1,402 matches
-
sale centrale: democrația și egalitarismul. Reziliența aranjamentului a fost și mai mult diminuată de către stat. Să reluăm aceste lucruri. S-a văzut că Vrancea era o republică țărănească bazată pe democrație și egalitate. Principiile de organizare a nivelului confederativ erau oglindirea celor constitutive obștilor particulare componente și, mai mult, ale obștilor de tip arhaic care formau sistemul de guvernare al satelor în Evul Mediu timpuriu. Egalitatea formală a votului în obști este expresia egalității de statut și legitimitate. Informal, unii membri
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
de factori, care studiați în conexiune, pot oferi o imagine cuprinzătoare asupra unor zone de mare interes pentru cunoașterea Americii de către noi românii. Stilul expunerii lucrării se exprimă printr-o scriere cursivă, prin cuvinte și expresii formulate natural, în scopul oglindirii ideilor și stărilor analizate. Frazele formulate sugerează o gândire profundă, însoțită de o inteligență nativă, sclipitoare, încât analizând integral unele teme, ne duc la ideea că întâmplarea ar fi putut să-l facă pe profesorul Cornățeanu un mare scriitor al
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
profundă, însoțită de o inteligență nativă, sclipitoare, încât analizând integral unele teme, ne duc la ideea că întâmplarea ar fi putut să-l facă pe profesorul Cornățeanu un mare scriitor al timpului său. Descrierea naturii, a mediului rural sau citadin; oglindirea unui portret, descrierea evenimentelor sociale, sunt realizate la nivelul unui condei clasic al timpului său, fără minimă ostentație. O spunem cu toată convingerea. Organizarea stagiului: său postdoctoral a început simplu. Fundația Rockefeller, la propunerea profesorului Dimitrie Gusti, i-a acordat
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
să facă de toate, dar erau înainte de toate soldați. Infanteriști, nu docheri. O mână de ajutor pentru încărcarea materialului greu n-ar fi fost de prisos. ― Mașina asta nu-i o jucărie. Scepticismul evident din glasul lui Apone își găsea oglindirea în înfățișarea lui Hicks. ― Exact, făcu ea cu duritate. Mai este până la Crăciun. Sergentul își țuguie buzele. ― Specializată, ă? În loc de răspuns, ea se răsuci pe călcâie și se duse la aparat, urcă pe scară și luă loc. Dintr-o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cînd era bebeluș.” „Victor a făcut mai repede la oliță.” „Victor a învățat mai repede să vorbească.” „Victor a învățat mai repede să meargă.” „Victor a învățat mai repede să citească.” Prima parte a vieții mele a fost o continuă oglindire în existența lui Victor, fratele meu mai mare, fratele meu mai vînjos, fratele meu mai puțin bolnăvicios, fratele meu mai vesel, fratele meu mai deștept, fratele meu mai glumeț, fratele meu mai generos... să nu credeți însă că pe fondul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
să dea un răspuns corect la întrebarea "cum se pot conforma jurnaliștii cerințelor de obiectivitate"? Cercetătoarea americană a fost printre primii care a validat ideea că fiecare știre este un "fapt fabricat", elaborat și structurat de jurnaliști (nu doar o oglindire a faptelor "brute", care, fără a fi interpretate și integrate într-un context, nu au o semnificație de sine stătătoare). Conform lui Tuchman, jurnaliștii se află sub presiunea mai multor factori: * timpul; * riscul proceselor de calomnie; * critica publicului; * critica din partea
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
mai verzi clipă de clipă, înăuntru cresc, clipă de clipă mai frumoase și mai albe, fetițele. Este ziua lor astăzi, trei martie, și fiecare casă rânduiește, pe rafturile unor altare roșii special înălțate, o altă lume de fetițe, parcă spre oglindirea celei adevărate, spre tainica ei îmbogățire, minunatele păpuși de lemn Hina, îmbrăcate în kimono-urile epocii Heian. Este Festivalul păpușilor, celebrând creșterea fericită a tinerelor fete, dar un alt nume al său ne dezvăluie secreta corespondență: Festivalul piersicii. La picioarele păpușilor
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
la perete. Ei bine, o dată ce te-ai lăsat prins în acest joc, nenorocirea s-a produs deja pentru că, bineînțeles, caruselul este fără sfârșit și orice inocență pierdută. Simplul așezat pe veceu s-a transformat într-un șir borgesian infinit de oglindiri ale celui care se gândește la felul în care este așezat pe veceu cel care se gândește la felul... Episodul care a declanșat această teribilă catastrofă a vieții mele a avut loc în urmă cu un an, în casa tokyotă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
părinților noștri prin prooroci, în multe rînduri și în multe chipuri, Dumnezeu, 2. la sfîrșitul acestor zile, nea vorbit prin Fiul, pe care La pus moștenitor al tuturor lucrurilor, și prin care a făcut și veacurile. 3. El, care este oglindirea slavei Lui și întipărirea Ființei Lui, și care ține toate lucrurile cu Cuvîntul puterii Lui, a făcut curățirea păcatelor și a șezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte, 4. ajungînd cu atît mai presus de îngeri, cu cît a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
meu, acela care fusese tatăl meu. După aceea, peisajul Înverzea brusc, copacii dădeau În floare sub ochii mei, Înfloreau tufișurile de porumbă, soarele trecea peste satul Kraljevčani, dăngăneau clopotele bisericii satului, mugeau vacile În grajduri, iar pe la ferestrele caselor strălucea oglindirea roșiatică a soarelui ce topea stalactitele de gheață de sub streșini. Apoi prin fața ochilor mi se perindă un cortegiu funerar ; se Îndrepta spre cimitirul satului. Patru bărbați cu creștetul descoperit duceau pe umeri un coșciug de brad, iar În fruntea cortegiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
angajând-o) este Euharistia. Euharistia este simbolul perfect -fie din punct de vedere uman, antropologic, fie din punct de vedere evanghelic - a ceea ce este comunitatea în Cristos. De aceea, orice alegere vocațională face referință la comunitatea care trăiește ca și oglindire a Euharistiei. În consecință, noi descoperim în mod dinamic vocația noastră trăind viața de comunitate; trăind experiența parohială, trăind experiența de grup, decanală, diecezană, trăind experiența Bisericii universale. Doar în acest cadru vocația noastră se poate numi vocație creștină, altfel
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
pe loc oameni înarmați. Și totuși, pe de altă parte, dacă nu se procedează cu precauție, e aproape același lucru dacă ucizi un om sau dacă ucizi o carte bună. Cel ce ucide un om, ucide o ființă rațională, o oglindire a lui Dumnezeu, dar cel ce nimicește o carte bună ucide rațiunea însăși, ucide chipul lui Dumnezeu în germene. Mulți oameni trăiesc pe lume ca niște poveri de prisos, dar cartea bună este sângele unui spirit maiestru...” După alte două
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
posibilități de a atinge desăvârșirea“ Bine, n-a fost dintotdeauna așa. Lucrările lui timpurii, precum Quillion, Zemran sau Narcissus, geometrice, abstracte, din oțel inoxidabil, prefigurau ceea ce avea să urmeze doar prin senzația de stranie mișcare încremenită o clipă și prin oglindirea luminii de către suprafețele lucios strălucitoare. Pus să vorbească despre sculpturile sale într-un interviu, Pye amintea „felul în care cade lumina, puzzle-urile geometrice, perspectivele inginerești“. „Mă străduiesc să imprim lucrărilor mele senzația pe care o ai, spre exemplu, atunci când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
e binevenit, cine nu, să fie sănătos. Nu am încercat niciodată să „seducem“ publicul în vreun fel. Spuneați în prezentarea de pe site-ul vostru că „animăluțele imature, dar fertile, care fac din prostituția muzicală o afacere cu multe zerouri sunt oglindirea fidelă a unei mentalități care tolerează prostul gust și promovează ridicolul“. S-a schimbat de atunci peisajul muzical autohton? Nu prea. A, ba da, maneliștii au propriul post tv acum... mare realizare! Nu, în mare mentalitatea a rămas aceeași, prostul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
ce zăceau prăfuite în colțuri de bibliotecă. Și cu cât ascultam mai mult, cu atât mai mult coboram pe-o scară imaginară către zonele întunecate, sublunare, chiar tenebroase ale conștiinței mele. A fost noaptea unei revelații dureroase, un fel de oglindire în apele a două suprafețe argintate, cu proprietăți total opuse. Puritatea vocilor mă împingea, paradoxal, spre fapte nebuloase. O sticlă de JD mi-a deturnat cu greu impulsurile. Evit să scriu aici proză fantastă. Printr-un proces psihic banal, într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
a lecturilor mele și care, legată în pânză și cu cotor de piele, făcea parte din comoara de cărți a mamei mele. Oferta abundentă de păcate a lui Dorian Gray, care se supralicitau vicios unul pe celălalt, era potrivită pentru oglindirea de sine. La vremea asta voi fi împrumutat probabil de la cine știe cine și Leonardo da Vinci a lui Merejkowski pentru a o devora în pod. Ședeam pe o găleată de stins focul, răsturnată, și citeam mai mult decât puteam să rețin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să mai fi fost vreodată destinația excursiilor noastre. De cîte ori ieșeam, destinația era o casă ca a noastră, cu ferestre la fel de mici și mobilă la fel de masivă și lipsită de culoare, astfel că lumea de afară și lumea dinăuntru erau oglindiri ale uneia în cealaltă, un mediu închis din care era cu neputință să scapi. Cînd am mai crescut un pic și aveam, uneori, voie să ies din casă de unul singur, îmi era interzis să merg mai departe de colțul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
meu, acela care fusese tatăl meu. După aceea, peisajul Înverzea brusc, copacii dădeau În floare sub ochii mei, Înfloreau tufișurile de porumbă, soarele trecea peste satul Kraljevčani, dăngăneau clopotele bisericii satului, mugeau vacile În grajduri, iar pe la ferestrele caselor strălucea oglindirea roșiatică a soarelui ce topea stalactitele de gheață de sub streșini. Apoi prin fața ochilor mi se perindă un cortegiu funerar ; se Îndrepta spre cimitirul satului. Patru bărbați cu creștetul descoperit duceau pe umeri un coșciug de brad, iar În fruntea cortegiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
acord eternizat, Neîncetat mărirea ta o plânge; Și-ntregul tău trecut, pietrificat, În unda potolită se răsfrânge. UMANIZARE Castelul tău de gheață l-am cunoscut, Gîndire: Sub tristele-i arcade mult timp am rătăcit, De noi răsfrângeri dornic, dar nici o oglindire În stinsele cristale ce-ascunzi, nu mi-a vorbit; Am părăsit în urmă grandoarea ta polară Și-am mers, și-am mers spre caldul pământ de miazăzi, Și sub un pâlc de arbori stufoși, în fapt de seară, Cărarea mea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lumea conceptelor (abstracțiuni ale unor date directe ale experienței). Deci tratarea realistă a acestei naturi secunde, cogitale, o constituie nu dezvoltările algoritmice (calculatoare), ci combinarea logică a axiomelor. Tot ce se interpune între subiectul raționant și "datum"-ul noțiunilor, tulbură oglindirea lor în spirit. Astfel, recurgând la un exemplu binecunoscut din teoria funcțiunilor, stăpîniria completă a funcțiunilor analitice de variabilă complexă o dă nu reprezentarea lor prin integrale sau prin serii de puteri, ci tratamentul axiomatic inaugurat de Riemann. * Câteodată prejudecata
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
resfirate ce-n zbor invers le pierzi./ Și cântec istovește: ascuns, cum numai marea./ Meduzele când plimbă sub clopotele verzi... " reprezintă arta poetică a liricului: Poezia este o ieșire din contingent în pură gratuitate, joc secund, nadir latent, adică o oglindire a zenitului în apă, o sublimare a vieții prin retorsiune. Din aceste experiențe, care au avut o largă înrîurire fără a obține aprobarea întregii critice, se desprinde suavul cântec al elementelor în căutarea expresiei ă...î. Poetul s-a ridicat
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mirific al visului, strălucitoarea geografie a fanteziei lirice. Poetul lui Ion Barbu ceremonizează trăirea ca o inițiere a spiritului în mister și a unei euritmii de orfism oriental. Spațiul poeziei este acela al unei oglinzi de laborator alchimist, și de oglindiri într-un cristal al apelor atemporale, ca o proiectare în dincolo de: "Îndepărtat, ca-ntr-o odihnă/ Din membre limpezi, o, cristal!" (Falduri). ă...î S-a vorbit mult, și îndreptățit despre relația folclor-poezie la Ion Barbu, încît nu mai are
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ar fi fost splendidă, trebuia să fie. Acum mă temeam ca Italia să nu fie tristă, vroiam să mă simt bine ca s-o înveselesc, pentru că mi-era frică să nu devin și eu în scurtă vreme trist. Simțeam că oglindirea în luna aceea putea să ne facă să devenim dintr-o dată triști. Beam pentru că nu vroiam să mă gândesc la asta, Angela. Beam și eram plin de încredere, pentru că viața mi-ar fi dat ocazia să-mi iau revanșa, beam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
s-o ridici ca să-ți dai seama că acest volum nu se intitulează, ca celălalt, Într-o rețea de linii ce se leagă, ci Într-o rețea de linii ce se intersectează.) Într-o rețea de linii ce se intersectează Oglindire, reflectare: orice activitate mentală mă trimite la oglinzi. După Plotin, sufletul e o oglindă ce creează lucrurile materiale, reflectând ideile rațiunii superioare. Poate de aceea eu, pentru a gândi, am nevoie de oglinzi: nu mă pot concentra decât în prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu are mai multe fețe, una mai deșucheată decât cealaltă. Mergând, intri într-o biserică. Cu capetele aplecate spre propria lor micime, oamenii închiși în măruntaiele unui monstru care le devorează pasiunile, iubirile înfocate, metafizica din lăuntrul lor fiind o oglindire transfigurată a realității de afară. Peste drum, lăcașul epilogului. Aici se scriau toate aceste fraze care începeau cu se făcea că..., se scriau replicile care au fost spuse și se vor mai spune, se hotăra lumina, scenografia, sonorizarea secvenței ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]