5,742 matches
-
viață, scara de valori și principii, trăsăturile morale, psihologia și comportamentul eroinei sunt definitorii pentru întreaga colectivitate pastorală a satului de munte din Moldova începutului de veac XX. ÎNCHEIERE În concluzie, se poate afirma că romanul Baltagul propune o „lume omogenă, coerentă și plină de sens“ (N. Manolescu), reliefând imaginea complexă a unei civilizații pastorale de mare vechime și, mai ales, un personaj feminin exemplar, Vitoria Lipan. Modelul 2 SUBIECTUL I (30 de puncte) 1. sinonime neologice: singuri - solitari, izolați; chemând
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
deși majoritatea scriitorilor selectați în lucrarea de față își manifestă în mod explicit afilierea la clasicism, operele lor nu poartă exclusiv această amprentă, după cum este și firesc, în măsura în care nici unul din curentele artistice existente vreodată nu a reușit o coagulare perfect omogenă în substanța literară propriu-zisă. Aceasta deoarece tărâmul creațiilor este unul al interferențelor, al combinărilor și al modificării principiilor, un spațiu al jocurilor de lumini și umbre, care se sustrage unei concretizări solide și pure a unei ideologii. Prin urmare, pasul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
prin omogenitatea și forța lor, după cum sugera și Philippe van Tieghem: "De la un ansamblu adeseori confuz și totdeauna complex, ei (teoreticienii francezi n.n.) ajung, în vreo trei decenii, aproximativ de la 1630 la 1660, să alcătuiască un corp de doctrină destul de omogen ca să poată da răspuns tuturor problemelor și să se raporteze la un principiu unic: rațiunea."16 O listă prescurtată a celor responsabili de acest proces teoretic ar cuprinde nume precum Chapelain, Georges de Scudéry, Guez de Balzac, Jules de La Mesnardière
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
secolele următoare și în alte spații culturale între idealurile propuse la nivel artistic de recuperările ideologice clasice și necesitățile unui public din ce în ce mai capricios, mai democratic și mai variat, se explică realizarea incompletă a neoclasicismelor, eșecul acestora în obținerea unei formule omogene. Revenind la finalitatea morală pe care clasicismul o imprimă operelor sale, acest aspect presupune, până la un punct, o redimensionare a realității, după cum am mai menționat anterior, pentru ca aceasta să capete în spațiul ficțional coordonatele unor lecții de viață. Teatrul este
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
cei mai de seamă ai ultracismului, visînd la teocrație, reproșînd Restaurației, în primul rînd, faptul de a nu fi făurit societatea tradițională, de a nu fi permis revenirea la timpurile cînd religia conducea și organiza societatea. Din acest grup foarte omogen din punct de vedere ideologic face parte și elvețianul Charles-Louis de Haller, admiratorul lui Bonald, ale cărui idei exprimate în Restauration de la science politique (1816) au avut o mare influență în țările germanice. Aici, Franz von Baader, Adam Müller, Joseph
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
sistemul Verzuiling, fondat pe cei trei Zuilen sau piloni ai națiunii: catolic, protestant, "general" (sau neutru). Aceste cadre ale societății structurau pînă și viața cotidiană a olandezilor în funcție de profesiunea lor de credință. Acest sistem a favorizat pilonul catolic, cel mai omogen, 80% dintre catolici votînd pentru RKS. Acesta a obținut după război 30 de locuri în Parlament din 100, a coalizat cu partidele confesionale protestante și apoi cu liberalii, după 1933. Această coaliție, condusă, rînd pe rînd, de un prim-ministru
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
unor lucrări publicate de P. Zosin în Arhiva 1905 și al altora, istoricul acestui ospiciu este, în general, cunoscut. Ne propunem ca, în acest capitol, să ne referim la documentele nepublicate până în prezent, amintind doar pentru a realiza o imagine omogenă datele aparținând altor autori. * Istoricul Ospiciului de alienați de la Mănăstirea Neamțului, în linii generale, este cunoscut. Continuând o tradiție de asistență a infirmilor și alienaților, caracteristică acestei mănăstiri, starețul Paisie organizase în 1779 o bolniță a bătrânilor și totodată un
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Epitropie să creeze o funcțiune de Prim Gardian și cară să aibă autoritate asupra gardienilor, precum și a educa și instrui pe alienați, adică un feliu de monitori pentru bolnavi". Este evidentă, din nou, aceeași mentalitate. Bolnavii constituiau un corp inform, omogen, care trebuia educat și instruit de prim gardian. Menționăm că, la data inspecției, printre bolnavi, erau nu numai oameni neinstruiți, ci și opt funcționari, trei intelectuali titrați universitar, 3 comercianți, mai mulți muncitori calificați, care, în vederile Epitropului, urmau a
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
din ce în ce mai rar, unica șansă, aceea de a se recunoaște boala mintală a unui inculpat era, în astfel de condiții, o chestiune ipotetică, în funcție de intuiția și mentalitatea judecătorilor. În aceste condiții, situația bolnavilor psihici era diferită. Într-adevăr, nu putem trata omogen o masă de bolnavi care prin însăși structura nosografiei psihiatrice este eterogenă. Desigur că, pe lângă alienații din mănăstiri, există o categorie mare, aceea a alienaților din penitenciar (categorie care există încă și astăzi). Dacă la ospiciile de mănăstiri represiunea era
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
este o limbă istorică. O astfel de limbă are un nume propriu, de forma unei sintagme, alcătuite din cuvîntul limbă și un adjectiv determinant (limba română)45. O limbă istorică, chiar și în sincronie, nu este un sistem unitar și omogen (dacă nu este o limbă moartă), ci cunoaște mai multe varietăți locale, sociale și expresive. Ea nu are o motivație logică, ci doar una istorică și este motivată în structura ei materială și funcțională exclusiv prin faptul că ele sînt
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
adică știe mai multe moduri de a vorbi în aceeași limbă istorică, fundamentate pe un dialect, pe un subdialect sau grai, pe un stil, pe un tip de discurs etc. Ca atare, limba funcțională nu se prezintă ca o realitate omogenă și este considerată astfel numai din punct de vedere teoretic. Modul de a concepe limba funcțională de către Eugen Coșeriu, care continuă în mare parte viziunea lui Saussure, se regăsește în concepția lui Ion C o t e a n u
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sferele altor semnificații, iar nu că are limite ferme. Există însă și semnificații-noțiuni care au în sfera lor un număr precis de elemente (sînt mulțimi finite), precum "săptămînă", de exemplu. Fiind un produs al tradiției, limba nu este o construcție omogenă, cu o ierarhie unică și fixă a elementelor și cu paritate între entitățile de conținut (semnificațiile) și entitățile de formă (de expresie). În consecință, cunoașterea atribuită de limba istorică (sub forma semnificației) fiecărei forme lingvistice nu se prezintă în același
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
De aceea, arată Humboldt, se ajunge ca subiectul să posede trei entități conceptuale: amprenta obiectului, maniera de interpretare a obiectului și efectul produs de structura fonică a cuvîntului. Gînditorul german consideră că subiectivitatea din limbă este dominată analogic de subiectivitatea omogenă a tuturor vorbitorilor, este, prin urmare, o subiectivitate socială ("națională", după Humboldt), iar nu una individuală. S-ar putea deduce de aici o nouă etapă în obiectivarea cuvîntului (semnului lingvistic), prin apartenența lui la fondul social impus individului vorbitor ca
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
situații nu sînt însă tipice, fiindcă chiar în cazurile de polilingvism, existența și conștiința unei limbi materne nu se poate pune sub semnul întrebării. Varietatea socială și culturală a limbii Atît limba cît și vorbirea nu se prezintă ca realități omogene din punctul de vedere al concretizării în discurs sau în text, fiindcă vorbirea selectează și specializează anumite elemente ale limbii pentru a se adapta la mediile sociale (profesionalizate) care grupează pe vorbitorii unor comunități lingvistice în diviziuni ale acesteia 159
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cazurile particulare, ci privește modul general în care o limbă sau alta reflectă lumea. Eugen Coșeriu constată că, într-un moment din dezvoltarea istorică, nu se întîlnește limba așa cum a fost concepută de Ferdinand de Saussure ca ceva sincronic și omogen, ci limba istorică, adică un sistem de tradiții ale vorbirii într-o comunitate, sistem care este recunoscut atît de proprii vorbitori, cît și de vorbitorii altor sisteme. De fapt, această limbă istorică nu este un sistem omogen, ci o sumă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ceva sincronic și omogen, ci limba istorică, adică un sistem de tradiții ale vorbirii într-o comunitate, sistem care este recunoscut atît de proprii vorbitori, cît și de vorbitorii altor sisteme. De fapt, această limbă istorică nu este un sistem omogen, ci o sumă de sisteme care coincid în mare parte, dar prezintă și unele deosebiri între ele. De aceea, crede Coșeriu, limbile au două dimensiuni, care sînt și două universalii ale limbajului: omogeneitatea și varietatea. Deși se raportează mereu la
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
destul de pronunțate, de la un text la altul și de la un autor la altul (mai ales în domeniile beletristic, publicistic și filozofic). La acestea se adaugă și diferențele de receptare, încît intralingvisticul și, în general, intraculturalul este departe de a fi omogen. 323 Paul Ricoeur, op. cit., p. 69. 324 George Steiner, op. cit., p. 304. 325 Paul Ricoeur, op. cit., p. 90. 326 De altfel, mobilul retraducerii unui text este tocmai oferirea unei alte versiuni a lui în limba-scop. 327 Vezi, de exemplu, Magda
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Întregul an, cu un responsabil care poate deveni "șef", este inacceptabilă; În opinia sa, fiecare elev poate să aparțină mai multor echipe În același timp, fiecare dintre ele servind mutual individul. Dacă nu pot fi fixe, nu pot fi nici omogene, deci microgrupurile sunt eterogene și modulabile atât În privința efectivului cât și În privința obiectivelor; ele se pot face și desface În funcție de proiectele vizate și realizate. În afara cooperarii Între elevi, realizată atât În clasă cât și În afara ei (prin corespondență
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
anterior, atingeam tangențial problema formelor de instruire În clasa de elevi, care pot fi: frontal, individual, grupal. Modul de instruire grupal presupune organizarea elevilor (minim 2 pe echipe, În funcție de anumite criterii 2: 1 După criteriul omogenității / eterogenității microgrupurile pot fi: - omogene, ce conțin elevi cu interese, capacități, rezultate școlare comune și dispun de : - sarcini de instruire distribuite diferențiat; - Îndrumarea permanentă a cadrului didactic; - timp de instruire distribuit neuniform. - eterogene, formate din elevi ce posedă interese, capacități, rezultate școlare diferențiate și dispun
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
cadrului didactic; - timp de instruire distribuit neuniform. - eterogene, formate din elevi ce posedă interese, capacități, rezultate școlare diferențiate și dispun de sarcini de instruire comune/ diferite. Din punct de vedere pedagogic, se recomandă echilibrarea celor două forme de instruire; grupul omogen este mai productiv, În timp ce grupul eterogen este mai adecvat integrării sociale a elevilor, mai creativ, iar cei slabi "profită" de pe urma celor buni. 2 După tipul de sarcină se pot constitui: - grupuri de lucru dirijat; - grupuri de dezbatere; - grupuri
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
tot de o anume inteligență. Epoca noastră are acces prin excelență la mijloacele acestei economii a cunoașterii, în primul rînd prin evoluția tehnologică care, în mod global, situează toate lucrurile ca o concretizare a unui univers numeric, potențialmente unic și omogen. Aproape că nu există nimic (omul, poate) care să nu-și poată găsi o reprezentare digitală și deci să intre în acest Cyberunivers. Acest element comun tuturor lucrurilor este foarte simplu și comod accesibil sub formă de biți disponibili pretutindeni
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Dacă a fost posibil colapsul URSS, de ce n-ar fi posibil și cel al Uniunii Europene? " Actuala criză este punctul culminant al muncii mele de o viață" (George Soros) La urma urmelor, fosta Uniune Sovietică era mai integrată și mai omogenă decît actuala entitate europeană, pe toate planurile. Actuala criză profundă ajută foarte mult acestei destrămări. Cu cît politicienii vor încerca mai mult să salveze construcția europeană, cu atît eșecul va fi mai răsunător. Prima instituție ca vulnerabilitate este moneda euro
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
redesena Europa doar atît cît încape sub plapumă. E adevărat că America are datorii mai mari, dar America e o putere globală, iar dolarul monedă de referință pe plan mondial, plus o relație mai bună cu Asia. America e mai omogenă, va mai dura pînă cînd implozia ei să atingă punctul de fierbere. Mai aveți răbdare încă 20-30 de ani... Euro nu va mai fi monedă unică, va fi monedă comună, iar pămîntul va continua să se învîrtească și în noile
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
crește odată cu scăderea intensității. Din nou trebuie să amintim că premisele de plecare considerate de Jevons sunt concurența perfectă și așa-numita "lege a indiferenței" care spune că în orice moment nu poate exista decît un singur preț pentru mărfuri omogene, niciunul dintre producători neputînd impune un alt preț. Echilibrul sistemului ar fi realizat atunci cînd fondurile disponibile ale fiecărui individ sunt repartizate între diversele sale nevoi astfel încît ultimele bunuri cumpărate, ponderate cu prețurile lor au o utilitate egală. Această
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
presupuși a fi constanți, ceea ce înseamnă că cantitățile relative de servicii productive pe unitatea de produs, utilizate în procesul de producție, rămîn neschimbate. Toate întreprinderile unui sector de activitate se presupune că produc cu metode identice cantități egale de bunuri omogene. Elementul timp și problemele de localizare nu sunt luate în seamă. Un comportament perfect rațional al tuturor produ cătorilor, cumpărătorilor și vînzătorilor ar fi de asemenea o condiție necesară construcției modelului walrasian, în care relațiile dintre principalele variabile ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]