1,491 matches
-
Boboc, Etică și axiologie în opera lui Max Scheler, București, Editura Științifică, 1971, p. 218. 41 Max Scheler, L'homme et l'histoire, p. 182. 42 Gheorghe Vlăduțescu, Ion Bănșoiu, Ion Goian, Antropologie, București, 1981, p. 34. 43 Cristian Petru, Ontologia umanului ca ontologie fundamentlă, în vol. col. Ontologia umanului, București, Editura Academiei RSR, 1989, p. 230. 44 E. Cassirer, Eseu despre om, Editura Humanitas, 1994, p. 99. 45 Heidegger, Ființă și timp, p. 18. 46 Idem, Timp și ființă, București
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
axiologie în opera lui Max Scheler, București, Editura Științifică, 1971, p. 218. 41 Max Scheler, L'homme et l'histoire, p. 182. 42 Gheorghe Vlăduțescu, Ion Bănșoiu, Ion Goian, Antropologie, București, 1981, p. 34. 43 Cristian Petru, Ontologia umanului ca ontologie fundamentlă, în vol. col. Ontologia umanului, București, Editura Academiei RSR, 1989, p. 230. 44 E. Cassirer, Eseu despre om, Editura Humanitas, 1994, p. 99. 45 Heidegger, Ființă și timp, p. 18. 46 Idem, Timp și ființă, București, Editura "Jurnalul Literar
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Scheler, București, Editura Științifică, 1971, p. 218. 41 Max Scheler, L'homme et l'histoire, p. 182. 42 Gheorghe Vlăduțescu, Ion Bănșoiu, Ion Goian, Antropologie, București, 1981, p. 34. 43 Cristian Petru, Ontologia umanului ca ontologie fundamentlă, în vol. col. Ontologia umanului, București, Editura Academiei RSR, 1989, p. 230. 44 E. Cassirer, Eseu despre om, Editura Humanitas, 1994, p. 99. 45 Heidegger, Ființă și timp, p. 18. 46 Idem, Timp și ființă, București, Editura "Jurnalul Literar", 1995, p. 27. 47 Idem
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
305 "Trebuia să fie mai multe (începuturi ale filosofiei n.n.), exact trei, pentru că tipologic vorbind, trei erau posibilitățile de reconstrucție 'experimentală' a lumii." (Cele trei începuturi sunt: cel milesian, cel eleat și cel atenian.) Gheorghe Vlăduțescu, Deschideri către o posibilă ontologie, București, Ed. Științifică și Enciclopedică, 1987, p. 30. 306 Georges Gusdorf, Mit și metafizică, Timișoara, Editura Amarcord, 1996, p. 156. 307 Ștefan Afloroaei, Cum este posibilă filosofia în Estul Europei, p. 135. 308 Kant, Critica rațiunii pure, p. 549. 309
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
pure, p. 549. 309 Alexandru Surdu, Vocații filosofice românești, p. 39. 310 Personalismul energetic ar putea institui noi exerciții filosofice. (Ar fi de semnalat faptul că în filosofia românească mai există proiecte "energetiste"; de exemplu, la Ștefan Lupașcu.). 311 Modelul ontologiei umanului este explorat, în filosofia românească, și de Lucian Blaga, Emil Cioran ș. a. 312 Cred că putem vorbi, relativ la spațiul filosofiei europene, și despre un personalism religios, având, printre reprezentanții săi iluștri pe teologul român Dumitru Stăniloae. ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- VIOREL CERNICA Filosofia
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ce combina filozofia, teologia, misticismul și poezia și, pe de altă parte, al reconstrucției psihologice, etnografice, istorice „obiective”, bazată pe munca de teren, date „tari”, metodologie științifică. Cel mai adesea, aceste exerciții de geografie simbolică, etnopsihologie și ceea ce eu numesc ontologie etnică s-au dovedit a fi inseparabile unele de altele, în vreme ce instrumentalizările lor ideologice și politice, cărora intelectualii le-au rezistat arareori, ba chiar deseori le-au inițiat, au fost generatoare de evenimente istorice sângeroase 8. Îndepărtându-se de o
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în cultura și politica românească, de la esențialismul latinist al școlii Ardelene până la naționalismul de tip Risorgimento al anilor 1840, estetica metafizică a istoriei din anii 1860 (o critică a imitării Occidentului, susținută de Titu Maiorescu, 1840-1917, și grupul „Junimea”), până la ontologia etnică a perioadei interbelice 13. Ceea ce începuse într-un mod oarecum inocent, ca temă de cercetare erudită în domeniul literaturii comparate și al istoriei artei, s-a transformat într-o ideologie autohtonistă în toată puterea cuvântului, care prefăcea dezbaterea unor
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
propriul sistem al lui Noica a fost articulat și comunicat public, mai întâi cu scurte articole pentru revistele de cultură, continuând cu o serie de eseuri de dimensiunea unor cărți și culminând cu un masiv tratat (universalist, nu autohtonist!) de ontologie, Devenirea întru ființă (1981), și contraponderea sa negativă, o serie de diatribe antioccidentale 16. Spre deosebire de majoritatea pontifilor cultului protocronist oficial care tocmai se năștea, Noica nu putea fi ușor descalificat de adepții occidentalizării din România, din cel puțin două motive
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Platon, primele traduceri din Heidegger în românește etc. Nu am datele necesare pentru a lega cauzal cele două întreprinderi culturale. Nu vom ști poate niciodată dacă a existat un pact, fie el și tacit, între Noica și partidul-stat, prin care ontologia sa etnică și antioccidentalismul său au fost puse pe un taler al balanței, pentru a permite ca pe celălalt taler să apară Castalia românească. Dacă Noica le vedea pe toate pe același taler? 3. Dilema centralătc "3. Dilema centrală" Așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Press, Oxford, 1991 (versiunea românească revăzută: Ideologia naționalistă și problema evreiască în România anilor ’30, Humanitas, București, 1995); pentru o sinteză bogat documentată, dar insuficient argumentată, vezi Zigu Ornea, Anii ’30. Extrema dreaptă românească, Editura Fundației Culturale Române, București, 1995. Ontologia etnică este un concept pe care îl folosesc pentru a descrie discursul ce autohtonizează categorii fundamentale, cum ar fi timpul și spațiul, îndeobște considerate universale. Inventarea (de către poeți, filozofi, etnografi etc. a) unui „specific național” esențialist este echivalentul radical, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și alte culturi. Pentru o evaluare cuprinzătoare și extrem de inteligentă, vezi studiul critic al cărții mele „franceze” semnat de Nicolas Plagne în Revue des études slaves, LXXIII, 1, 2001, pp. 197-211. 15. Alături de Lucian Blaga, Mircea Vulcănescu este creatorul unei ontologii a naționalului. Moartea lui Vulcănescu în închisorile comuniste l-a împiedicat să-și termine proiectul, din care au mai rămas doar câteva texte publicate în anii ’30 și ’40. În mai multe rânduri, Noica a recunoscut că-i era îndatorat
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
împiedicat să-și termine proiectul, din care au mai rămas doar câteva texte publicate în anii ’30 și ’40. În mai multe rânduri, Noica a recunoscut că-i era îndatorat intelectual lui Vulcănescu, după cum își exprimase admirația pentru Blaga, atunci când ontologia etnică a acestuia fusese publicată în anii ’30. Un studiu amplu al acestor trei definiții metafizice ale etnicității românești nu a apărut încă. 16. Ontologia etnică a lui Noica, Devenirea întru ființă, Editura științifică și Enciclopedică, București, 1981 (două volume
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
recunoscut că-i era îndatorat intelectual lui Vulcănescu, după cum își exprimase admirația pentru Blaga, atunci când ontologia etnică a acestuia fusese publicată în anii ’30. Un studiu amplu al acestor trei definiții metafizice ale etnicității românești nu a apărut încă. 16. Ontologia etnică a lui Noica, Devenirea întru ființă, Editura științifică și Enciclopedică, București, 1981 (două volume), este ultima dintr-o serie de cărți ce cuprinde și Sentimentul românesc al ființei, Eminescu, București, 1978. Textele antioccidentale ale lui Noica au fost publicate
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
rareori prin fuga pe trasee excentrice. Reinterpretarea poemului e justificată prin idei noi de poetică, psihanaliză și deconstructivism (prin Gaston Bachelard, C.G. Jung, Paul Ricoeur, Ernst Cassirer, Paul de Man, printre alții), iar la Eminescu autoarea găsește „afinități uimitoare” cu ontologia heideggeriană, prin simplul fapt că Heidegger „a interpretat întreaga filosofie a Incidentului”, iar Eminescu s-a plasat - prin formație și intuiție genială - „pe pozițiile centrale ale problematicii care agită spiritul omenirii”. De aceea, întregul discurs consacrat Luceafărului urmărește o fenomenologie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288627_a_289956]
-
aceeași perioadă de Salvador Dalí53, - ceea ce sugerează că avem de-a face cu o problemă de poetica generală șu nu doar una individuală - deși poetul român ține să se delimiteze clar de poetica suprarealista 54. În parafrază barbiana, procedeul preschimba ontologia, în epistemologie, si invită la lecturi paralele. Doar prin poiesis - înțeles schellingean că o a treia cale, născută din relația dialectica ("alia[nța] poeziei și științei - , poetul poate să iasă din izolarea lui aristocratica și să își regăsească dispoziția vatică
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
urmă dedicând chiar o monografie metodei analizei de conținut. Discursul este înțeles ca un set interrelaționat texte, precum și practicile asociate producerii, diseminării și recepției acestora (Phillips și Hardy, 2002, p. 3). Această definiție se bazează pe ceea ce am putea numi "ontologie textuală", întrucât autorii emit o afirmație radicală: "fără discurs nu există realitate socială" (p. 2). Această ultimă declarație sentențioasă este criticabilă întrucât supralicitează excesiv rolul discursului în lumea socială, alunecând în absurda concluzie a lui J. Derrida cum că "totul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în ființa poporului pe care l-a slujit, Biserica a avut în Evul Mediu un important rol în domeniile vieții sociale, juridice și culturale a Țărilor Române" (Scurtu et al., 1999, p. 30). Credința creștin-răsăriteană constituie astfel principiul spiritual al ontologiei națiunii, principiul care animă spiritual ființa poporului român. Datarea timpului istorie este creștinizată, formula "î.e.n./e.n." introdusă în 1947 odată cu manualul de Istoria României (acronimizată ulterior în Istoria R.P.R.) al lui M. Roller încheindu-și lunga carieră de jumătate de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
s Digest, 2007. MARCUS, Solomon, Timpul, Editura Albatros, București, 1985. MIHĂILĂ, Ecaterina, Receptarea poetică, Editura Eminescu, București, 1980. MICLĂU, Paul, Signes poétiques, EDP, București, 1983. NOICA, Constantin, Devenirea întru ființă, vol. I, Încercare asupra filosofiei tradiționale, vol. II, Tratat de ontologie, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981. ONG, Walter I., Oralità e scriittura, Le tecnologie della parole, Il Mulino, 1986. POULET, Georges, Metamorfozele cercului, traducere de Irina Bădescu și Angela Martin, Studiu introductiv de Mircea Martin, Editura Univers, București, 1987. RALEAMihai
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cit., vol. III, pp. 247-248 19 Ibidem, pp. 356-357. 20 * * *, Enciclopedie de filozofie și științe umane, Ed. cit., pp. 1035-1036. 21 Ibidem, pp. 1102-1104. 22 Constantin Noica, Devenirea întru ființă, vol. I, Încercare asupra filosofiei tradiționale, vol. II, Tratat de ontologie, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981, v. vol. II, Tratat de ontologie, p. 221. 23 Ibidem, p. 217. 24 Solomon Marcus, Timpul, Editura Albatros, București, 1985, p. 162. 25 Ibidem, pp. 296-298. 26 Constantin Noica, Devenirea întru ființă, Ed. cit
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
filozofie și științe umane, Ed. cit., pp. 1035-1036. 21 Ibidem, pp. 1102-1104. 22 Constantin Noica, Devenirea întru ființă, vol. I, Încercare asupra filosofiei tradiționale, vol. II, Tratat de ontologie, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981, v. vol. II, Tratat de ontologie, p. 221. 23 Ibidem, p. 217. 24 Solomon Marcus, Timpul, Editura Albatros, București, 1985, p. 162. 25 Ibidem, pp. 296-298. 26 Constantin Noica, Devenirea întru ființă, Ed. cit., vol. II, Tratat de ontologie, p. 236. Categoriile denumesc "conceptele cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
București, 1981, v. vol. II, Tratat de ontologie, p. 221. 23 Ibidem, p. 217. 24 Solomon Marcus, Timpul, Editura Albatros, București, 1985, p. 162. 25 Ibidem, pp. 296-298. 26 Constantin Noica, Devenirea întru ființă, Ed. cit., vol. II, Tratat de ontologie, p. 236. Categoriile denumesc "conceptele cele mai generale folosite în gândire (...), categoria este (...) un predicat universal". 27 Walter I. Ong, Oralità e scriittura, Le tecnologie della parole, Il Mulino, 1986, p. 107 "Per le culture orali, il cosmo è un
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
feței mai puțin vizibile a Tractatus-ului va atenua impresia că există o tensiune între constatarea că „limbajul deghizează gândul“, îngreunând identificarea nonsensurilor, și observația că propozițiile limbajului cotidian sunt „pe deplin ordonate din punct de vedere logic“. 4. Ce este „ontologia Tractatus-ului“? Cum am menționat deja, versiunea finală a Tractatus-ului a fost produsă de Wittgenstein pe baza însemnărilor cuprinse în caietele de note din anii 1913-1918. Pornind de la aceste însemnări, se poate încerca reconstituirea procesului elaborării lucrării ca o succesiune de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
travestite“ despre limbaj, Stenius afirmă, totodată, că ar fi de asemenea greșit să le citim drept propoziții care spun ceva despre lume, independent de preocuparea autorului pentru clarificarea „logicii limbajului“31. Punctul de vedere al lui Black este mai elaborat: „Ontologia lui (Wittgenstein - n.m., M.F.) este, în întregul ei, sugerată de vederile lui asupra limbajului, chiar dacă relația dintre semantică și metafizică este prea complexă pentru a fi redusă la o formulă simplă.“32 Traseul care pare că a fost urmat în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
adevărurile logice, cât și prin propoziții, dar despre aceste granițe nu se poate spune nimic. Este sensul în care se afirmă, în 4.114, că delimitarea a tot ceea ce poate fi gândit este făcută „dinăuntru“. Concluzia lui McGuiness este că „ontologia lui Wittgenstein ia naștere într un mod particular din prezentarea pe care o dă el simbolismului“34. Întrebarea „Ce este ontologia Tractatus-ului?“ se află în centrul controverselor dintre interpreții lucrării. Ea reprezintă terenul confruntării dintre o interpretare realistă și una
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în 4.114, că delimitarea a tot ceea ce poate fi gândit este făcută „dinăuntru“. Concluzia lui McGuiness este că „ontologia lui Wittgenstein ia naștere într un mod particular din prezentarea pe care o dă el simbolismului“34. Întrebarea „Ce este ontologia Tractatus-ului?“ se află în centrul controverselor dintre interpreții lucrării. Ea reprezintă terenul confruntării dintre o interpretare realistă și una antirealistă. Ambele interpretări au fost susținute cu argumente plauzibile. Amândouă se confruntă, totodată, cu dificultăți greu de depășit. Examinarea lor arată
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]