1,798 matches
-
și eliberat tocmai datorită succesului obținut prin Tintin, însă criticase nazismul prin personajul Musstler (Mussolini și Hitler) și se abținuse de la a lăuda regimul, susținând doar ideile "rexiste", ca anticomunismul, anticapitalismul, un oarecare naționalism, catolicismul. Pentru a-și deruta complet oponenții, și-a declarat ulterior și simpatia față de Che Guevara. ibid., p. 130. 695 Ibid., p. 138. Francis Lacassin afirma în Pour un Neuvième Art: "se acuză banda desenată în general de a fi rasistă un narcisism al omului alb să
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Încredere, neîncredere și scepticism în privința instituțiilor / 184 7.5. Încrederea în instituții și sprijinul pentru regim / 185 8.1. Evaluarea regimurilor economic și politic, comparație / 205 9.1. Cum afeclează procesul continuu de învățare sprijinul pentru regim / 233 10.1. Oponenții regimului își schimbă direcția / 240 10.2. Schimbarea cumulativă în Produsul Intern Brut. 1990-1997 / 247 10.3. Traiectorii alternative ale sprijinului pentru regim. 1993-2005 / 248 10.4. Traiectorii contrastante în evaluarea regimurilor / 264 LISTĂ DE TABELE 1.1. Țări post-comuniste
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
care guvernul să apară în urma alegerilor libere (Shain și Linz, 1995). Pe măsură ce presiunea schimbării a crescut, liderii vechiului regim s-au preocupat mai puțin de menținerea monopolului asupra puterii și mai mult de salvarea rămășițelor vechiului regim. În același timp, oponenții vechiului regim au început să calculeze beneficiile individuale rezultate în urma schimbărilor politice. Puterea relativă a insider-ilor și outsider-ilor a variat de la țară la țară. Negocierile care au dus la transferul de putere de la un regim comunist la unul rezultat
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
dominantă de guvernămînt și chiar singurul tip de regim "cu adevărat și în totalitate modern" (Plattner, 1996: 40; vezi și Fukuyama, 1992). Primatul democrației nu este numai dovada creșterii angajamentului față de practicile democratice, ci reflectă de asemenea prăbușirea principalilor ei oponenți ideologici. Modelul sovietic de guvernare a eșuat la nivel mondial; fascismul a fost discreditat după cel de-al doilea război mondial; Biserica Romano-Catolică a abandonat rolul de apărător al ordinii și al regimurilor autoritare; în fine, multe ideologii din țările
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
civile și politice în fostele state ale Uniunii Sovietice din Asia Centrală rămîne o dovadă a faptului că unele regimuri post-comuniste nu aspiră să devină democratice. În Turkmenistan, de exemplu, președintele Saparmurad Niazov a fost ales în 1992, fără a avea oponenți, de către 99,5% din electorat, iar în 1994 și-a prelungit mandatul cu încă opt ani, printr-un referendum în care pretinde a fi primit sprijinul a 99,99% din votanți. Federația Rusă este un regim postsovietic tipic, care dă
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
de exemplu, orice partid ne-comunist de pe buletinul de vot era în coaliție cu partidul comunist. Pentru că o societate civilă nu depinde de stat, ci apare înainte și independent de puterea politică, ideea de societate civilă a fost preluată de oponenții regimului comunist. În cele din urmă, dacă un regim se vrea a fi pe deplin democratic, guvernul aflat la conducere trebuie să fie răspunzător în fața electoratului; poate răspunde fie direct, printr-un președinte ales, fie prin intermediul parlamentului. Aceasta este o
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
e cu noi". Punctele de vedere dizidente erau exprimate de intelectuali, prin manuscrise samizdat sau la întîlnirile din cafenele. Dar, cu excepția unică a Poloniei, criticii regimului nu puteau organiza instituții de opoziție, un lucru normal într-o societate civilă. Iar oponenții nu puteau să caute sprijin în rîndul electoratului; puterea a rămas în mîinile Partidului Comunist. Inițiativele lui Mihail Gorbaciov, venit la conducerea Uniunii Sovietice în 1985, erau menite să reformeze regimul post-totalitar, nu să-i pună capăt. Consecințele au fost
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
de o manieră "sultanistă" (citat în Linz și Stepan, 1996: 53). Dacă se organizează alegeri, este doar o fațadă, pentru că rezultatele sînt cunoscute dinainte: victoria celor de la putere. Un regim dictatorial se folosește de putere pentru a-i intimida pe oponenți și pe votanți. Cei care numără voturile sînt mai degrabă răspunzători în fața dictatorului, decît în fața legii. Dacă rezultatele nu sînt conforme cu dorințele dictatorului, ele pot fi "ajustate" pentru a le face satisfăcătoare. Fără o adunare reprezentativă și supremația legii
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
la democrație. Democratizarea bruscă Legal, punctul în care un regim se termină și altul începe poate fi de obicei marcat cu dată exactă. Dar aceasta exagerează caracterul abrupt al schimbării. De obicei, există luni de anticipare a căderii vechiului regim. Oponenții formează mișcări care adoptă "politica anti-politicii" pentru a răsturna conducătorii; rareori au timpul și experiența necesară spre a se pregăti pentru ceea ce ar trebui să urmeze. Inițial, guvernanții regimului aflat sub presiune caută să-l mențină prin divizarea sau reprimarea
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
formează mișcări care adoptă "politica anti-politicii" pentru a răsturna conducătorii; rareori au timpul și experiența necesară spre a se pregăti pentru ceea ce ar trebui să urmeze. Inițial, guvernanții regimului aflat sub presiune caută să-l mențină prin divizarea sau reprimarea oponenților; ei nu anticipează sfîrșitul. În Europa, democratizarea bruscă a avut loc într-o varietate de moduri. Prăbușirea internă a dus la introducerea bruscă dar pașnică a democrației în Spania, Portugalia și Grecia. După încheierea războiului civil din Spania în 1939
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
introdus un regim cu alegeri libere și responsabilitate parlamentară, dar războiul civil a împiedicat ca acesta să devină o democrație stabilă. O lovitură de stat a coloneilor, în 1967, l-a trimis pe rege în exil și a suprimat toți oponenții. Dar puterea militară nu dorea să-și asume responsabilitatea pentru autoritatea civilă într-o țară pe care istoria a dovedit-o greu de guvernat; economia era în mare dificultate, iar sucesul militar turc în Cipru a creat o criză de
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
mita au scos la iveală corupția la nivelurile cele mai înalte ale politicii italiene, ceea ce a condus la punerea sub acuzare sau la fuga de justiție a unor foști prim-miniștri. Partidul demo-crat-creștin aflat la guvernare s-a prăbușit, iar oponenții s-au reorganizat. A fost concepută o nouă lege electorală și s-au promis noi reforme toate în același cadru, amendarea și nu repudierea constituției democratice. CĂI ÎNSPRE ȘI DINSPRE COMUNISM Pentru ca un regim să devină democratic, trebuie să existe
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
Moscovei către arogarea unui oarecare grad de independență, dar aceasta în beneficiul lui Nicolae Ceaușescu, care a devenit prim-secretar al Partidului Comunist în 1965 și a condus într-o manieră din ce în ce mai arbitrară (vezi de exemplu Fisher, 1989; Jowitt, 1971). Oponenții regimurilor totalitare aveau ascendentul moral, dar așa cum a recunoscut și liderul cehoslovac Václav Havel (1985), în termeni politici reali ei nu puteau să pretindă decît "puterea celor fără putere". Răbdarea și nu protestul era de obicei răspunsul oponenților față de conducerea
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
Jowitt, 1971). Oponenții regimurilor totalitare aveau ascendentul moral, dar așa cum a recunoscut și liderul cehoslovac Václav Havel (1985), în termeni politici reali ei nu puteau să pretindă decît "puterea celor fără putere". Răbdarea și nu protestul era de obicei răspunsul oponenților față de conducerea comunistă (Rose, 1997a; Scott, 1990). Oamenii nu manifestau o opoziție deschisă pentru că aceasta nu servea nici unui scop practic, dar mulți erau anticomuniști în intimitate. Totalitarismul sovietic a încurajat dubla personalitate, "două persoane în același trup", cu "două fețe
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
30 20 3 55 *Revizuire importantă prin intermediul unui Act Constituțional. O constituție nouă a fost redactată și adoptată prin referendum național în mai 1997. Cazul Poloniei ilustrează accelerarea de la reformă la revoluție. Dacă impunerea legii marțiale i-a determinat pe oponenții regimului să-și modereze cererile, eșecul eliminării opoziției i-a făcut pe liderii comuniști să-și dorească de asemenea compromisul. Rezultatul a fost un acord pentru organizarea de alegeri parlamentare în iunie 1989, cu condiția să se garanteze comuniștilor 65
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
împotriva armatelor de ocupație germane și italiene, în perioada celui de-al doilea război mondial. Cum partizanii erau eficienți în lupta împotriva Axei, Tito a primit întăriri atît din partea Aliaților occidentali cît și din partea Moscovei, folosindu-le pentru a reprima oponenții interni. În 1948 s-a creat o breșă între Uniunea Sovietică și Iugoslavia, care a fost exclusă din blocul comunist. Regimul comunist cu partid unic a jucat un rol crucial în integrarea unui stat federal cu importante diferențe sociale, economice
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
a amenințării cu constrîngerea militară, era o condiție necesară pentru schimbarea de regim. În Iugoslavia și România, politica internă a fost cea mai impor-tantă pentru schimbarea regimului, dar evenimentele din statele vecine au avut puternice efecte demonstrative asupra susținătorilor și oponenților vechiului regim. Deși granițele statelor s-au schimbat în mod semnificativ în Europa de Vest, în secolul al XX-lea, în cea mai mare parte acest lucru nu a afectat democratizarea. Crearea de state-națiune a fost desăvîrșită la jumătatea secolului al XIX
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
regim oligarhic în care instituțiile civice reprezentative sînt deja formate. Pentru că este un Rechtsstaat, nu mai este nevoie de lupta pentru a limita exercitarea arbitrară a puterii, întrucît supremația legii este deja consfințită. Orice schimbări constituționale stabilite între guvernanți și oponenții lor vor fi respectate. O oligarhie recunoaște de asemenea și societatea civilă, o multitudine de interese putîndu-se organiza independent de stat. Multe oligarhii europene au avut adunări reprezentative ale stărilor sociale, cum ar fi nobilimea, clerul, moșierii și chiar interese
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
ci și printre ceilalți. Atunci cînd li se cere părerea în legătură cu regimul în viitor, reacționarii au o părere cu totul diferită față de cea din prezent: evaluarea medie cu privire la regim peste cinci ani crește cu 45 puncte. Așadar, reacționarii nu sînt oponenți refractari ai democrației. Unii sînt doar nemulțumiți de felul în care este guvernată țara în prezent, considerînd că ar trebui să fie guvernată mai bine; ironia face ca acest punct de vedere să fie susținut și de către democrații idealiști. Scepticii
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
susținut și de către democrații idealiști. Scepticii nu sînt dezamăgiți de guvernare în mod incurabil; și ei se așteaptă să aibă o părere bună despre regim peste cinci ani, deoarece evaluarea lor medie crește cu 40 de puncte. Figura 10.1 Oponenții regimului își schimbă direcția Sursa: Societatea Paul Lazarsfeld, Viena, Barometrul Noilor Democrații III În cele nouă țări BND, 50% din cetățeni sînt democrați de tip fruntaș, care sprijină deja noul regim și au o părere bună cu privire la viitor. Alți 22
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
democrați de tip codaș, care nu au o părere bună despre regim în momentul actual, dar privesc în mod pozitiv regimul așa cum se așteaptă să fie peste cinci ani. Luate împreună, aceste două categorii repre-zintă aproape trei sferturi din total. Oponenții refractari, care nu privesc în mod pozitiv regimul în momentul actual și nici felul cum va fi el peste cinci ani reprezintă 24%; alte 3 procente le constituie pesimiștii care au o părere bună despre regim în prezent, dar nu
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
cetățenii Austriei să evalueze regimul lor în 1991, 71% aveau o părere bună, 9% nu știau, iar 20% aveau o părere negativă. În Belarus și Ucraina, așteptările de viitor sînt diferite. Dacă în Europa Centrală și de Est există puțini oponenți refractari ai democrației, în statele foste sovietice doar unul din opt cetățeni este democrat, iar reacționarii care sprijină vechiul regim și îl resping pe cel nou sînt de mai bine de trei ori mai numeroși. Punctul de vedere cu privire la viitor
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
Dar a respinge o nouă democrație, oricît de slabă ar fi ea, necesită mai mult efort, deoarece introducerea unui nou regim în locul unuia deja existent este întotdeauna mai dificilă decît menținerea regimului existent. Chiar dacă o democrație nouă este foarte vulnerabilă, oponenții ei trebuie să se pună de acord în privința regimului nedemocratic pe care vor să îl creeze și cine va deține puterea și va avea cel mai mult de cîștigat de pe urma conducerii nedemocratice. Așa cum există obstacole în calea realizării democrației complete
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
a supune sute de milioane de oameni la voința partidului. Însă, chiar și înainte de prăbușirea comunismului, convingerea s-a transformat în repetarea rituală a sloganurilor. Erau din ce în ce mai puțini cei care credeau cu adevărat și care erau dispuși să-și ucidă oponenții sau să îi trimită în gulag de dragul unei ideologii. Mai mult decît atît, a întreba în prezent dacă oamenii vor o reîntoarcere la conducerea comunistă este lipsit de credibilitate instituțională. Lipsesc condițiile care au dus la introducerea regimurilor comuniste în
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
că modelul semiotic al actanților povestirii și al programelor narative se aplică destul de ușor aici. Într-adevăr, calitatea accentuată de finețe și frumusețe a mâinilor aduce cu sine un contra-serviciu în forma mulțumirilor din partea destinatarului. Vesela poate primi rolul unui oponent și Mir Rose de adjuvant magic într-o căutare întreprinsă de către subiectul "dumneavoastră". Divizarea acestui subiect în persoana totalizantă ("dumneavoastră") și parțială ("mâinile dumneavoastră", sinecdocă reprezentativă) se explică perfect prin dispozitivul actanțial și prin programele narative: subiectul de stare este
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]