1,306 matches
-
Cel mai de seamă reprezentant al acestei doctrine, Antoine de Montchristien - considerat de mulți „părintele” economie politice - susținea ideea unui stat puternic, autonom, nesubordonat bisericii și condus de un suveran cu puteri nelimitate, supus doar legilor divine. Prin urmare, statul omniprezent reprezintă, pentru noul curent de gândire, o garanție a intereselor individuale, a păcii și a proprietății, iar impozitele devin excesive și chiar despotice deoarece nu au legătură cu morala creștină și liberalismul economic. Prin impozit, statul Își Întărește puterea și
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
de tipul crizelor, șomajului etc., au determinat reconsiderarea și amplificarea funcțiilor statului, dar și a cheltuielilor publice, respectiv a impozitelor din care se finanțează acestea. Constatăm, astfel, că de mai bine de un secol statul modern Își multiplică funcțiile, devenind omniprezent În viața economică și socială, prin angajarea de prestații publice costisitoare și numeroase pentru care sunt necesare sume de bani, tot mai mari. În planul gândirii economice moderne, asemenea schimbări au contribuit la afirmarea analizei macroeconomice care are ca obiect
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
mult decît un individ, ca depășindu-se pe sine. în schimb, cînd beneficiază de un drept, el este mai degrabă un consumator, un utilizator al posibilităților create de datoria, recunoscută și îndeplinită, a celorlalți față de el. Iubirea de aproapele temă omniprezentă în religii își găsește așadar în exigența pluralistă a democrațiilor noastre un bun teren de testare, de experimentare și ameliorare cotidiană. H.-R. Patapievici menționa, de pildă, faptul că în societatea românească nu există încă o cultură a diferendului : disputele
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
construiască societatea. Nici cadru civilizațional, ca în premodernitate, nici împinsă în sfera privată, ca în modernitatea clasică, raportarea la transcendență se propune conștiinței, dezbaterilor și libertății ei. Desigur, pentru persoana sensibilă la această propunere, mijloacele de acces nu mai sînt omniprezente, precum în societățile tradiționale, dar nici nu lipsesc. Pentru un acces cultural și intelectual, există o bibliografie în expansiune, de la lucrări de popularizare la portrete de culturi spirituale, studii religioase și de filozofie a religiei ; există colocvii largi pe teme
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
la o normă de comportament religios. Cele din urmă interpretează religiile tradiționale ca pe niște sisteme de putere și de represiune împotriva cărora se revoltă. în schimb, la Conciliul Vatican II s-a formulat apăsat, prin actele conciliare, o temă omniprezentă în tradițiile spirituale, chiar dacă mentalitățile și practicile religioase ajung cîteodată, în durata lungă a istoriei, să o nesocotească : adevărul nu are nevoie de forță pentru a se impune conștiințelor ; a-l asocia cu forța înseamnă a știrbi întîlnirea dintre lumina
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
lumii și, lăsînd-o în urmă, îi dă realitate relativă. Sfera politicii e întemeiată pe principiul moderației și al legalității. Sfera civilă, a urbanității largi e întemeiată pe toleranță. Practicăm zi de zi, la tot pasul, o autolimitare devenită pentru noi omniprezentă și banală. Asistăm la excesele ei care tind spre autodesființare în ideologia corectitudinii politice. Ne indignăm sau ne îngrijorăm cînd fundamentalisme religioase ori mișcări politice extremiste riscă să șubrezească principiul autolimitării, punînd astfel în cauză însăși democrația liberală. E adevărat
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
virtuozitate chiar pe aspectele cele mai plate, mai triviale sau mai scandaloase ale vieții sociale. Minuțios formalizat de scolastică, mediatizat abundent de predicatori 2, versificat la nesfîrșit de poeții curților nobiliare, el ajunsese un inventar de modele sfinte, o recuzită omniprezentă, fastuoasă, dar deseori nerealistă, sub care existența își desfășura pulsiunile, crizele, excesele, căutările dintotdeauna. Reacționînd față de o inadecvare devenită flagrantă, modernitatea a ales să schimbe centrul de greutate al simbolismului religios. Cu o privire nouă, ea s-a concentrat mai
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
de populism este definit de o așa manieră încât nu poate sprijini o analiză empirică. În fapt, dacă populismul este văzut ca un sinonim al politicului, atunci rămân deschise doar două căi de analiză, ambele înoielnice: fie populismul este ceva omniprezent, fie orice element care nu este populist nu poate fi considerat ca politic. Pentru a rezuma, teoria lui Laclau privind populismul este, pe de-o parte mult prea abstractă și, de cealaltă parte, propune un concept de populism prea vag
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
matriceală. La sfârșitul secolului XX, pe fondul consacrării schimbării de paradigmă în teoria organizațiilor, devin însă clare atât limitele ierarhiei, cât și pertinența alternativei reprezentate de organizația bazată pe cunoaștere. În locul unei structuri piramidale rigide și susceptibile de comportamente predictibile, omniprezentă până atunci, apare o diversitate de forme structurale non-ierarhice, în general de tip rețea; comportamentele tipice pentru actorii din cadrul lor sunt de factură antreprenorială, dar ele pot întruni atributele profesionismului managerial, chiar dacă piramida ierarhică pare a se fi inversat. Pentru
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
Nobil. Ceea ce noi numim „ființă” sau „individ” sau „Eu”, conform cu filosofia buddhistă, este numai o combinație de forțe și energii fizice și mentale aflate în permanentă schimbare, care sunt împărțite în cinci grupe sau agregate (păli: pañcakkhandha). Deși suferința este omniprezentă, ea poate fi îndepărtată, și anume prin stingerea dorinței sau a setei existențiale (păli:tăṇha). Din acest motiv, putem spune că buddhismul nu este pesimist. Buddhismul nu se pronunță pentru aneantizarea vieții, ci pentru revalorizarea ei din perspectivă spirituală; este
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
numai WC-urile de la McDonald’s), lipsa apei („Alaltăieri, după șase luni de cînd am plecat de-acasă am făcut prima baie”) și a igienei („Nu mi-aș fi Închipuit niciodată că voi simți atîta plăcere Într-un spălat”), nervozitatea omniprezentă („N-ar fi toate așa de rele dacă tata n-ar fi așa de nervos. E atît de nervos Încît mi-e teamă de-o catastrofă. [...] Pentru orice fleac se enervează la culme și...”). În această situație incredibilă „tinerețea Își
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
despre un ansamblu de comportamente agresive caracterizate de aspectul lor repetitiv și de puterea dezechilibrată dintre agresor și victimă (Olweus, 1978 citat de Endersen et al., 2001). În lumea adulților, relația intimidator/victimă pare a fi o relație obișnuită și omniprezentă. Într-adevăr, relația de putere poate exista fără implicarea abuzului, dar un număr destul de mare de indivizi încearcă să obțină recompense prin exploatarea puterii în avantajul lor. Încercarea de a profita de victima mai slabă rămâne un deziderat dominant în
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
acest principiu al reprezentării în politică și cunoaștere! a devenit dogma muncii intelectuale. Între aceste nuanțe de curcubeu politic(ianist) sunt prinși la mijloc intelectuali precum Voegelin, Foucault, Veyne etc., care sunt etichetați conform reprezentărilor instrumenta lizate de "autoritățile intelectuale", omniprezente în media. Lecțiile lui Popper (două sunt esențiale: 1. societatea imatură în gândire și comportament social este una a liderilor intelectuali și politici; 2. liderismul ca formă de manifestare pentru intelectuali și politicieni este o prostie; este chiar prostia în
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
pentru înțelegerea funcționalității politice a cunoașterii moderne. Analitica devine toxică, mai ales dacă este însoțită de nihilism, și nu o putem pluraliza în cunoașteri "mai bune", conform mentalității renascentist-occidentale. În concepția lui White despre formele narativității istorice, factorul politic este omniprezent, precum la Foucault. Forma conținutului cunoașterii istorice denotă anumite atitudini și afinități social-politice. Cum preciza Foucault, ideologia nu exclude factorul științific, ci, dimpotrivă, îl implică drept o reduplicare fondatoare. Oricum intelectualii de mâine și formele tradiționale de exercitare a puterii
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a unui autor al unor postmoderni (Barthes, S. Cohen, J. Kristeva, J. Fr. Lyotard) nu se poate susține pentru fiecare autor în parte. De multe ori, se face confuzie între o atitudine angajantă față de o chestiune social-politică și susținerea ideologic-propagandistică, omniprezentă la Curțile intelectuale. Atitudinea angajantă e mai mult un mod de a reacționa în relație cu ceea ce se întâmplă în societate. Susținerea ideologică a vreunei guvernări este cu totul altceva. A avea o atitudine angajantă (à la Foucault) și a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Pe deasupra paginilor pe care ni le citea bunica, sora mea și cu mine ne-am privit frapați de aceeași străfulgerare: „... care nu este pentru domniile voastre o limbă străină”. Asta era, așadar, cheia Atlantidei noastre! Limba, această materie misterioasă, invizibilă și omniprezentă, ce ajungea prin esența ei sonoră în fiecare cotlon al universului pe care tocmai îl exploram. Limba aceasta care modela oamenii, sculpta obiectele, șiroia în versuri, răcnea pe străzile invadate de mulțime, o făcea să zâmbească pe tânăra țarină venită
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu un diletantism ușor disimulat, mascând la ea cunoștințe adesea foarte vaste, de care se temea să pară mândră. Dar eu nu mai auzeam decât melodia, când rusească, când franțuzească, a vocii ei. În locul obsesiei trupului de femeie, a femeii omniprezente care mă hărțuia prin diversitatea ei inepuizabilă, simțeam o profundă liniștire. Având transparența acelei „seri calde de toamnă”. Și seninătatea unei contemplări lente, aproape melancolice, a unui trup frumos de femeie lungit în fericita oboseală a dragostei. Un trup al
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
akm, comentatori că Aš‘ar, Qušayr și luwayn îl consideră un echivalent al acestora, adică referindu-se la atotștiința divinității 93. Contextele însă ne obligă să-l plasăm în câmpul semantic al dărniciei divine 94. Semnificații de bază: atotcuprinzător, omniprezent. 2.1.5.10. Dó al-mal"l wa al-’ikr"m: SOI „cu slavă și cinste”; ASM „Cel plin de Slavă și de Cinste”; GG „în mărire și cinstire”, Marr „praeditus gloria et munificentia”; RB „qui détient la majesté et
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
râs, a nu fi la Înălțime reprezintă eșecuri majore În interacțiunile sociale. Goffman a considerat că orice interacțiune socială este una Încadrată (frame) de un sistem ritual. Ceea ce Înseamnă că ritul reprezintă un sistem generic de modelare a comportamentului, este omniprezent, difuz, neasociat unor momente, locuri, situații excepționale. Astfel, eticheta, protocolul, „bunele maniere”, formele de „etalare” a persoanei nu ar fi altceva, pentru cercetătorii fideli modelului lui Goffman, decât o subclasă a manifestărilor rituale. Faptul că aceste manifestări formalizate au ca
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
plăcerea prin comic pentru că suntem plonjați în zona angoaselor, prin desprinderea de contingent și vizarea în ansamblu a condiției umane clownești. Acest comic al absurdului sub specia deriziunii a luat locul tragicului într-o lume pervertită, a valorilor degradate, a omniprezentei mediocrități pentru care nu tragedia clasică, ci farsa tragică modernă este potrivită. În Teaterprobleme, Dürrenmatt opina că lumea modernă este compatibilă cu comedia grotescă deoarece "tragedia, ca cea mai riguroasă specie a artei, presupune o lume structurată [...]. Comedia [...] una diformă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a valorilor, trăim într-o lume care și-a pierdut sensul de a avea un sens, o lume complet despiritualizată. Acest „profet mânios” pe lumea postmodernă vorbește de puterea mare pe care o are în societatea de azi un „histrion-televizat”, omniprezent pe piața culturală de azi. Apoi deloc de neglijat este „rolul politicii ce a transformat lumea într-o mare minciună”, motiv pentru care se întreabă apocaliptic autorul care mai este locul ficțiunii într-o lume deja ficționalizată prin minciună, cum
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
prea bucuros ferestrele, dar nu din cauză că a devenit insensibil la mirosurile animaliere ce bântuie prin încăperile înguste și suprapopulate, ci din cauza zgomotului și a mirosurilor grele care domină în exteriorul locuinței: latrine și haznale, acareturi care ocupă curțile și beciurile, omniprezentele animale"1. Exil pentru unii, periferia a fost, pentru alții, la începutul secolului al XX-lea, ocazia de "a prinde loc", de a prinde rădăcini undeva, șansa de a trăi într-un anumit fel în oraș. Trebuie să subliniem, în
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
fără îndoială gata să reapară pe mesele sibariților. Gustul pentru vinul bun devine universal și biruie toate vicisitudinile. Mai rămâne de asemenea, așa cum ne avertizează Jean-Paul Gautier, să luptăm contra exceselor și pericolelor pe care le presupune tehnologia triumfală și omniprezentă. Viței de vie trebuie să i se aplice tratamentele cele mai naturale. Creșterea randamentului, abuzul de clone și de drojdii artificiale, culesul mecanizat efectuat cu stângăcie, tescuirile prea brutale, șaptalizarea excesivă, neajunsurile standardizării și uniformizării gustului trebuie interzise mai mult
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
scenă, cu începere din 1967, la numeroase teatre din țară și din Europa de Est. Pe de altă parte, în măsura în care nu sunt exerciții în vederea unor piese de teatru sau scheciuri umoristice, schițele și povestirile lui ambiționează să „consemneze” dialogurilor lui Arhip, personaj omniprezent, emblematic, un Mitică actualizat, ca în Desene rupestre (1989). În Teatrul ca metaforă (1976) și în Dialog interior (1987) se reproduc cronici dramatice ale unor spectacole, precum și extrem de interesantele „însemnări ale unui telefob”, meditații asupra raporturilor teatrului cu televiziunea. Acestora
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289788_a_291117]
-
Asemenea grecilor și romanilor, iar în această privință, asemenea europenilor și americanilor cu secole mai tîrziu, vikingii aveau sclavi: dușmani capturați în luptă, sau victime nefericite ale incursiunilor asupra popoarelor învecinate, sau pur și simplu persoane cumpărate prin vechiul și omniprezentul comerț cu sclavi. Și spre deosebire de oamenii liberi prin naștere, atunci cînd sclavii erau eliberați, ei rămîneau dependenți de proprietarii anteriori. Dacă sclavii erau o castă aflată sub cea a oamenilor liberi, peste aceasta exista o aristocrație a familiilor cu avere
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]