2,119 matches
-
a lămurit despre ce este vorba. Păi nu i-ai desființat clasa? Nu. De ce? M-am gândit că poate n-o să-l aruncați pe drumuri acum, în mijlocul iernii. Foarte bine că n-ai executat ordinul, dovedești pe lângă inițiativă și multă omenie. Băiatul să rămână pe loc și să muncească așa cum l-ai lăudat iar dumneata să treci pe la mine, când vii la Ismail, ca să te cunosc. Spuneam mai înainte că Antoniu, directorul școlii, era omul datoriei și-i respecta pe cei
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
și balsam pe suflet. Noroc de unchiul Ion Istrati, nenea Jan, care nici nu călcasem bine pe pontonul Vâlcovului coborând din vapor, că a și găsit un prieten: învățătorul Cezar Dumbravă, director la una dintre școlile orașului. Om de mare omenie, seriozitate și bunătate. Gazda, familia Agriscov Fedorcic, se ocupa, ca mai toată lumea de acolo cu pescuitul. La școală foarte mulți învățători cavaleri: Ciurtin Petre, Ismailescu Pe tre și Balmuș Constantin. Colege, mai rețin doar numele, Izotov, Cetvericov, Linte, Measnicov... Orașul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
a și murit dar nu din cauza urâțeniei cu care a fost înzestrată de la natură. Dintre toți, cel mai apropiat mi-a fost sublocotenentul Bratu. Era din Petroșani-Muscel, acum BrădeștiPetroșani, județul Argeș. Era un om corect cu respect pentru muncă și omenie față de subalterni. La cazarmă, de unde pleca spre apusul soarelui, stătea împreună cu soldații, ca un frate mai mare, atent la tot ce se întâmpla în sufletele lor. Odată cu desghețul de primăvară își trimitea ordonanța acasă, lângă nevastă și părinți, să le
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
iulie. De acord? Da, doar că în iulie voi fi în tabăra străjerească la Volcioc, așa cum m-a rugat domnul profesor Chiriță și am promis. Bine. Vă aștept în august. Acasă, punând în cumpănă problemele noastre și mai ales marea omenie a revizorului Stratula am început deja să ne gândim cum vom mișca bagajele. * Am plecat la Volcioc însoțit de Petrișor care nu mai prididea de mirare cum de poate merge o școală, adică vaporul, pe apă, fără să cadă în
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
mai pe șleau, i-a scos din... Dacă erau o serie de derbedei de la periferii de orașe care camuflau nemernicia sub haina militară, ostașii români, țărani sau meșteșugari, conduși în majoritate de învățători ofițeri în rezervă își arătau cu prisosință omenia atât față de populație cât și față de prizonieri. După ce am fost îngropat de obuz la Dalnic, mam trezit în spitalul din Cartagino unde am stat aproape o lună. Am văzut acolo cum chirurgii și nechirurgii operau în curtea spitalului, cum tăiau
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
cărți pe care, conform spuselor de mai târziu, le-ar fi luat sovieticii, mari amatori de literatură pedagogică românească! În fine, după o călătorie amestecată, cai, căruțe și oameni pe calea ferată am ajuns de la Lugoj la Bichigi unde, cu omenia lor neinteresată, sătenii au primit la masă și tinerii basarabeni. * Împreună cu noi se afla la Bichigi Mara, fi ica lui Teoctist Gancear din Câșlița. Era elevă în clasa a VII-a de liceu și se retrăsese la Băilești, în Oltenia
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ales, șifonierul unde nu umbla decât ea. Sia umbla acum vraiște prin camera de consultație, răvășise bocceaua, și de aci pornise mari conflicte cu Lina. Nu se purta mai bine însă nici cu doctorul Rim; uși trântite, nici o vorbă de omenie, nici o îngrijire prețioasei sănătăți, de când lipsa lui Lică îi da toane. Doctorul Rim, suferitor, cânta înainte, pe diferite tonuri acel: Oyral care dezlănțuise ironia amicei Nory. Melodia își avea indexul ei pe buzele uscate și ilustre ale lui Rim, era
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
trebuie; era întors în toate direcțiile. Fața dolofănică era plină de toți pistruii lumii.” În această lume ideală, nici părinții nu pot fi altfel: mame și tați, bunicuțe și bunici care-și cresc copiii și nepoții frumos, vorbindu-le despre omenie, generozitate, iubire, credință și având timp pentru ei: „Tatăl avea toată roua serii în ochii lui obosiți după o zi de muncă”. Mânuind cu dexteritate „jucăria de vorbe”, prozele scurte ale doamnei Maria Doina Leonte se constituie într-o invitație
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
demisioneze, asigurându-i totuși fuga și în acest moment tragic, când șefii partidelor desființate ezitau implicarea în conducerea țării, generalul s-a adresat ostașilor lui dragi cu ordinul să treaca Prutul, prevenindu-i: „suntem armata dreptății, ordinei, a cinstei, a omeniei...”,”nu suntem hoarde năvălitoare...(aluzie la comportamentul armatei roșii în teritoriile românești ocupate)”. Și-n zorii acestei sfinte Duminici de 22 Iunie 1941 (ora 4,00), de la Baltica la Marea Neagră, ordinul difuzat prin radio și presă ajungea pe buzele și
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
sunt mineri. Și din păcate, mineri erau. Dar printre ei atâția securiști ce le-mbrăcaseră uniforma, dirijându-i. Ce fel de mineri erau aceștia, comportându-se ca bestiile? Am cunoscut în detenție mineri adevărați și am învățat de la ei atâta omenie !... aveau temere de Dumnezeu, dragoste de casă, copii și soții. Sufletul lăcrima când i-auzeam cântând: „...în lumea noastră fără cer, c-așa e viața de miner...” Nu mai pridideam să-i ascult cu câtă dragoste vorbeau de țară și
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
la această zi onomastică primeam felicitări de la inegalabilii și prea bunii mei profesori Stan Cucu și Victor Apostoleanu, care de mult au trecut în lumea de Dincolo la vârsta patriarhilor... adevărații mei părinți spirituali, de la care am învățat o statornică omenie în comportament. Omagiu pe deplin meritat... Încă de dimineață, de la gustarea obișnuită și cafea, ne îmbrățișăm și suntem cu inimile și sufletele încărcate de plăcute și elevate stări sufletești care-mi dau impresia de plutire imaterială și sfidare a legilor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
pe 11 August 2009, trimisă de tine pe 9 August 2009, a fost citită repede, repede, datorit fluidității, accesibilității, curg, curg informațiile și nu o poți abandona... Eleganța exprimării, obiectivitatea, curajul, dăruirea, corectitudinea datelor istorice, respectul pentru OM, muncă, hărnicie, omenie, adevăr, pentru cei ce au fost și nu mai sunt, mulți dintre ei din iubire de neam și Țară; îți limpezesc gândurile, lămuresc adevăruri spuse printre rânduri... Respectul pentru părinți, familie, colegi, integritate sunt, acum, ca niște pietre prețioase... Franchețea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
punctajul maxim, în schimb ție ți s-au dat doar șapte puncte. Cică nu s-a știut că...” “La ce bun? Cine se scuză...” “Dar nu e vorba de scuză aici, e vorba de adevăr, de cinste, de echitate și omenie. De ce ne le spui că, atunci când ți-ai depus dosarul pentru grad, ți-au spus că toată lumea cunoaște și apreciază activitatea ta, dar că, la dosar, atârnă foarte greu în defavoarea ta, calificativul dat atunci, sigur, în pripă, eronat, dar acest
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mai uman. Ai crede că Wolfgang Amadeus Mozart l-a surprins exact în momentele sale de supremă slăbiciune. Sau de măreție fără seamăn. Forța nu i-a slăbit câtuși de puțin. N-a pierdut nimic nici din măreția sa. Dimpotrivă. Omenia pe care marele austriac i-a pus-o pe seamă îl întregește. Jupiter nu mai este acum doar răceală de nepătruns, doar forță oarbă. Inima lui se aude bătând; în corzile viorilor în tânguirea alămurilor, în zbuciumul percuției sau în
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
să-i nominalizezi - adică să-i scrii pe o foaie de hârtie - pe toți cei ce nu aplică cum trebuie politica partidului, pe toți acei ce nu se supun acestei politici pline de umanism...” “Adică, dacă tălmăcesc eu bine, dă omenie” “Exact!” “Păi, domnule tovarăș, pă cine crezi că prostești dumneata, ai? Pă cine? Omenie a fost aia când m-a ținut la țuhaus șapte anișori fără f’o vină, sau când m-a dus la izolare, dă cinci ani auzeam
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cei ce nu aplică cum trebuie politica partidului, pe toți acei ce nu se supun acestei politici pline de umanism...” “Adică, dacă tălmăcesc eu bine, dă omenie” “Exact!” “Păi, domnule tovarăș, pă cine crezi că prostești dumneata, ai? Pă cine? Omenie a fost aia când m-a ținut la țuhaus șapte anișori fără f’o vină, sau când m-a dus la izolare, dă cinci ani auzeam apa cum curge pă sub grătarul dă fier pă care stăteam, când în celulă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ei de firele invizibile ale copilăriei, adolescenței și tinereții comune, de felurite amintiri, de ceva indicibil, dar atât de viu și de concret, de acel ceva care proiectează mereu prietenia adevărată, curată și sinceră în sferele cele mai înalte ale omeniei, acolo unde nu se ajunge decât cu o inimă deschisă. Ionică, Gheorghiță, Costel și Paul aflați, iarăși împreună, acum, la vârsta maturității depline, a împlinirii plenare. Încotro merg, de unde vin, cu ce anume călătoresc? Întrebare sau întrebări fără rost, atâta vreme cât
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
să renască!... Fericită e plecarea celor care știu și unde își oprește valul marea care nu se mai ascunde. Când lucrată este via nu te paște pacostea, râde-n casă dragostea, râd copiii și soția... Râd în plină primăvară trandafirii omeniei; Legea sfântă a iubirii face omul să nu moară. El în spirit nicicum nu ne miră că e printre noi... Doamne, cât am fi de goi, fără marea Ta minune!... 2012 Sărbătoare mărțișoare... Astăzi lumea-i mai întreagă, mai aproape
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
de ceasul Învierii... Îl simt, e-aproape... Au un rost aceste oase de sub glie: a noastră-nsângerată Românie să fie iarăși cum a fost: rotundă ca o armonie, înaltă cum coloana lui Brâncuși, cu împrejur deschise uși oricărui om de omenie... Aiud, 1957 Soartă De-acum sunt ani de câd încerc să scriu subtilități de viață, dar viața se învârte-n cerc, se rupe unde-i slabă ața. Nu trece timpul, trecem noi, lăsând în urmă noi proiecte pe care vânturi
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
cuprinse de pace. O lacrimă de Mamă le dăruia binecuvântare ... În fața unei astfel de icoane vernisată cu o perpetuă căldură, nu poți decât să primești în odaia inimii cele mai nobile sentimente: bunătatea, iertarea, mila, înțelegerea, credința și mai ales omenia. Înaintea icoanei Maicii Domnului nu poți să te duci decât cu multă încredere ca în fața unei mame bune și iubitoare, căci ea te primește oricând și îți alină sufletul, mângâindu-l cu privirea ei caldă și iertătoare. Ea ne ascultă
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
din rândurile tainice ce stau pitite în odăile sufletului nostru. Cu toții ne dorim să avem cuvinte dulci în zilele de sărbătoare, de bucurie din cursul anului și din toată viața noastră, căci atunci orice “limbă sărată” se clătește cu apa omeniei, a îngăduinței și a pioșeniei. Fiecare dintre noi am scris un cuvânt bun sau l-am primit, și l-am păstrat cu sfințenie, cu gingășie și curățenie în adâncul ființei noastre. Ele ne încântă inima, ne deșteaptă sentimente nobile, ne
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
1988 Înfiorător de frumoase sunt împrejurimile Mănăstirii Secu. Multe întâmplări s-au țesut de-a lungul veacurilor pe aceste meleaguri și au dat naștere la multe și interesante legende. Fiecare palmă de pământ de pe aceste locuri în care viața și omenia pulsează de mii și de sute de ani, își are legenda ei, istoria ei, cum de altfel, fiecare palmă de pământ, fiecare vale, fiecare deal, fiecare munte, fiecare stâncă de pe întinsul frumoasei și mănoasei noastre țări își are legenda ei
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
în sus, Au devenit miliardari Și șacali. Țara a ajuns în grabă De pradă La dispută Și derută. Azi părinții sunt uitați. Se omoară frați cu frați. Prostituția și drogul Au cuprins țara și globul. Fărădelegea Încalcă legea, Nu-i omenie, Ci dușmănie. Pentru un os, Mare și gros, Vând ce-i mai scump pe lume: Țară și nume. Doamne și zei, Scăpați țara de ei Cât nu-i târziu Și pustiu!
Doamne ?i zei by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83192_a_84517]
-
bădiță păunaș, Hai la noi să-ți dau sălaș; Dar de cină ce ți-oi da? Strugurei ca iedera, Strugurei muiați în rouă Și un pat de perini nouă; Patul e din lemn de vie - De-i fi om de omenie Te-i culca cu bucurie. 58 Păsărică, păsărică, Mută-ți cuibul tău în rugul, Unde-a fi badea cu plugul, 155 {EminescuOpVI 156} Păsărică, mută-ți casa Unde-a fi badea cu coasa. 59 Găsii iarba tăvălită, Pe mândruța adormită
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Unde-a fi badea cu coasa. 59 Găsii iarba tăvălită, Pe mândruța adormită. Aș scula-o nu mă - ndur; Se sculă mândra descinsă Ca o luminiță - aprinsă. 60 Mă miram ce-mi place mie Mărul roșu de la vie, Bădița de omenie; Mă miram că ce mi-i drag Mărul roșu pădureț, Bădița cu părul creț. 61 Frunză verde foi mărunte, Vorbe mi-au eșit cam multe, Las - să iasă Că nu-mi pasă, Că badița nu-i acasă, Că bădița-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]