2,025 matches
-
elaborat, de unde: Ofelia Ofelia, Deasupra stele Deasupra stele, Ploi de toamnă Ploi de toamnă; și așa mai departe. În dublete ca acestea, poeta, tălmăcitoare a propriilor ei vise, decantează și propune sensuri; oniricul acesta diurn cu interstiții de jurnal intim (oniric diferit de gravele visuri philippidiene "în vuietul vremii") ține de imaginarul cuiva la care primează tensiunea secundei. Dacă în genere visul de noapte ocupă (potrivit analiștilor) un sfert din somnul individului, la Carolina Ilica visarea diurnă, intensivă, rotunjește existența, diversificând
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
dense, fluente, confesiunile de tipul acesta derivă desigur dintr-o experiență sui-generis filtrată prin amintire, dar și dintr-o cristalizare morală lină; ele traduc, în fond, o atitudine, o filozofie personală. Poeta, evident, balansează între iubirea in potentia (cu însemne onirice) și iubirea in actu acestea pretexte de relaționări necontenite. Că erosul în genere e sfidare inconștientă sau conștientă a morții, s-a observat de mult; constatare vehiculată de către filozofi și nu numai. Pe temeiuri ereditare asumate, autoarea Poemelor fabulează Ca
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
la modernul Liviu Ioan Stoiciu, cel din Glasuri în labirint, sentimentul tragic al vieții devine temă de partitură panoramică între repere antice și prezent: douăsprezece scenarii în totul, fiecare subliniind câte o altă dimensiune a fluxului ființial. Retrospecția, aliaj de oniric (Adormirea. Visurile ei anxioase) și trezie, are analogii în Dante din Infernul, de unde: Drumuri pline de obstacole; Peregrinarea sufletului; Misterul firii. Un itinerariu; Casa viscerelor pământului; Magna Mater; Minotaurul. Lupta cu destinul și celelalte. Arhitectura riguros geometrică garantează o viziune
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
unitatea și diferențele 19. Se întâmplă cu comunicarea ceea ce s-a întâmplat cu produsele și cu serviciile: viteza și varietatea se impun ca noile imperative ale hipermărcilor. Se dezvoltă nu atât un totalitarism publicitar, cât o hiperpublicitate spectaculoasă și decalată, onirică și complice; o hiperpublicitate ironică ce se privește pe sine, se joacă cu ea însăși și cu consumatorul. Se instaurează o nouă vârstă a publicității care, aliniindu-se principiilor modei (schimbare, fantezie, seducție), este în pas cu cumpărătorul emoțional și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
lui aici cu altundeva, realitate esențializată, figurată de întoarcerea unui mort printre cei vii? Indeterminabilul visului și al apariției efectivetc "Indeterminabilul visului și al apariției efective" Fără îndoială, René Sieffert simplifică mult lucrurile atunci când, vorbind despre spațiul no, îl consideră oniric și atât. Pentru el, scena no este o scenă goală, unde se vor materializa „fantasme”, vise, grație unui intermediar, unui medium - waki - ale cărui viziuni ne vor „transporta” într-un univers pur poetic. În realitate, această „răspântie a viselor”, yume
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și waki s-ar alia pentru a sublinia extrema dificultate de a deosebi visul de realitate, năluca de concretețea trupului viu. Astfel, în Kanehira, piesa deja citată a lui Zeami, fantoma nu este numai o figură a visului, o apariție onirică susținută de forța memoriei, căci ea nu bântuie doar visele ci și realitatea făcându-ne să credem că e aievea apa atât de familiară luând înfățișarea unui luntraș, a acestui barcagiu (care) negreșit a lui Kanehira întruchipare era formă sub
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de realitate a acestui „déjà-vu” își trage seva nu numai din împletirea visului cu amintirea, ci și din împletirea vieții cu arta, căci „deja-văzutul” are și el ceva din forța de impact a unui tablou asupra privitorului. Astfel, energiile imaginilor onirice, ale celor încă vii în memorie și ale celor pictate par să se conjuge într-un efort comun de restituire cât mai exactă a realului. Cât de mare este credibilitatea acestei realități secunde, întruchipată de imaginea răsfrântă în oglinda amintirii
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
la rând, ca și cum ar fi repetat întruna experiența rătăcirii pe acel tărâm dintre viață și moarte, unde, în clipa ultimei suflări, omul își revede, pare-se, întreaga existență. Necunoscutul făcuse oare o incursiune în lumea morților sau trăise o experiență onirică? Greu de spus; în orice caz, dacă fusese vorba despre un vis, acesta avusese o „încărcătură de real” atât de mare și atât de înfricoșătoare prin însăși senzația de realitate pe care o produsese, încât ar fi putut să fie
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
trimite acasă pe Actori, dar nu va scăpa de prezența, acum de-a dreptul înfricoșătoare, a Personajelor: apărute mai întâi ca niște umbre proiectate în lumina verde a unui reflector pe peretele din fundal, aidoma unor fantome sau unor imagini onirice, ele vor căpăta deodată materialitatea unor trupuri reale, se vor pune în mișcare și vor înainta lent spre centrul scenei. Hohotul de râs, strident și aproape isteric, al Fetei Vitrege, care va continua să răsune chiar și după ieșirea ei
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
la încheieturile vieții”, spațiu-frontieră în care, „la o poruncă, articulațiile astea se desfac, iar pe acolo pătrunde invizibilul, năvălesc fantomele”. De fapt, Cotrone face să se întâmple în stare de trezie ceea ce se întâmplă de obicei în vis. Duhuri, imagini onirice, apariții efective, la hotarul ce desparte vizibilul de invizibil, nebunia de rațiune și viața de moarte - iată domeniul magicianului Cotrone. Un domeniu pe întinsul căruia, cu ajutorul artificiilor, dar și dincolo de ele, se lasă văzut invizibilul, mesagerul unui adevăr tainic. Vila
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
libertate, la marginile lumii celeilalte”. Căci călătoria pe tărâmul morților sau întâlnirea cu fantoma pot avea loc și înăuntrul nostru, în această aventură a unui subconștient ce înaintează până la hotarul dintre viață și moarte, aventură semănând întru totul cu experiența onirică. Într-un anume sens, „excursia psihică” ar putea fi și o definiție a teatrului; ne-o confirmă nu puține dintre formulările lui Artaud, mai ales cele referitoare la geografia sau la geologia internă a individului, la lumea sa interioară, văzută
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
sa - apă matricială (lichid amniotic) și apă fertilizatoare (ploaia) -, potopul semnifică distrugerea ce permite o a doua naștere. Prin potop, umanitatea este spălată de păcate. Imaginea cufundării, a inundării și a valului seismic are o semnificație simbolică puternică la nivel oniric și fantasmagoric. Evocă teama de a nu ajunge la capăt, de a fi antrenat în spirala obligațiilor și responsabilităților. Este în strânsă relație cu tema simbolică a înecului și întoarcerea la origini percepută ca regresie. Dar imaginea potopului are și
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
modificările respirației în funcție de sentimentele resimțite de om sau de animal. Vântul este și expresia transmiterii sufletului, de la intrarea sa în trup sau în materie prin suflul divin. Clopot Semnificațiile clopotului sunt multiple și depind, pe de o parte, de scenariul oniric, iar pe de altă parte, de experiența prezentului. Clopotul evocă: - muzica sacră: ea aduce o dimensiune spirituală visului și exprimă, mai ales prin gong sau prin clopotul bisericii, gândurile înălțătoare, dorința de a deveni mai bun, de a spune rugăciuni
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
superiorii sau de către cei mai vârstă. Lipici, a lipi Lipiciul permite legarea a două elemente separate. Acțiunea de a lipi simbolizează, prin urmare, nevoia de unire. Acțiunea contrară (a dezlipi) reprezintă dorința ori frica de separare. Din acest motiv, aluzia onirică la lipici dezvăluie adesea o fisură, adică o fragilitate ce necesită intervenția unui al treilea element. Pe de altă parte, într-o interpretare negativă, lipiciul evocă împotmolirea în situații dificile. Subiectul este învăluit în lucruri nespuse, în minciuni, în contradicțiile
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
purceluși. Șantierele reprezintă, pe de o parte, dezordinea și haosul («ca un șantier!Ă) ce domnesc în viața persoanei; pe de altă parte, semnifică munca în desfășurare. Elementele construcției (macara, betonieră, cărămizi) evocă instrumentele aflate în posesia subiectului. În funcție de scenariul oniric, el are sau nu aceste instrumente, adică posedă sau nu mijloacele de a acționa. Lucrările reiau aceeași semnificație, adăugând noțiunea de jenă. Visul poate astfel sugera dificultățile întâmpinate în relațiile de comunicare dintre oameni, precum și greutățile în ceea ce privește evoluția. Vezi Castel
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
reproduce și mișcarea de du-te-vino a actului sexual și are prin urmare, o semnificație erotică certă. Continente și țări În majoritatea timpului, este dificil să localizăm cu precizie spațiul geografic în care se derulează visul. Dar se întâmplă ca elementele onirice (decor, personaje, monumente) să ne permită identificarea exactă a țării sau a continentului scenei onirice. Interpretarea depinde de mai mulți factori. Subiectul pregătește și în realitate o călătorie; visul lui își găsește un ecou în legătură cu dorințele sau temerile referitoare la
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
certă. Continente și țări În majoritatea timpului, este dificil să localizăm cu precizie spațiul geografic în care se derulează visul. Dar se întâmplă ca elementele onirice (decor, personaje, monumente) să ne permită identificarea exactă a țării sau a continentului scenei onirice. Interpretarea depinde de mai mulți factori. Subiectul pregătește și în realitate o călătorie; visul lui își găsește un ecou în legătură cu dorințele sau temerile referitoare la proiect. În trecut, a trăit în țara ori pe continentul ce apare în vis, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
mărturia unei lipse materiale ori afective. Pline, ilustrează satisfacția și sațietatea. Asociate mai ales cu pâinea, hrană sacră, indică preferința pentru ceea ce este esențial, pentru a nu-și pierde energia sau timpul în activități ori scopuri superflue. Frânghie În funcție de scenariul oniric, frânghia evocă: - solidaritatea și legătura socială (frânghia ce îi leagă pe alpiniști); - atașamentul, dependența, jugul și întemnițarea; - pedeapsa și sancțiunea, în imaginea spânzurătorii. În inconștient, este asociat cu legătura originară și dătătoare de hrană: cordonul ombilical, care beneficiază de o
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
în psihicul său. Conform aceleiași analize, în opoziție cu bebelușul care merge în patru labe, brațele reprezintă maturizarea eului, simțul responsabilităților, caracterul matur al personalității. Această semnificație de responsabilitate se regăsește mai ales în simbolistica umerilor. Într-adevăr, orice referire onirică la umeri evocă povara ce apasă asupra subiectului și îi dezvăluie capacitatea de a-și asuma îndatoririle ce îi revin. Brațele sunt la fel de emblematice pentru relația umană, pentru comunicare și afecțiune. Noțiunile de dragoste, ajutor și complicitate sunt evocate de
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
de a ocupa un loc central. În sfârșit, pentru că evocă nașterea, buricul indică uneori o atitudine regresivă, chiar infantilă, nevoia de întoarcere în pântecul matern, problematica legată de mamă. Ochi Semnificațiile ochiului sunt multiple, iar alegerea interpretării depinde de scenariul oniric: - ochiul este legat de cunoașterea obiectivă («până nu văd, nu credă), ca organ al percepției intelectuale; - dincolo de perceperea realităților exterioare, ochiul permite sesizarea realității interioare; este organul cunoașterii viitorului și al cunoașterii subtile; - ochiul evocă și dorința în expresia sa
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
când se uită în oglindă, care, în plan simbolic, dezvăluie sufletul. Constituie așadar o parte intimă, legată de viața interioară, loc de expresie al sentimentelor și emoțiilor. În ceea ce privește simbolismul capului și al chipului, toate elementele sunt semnificative (vezi în funcție de scenariul oniric: Frunte, Ochi, Ureche, Nas, Gură). Vagin, clitoris Organele genitale feminine au fie o semnificație sexuală (vezi Sexualitate), când visul dă loc unei excitări, fie o semnificație de fecunditate (vezi Naștere). Dezvăluie în plus feminitatea subiectului și îi recomandă să își
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
poate aplica și diferitelor părți ale psihicului, diviziunilor interne pe care subiectul dorește să le reechilibreze. Broderia, tricotatul și croșetatul au același sens, la care se adaugă noțiunile de răbdare și de lentoare. Repararea ori reunificarea cere timp. Această imagine onirică este legată de lunga așteptare a lui Ulise, în timpul căreia Penelopa brodează lințoliul lui Laerte (vezi Țesut). Degetarul simbolizează căutarea protecției, mai ales împotriva atacurilor exterioare. Elementele cele mai semnificative sunt însă ața și acul. Ață Ața împărtășește simbolistica legăturii
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
libere și transcendente, în care ființa se poate înălța sau pierde, se poate dezvolta sau plafona. Pentru toate aceste motive, în vis, culoarea albastră a unui obiect ori a unui element pune accentul pe natura sa psihică și, în funcție de scenariul oniric, pe necesitatea de a reflecta sau, dimpotrivă, pe importanța de renunța la reflecția sistematică sau în exces. Blond În imaginarul popular, blondul reprezintă candoarea și inocența. Îngerii sunt reprezentați cu păr blond, moale și buclat. În vis, a fi blond
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
de creație (pământ) și dezvoltarea fizică și psihică (părul își pierde culoarea blondă din copilărie și se închide odată cu vârsta); - în sens negativ, teama de a fi murdărit, vinovăția, pulsiunile percepute ca fiind murdare și reprobabile. Gri Griul, în scenariul oniric, semnifică adesea rătăcirea. Exprimă și nuanța, măsura justă, precum și compromisul. Dar evocă și lumina voalată, întunecată, tenebroasă. Cuprinde ceea ce este între zi, înțelegere, soluții, și noapte, neînțelegere, îndoială. Galben Galbenul exprimă în vis ideile de lumină, claritate și căldură. Poate
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
autorității, în aceeași măsură poate să dezvăluie o situație de supunere, de constrângere sau de dominare. A scuipa, a lăsa bale, a saliva În plan simbolic, saliva este învestită cu numeroase puteri și funcții. În vis, este interpretată în funcție de scenariul oniric. Aspectul pozitiv se regăsește în salivare, echivalent simbolic al dorinței fizice (acțiunea fiziologică a salivării) și materiale, afective, sexuale. Verbul «a salivaă se aplică oricărei tentații sau excitații. Saliva are și o funcție fecundantă (crearea lumii în anumite mituri) și
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]