5,154 matches
-
soare, de la pasăre la poet, de la cețuri la ocean. Natura, la Lucrețiu, este acest imens poem al elanului vital scris cu o mână de particule elementare, nu de către zei, ci de către o forță-cauză fără altă rațiune și justificare decât postulatul ontologic: clinamenul. -6- Capriciu de atom. Preiau expresia „capriciu de atom” de la Bergson, care califică astfel faimosul clinamen, declivitatea atomică fără de care nimic nu s-ar fi întâmplat. într-adevăr, niște atomi care cad în vid nu întâmpină nicio rezistență, ei
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
se întâmplă - edificarea unei lumi, dar și gestul unui asasin - simplul produs al unei mecanici pentru care - și contra căreia - nu putem face nimic. Fără libertate, lumea devine o putere oarbă în care ceea ce este există fără vreo altă posibilitate ontologică. Sade va face portretul acestei lumi materialiste radicale, fără libertate... Ceea ce exprimă fizica atomică a clinamentului dă o deschidere înspre perspective ontologice, metafizice. Din aceste opțiuni decurg consecințe etice și politice. Universul atomic este pus în mișcare de o libertate
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
face nimic. Fără libertate, lumea devine o putere oarbă în care ceea ce este există fără vreo altă posibilitate ontologică. Sade va face portretul acestei lumi materialiste radicale, fără libertate... Ceea ce exprimă fizica atomică a clinamentului dă o deschidere înspre perspective ontologice, metafizice. Din aceste opțiuni decurg consecințe etice și politice. Universul atomic este pus în mișcare de o libertate asimilabilă cu o forță din care decurge totul. Declivitatea integrează libertatea într-o lume care, din acel moment, este organizată altfel, ea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pe care este reprezentată o scenă ciudată: Zenon stoicul și Epicur figurează în jurul unei mese pe care se află un tort, ceea ce n-ar fi deloc uimitor dacă cei doi n-ar fi reprezentați în cea mai desăvârșită dintre nuditățile ontologice: ca schelete. Zenon îl amenință cu degetul pe Epicur care se înfruptă din tort... Și, în acest timp, cu laba întinsă a cerșetorie, cu râtul întins, un purceluș în carne și oase confirmă identitatea filosofului din Grădină. Exegeza clasică vede
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Construction of Reality în lucrările lui Hayward Alker, Emanuel Adler, Peter Haas, Peter Katzenstein, Andrew Linklater, Richard Ashley, Nicholas Onuf și Friedrich Kratochwill de la finele anilor ’80 și începutul anilor ’90. Toți acești autori împărtășesc anumite premise metodologice, epistemologice și ontologice constructiviste, fără a fi fost etichetați constructiviști și grupați în aceeași școală de gândire, în acea perioadă; avansarea constructivismului la rang de teorie a relațiilor internaționale este meritul unei generații noi de autori, în frunte cu Wendt. Ca în alte
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în general, cu implicații asupra agendei de cercetare și a metodelor folosite, împărtășită de mai mulți autori. Într-o a doua accepțiune, constructivismul desemnează o poziție meta-teoretică referitoare la științele sociale, bazată în principal pe argumente de factură epistemologică și ontologică, reunind un număr mare de teorii distincte. Capitolul de față adoptă primul sens, studiind constructivismul ca o teorie a relațiilor internaționale. Al doilea sens se suprapune în mare măsură peste ceea ce Keohane denumea, în 1998, curent reflectivist sau ceea ce autorii
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
a fiecărui curent teoretic feminist al relațiilor internaționale poate aduce mai mult conținut și claritate acestor considerații introductive. Reducerea lor la un singur curent este imposibilă din cauza diversității și, mai ales, dat fiind că între ele există diferențe epistemologice, metodologice, ontologice și axiologice semnificative. În ultimele decenii, majoritatea teoriilor politice feministe au dobândit proiecții în domeniul relațiilor internaționale, ca disciplină, deși respectivele teorii au apărut mult mai târziu decât „echivalentul” lor în teoria politică. Literatura de specialitate este foarte recentă (primele
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
publicat în România în 2005 (Tickner, 2005), și în impresionantul Handbook of International Relations publicat de Carlsnaes, Risse și Simmons (2002). Teoriile feministe în relațiile internaționale Feminismul liberal, asociat sau nu cu feminismul empirist (ca reflecție metodologică a unei poziții ontologice), este, într-o abordare cronologică, primul curent feminist în relațiile internaționale. El se înscrie în prima etapă identificată de True, aceea a genului ca variabilă. Scrierile feminismului liberal nu contestă granițele relațiilor internaționale ca domeniu academic, modul de stabilire a
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
arena mondială. Pe parcursul istoriei, indivizii și statele au manifestat o preocupare constantă pentru dezvoltarea unui model care ar oferi stabilitatea și predictibilitatea în raporturile cu ceilalți. Din acest punct de vedere, ordinea poate fi privită ca element crucial pentru securitatea ontologică nu doar a indivizilor, ci, în acest context, a statelor care compun sistemul internațional. După prăbușirea sistemului bipolar caracterizând perioada „războiului rece”, conceptul de ordine mondială a devenit extrem de popular și a fost deseori utilizat în mod abuziv, fără a
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
dezbatere majoră a studiilor de gen în general, putem afirma că, în relațiile internaționale, cele două sintagme se referă la același lucru, anume chestionarea cercetării și a practicii internaționale ținând cont de existența diferenței de gen și a implicațiilor ei ontologice, epistemologice, axiologice și metodologice. Privite în ansamblul lor, contribuțiile feministe nu vorbesc doar despre prezența nevăzută a femeilor în relațiile internaționale, ci, mult mai mult, despre construcția feminității și a masculinității, despre modul în care cele două „se ascund” în
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Spiritul molieresc presupune acest echilibru și această ordine, de aceea el se manifestă rezumativ și univoc, ca o sentință... Cum spune într-un loc Pascal: beauté d’omission, de jugement. Din realitatea empirică arta lui Molière extrage realul, adică esența ontologică a acelei realități. Realismul lui are, pe lângă accepția curentă, și pe cea de universalia in re. De aceea, dacă Harpagon, Tartuffe și celelalte creații molierești au parcă mai puțină carne și mai puțin sânge decât Falstaff, au, adică, o încărcătură
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
empiric, statistic, cauzalist, ci plauzibil în planul imaginarului. Căci (și asta mi se pare foarte important) planul imaginarului este unul riguros și nu unul în care merge orice. Cum îmi spunea foarte bine doctorul, creația fantastică trebuie să se acrediteze ontologic, să aibă ceea ce nemții numesc Gestaltung, adică o configurație, care să se impună. Incredibilul nu e creație fantastică, în zadar se străduie unii autori nedotați să înșire istorii fără cap și coadă: creația fantastică are cap și coadă. Adică are
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
în detalii sau părți, dar nu e la rându-i parte din altceva, așa cum nu sunt părți sau detalii tablourile dintr-un muzeu sau florile dintr-o grădină. Individul nu se disociază de grup prin sciziparitate; el are o autonomie ontologică, segmentul nu. E adevărat că în comunitățile tribale conștiința individuală ca fenomen moral este indistinctă și nu apare decât printr-o negație dialectică, adică prin antagonismul pe care-l postula Hegel între „Sittlichkeit” și „Moralität”. Dar tocmai aceasta reprezintă tranziția
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
aici, la Praga), este ignorată. Așadar, pentru voi, noi suntem o Apariție. Ne exercităm apostolatul, deja încărcați de o cunoaștere ce ne împlinește și ne epuizează complet. Nu avem nimic de adăugat, verbal și rațional, la ceea ce exprimă fizic și ontologic părul nostru. Prin apostolatul nostru, cunoașterea ce ne împlinește vă va aparține într-o zi și vouă. Deocamdată e o Noutate, o mare Noutate, ce creează în lumea scandalizată o așteptare ce nu va fi trădată. Burghezii fac bine că
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
pentru ea. În concluzie, înainte de universul nașterii și al avortului, există universul copulării, iar acesta alcătuiește și condiționează universul nașterii și al avortului. Cine se ocupă din punct de vedere politic de naștere și de avort nu poate să considere ontologic universul copulării - și să-l pună, astfel, în discuție - decât cu condiția de a fi în mod simplist și meschin realist. Am schițat deja aspectul acestui univers al copulării în Italia de astăzi, dar vreau, în încheiere, să-l rezum
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
sa - sau impune să se discute despre acesta. În ceea ce mă privește, după cum am spus răspicat, avortul îmi evocă în mod obscur naturalețea ofensivă cu care este perceput în general coitul. Atâta naturalețe ofensivă conferă coitului un caracter atât de ontologic, încât îl anulează. Femeia pare să se pomenească însărcinată ca și cum ar fi băut un pahar de apă. Acest pahar de apă este cel mai simplu lucru din lume pentru cine îl are, dar pentru cine se află singur în mijlocul unui
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
se ia act de ea la început, în afara oricărei prejudecăți. Iar acest lucru este corect. Dar ce judecată să opui judecății „sistemului”? Nu se poate trece sub tăcere acest punct și nu se poate prezenta astfel toxicomania ca fiind perfect ontologică. Probabil este dificil de definit, mai ales în privința „comportamentului” (deoarece aici intervine, conștient sau inconștient, o judecată morală). Poate Cancrini și echipa sa nu au îndrăznit niciodată să-și pună o problemă atât de mare. Însă ei au polemizat - extremismul
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
în fața ignoranței totale a celei mai mari părți a intelectualilor italieni - și nu doar a celor mai demni de milă, ca Barbato 1 - cu privire la aceste probleme. În general, „poporul” este perceput psihologic și mitic drept o alteritate cotidiană atât de ontologică, încât nu merită să fie aprofundată. Nu se caută legături între dialect și cultura populară; se ignoră sedimentarea de coduri de comportament datorate unor civilizații precedente; se consideră pur teoretic și „îndepărtat” aportul unor culte anterioare la un catolicism care
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
investigație”) se definesc obiectul noii științe, noțiunile de organizație, om organizațional, comportament organizațional, se evidențiază relațiile psihologiei organizaționale cu alte ramuri ale psihologiei (psihologia socială și psihologia muncii), se trec în revistă factorii ce au favorizat apariția psihologiei organizaționale (factori ontologici, epistemologici, pragmatici), se analizează conținutul principalelor etape istorice ale evoluției domeniului, se prezintă statutul actual al disciplinei și dominantele preocupărilor în plan teoretic și aplicativ, schițându-se totodată direcțiile de evoluției. Analizând diferitele definiții existente în literatura de specialitate, autorul
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
condus de principiul diacroniei. Autorul apreciază că opera lui Eminescu reprezintă una din cele mai radicale drame ale cunoașterii propuse de cultura română. O idee critică a lui Tudor Vianu, „lirica rolurilor”, este valorizată de M., care stabilește un parcurs ontologic alcătuit din trei cercuri: Destinul, Legenda și Ființa. Fiecare din acestea este compus, la rândul lui, din protagoniști numiți învățăcei (evoluând, pe rând, în Novice, Discipol și Hyperion), inițiator prohibitiv (numit Călăuză, Mag și Bătrân), feminitate ambivalentă (constituită din Ondina
MANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
orbitoare a adevărului întemeietor. Contribuția lui I. la hermeneutica postheideggeriană constă în demersul integrator prin care „amprentele” mundane ale ființei, concretizate în ceea ce modernitatea și postmodernitatea numesc „specializări” (științe teoretice) și „tehnici” (științe practice), sunt recuperate și reintegrate unei dimensiuni ontologice fundamentale: teoria psihanalitică a lui Jacques Lacan „traduce” inconștient liniile de forță ale gândirii lui Martin Heidegger, litera S a semnăturii postume a lui Sade și spiritul laocoonic al lui Diderot sunt aspecte înstrăinate ale numinosului și, în același timp
IONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
cade, dintru început și mergând progresiv, pe forța de iradiație a sacrului întrupat de Fecioara din Orléans, contrastând radical cu mlaștina morală și spirituală a clericilor și a celorlalți acuzatori, ei înșiși zguduiți și dislocați, în final, din tiparul lor ontologic infam și ignar și transformați de iradianța copleșitoare a Jeannei. Scenariul vieții și martiriului fecioarei revelează o imitatio Christi. Apariția numelui lui Iisus scris cu flăcări deasupra capului eroinei aflate pe rug este elocventă în acest sens. Ca și în
IONEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
compuse, și acum, în stil de discurs declarativ sau didacticist). O particularitate esențială a poeziei lui I. este aptitudinea de a cânta pe mai multe „coarde”, împletind dezinvolt și inegal socialul cu intimitatea, civismul cu lirismul, notația peisagistică cu cea ontologică. A tradus din opera lui Pușkin, Lermontov, Lev Tolstoi, Nekrasov ș.a. SCRIERI: Blestem, Chișinău, 1937; Moartea vulturului, Chișinău, 1938; Glasul patriei, Chișinău, 1946; Drumuri spre lumină, Chișinău, 1947; Pohoarnele, Chișinău, 1947; Brigada întâia, Chișinău, 1948; În avangardă, Chișinău, 1951; Aleea
ISTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287638_a_288967]
-
gândirii teleologice marxiste prin faptul că esențializează timpul vieții transformându-l în destin 146. De altfel, pentru romantici, doar în vis - inclusiv în visul colectiv și codificat, adică în mit - se experimentează adevărul 147. Visul accede la viziune, capătă densitate ontologică și deschide porțile unei hiperrealități, valoroasă prin sine și nu prin ceea ce semnifică 148. La începutul secolului XIX avea loc o mare bulversare epistemică: se trecea de la istoria plană, creaționistă, lipsită de asperități de la Facerea universului până la Sfârșitul lui, la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
lui Blaga. Probabil din motive conjuncturale (persista umbra asupra filosofului „iraționalist”), L. desparte răspicat poezia de filosofia lui Blaga. Capitolele studiului enunță, cu o bogată ilustrație de citate (de fapt o mică antologie), principalele teme lirice: viziunea cosmică - sentimentul identității ontologice a lumii, relansat odată cu Nebănuitele trepte, când, crede L., sentimentul cosmic cedează locul problematicii personale și apoi „umanizării și clarificării”; misterul și mitul (un mister „metafizic”, nu „estetic”, ca la alți poeți moderni); sentimentul tragic al vieții („tragism psihic” ca
LIVADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287841_a_289170]