a avut cel puțin un amant. S-ar zice că asta Îți face plăcere. — Poate. Asta indică faptul că cel puțin Într-o perioadă a existenței a trăit o viață fericită. N-a stat Întotdeauna Închisă În ea, obsedată de Dumnezeu știe ce gînduri sau vise! — Ce se știe despre el? — Aproape nimic, doar că avea o mașină mare și neagră, că venea la ea doar o dată sau de două ori pe săptămînă, că pleca Înainte de ora zece și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
reacționau la fel. Fără a mai vorbi de metode, un cuvînt neagreat de nici unul dintre ei, fiecare aborda altfel o problemă. Astfel, de cînd domnișoara În lila fusese sugrumată, Maigret se ocupase prea puțin de asasin. Nimic premeditat. Era parcă obsedat de femeia aceea, pe care o revedea stînd pe scaunul galben În fața chioșcului unde cînta fanfara, de fața ei prelungă, de zîmbetul destul de blînd, care contrasta uneori cu duritatea privirii. CÎteva mici nuanțe se adăugaseră acestei imagini după ce vizitase casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
elevate“ nostalgia trecutului și le-a îm pins să respingă noutățile, chiar și în literatură... Dar asta e o insultă, se cutremură Vipsania. Istoricul continuă: — Se pare că perfecțiunea marilor secole trecute, odată reali zată conform limitelor omenești, i-a obsedat pe cei veniți prea târ ziu pe lume... Vipsania se încruntă. Ce vrea să spună? Titus Livius adaugă suav, încântat de nemulțumirea pe care le-o va provoca celorlalți: Prea instruiți, prea critici, prea eclectici... — Adică lui Pollio i-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de grăsime, dar nu reușesc și tot ce pot face este să prind câțiva milimetri de piele. Așa că mă bag în pat și mă hotărăsc: n-am de gând să mă mai înfrupt așa, dar nici n-o să mai fiu obsedată cu slăbitul. Mă gândesc că de mult trebuia să mă relaxez și să trăiesc un pic. Mă gândesc apoi că grăsimea se va depune exact unde ar trebui să se depună. Ce ziceți de așa o revelație? Capitolul douăzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cangrena din piciorul drept, Încetaseră durerile și odată cu durerile se dusese și groaza, iar acum era doar foarte obosit și furios pentru că totul se termina În felul ăsta. Nu prea era curios În legătură cu ce-o să urmeze. Ani de zile Îl obsedase ideea, și acum vedea că În esență nu Înseamnă nimic. E ciudat cât de ușor devine totul când ești obosit. Acum n-avea să mai scrie niciodată despre lucrurile pe care le ținuse pentru când ar fi știut destul ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
îi reprezintă pe acei oameni, cărora le funcționează numai sexul, restul fiind amorțit, în special rațiunea. Și pe stradă, în vorbirea curentă, unii băieți, bărbați, repetă obsedant o expresie vulgară de jargon: p mea! Ei au numai p , care-i obsedează și-i dirijează la pușcărie, pentru viol sau proxenetism. Pavel Coruț (3), scrie că unii pământeni, sunt „niște tuburi digestive cu sex”. Și I.L. Caragiale, în operele sale literare, a criticat defectele contemporanilor săi, pentru a fi corectate. A prezentat
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
să stea acasă. Spre onoarea lui, Bennie studiase cu conștiinciozitate itinerarul pregătit de mine. Înainte de data plecării, sunase la diferite agenții de turism din Birmania și China pentru a se asigura că toate aranjamentele erau Încă valabile. Era atât de obsedat să se asigure că totul e În ordine Încât mânca nuci caju Încontinuu pentru a mai domoli angoasa care-l rodea. Mai târziu a trecut la fistic și semințe de floarea-soarelui, deoarece faptul că trebuia să le curețe de coajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu care-ți bați capul, ca siluetele care văzute dintr-o parte par o fată frumoasă, iar din altă parte - o băbătie cu nasul coroiat. Depinde de perspectivă. —O, Doamne, ce putem face? spuse Heidi pe un ton posomorât, Încă obsedată de pești. Nu putem să le spunem ceva? Vreau să-i cumpăr pe toți și să-i arunc Înapoi În apă. Nu te uita la ei, Îi spuse Moff. Cum pot să nu mă uit? Peștii continuau să se zbată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dormise posesorul lui. Iar hainele, Doamne-Dumnezeule, sunt Îmbâcsite cu miros de prăjeală vechi de luni de zile. Mirosul chinezilor este mirosul pragmatismului, al lucrurilor care nu suportă amânare, iar curățenia e considerată un lux. Nu mă Înțelegeți greșit. Nu mă obsedează curățenia, nu ca pe japonezi, care se lasă la Înmuiat Într-o cadă adâncă plină cu apă aproape clocotită. N-am considerat-o niciodată o alternativă, să fii curat și fiert În același timp, cu pielea năpârlindu-ți În suc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
prezent. Aceștia au văzut în metrou niște persoane cu măști pe față. Parcă cineva ar fi apăsat direct pe trăgaci. Iluzie optică? Halucinație? Dar, în mintea celor afectați totul este foarte clar. Dacă ești convins de ceva, începi să fii obsedat de lucrul respectiv. Le repetam o dată și încă o dată, de nenumărate ori: „Nu, nu a avut loc nici un atac“. Ei însă continuau să spună: „Mi-e frică! Mi-e frică!“. Apoi situația s-a îmbunătățit și teama a dispărut. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nu discută decât depre distracții, pe când în Aum una dintre îndrumări spune: «Nu căutați plăcere». Exact pe dos. Normal că eram diferită. Mântuirea și iluminarea se obțineau mai repede dacă renunțam la casa mea și mă mutam în sectă. Eram obsedată de mult timp de ideea aceasta. Îmi doream foarte mult o schimbare radicală. Mi-am exprimat această dorință și în cadrul grupului și mi-au spus să-mi urmez instinctul. - Renunțarea înseamnă abandonarea tuturor atașamentelor; a existat ceva de care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ale lui Asahara Shōkō, față religioasă, au fost învinse de alte viziuni. - În copilărie intrați în «lumea întunecată» din dulap. Oare asta v-a legat de experiența din Aum? Există lumea de zi și cea de noapte. Ceea ce m-a obsedat pe mine înainte de a pleca în Aum, a fost lumea de zi. Eram conștient că înlăuntrul meu mocnea o dorință nestinsă. M-am angrenat în activitatea asta pentru a omorî lumea de zi sau, mai bine zis, pentru a mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am dorit să dau o formă răului. Nu prea am putut face asta cum trebuie. Pot scrie despre o față a răului. De exemplu: păcat, violență, minciună. Însă, nu pot desena silueta răului în complexitatea ei. Ideea asta m-a obsedat și în timp ce scriam Underground. Kawai: Eu am fost tare încurcat când am scris cartea Copiii și răul. De fapt ce este răul? Este ușor să scrii dacă începi de la legătura dintre rău și creație. Dacă în timp ce scrii, ești întrebat: „Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fie prin bocănitul blacheurilor pe piatra cubică a pavajului, fie prin mirosul înțepător de naftalină pe care-l lasă în urmă". Una dintre femeile căreia îi predase flori, îi propune să-l angajeze ca gardian al tatălui ei, bătrân ciudat, obsedat de ideea sinuciderii. Filip primește. Nu este clar de ce, nu e prea verosimil, dar nu are importanță. Esențial pentru constituirea dramei filozofice este că acești doi bătrâni se află față în față. La început, Carol refuză să vorbească. Rămâne toată
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Comisionarul asistăm la o polemică raționalistă adică bazată pe argumente, dintre cele mai ingenioase pe tema sinuciderii, a avantajelor sau dezavantajelor de a trăi, purtată între două personaje: Filip, comisionarul, angajat să-l supravegheze zi și noapte pe Carol, acesta obsedat de ideea de a-și pune capăt zilelor deci, alți bătrâni (de fapt primii în ordinea sumarului cărții), pe care îi scoate autorul din cutia sa neobișnuită. Mizantrop și ipohondru, refuzând din start orice comunicare cu gardianul său, Carol își
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
examenul de admitere la gimnaziul "Alecu Donici" din Fălticeni; în această perioadă, aflîndu-se într-o ambianță intelectuală propice dezvoltării însușirilor native din casa Lovineștilor din Fălticeni, își descoperă disponibilități neașteptate de candoare (prin contrast, brutalitatea tatălui său avea să-l obsedeze constant) și o nevoie de prietenie resimțită acut de-a lungul întregii vieți. 1913-1916 Termină cu succes studiile gimnaziale și își pregătește examenele în particular. 1918-1919 Perioadă când își scrie primele tatonări poetice, pierdute ulterior; urmează clasa a VI-a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
legații, pe la birouri de bilete de tren, perorîndu-mi toate planurile. Ziua plecării sosi, și mă conduse la gară. Trenul mai avea 20 de minute până la plecare, mă instalasem bine și acum nu știam ce să-i vorbesc. (Poate pentru că mă obseda ideea că despărțirile trebuiesc întovărășite de suspine și de vorbe.) Și am schițat o teorie: "Întotdeauna înainte de a te despărți de cineva drag nu te pricepi să-i vorbești, tocmai pentru că ai prea multe de spus". Îmi scuzam astfel uscăciunea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și acum, cu toate acestea, mă aflu în fața mea ca în fața unui străin. Nu știu cum sunt și nu știu cât e de mare suferința mea. Cred uneori că n-o simt și apoi mă cuprinde tot așa de tare. Gândul la ea mă obsedează. Aceasta-i dragostea? Mai mult decât toate mă simt gelos. Așa e dragostea? Sau gelozia este posibilă singură, fără dragoste? De atâtea ori m-am gândit s-o termin cu ea, și acum i-am scris să vie neapărat, că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
oră neobișnuită la amanți. De era în timpul mesei, ziceam la fel. Închipuiri diferite, dar chinuri identice. Ce penibil îmi este să fac aceste mărturisiri! Un ungher din București devenea pentru un timp oribil, și apoi, pentru cine știe ce motiv pueril, mă obseda alt ungher. Sau invers, excludeam fiecare stradă în parte, și totuși știam că undeva trebuie să se întîmple întîlnirea voastră. Îți închipui ce tremur m-a cuprins când, pe neașteptate, cineva examina lângă mine o hartă a orașului. Poate erai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de gesturi: după cum vezi, eram educatoare! Conversații lungi, inutile și care se termină cu epuizarea amîndu-rora. Caut, ridicol, să descopăr un colț din carnea ei neprofanat, căci ideea de "dragoste" e prea abstractă pentru chinurile mele, iar pe mine mă obsedează micile evenimente dintre ei și, vizual, reconstitui scene în toate detaliile. Câteodată, sărutînd-o intr-un fel neobișnuit, o iscodesc dacă celălalt o sărutase la fel, și răspunsurile ei, evazive mă torturează. Dar nu poate să răspundă decât negând, căci în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mine, rămas singur în vila din Port. Observând nedumerirea doctorului (oricît de nepriceput ar fi), se prevede o boală care poate dura mai mult. Cu temperamentul meu de a exagera, de a trece de la o limită la cealaltă, acum mă obsedează moartea posibilă a lui Viky. Colecționez ultimele ei vorbe sau gesturi ca pe relicve de mare preț. Mă simt la întretăierea misterelor supraterestre. Părăsesc camera cu ezitare, mă uit la toate obiectele ca să le înțepenesc în minte, să știu decorul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
gândesc. M-am simțit obligat să spun:) A fost totuși singura posibilitate de a suporta viața! - Cred că suntem identici! Și alipindu-se de mine: Te iubesc, Sandule! În noaptea aceea n-am adormit decât târziu, atâtea preocupări m-au obsedat și așa de puternic se zbătea marea drept sub fereastră. Am întîlnit pe Hacik în ușa cafenelei lui Mihali. Are obiceiul să-mi puie ca primă întrebare: "Ce mai face duduia Viky?" Azi, ca să mai variez programul, i-am vorbit
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nimic Sandu rememorează fragmente ale relației sale cu Irina, încercînd să citească în ele gestul pe care, în absența sa, femeia l-a făcut. Irina l-a părăsit și moare apoi într-un mod ambiguu. În Ioana Sandu este gelosul obsedat de trecutul iubitei - o aventură a Ioanei într-un moment de despărțire a lor. Trăirile lui Sandu îndrăgostit fără prea multe speranțe de Dania, o fată bogată, sunt subiectul Jocurilor Daniei. In jurul acestor evenimente minimale Sandu construiește întregul edificiu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]