16,318 matches
-
gol. Stă într un echilibru precar. Îi răspunde cerșetorului, fără să se mai întoarcă spre el: — Din cauza unei femei, dar nu din dragoste. Cred și eu: din ură. Nu-i mai bine s-o omori tu pe ea? Sau ai omorât-o deja? — O ghicitoare mi-a prezis c-o să mor duminică. — Și pentru atâta lucru vrei să te omori? se miră cerșetorul. Mie mi-a prezis odată o ghicitoare c-o s-ajung bancher... Se oprește și trage o dușcă dintr-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
dar nu din dragoste. Cred și eu: din ură. Nu-i mai bine s-o omori tu pe ea? Sau ai omorât-o deja? — O ghicitoare mi-a prezis c-o să mor duminică. — Și pentru atâta lucru vrei să te omori? se miră cerșetorul. Mie mi-a prezis odată o ghicitoare c-o s-ajung bancher... Se oprește și trage o dușcă dintr-o sticlă învelită în paginile economice ale unui număr mai vechi din Le Figaro. Lionel devine curios: — Și? — Am
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
toți atât de calmi. Face o criză de nervi. Își dă jos ochelarii, haina, cămașa și maioul. Își pune o apărătoare pentru dinți - ca boxerii - și începe să țipe, cam înfundat: — Ce-o să-mi faceți? O să mă bateți? Bateți-mă, omorâți-mă, chemați poliția, oricum nu mai am mult de trăit! Ce mai așteptați, călcați-mă-n picioare! Pentru că, știți ceva? N-o să mă puteți omorî! Nu azi! Nu azi! Tot personalul restaurantului începe să aplaude ca la teatru, acoperindu-l
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și începe să țipe, cam înfundat: — Ce-o să-mi faceți? O să mă bateți? Bateți-mă, omorâți-mă, chemați poliția, oricum nu mai am mult de trăit! Ce mai așteptați, călcați-mă-n picioare! Pentru că, știți ceva? N-o să mă puteți omorî! Nu azi! Nu azi! Tot personalul restaurantului începe să aplaude ca la teatru, acoperindu-l. Lumina candelabrului se stinge brusc. De unde stă, Lionel nu vede că, de fapt, toți angajații se uită la o plasmă atârnată deasupra intrării în bucătărie
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
împrejurare. Dar ce să faci cu citatele din Sartre când dai doar știri cu deciziile primarului sau cu devalizarea unui magazin de bijuterii de unde s-au furat bunuri de trei sute de euro? Noroc cu imigranții ăștia care începuseră să se omoare între ei. Ideea mobilizării generale pentru salvarea românului blestemat îl adusese în atenția mai multor grupuri de presă. Începuse deja să-și facă bagajele pentru Paris. De fapt, era hotărât să nu-și ia cu el decât un bagaj de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
a fost vorba de niște coincidențe oribile. Dovadă că n-am făcut nici o zi de închisoare. Dar la ce te poți aștepta de la un autor care lasă cititorilor, în prolog, impresia că aș fi unul dintre personajele principale, ca să mă omoare imediat, în Capitolul 1, deși aveam largi posibilități de dezvoltare? Ca să nu mai vorbesc de modul în care am murit: să-ți cadă un chinez în cap, e trasă rău de păr. Jolt karton. Una peste alta, nu-mi pare
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pentru Burundi: mi-am cerut transferul până când scandalul va fi uitat. Părerea lui Matilde Înainte de orice, două precizări. Prima: n-am văzut Basic Instinct de patru ori, ci numai de trei ori. A doua: n-am vrut niciodată să-mi omor soțul, am vrut doar să-l fac să se omoare singur. Altfel, tot ce s-a spus despre noi - femeile neconsolate din Nantes - e în mare parte adevărat: l-am dorit pe Lionel și unele dintre noi chiar am avut
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
uitat. Părerea lui Matilde Înainte de orice, două precizări. Prima: n-am văzut Basic Instinct de patru ori, ci numai de trei ori. A doua: n-am vrut niciodată să-mi omor soțul, am vrut doar să-l fac să se omoare singur. Altfel, tot ce s-a spus despre noi - femeile neconsolate din Nantes - e în mare parte adevărat: l-am dorit pe Lionel și unele dintre noi chiar am avut parte de el. A fost un amant înnăscut. Și un
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
e un film pe care l-a revăzut de multe ori în ultimele zile. — Uite cum stă treaba: am obținut o dispensă. Fiecare vrăjitoare are dreptul să schimbe un destin, o singură dată în viață. Eu mă gândisem să-l omor prematur pe Edy, a început să se obrăznicească de când știe că o să trăiască o sută douăzeci de ani și c-o să facă americanii un film despre el. Pe care o să-l dea pe Discovery Channel, într-o joi seară. Dar
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
aerul straniu al lecțiilor lui de teatru, marele artist intră și-n subtilități clasice, de interpretare a replicii - spre exemplu. Vorbind despre Hamletmachine a lui Muller (unul dintre autorii lui de suflet), observă că o replică ca „vreau să te omor!”, poate fi rostită strigat, ori șoptit. Dar spusă zîmbind, ea devine mult mai terifiantă :”I want to kill you!”. Heiner Müller Însă, preluînd un gînd al lui Aragon, cred că Îl definește cel mai... seducător, pe marele artist american :” Teatrul
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
te declari frigid la succes, deși Îl ai!...Și cît de tare trebuie să iubești teatrul, pentru a declara „dacă am reușit să supraviețuim Auschwitzului și Gulagului, trebuie să-i mulțumim artei”. Cred că da : și artei...Fiindcă „teatrele nu omoară oameni! În plus, schimbă În bine, viața cuiva, cel puțin pentru o clipă”... Să ne amintim povestea unui mare spectacol al lui Lev, Demonii : dura...zece ore! „Erau anii [1991] cînd oamenii nu aveau ce să mănînce, Însă continuau să
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
un critic. Spectacol neplăcut, dar care te pune pe gînduri : « de la margine de București se văd luminile Înșelătoare ale orașului. Cei doi aproape că au condiția de homless-i. Au ceva din cruzimea personajelor filmelor neorealiste italiene.[...] Safta, Oana Ștefănescu, e omorîtă de Ipingescu. Efimița Dorinei Lazăr e de esență felliniană. Jocul actriței metaforizează sub faldul unui sens cuprinzător » ( Mircea Morariu, Familia, 1/2003). Mai interesantă Însă, este decriptarea lui Adrian Mihalache : « acțiunea pare a se petrece În noaptea de Sabat, nu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
nu ucide din prima lovitură, procedura fiind menită să cauzeze o moarte agonizantă, lentă și dureroasă. De același „tratament” au parte și homosexualii, prostituatele sau actrițele porno. Statisticile globale privind abuzul asupra femeilor sunt frapante. Mai multe fete au fost omorâte În ultimii 50 de ani pe considerente discriminatorii, doar din cauza faptului că erau fete (legile aplicându-li-se Într-o manieră distinctăă, decât toți bărbații care au fost uciși În toate războaiele secolului al XX-lea. Comunitatea internațională recunoaște tot
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
mă trezisem. M-a smuncit de mână și m-a târât după el... aveam 13 ani când tatăl meu vitreg m-a violat... venea În camera mea ori de câte ori avea ocazia. Nu puteam să spun nimănui nimic pentru că amenința că mă omoară. După un timp a Început să Își aducă prietenii acasă și să mă vândă...”. În completarea tragediei, fata descrie lipsa oricărui ajutor pentru normalizarea situației, până și mama ei având o reacție descalificantă: „... când i-am spus mamei, mi-a
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
a tras o palmă și mi-a spus că trebuie să Îmi fie rușine. Lucrurile nu s-au oprit aici. Tatăl meu vitreg venea În camera mea ori de câte ori avea ocazia. Nu puteam să spun nimănui nimic pentru că amenința că mă omoară. După un timp a Început să Își aducă prietenii acasă și să mă vândă... Nu am mai putut suporta și, la puțin timp după ce am terminat clasa a VIII-a, am fugit de acasă. Am luat primul tren din gară
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
et tendre, vreau să stăm de vorbă la o cafea să îmi povestești că unele celule nu te au ascultat, că nu a mers ceva bine în experimentările tale celulare cristaline, cu ipoteze - ce face cine cine ne regenerează, ne omoară, ne menține strigând de neputință sau bucurându-ne de izbânzi nebăgând de seamă transformarea din mușchi în os și din creier în vase. ma chère et tendre, vreau să mă enervez cu tine, deși nu îmi e felul și să
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tine, din apă, pietre, frunze și peștișori de aur, cântă pentru tine. șase în al cincilea loc: acum bucata asta de pământ, pe care stai, este ca o boală, bucata asta de pământ va dura mult, dar nu te va omorî, trebuie să reziști, trebuie să închizi ochii și să zbori de aici, trebuie să ajungi în grădina suspendată a dragostei schimbate, bucata asta de pământ, pe care stai, este plină de cârtițe și de minicerșetori murdari, negri pe obraji ca
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
gazelă iute, vei fi o fântână arteziană, o roată uriașă a lumii, vei vedea totul de sus și vei începe să respiri în apă. nouă în al treilea loc: înaintașii noștri au câștigat bătălia, au atacat demonii și i-au omorât. tu nu te baza pe acele omoruri, luo na, tu ține ochii deschiși, urechile deschise. tu meriți cu mult mai mult decât simple omoruri, luo na. șase în al patrulea loc: pe dinăuntru, este numai mătase. mătasea cea mai fină
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pe care am bătut-o.“ Să zicem că și asta e adevărat. Zice că e mai ușor la calculator, că doar schimbi acolo ceva, dar sunt lucruri care nu merg la calculator. „Băiatu’ meu a zis, mamă, nu te mai omorî cu mașina, că-ți fac io rost de un calculator. Nu-i rentabil, că e scumpă soluția aia cu care umpli cartușul de la imprimantă. Tonerul ăla e foarte scump și apoi nu poți să bați lucrări din astea pentru bănci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
cei mai mari, le zicea că n-au sânge-n utilaj dacă refuză să se bată cu el. Și și-o lua uimitor de repede, după care tot el urla, bă, luați-l pe malacul ăsta de pe mine că-l omor! Dar pentru el fiecare castană încasată, fiecare șpiț în partea posterioară erau un fel de rit de inițiere, un prilej de bravadă. Adică, m-a bătut gagiul ăla, și-a pus mintea cu mine. Ceea ce, orișicâtuși, tot e ceva. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
femeia aia și ce bine i-a făcut ea lui. Mașina nu mai venea și, la un moment dat s-a oprit și mi-a declarat cu ochi sticlind mâlos: Bă, tu știi că dacă vreau, io pot să te omor? Nu știam, puteam cel mult să mor de râs când îi vedeam mutra scâlciată și cufurită. Iete, colea, a făcut și a început să se screamă atroce, să se strâmbe de parcă îl strângeau pantofii. Își smiorcăia nasul și se holba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
el și de când zăcea acolo... „Parcă eram cu Costăchel și mergeam undeva sau... ” a fost primul lui gând. Scene disparate îi umblau prin cap. Când și-a dat seama ce se întâmplase, a tresărit: „Doamne! Unde-i Costăchel? L-au omorât, tâlharii!... ” A ascultat cu atenție, dar nu se auzea nimic... Costăchelee! Costăchelee! Unde ești? Unde ești? a început să scâncească Petrache... Într-un târziu, s-a auzit un geamăt ușor. Aproape târându-se, Petrache a pornit în direcția de unde venise
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
stare anume... Când treceau prin sat, prea se uitau toți nu știu cum la ei. Se citea pe fețele oamenilor o întrebare nerostită și parcă o milă neputincioasă... Erau momente când le puteai citi întrebarea în priviri: „De ce au vrut să vă omoare legionarii și cine-s aceia?” Pentru oamenii din comună, lucrurile acestea erau de neînțeles, ca multe altele de altfel... De multe ori, țăranii treceau peste asemenea întrebări și se mulțumeau cu gândul că „Numai Dumnezeu știe și numai El hotărăște
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a terminat ce avea de gând să spună, pentru că Petrache și Costăchel i-au întors spatele, urcând în cerdac. Gâfâind, Daurel i-a ajuns din urmă pe ceilalți... Cu greu a îngăimat: Ați văzut? Dacă nu era tovarășu’ milițian mă omora chiaburu’ ista!... Înserare de iarnă, cu scrâșnet de omăt înghețat sub tălpi. Un soare cu nasul roșu dispărea dincolo de Ponoare, zâmbind într-un dinte... Costăchel tocmai pusese mâna pe clanța ușii, gata să intre în casă, când a auizit bătăi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
stare să incendieze un oraș întreg. Bănuind că soția lui a ajuns să dețină dosarul incriminării sale, negăsind nici un punct de sprijin, Teo tăcu. Își puse capul între mâini și oftă. Nu spui nimic? De atâta vreme englezoaica asta mă omoară cu telefoanele, cu insultele, cu amenințările... și eu, naiva, o tratam cu diagnosticul pus de tine, e o schizofrenică! Dar la coafor, niște femei mai bine informate decât mine, pe care nu le cunosc, discutau cu aprindere despre cazul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]