2,806 matches
-
În forme paroxistice. ș...ț Identificarea se realizează prin mimetismul exterior (magie prin analogie) și prin atingerea sau dobândirea de obiecte-fetiș (magie prin contact). Obstacolele fizice sau umane sunt considerate ca atacabile, deoarece idolul nu apare În ipostaze transfigurate, nu oficiază, ci Împarte același mod de a fi ca și fanii săi; acest fapt explică Îndrăzneala și chiar agresivitatea admiratorilor, precum și transgresarea tuturor limitelor și interdicțiilor impuse. Pelerinajul la Stadionul Național a avut ca scop participarea la concertul-liturghie. Între star și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a avut ca scop participarea la concertul-liturghie. Între star și public se interpune acum o distanță, evidentă nu atât În plan fizic, cât În plan spiritual; starul evoluează pe scenă, Într-o altă lume, prin definiție inaccesibilă masei de spectatori, oficiind Într-un spațiu care, ca și altarul, nu este accesibil decât prin voia, la invitația și sub protecția sacerdotului. În timpul concertului, identificarea cu idolul se realizează prin reproducerea, la scară individuală și colectivă, a liturghiei de pe scenă; dansul și cântecul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mentalități și credințe în favoarea creștinismului. Cimitirele din orașe indică și ele o importantă mutație spirituală în conștiințe.21 În Dacia, după 275, nu există dovezi ale funcționării vreunui templu păgân, dar în locașurile de cult de la Ulpia Traiana, se mai oficiau rituri. Oricum, primii creștini au devastat sălile și au aruncat statuile și alte obiecte în fântâna sacră. La Porolissum (Moigrad-jud. Sălaj), templul lui Bel a devenit, sub Teodosie (379-395), parte componentă a bisericii creștine. Dar nu toți zeii vor fi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pământ al nimănui. De mare însemnătate se dovedește faptul că această societate românească era organizată sub aspect politic și ecleziastic. Indirect, acei "pseudo-episcopi" (ortodocși) îi anunța, ca existență istorică reală, pe exponenții politici ai acesteia, alături de care și pentru care oficiau, adică voievozii și cnezii. Asemenea structuri politice aveau să răzbată în documente cu multă putere la mijlocul secolului al XIII-lea (vezi mai jos). Ca urmare a vieții economice specifice, ce consta în agricultură, păstorit și meșteșuguri, societatea românească a trăit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
crude și ciudate, armonii intersectate, reprezentări abstracte aruncă punți spre poezia simbolistă (Simbolism de toamnă). Parnasianismul este prezent în tematică, dar cu deosebire în rigoarea clasică a exprimării. Sonetele se rânduiesc într-o originală arhitectonică a tăcerii, în interiorul căreia se oficiază sub semnul contemplării reci a perfecțiunii. Este o lirică obiectivă, distantă, care poate declanșa emoții cerebrale, nu doar emoții estetice. Consecvent în cultivarea formei fixe a sonetului, C. așază pe creația sa o tușă aristocratică, autodefinită prin echilibru, eleganță și
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
steaguri albe). Decorul interior pare unul de după apocalipsă: totul stă sub semnul morții biruitoare, ființe și lucruri suferind, în egală măsură, destrămarea și nimicirea materiei. Regele singur, despre care nu se poate spune dacă este un supraviețuitor sau o nălucă, oficiază la serbarea halucinantă a propriei sale nunți. Tehnica vizualizării fantasticului este utilizată de B., într-o gamă de mare mobilitate a imaginației, și în Wilhelm Temerarul, duce de Brabant, Țara depărtărilor, Teodot nebunul, Păcatul fratelui Beatus, Insula vrăjitoarelor. SCRIERI: Hanul
BENES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285697_a_287026]
-
intestinale <footnote idem footnote> la data de 16 mai 1643, lăsând tronul liber pentru fiul său. Înaintea morții tatălui său, Delfinul a fost botezat în religia catolică, avându-l nas pe cardinalul Mazarin. La întoarcerea de la catedrala unde s-a oficiat ceremonia, copilul a fost întrebat de către muribund:"Ce nume ți-au pus?" Băiețelul a răspuns"Sunt Ludovic al XIV-lea"."Nu încă, dar in curand vei fi", i-a replicat regele. Desigur, este un dialog de sorginte apocrifa, deoarece regii
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
un popor atomizat, ușurat de corpurile intermediare, și un conducător care îi vorbește ochi în ochi și în gros-plan. Autoritatea Parlamentului este legată de raționament prin cuvinte și de cultura deliberativă a schimbului de argumente (versiunea scrisă oferă credit Ziarului Oficia 1). Înghesuită între calculator și televizor, se estompează. Pentru ca deputații să regăsească în Franța un minimum de prestigiu social, ar trebui pentru început ca afișele electorale de pe străzile noastre să fie bazate pe cuvinte (programe și profesiuni de credință), și
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
juxtapune fără a exclude, În pofida contradicțiilor aparente, nu deranjează deloc, fiindcă, În definitiv, totul e o chestiune de moment și de context. Japonezii se pot căsători la biserică, pentru că e șic, să repete ceremonia Într-un templu șintoist și să oficieze o Înmormântare după riturile budiste fără să simtă o confuzie de credințe... „Adoptarea sistemului de credințe european face totul de neînțeles În Japonia, unde lucrurile trebuie sesizate din altă perspectivă.” În spatele formelor, atitudinilor și dispozițiilor, se află dinamica schimbării, ce
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
imaginii. Penetrarea imaginii în zona conștiinței publice este, pentru lumea în care trăim, condiție preliminară de acreditare socială a valorilor. Imaginea este materia primă cu care lucrează tehnologiile sociale. „Noul Templu” în jurul căruia se structurează viața cetății și unde se oficiază ritualurile puterii este televiziunea. Acolo se confecționează noile mituri, mituri care conferă realului prestigiu, îl acreditează social. La nivelul mitului televizual obiectul devine „brand” și începe să conteze în ordinea cotidiană. De aceea, supravegherea evoluției mitologiilor cotidiene e o măsură
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și „dezmățul” Râsul sardonic al lui Isus. Vasilide moare prin anul 130. Despre el nu se știe aproape nimic, cu excepția unui periplu de misionar care-l duce în Cipru, în Grecia și la Roma, unde un mare număr de gnostici oficiază în forum. Să ne imaginăm - datele o permit - o întâlnire cu Epictet, sclav în casa lui Epaphroditos, eliberat din sclavie de Nero, și cu alți filosofi stoici, depozitari ai virtuții romane și ai tradiției antice, atât de precară și atât
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
decretele Bisericii și cărțile sfinte. Altfel spus, eretic este acela care nu recunoaște autoritatea clerului, a preoților, a episcopilor, a papei. Filosofia, dispărută odată cu creștinarea Imperiului, reapare în secolul al XII-lea o perioadă înfloritoare în cursul căreia îi vedem oficiind pe Abelard, Pierre Lombard, Alain din Lille, Moise Maimonide, Averroes. Textele lui Aristotel ajung în Occident odată cu arabii, iar lectura Metafizicii, a Politicii și a Eticii nicomahice permite reflecției să se emancipeze cât de cât de ortodoxia impusă de religie
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mult: că împreunarea cu un adept al Spiritului Liber restaurează virginitatea! Exercițiul acestei asceze hedoniste conferă fericire și te transformă în Preafericit.... XVI WILLEM VAN HILDERVISSEM DIN MALINES și „plăcerea paradisului” 1. Eros și Thanatos în epocă. Willem van Hildervissem oficiază ca propovăduitor al Spiritului Liber la Bruxelles, într-o comunitate numită Bărbații Inteligenței. Deși lector în Scrierile Sfinte la carmelite, el se vede convocat la inchizitor. Ce-i drept, învățăturile și felul său de a practica justifică neliniștea catolicismului. Suntem
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
el își construiește și o capelă închinată arhanghelului Mihail deși la numai câțiva metri există deja un loc de practicare a cultului în castel. în peretele camerei sale el pune să se facă o deschizătură pentru a putea urmări slujba oficiată la parter, atunci când litiaza îl obligă să stea în pat. La patruzeci și patru de ani, face un pelerinaj la Notre-Dame-de-Lorette: sărbătorește Paștele, se împărtășește, comandă un ex-voto de argint care-l reprezintă în genunchi alături de soția și de fiica
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ei vizează monopolul sectar asupra filosofiei și văd cu ochi foarte răi numărul important de noi elevi ai lui Epicur și ai școlilor sale, unde oamenii se îmbulzesc pentru a se angaja într-o secesiune în raport cu lumea politică în care oficiază partizanii Academiei și ai Porticului. Cu atât mai mult cu cât succesul de care filosoful s-a bucurat în timpul vieții va dura multă vreme și după moartea lui: există încă practici epicuriene în secolul al II-lea după Isus Hristos în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
decât mimarea (datorată unor circumstanțe biografice) unei aderențe, de fapt, inexistente. Volumul de debut a constituit astfel pentru critici un adevărat măr al discordiei. Impresionat de neobișnuita putere de expresie, de fiorul liric al versurilor și remarcând registrul celui care oficiază și transformă în ritual cântecul de vârstă, de iubire, împrumutându-i o remarcabilă varietate de tonuri (de la delicatețe până la înverșunare), Nicolae Manolescu conchidea fără echivoc că I. este un poet excepțional. În schimb, aceleași „măști” (a descântecului, de joc, de
ISTRATE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287632_a_288961]
-
noștri n-au uitat niciodată meșteșugul de a scrie și de a citi cărți”) și s-au citit cărți (verbul lecturii este de origine slavă, pentru că „cititorul” textelor, adică preotul, făcea acest lucru într-o biserică, loc unde s-a oficiat mult timp în această limbă de cultură) mai întâi în latinește și în grecește, ulterior în slavă (cea mai veche inscripție slavă descoperită pe teritoriul românesc, aflătoare în localitatea dobrogeană Mircea Vodă, aparține veacului al X-lea). Sediile acestor îndeletniciri
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
retrograd, ci În sensul revenirii la „creierul” neviciat de toxinele ideologiei extremei stângi. Se poate vorbi, de aceea, despre niște instituții ale contra-reeducării În România? În sens informal, da. Mă refer la instituție văzută ca un corpus de idei compacte oficiate de un grup (În sens politologic, dar vizând răspândirea conținutului contra-reeducării În rândul maselor), și nu la instituție ca edificiu sau establishment. Revoluția din decembrie 1989 a constituit În mod definitoriu elementul catalizator al contra-spălării creierului, nucleul de bază al
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Cenaclul macedonskian va fi frecventat de tânăra generație de scriitori impusă în preajma primului război mondial sau imediat după: Ștefan Petică, Ion Pillat, Gala Galaction, G. Bacovia, Adrian Maniu, Tudor Vianu, Ion Barbu ș.a. Salonul era dominat de tronul pe care oficia poetul, iar cititorii erau răsplătiți cu nestemate... false. Ceremonialul îi frapa pe contemporani prin insolit. M. lucrează la Thalassa, versiunea românească a romanului Le Calvaire de feu, „Marea Epopee”, cum îl numea. Publică în „Flacăra” din 1916 fragmente ale scrierii
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
lor, opusă, evident, celei formate din păcătoșii catolici; dată fiind importanța tematicii, aceasta este una din cele mai semnificative opere scrise de Augustin împotriva schismaticilor, în care examinează din nou funcția și gradul diferitelor taine și ale celor care le oficiază și unde afirmă iarăși că numai la sfârșitul vremurilor cei buni vor fi aleși dintre cei răi. Mai menționăm: cele șapte cărți Despre botez, contra donatiștilor (De baptismo contra Donatistas), în care discută din nou chestiunea fundamentală a valabilității botezului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a denunțat doar violența exercitată contra catolicilor, ci și duritatea cu care erau tratați donatiștii dizidenți. Un motiv mai complex era modul cum schismaticii se revendicau de la Ciprian, foarte venerat în Africa; acesta susținuse necesitatea repetării botezului, dacă acesta fusese oficiat de eretici (cf. vol. I, pp. ???-???); Augustin nu ezită să opună autorității lui Ciprian autoritatea Apostolului Petru sau pe cea a Bibliei și subliniază cât de mult prețuia Ciprian unitatea Bisericii catolice. Pretenția donatiștilor de a reprezenta adevărata Biserică a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
selectiv, doar pe cei ce descindeau lacomi de la Țarigrad în suita unor voievozi la fel de hămesiți. Împinge cu nonșalanță istoria în obscuritate și își asigură, reinterpretând datele (potrivit unor opinii de grup) și redistribuind accentele, niște exemple mai mereu oportune. El oficiază ca un veritabil sacerdot, aflat în posesia unor instrumente a căror cizelare (notabilă, întrucât autorul a fost practic lipsit de experiențe preexistente) nu poate fi conciliată cu imaginea - propusă adesea - a scribului mărunt ce proferează doar blesteme și își consumă
LETOPISEŢUL CANTACUZINESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
la scara timpului cosmic, a spiritului, a Marelui Sens ce preexistă lumii. Este reconstituită tradiția imnurilor orfice (sunt invocați Musaios și Oiagros), regresiunea spre vremurile arhaice ale inițiaților continuând în Zamolxis (1988). Aici rapsodul se află în postura preotului ce oficiază în templul cuvântului și preia suferințele celorlalți. Școala de poezie (1989) e un elogiu adus cărții și poeziei, la originea căreia se află cuvântul ce „precede lumea”. Volumul Morena (1991) este prezentat de autor ca recuperare a unor texte care
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
Sfinților”, a lor, opusă, evident, celei formate din păcătoșii catolici; dată fiind importanța tematicii, aceasta este una dintre cele mai semnificative opere scrise de Augustin împotriva schismaticilor, în care examinează din nou rolul diferitelor taine și al celor care le oficiază și afirmă iarăși că numai la sfîrșitul vremurilor cei buni vor fi aleși dintre cei răi. Mai menționăm: cele șapte cărți Despre botez, împotriva donatiștilor (De baptismo contra Donatistas), unde reia chestiunea fundamentală a valabilității botezului oficiat de eretici, analizată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nu doar violența exercitată împotriva catolicilor, ci și duritatea cu care erau tratați donatiștii disidenți. Un motiv mai complex îl reprezenta modul cum schismaticii se revendicau de la Ciprian, foarte venerat în Africa; acesta susținuse necesitatea repetării botezului, dacă acesta fusese oficiat de eretici (cf. vol. I, pp. 405-406); Augustin nu ezită să opună autorității lui Ciprian pe cea a Apostolului Petru sau a Bibliei și subliniază cît de mult prețuia Ciprian unitatea Bisericii catolice. Pretenția donatiștilor de a reprezenta adevărata Biserică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]