1,823 matches
-
dumbrăvi", adică în singurătate. (Un fel de Mogoșoaie augustă - n.n.). XI (1). Chiar reputația și gloria, cărora ei li se închină în întregime și despre care mărturisesc că sunt singura răsplată pentru toată această osteneală, însoțesc mai de grabă pe oratori decât pe poeți, deoarece pe poeții de rând nu-i cunoaște nimeni, iar pe cei buni numai câțiva... ( ca azi! � n.n. ) ... Și n-ași vrea ca vorbele acestea să fie înțelese în sensul...(împotriva literaturii - n.n. ) Eu socotesc sacră și
Ponoasele poeziei (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12582_a_13907]
-
am credința că nu numai tragedia voastră sau armonia poemului epic, ci și farmecul poeziei lirice, neastâmpărul elegiei, răutatea versurilor iambice, tonul glumeț al epigramelor și toate celelalte genuri literare trebuie puse mai presus de orice altă preocupare artistică. (Părerea oratorului Aper!)... În rest, cum spune Eminescu: poesie, sărăcie.
Ponoasele poeziei (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12582_a_13907]
-
și căreia, de atunci, Academia și celelalte instituții îi zic Madam Limba română... Gazetarul român mai de soi, de pe timpuri, când voia să se lepede de câte o înșiruire plictisitoare de,... pardon, cioflingari, zicea nu ecțetera, - zicea ca strămoșii noștri, oratorii romani,...ejusdem farinae. Chestia cu făina, de care pomeneam adineauri. în legătură cu coca jurnaliștilor răsuciți, bătuți pe-o parte și alta, forma să iasă corect, ori împletiți în franzele de lux puse numaidecât la cuptior. Vedere caragialiană. Fiindcă veni vorba... De
Caragiale publicist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11886_a_13211]
-
o țară mare, am avut mai puțini. Ce mă frapează e că în Enciclopedia Britanică lipsește totalmente Titulescu, dar nu lipsește Gafencu, cu o fotografie frumoasă. Ei, cum se explică asta? Titulescu avea talent, vorbea foarte bine, superb, un mare orator, dar ce spunea nu era interesant pînă la urmă. Iar Gafencu a fost o mare figură, mai puțin glorioasă în timpul vieții, mai puțin strălucitoare și care să dea omului un complex de inferioritate, dar temeinic. Întîi și întîi că era
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
oficială, în Registrul persoanelor juridice la Judecătoria Municipiului București, s-a făcut pe baza Sentinței civile 40/PJ 26 aprilie 1995, la cererea lui Dan Amedeo Lăzărescu, a lui Constantin Bărbulescu și a lui Vladimir Boantă. La acea vreme, Mare Orator era chiar timișoreanul nostru, Consiliul Suprem al masonilor fiind condus de Dan Amedeo Lăzărescu. În memoriile pe care și le redactează, în care un capitol semnificativ îl ocupă viața masonică, Panait Stănescu-Bellu vorbește și despre aceste evenimente. Dar dacă la
Agenda2003-9-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280756_a_282085]
-
acest titlu apărută la Blaj în 1812 nu aparține lui Samuil Micu, ci altui cărturar ardelean (blăjean) ce urmează să fie identificat. Reproducerea în această ediție se face după un manuscris păstrat în Biblioteca Filiala Cluj a Academiei Române; este un orator religios, ilustrând predica funebră prin acele Propovedanii sau predice la îngropăciunea oamenilor morți; este autor de poezie religioasă traducând un celebru imn religios din literatura medievală, Stabat mater de Iacopone da Todi sau compunând după modelul bocetelor populare „cântări jalnice
Școala ardeleană în câteva restituiri literare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5269_a_6594]
-
ca să înfrunte puterea lumească și înțelepciunea omenească. Alții vor merge în India și Asia, la sciți sau la arabi, ca să facă auzit cuvântul sacru al Evangheliei. Nu către oamenii de jos își vor îndrepta învățătura, ci către cei puternici, către oratori și filosofi, către înțelepții lumii, ca să-i convingă să-și lase purpura și coroanele, să părăsească înaltele catedre și să primească Crucea. Ținta lor va fi să facă creștină o lume idolatră, să facă sfântă o lume păgână. Ei vor
Agenda2005-12-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283516_a_284845]
-
urmă, el trebuie să învețe demnitatea și respectul a ceea ce este minima moralia în realizarea binelui pentru ceilalți. Credulitatea "mulțimilor electorale", despre care vorbește Gustave Le Bon, poate fi ușor manipulată prin fals discurs. Induse cu o anumită abilitate, făgăduielile oratorului cu logos și pathos, dar fără ethos, pot seduce, trezind speranțele. Din nefericire, parlamentarii noștri își atrag miraculos simpatia mulțimii chiar și prin ignoranță sau nebunie. Explicația nu e numai una. Ca și inteligența rău orientată, ignoranța e periculoasă în
Retorică și politică by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10093_a_11418]
-
de opinie nu se pot ameliora decât prin arta convingerii, cu apel dublu: la rațiune și afect, presupunând că politicianul le posedă pe amândouă. De când se știe, retorica a produs texte monumentale și, în consecință, a fost creatoare de opinii. Oratorul de talent putea fi numit un "predateur" pentru că își îndupleca auditoriul, îl prăda de opiniile cu care venea să-l asculte și i le înculca pe ale sale. Nu vrea nici un senator de la noi să învețe să fie un "predateur
Retorică și politică by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10093_a_11418]
-
realitatea oglindirii nu va putea fi integral depășită. în centrul oricărei reprezentări se găsește invariabil individul, omul determinat, indiferent dacă el are o stare civilă anume sau este doar proiecția unei ficțiuni. Atletul, zeul, filosoful, poetul tragic, liric sau epic, oratorul, omul cetății și efebul, chiar dacă ilustrează un caz ori o categorie, sînt perfect individualizați ca natură umană și analizați în trăsăturile lor distincte. Imaginea nu mai este purtătoarea de mesaj a unei realități transcendente, ci realitatea propriu-zisă, descrierea corporalității în
Mimesis și Transparență by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9734_a_11059]
-
moarte", punîndu-le în față un "film" înrudit, tipologic, cu cele despre aventurile lui Asterix și Obelix, fără să fie, prin asta, mai puțin serios. Personajele, fie că e vorba de un copil (Cicero) care-și anunță strălucita carieră viitoare de orator ținîndu-și discursul în forul unde pătrunsese pe ascuns, fie de consuli și generali după orele de program, cînd își permit "extravaganțe", sînt mucalite și, în general, bonome, chiar dacă arde Roma...Seamănă, schimbînd ce e de schimbat, cu zeii romanilor, coborîți
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
Cînd așadar ai strîns destulă oboseală ca să simți nevoia unui antract interior, prilejuit de deschiderea unei cărți calme. O lectură din Seneca e ca o ședință de relaxare în cursul căreia simți cum ostilitatea lumii își pierde virulența. În privința aceasta, oratorul roman e un leac sigur: nu numai că te liniștește inducîndu-ți o stare de seninătate, dar îți dă în plus perspectiva unei distanțări de bun-augur. Capeți puterea de a privi lumea cu un ochi indulgent, iar pe semeni cu un
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
Judecată prin prisma gradului de participare a celor doi, corespondența e univocă: maestrul se dăruie și învățăcelul primește. Și chiar dacă din cuvintele lui Seneca reiese că Lucilius îi răspundea regulat la scrisori, pînă la noi nu au ajuns decît misivele oratorului. E uimitoare rîvna cu care Seneca își cheltuiește energia scriind manu propria (cu propria mînă), sau dictînd scribilor scrisorile destinate discipolului, cînd firesc ar fi fost ca mai degrabă să se întîmple invers, discipolul înălțîndu-i învățătorului un piedestal epistolar . Risipa
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
cel mai cunoscut și, mai ales, citat dintre istoricii latini, dar e, în același timp, și cel mai actual dintre ei. Cu toate acestea, scrierile sale (cu precădere Analele și Istoriile, dar și Germania, Viața lui Agricola sau Dialogul despre Oratori) au apărut destul de rar în românește; după 1990 Humanitas a reluat excepționala traducere din Anale a lui Gh. Guțu, iar acum Editura Paideia publică Istoriile în versiunea lui Gh. Ceaușescu, care semnează și un consistent studiu introductiv, notele și un
Istorii care se repetă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14946_a_16271]
-
timpuri, Caragiale scrie așa: Acum cîțiva ani, unul dintre cei mai de seamă studenți ai Universității era și tînărul Coriolan Drăgănescu. Avea inteligență vie, caracter de bronz, temperament de erou; pe lîngă acestea, natura îl înzestrase cu un talent de orator de o putere irezistibilă... etc. Ca student, el luptă împotriva poliției și tuturor fărădelegilor, pînă ce își termină facultatea cu strălucita teză de licență: Ordinea publică în statul modern. În cele din urmă, ajunge un vajnic inspector de poliție, căruia
Psiho-candidați by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16686_a_18011]
-
mult o tactică de-a dezamorsa, cît se poate, conflictele printr-un umor șfichiuitor pe care, ca să-l suporți cînd ești, horribile dictu, în chestie, îți trebuie, pe alese, obraz gros sau spirit subțire. Oricum, clenciurile de care se folosește oratorul (fiindcă e vorba, chiar în forma unor pilule febrifuge, tot de oratorie), de la indexul clătinat amenințător la Peccavi (a se vedea tandra autocritică de final...), și dacă nu te conving, tot te fac să zîmbești. Sau te îndeamnă să ripostezi
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
--- Cu 2070 de ani în urmă, cel mai mare orator și filosof latin, Marcus Tullius Cicero, a fost ucis de oamenii lui Antonius pe când se pregătea să emigreze în Grecia. Ștrangulat și apoi decapitat de Herennius, un paricid pe care Cicero îl salvase de la moarte, în urma unui răsunător proces, a
Moartea lui Cicero () [Corola-journal/Journalistic/3432_a_4757]
-
pus speranțele niște milioane de români, dar, din păcate, foarte mulți politicieni români sunt de aceeași talie și anvergură cu Crin Antonescu, adică mică. O spun cu simpatia pe care am avut-o pentru Crin Antonescu, în primul rând ca orator. Astăzi l-am văzut pierzând controlul cuvintelor, derapând în ironii ridicole, nemaiavând savoare și nemaiavând miez, fiind, în același, timp, disprețuitor chiar și cu colegii de partid pe care i-a adus acolo ca-n tabloul CFSN. Vă aduceți aminte
Adrian Ursu, analiză devastatoare pentru Crin Antonescu by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/43805_a_45130]
-
linii prudente, tincturat de scepticism. Astfel că rațiunea reușește a ține în chingi revărsarea informului, mărginit prin-tr-o liniatură explicativă: "Toate obiectele picură o ceară înăuntrul lor / ca și cum un suflet ascuns / se îndrăgostește fără să mărturisească // Dintre lipitori și lichele saltimbanci oratori / dintre vietățile stelare / dintre cei proaspeți și ofiliți de orgolii / care imploră / care se căiesc / care-s hârciogi sau logodnice albe / care urăsc din dragoste / care alintă gândaci de bucătărie // Numai noi nălucile sântem ipocriți noi poeții" (Noi). Grotescul e
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
ai lui Caragiale. Dar, dacă autorul Scrisorii pierdute era, prin structură sufletească, scepticul prin excelență, moralistul neîncrezător în virtutea omenească, Lovinescu era, în schimb, convins de evoluția ulterioară normală a societății românești. La 1910, aceasta avea o clasă politică instruită, avea oratori celebri, avea, în fine, politicieni de mare subtilitate care aveau să definitiveze unirea națională. Așadar, nu această încredere în viitor, în modernizarea pe toate planurile - în primul rând cea cultural-estetică, pentru care va milita până la moarte - i se poate reproșa
Bietul Caragiale by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8832_a_10157]
-
rămas fascinată de teatru, care o transpunea într-o altă lume, pasiune pe care n-a abandonat-o aproape niciodată. Lucia Demetrius urmează Școala Centrală (liceu de elită, unde directoare mai era încă Maria Delavrancea, soția scriitorului și a marelui orator, pe care o admiră și o îndrăgește. Restul corpului profesoral i se pare antipatic. Mai toate profesoarele sunt fete bătrâne, acrite. Viitoarea directoare, Elena Rădulescu-Pogoneanu, soția cunoscutului junimist, elev al lui Titu Maiorescu, era autoritară și mereu ironică. S-ar
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10908_a_12233]
-
numai bogații își puteau permite așa ceva, or aceștia îi imitau pe orășeni. Lepădătură - care vine de la lapidare, adică a arunca cu pietre și în urma unei excomunicări - condamnări care se făcea bineînțeles în orașe; Rost - rostra din forumurile romane erau tribunele oratorilor ( unde se „rosteau” discursuri, ba chiar se anunțau și dezbaterile judecătorești mai încinse); Pământ - pavimentum-ul roman - drumurile cu pământul bătătorit sau nivelat, pavat cu „lespezi” cu care puteau fi înzestrate, din nou, numai orașele - era o obișnuință a locuitorilor acestora
Goți și români by Ion Mihai () [Corola-journal/Journalistic/3391_a_4716]
-
Uniunii Scriitorilor și Dan Cristea, directorul Editurii Cartea Românească. Eugen Șerbănescu, îmbrăcat elegant, ca întotdeauna, primea cu o distincție firească dovezile de prețuire. Politicos și ușor ironic, dispus mai mult să asculte, decât să vorbească, dar dovedindu-se un redutabil orator atunci când a trebuit să ia totuși cuvântul, el a avut - ca și în alte împrejurări - un aer enigmatic. înainte de a fi scriitor, creator de personaje, Eugen Șerbănescu este el însuși un personaj, un "marele Gatsby" al literaturii române. A fost
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
pe Maiorescu să-și construiască studiile ca pe niște pledoarii; profesoratul, oratoria de catedră și de la tribuna Parlamentului îl învățaseră arta de a atrage publicul de partea lui. Fapt curios, Maiorescu nu s-a comportat însă în scris ca un orator, nu a privilegiat latura orală a discursului; dacă argumentarea sa este uneori de tip oratoric, el rămîne un campion al textului elaborat cu mare migală, pînă la ultima virgulă. Maiorescu nu a fost un scriitor prolific și nici nu a
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
de hinghereală și care atât că nu vorbesc cu tine, când dau din coadă, purtând în ochi expresia eternă a supunerii mizere și fidelității totale. Este fantastic flerul lor. Latră imediat pe hoți și pe pungași cu o furie de oratori radicali. Dacă trece pe lângă proprietatea lor mașina de pompieri vertiginoasă, cu claxonul la maxim, ei se reped la ea cu un curaj nemaipomenit, gata s-o sfâșie... Măcar de-am fi primiți și noi în Europa, pe baza asta... Că
Cine intră în Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16214_a_17539]