2,363 matches
-
fiind îndreptată spre protejarea proprietății aproapelui. Pe de altă parte, de-a lungul timpului, s-a observat că acesta și cea de-a zecea poruncă se suprapun. De fapt, a zecea poruncă spune: «Să nu dorești nici casa lui, nici ogorul lui, nici slujitorul sau slujnica lui, nici boul sau măgarul lui, și nimic din ce este al lui» (Dt 5,21). Apărarea libertății Cum se poate deosebi furtul de râvnirea la bunurile altora? Cercetări mai aprofundate au scos la iveală
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
creația proprie. M-a informat că lipsește din țară 4 săptămâni, mergând în Luxembourg unde are două fiice care lucrează la Uniunea Europeană. I-am urat cele cuvenite și să revină sănătos în România și mai ales să lucreze rodnic pe ogorul limbii și literaturii române. Mi-am exprimat părerea și dorința de a-l vedea printre „Nemuritorii membri ai Academiei Române”, asemeni lui Sextil Pușcariu. Cu poșta de azi, 14 septembrie, primesc de la d-na Ana Dumitrescu o amplă și doctă analiză
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
dar m-a rugat ca, la o adică, să-l așezăm lângă mama. Tata nu mi-a spus niciodată că i i patria dragă și nici că nu știa cum să spună astfel de cuvinte. Lua în mână țărână de pe ogor și o frământa lin și ne spunea că nu-i nicăieri pământ așa de mănos”. Sublimă lecție de patriotism, în cât mai simple și convingătoare cuvinte. În acest caz, orice sforărie patriotardă pălește fără drept de apel. în Doamne, ca
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nesupus altui om/ lucrător pe moșia sa/ nevânzătoare/ Limba Română.” Ultima propoziție ce consemnează vocația de Ziditor nu numai de cuvinte, ci și de Limbă Română, cred că este ca un meritat elogiu adus acestui truditor cu maximă stăruință pe ogorul fertilizat al limbii ce aparține tuturor generațiilor de români. Mihaela TUDOR Călătoria prin „Vâltoarea vremii” - o mare lecție de viață Dacă în primele volume ale trilogiei Călător prin vâltoarea vremii profesorul Alexandru Mânăstireanu a concretizat oameni, idei, evenimente și fapte
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
deja pentru odihna de noapte, tata a mai rămas până la căderea întunericului, apoi cu precauție a plecat și el spre casă, lăsând grâul adunat în paza Domnului. Cu toată prudența lui, se întâlnește cu Nitas ce trebăluia la ceva pe ogorul său de la hotar pe lângă care tata căuta să se strecoare spre casă, fără a fi văzut. - Hait! zice tata în sinele său, ăsta se va duce direct să-mi dijmuiască grâul. După ce mai merge cam o sută de metri spre
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nu sunt singur. Serghei Coloșenco mă roagă să-i indic paginile din volumul III închinate prof. Paul Constantinescu, în vederea tipăririi în viitor a unui volum omagial pentru un om de excepție care a acționat zeci de ani în Bârlad pe ogorul școlii și care pentru mine a fost omul providențial ce mi-a schimbat drumul în viață. Joi, 23 decembrie 2010. Aceeași ceață densă ca și ieri. Aceeași oră opt ca punct de pornire la activitatea zilnică. E ziua de naștere
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de cele spuse într-un moment nefast, pe care sigur că-l va regreta mai târziu. Câmpul literaturii noastre e vast și mult cuprinzător! Este loc pentru toată lumea - tineri și bătrâni să lucreze cot la cot - fertilizând și mai mult ogorul literar. Sau, Doamne ferește, mai tânărul nostru condeier nu speră să ajungă la vârsta senectuții? Ar fi păcat! Pentru că ajungând la vârsta senectuții, abia atunci ar înțelege că a comis o neiertată eroare și mai ales că a manifestat acea totală
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
le-a spus că era urgent; nu aveau timp de pierdut. —OK. Întoarce aici. Era un drum accidentat, îngustându-se rapid până când ajunse cât o pistă de motociclete. Potrivită pentru un tractor, dar dificilă pentru un Subaru închiriat. —Intră pe ogor. OK. Omoară motorul. Era un lan de bumbac, suficient de înalt ca să ascundă mașina, exact cum fuseseră informați. Băieții care studiaseră terenul făcuseră o treabă bună. Cei patru începură să se schimbe în haine negre. Ziad le dădu fiecăruia cagule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cadavrul îmbibat cu benzină al gardianului. Flăcările izbucniră imediat, ajungând atât de sus, încât Ziad și echipa puteau să le vadă în cea mai mare parte a celor douăzeci de minute cât a durat tăcutul lor drum de întoarcere prin ogoarele chibuțului. Prima mașină de pompieri a ajuns cam în același moment în care cei patru au găsit mașina pe care o lăsaseră în lanul de bumbac. Pe drumul de întoarcere către Afula, numărară cel puțin încă două camioane de pompieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Jihadul islamic. Dar avem o sursă foarte sigură acolo. Spune că sunt la fel de surprinși ca și noi. Dar scopul? — Ăsta e lucrul cel mai ciudat. Dacă s-ar fi urmărit omorârea cât mai multor oameni, s-ar fi întors de pe ogoarele kibbutzului și și-ar fi îndreptat atacul asupra clădirilor rezidențiale. Dar s-au dus la muzeu. Unde au omorât un singur om. Toubi aproba din cap. —Sau nu s-ar fi dus deloc acolo. Odată ce au trecut peste zid, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
așa, ultima imagine pe care-o păstrez despre tine e cea de acum câteva dimineți, erai somnoroasă sub cuverturi. Te-am sărutat și ezitam să ies din casă. 7 NETZAH 107 Nu vezi câinele acela negru care se Învârte pe ogoare și miriști?... Mi se pare că el Întinde În jurul picioarelor noastre lațuri subțiri, magice... Cercul se tot strânge, el e de-acum lângă noi. (Faust, I, „Dincolo de ușă“) Ceea ce se Întâmplase În timpul absenței mele, și În special În ultimele zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Și un băț din orice lemn, Nu-ți mai trebuie alt semn. Oina Jocul ăsta-i sport sadea, Are-o faimă uriașă: Cincisprezece jucători, Atacanți, apărători, Și o minge buclucașă Care sare cum vrea ea, Pe-un teren cât un ogor Fac deliciul tuturor. Când blestemă, când înjură, Are-o gură cât o șură. Ea, de credincioasă ce-i, Bate toaca-n cuibul ei. Găgăie și-ntr-una saltă Când se-apropie de baltă. Calcă scurt și legănat, Măcăind neîncetat. Este albă și
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
că zic, dar vreau să spun: Care-i fructul de alun? Cred că știți într-adevăr Care-i fructul cel de păr. Greutatea lui e mare (Nu chiar ca și cea de plumb), Se cultivă și la noi Pe întinsele ogoare; Oamenii îi zic porumb, Alții spun că-i... Deși nu-i prea bun de gură, Are haine elegante Și se poartă ca un fante, Unii sunt de legătură; Când o face pe poștașul Îți aduce și răvașul. De atâta săpătură
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
primăvara vin, Pleacă toamna-n loc străin Și duc doruri mari cu ele Printre nouri, printre stele? Spice coapte i-s sprâncene, Ochii ei ard de lumină, Părul i-i de sânziene, Pare toată o stupină. Prin livezi șl pe ogoare E atotstăpânitoare. Mi-a bătut în zori la ușă, În rochița de brândușă; Mi-a vorbit cu glas scăzut, De mieluț abia născut. Zveltă ca o domnișoară Și sfioasă ca o zână, Pe-aripi de cocor coboară Cu albi ghiocei
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
obosit al cerului de jos și-al fumului căzut din vatră. [1925] * PARADIS ÎN DESTRĂMARE Portarul înaripat mai ține întins un cotor de spadă fără de flăcări. Nu se luptă cu nimeni, dar se simte învins. Pretutindeni pe pajiști și pe ogor serafimi cu părul nins însetează după adevăr, dar apele din fântâni refuză gălețile lor. Arând fără îndemn cu pluguri de lemn, arhangheli se plâng de greutatea aripelor. Trece printre sori vecini porumbelul sfântului duh, cu pliscul stinge cele din urmă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
iarba cerului zborul ți-1 pierzi. Din văzduhul boltitelor tale amiezi ghicești în adâncuri toate misterele. Înalță-te fără sfârșit, dar să nu ne descoperi niciodată ce vezi. [1926] * ECHINOCTIU Semne verzi subt șovăiri solare ieși, soră, să vezi pe ogor. Popi negri vestind sub pământuri soarele cu fluiere greierii umblă până-n pragul sicrielor și-acolo mor. Pe-aici, afară de oraș, și ieri am fost să iscodim învierile în fața porților. Îndrăznește, soră, ah, soră, să nu suspini. Într-o singură zi
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
vânătul cer. Visează-n amiazi despre rodii de aur, care se coc, senine, în ger. [1937] * TREZIRE Mocnește copacul. Martie sună Albinele-n faguri adună și-amestecă învierea, ceara și mierea. Nehotărât între două hotare, cu vine trimise subt șapte ogoare, în văzduhuri zmeu, doarme alesul, copacul meu. Copacul meu. Vântul îl scutură, Martie sună. Câte puteri sunt, se leagă-mpreună, din greul ființei să mi-l urnească, din somn, din starea dumneyeiască. Cine vântură de pe muncel atâta lumină peste el
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Și în lumina lunii îmi număra ea oare firele cărunte? LUMINA RAIULUI Spre soare rîd! Eu nu-mi am inima în cap, nici creieri n-am în inimă. Sunt beat de lume și-s păgîn! Dar oare ar rodi-n ogorul meu atâta râs făr-de căldura răului? Și-ar înflori pe buza ta atâta vrajă, de n-ai fi frământată, Sfînto, de voluptatea-ascunsă a păcatului? Ca un eretic stau pe gânduri și mă-ntreb: De unde-și are raiul - lumina? - Știu: Îl
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
somnului. TĂGĂDUIRI Arbori cu crengi tămăduitor aplecate fac scoarță în jurul unui lăuntric suspin. Pe toate potecile zilei cu surâs tomnatic se răstignesc singuri Cristoși înalți pe cruci de arin. Grele din înălțimi cad ciocârlii ca lacrimi sunătoare ale dumnezeirei peste ogor. Pe drumuri pornit iscodesc semnele întregului rotund depărtat: pretutindeni e o tristețe. E o negare. E un sfârșit. Pe urmele mele coapte moartea își pune sărutul galben și nici un cântec nu mă îndeamnă să fiu încă o dată. Fac un pas
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
milă, ca florile în fereastră, prietene care niciodată încă n-ai văzut câmp și soare jucând supt peri înfloriți, vreau să te iau de mână, vino, să-ți arăt brăzdarele veacului. Pe dealuri, unde te întorci, cu ciocuri înfipte-n ogor sănătos sunt pluguri, nenumărate pluguri: mari păsări negre ce-au coborât din cer pe pământ. Ca să nu le sperii - trebuie să te apropii de ele cântând. Vino - încet. NOI CÎNTĂREȚII LEPROȘI Mistuiți de răni lăuntrice ne trecem prin veac. Din
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
de pietre ori de câni adormiți. În curând rănile purtate prin văile noastre s-or vindeca închizîndu-se ca florile la întuneric. În curând picioare albe vor umbla peste ape. ECHINOCȚIU Semne verzi subt șovăiri solare ieși soră să vezi pe ogor. Popi negri vestind sub pământuri soarele cu fluiere greerii umblă până-n pragul sicrielor și-acolo mor. Pe-aici, afară din oraș, și ieri am fost să iscodim învierile în fața porților. Îndrăznește soră, oh soră să nu suspini. Într-o singură
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
un singur stejar bătrân. La răsărit, la o distanță de o jumătate de milă, se ițeau una lângă alta casele cu acoperișuri de paie locuite de waregangi și grajdurile, împrejmuite de cercuri concentrice de grădini, vii, livezi de măslini și ogoare de cereale, legume, in și cânepă. După pășuni, oriunde te-ai fi dus, reîncepea pădurea, la liziera căreia grohăiau turme de porci. De-a lungul străzii ce trecea la o săgeată de arc de curte se aflau casele arimanilor, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Verii mei știu ce fac. M-am prefăcut că îl aprob, în schimb, am avut parte de un somn agitat în care mi-a apărut al treilea și ultimul semn rău. Am văzut un țăran care secera grâul pe un ogor. La fiecare șuierat de coasă, din tulpinile tăiate ieșeau urlete sfâșietoare, și din lan țâșnea sânge. La un moment dat țăranul mi-a întins coasa, care s-a prefăcut în mâna mea într-un brici de ras. M-am trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Și de unde știi că nu-ți place la țară? Și acolo e liniște și singurătate... preferi să trăiești singur în selvă sau la țară cu mine? — Nu știu. Și în plus, la țară n-am putea trăi. Ce-am mânca? Ogoarele sunt ale oamenilor. Au proprietari, trebuie să le cultivi. Eu n-am bani... — Ai munci. Toată lumea muncește. — Eu, nu. Sări din pat, căută o țigară și o aprinse furioasă. Din celălalt capăt al camerei îl privi stăruitor: — Ăsta e motivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
la începutul neînceputurilor, după Geneză, în Sfatul Sfintei Treimi. Clopotele de la Biserică începură să bată, rar cadențat, risipindu-i gândurile, și, vălurind văzduhul, ca și cum ai arunca o bucată de piatră în oglinda unei ape liniștite... Parcă asculți clopotele deniilor... parcă ogoarele, pădurile și izvoarele jelesc... Era în ziua de Sf. Mucenic Dumitru izvorâtorul de Mir... -Mi-ar face bine să pot plânge... să pot plânge, măcar un pic. Iorgu, de mic copil luase obiceiul să traăiască zăvorât în el însuși, izolat, și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]