2,543 matches
-
istoria națiunii", a scris Borges Grainha. Lojile masonice sunt prezente în orice încercare de critică și înlăturare a instituțiilor tradiționale. Și, firește, o serie de oameni convertiți la idealurile Revoluției Franceze, convinși de necesitatea abolirii monarhiei și a religiei catolice, orbiți de mirajul unei libertăți absolute și al unui individualism abstract, au colaborat în permanentă, conștient sau inconștient, la opera aceasta de surpare a instituțiilor și de preschimbare spirituală a națiunii. Fapt este că, în Portugalia, masoneria a fost de la început
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mâna rănită începu iarăși să-l doară, retrezindu-i amintirea neplăcută a tot ceea ce i se întâmplase cu o zi în urmă. Pentru câteva clipe, acea amintire oribilă puse stăpânire pe el: ca și în seara precedentă, revăzu lumina ce îl orbise, îi veni în minte căldura insuportabilă, pe urmă bubuitul și izbitura înspăimântătoare care mai întâi îl ridicase, apoi îl țintuise la pământ. Scutură din cap pentru a izgoni acele senzații și, înjurând, se ridică în genunchi. Cu o privire atentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și-și îndemnau rudele, bătrânii se împiedicau și cădeau, uitați, mamele se întorceau din drum ca să-și regăsească micuții ce rămâneau în urmă, în vreme ce vitele - iar între ele catârii cu încărcăturile lor - rătăceau fără țintă în mijlocul haosului. Toată mulțimea aceea orbită de spaimă trecu ca un talaz printre rândurile cavalerilor burgunzi, care căutau să se desfășoare în poziții pentru a înfrunta dușmanul, și se îndepărtă în goană, împingându-i și mai în față pe cei care deja trecuseră pe acolo înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
culme, însă unul dintre ei apăru curând pe fundalul maiestuos al norilor, anunțând, prin gesturi grăitoare și frenetice ale brațelo,r că din partea cealaltă dușmanul se apropia. Bătălia, deci, începuse. — Pregătiți javelinele! strigă Sebastianus. Abia ajuns pe creastă, fu aproape orbit de spectacolul grandios pe care-l oferea armata dușmană în întregul ei. Diferența de nivel nu era spectaculoasă - nu mai mult de șaizeci de picioare -, însă cu siguranță acela era punctul cel mai bun pe care ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Regele însuși, așadar, se grăbea să coboare pe câmpul de luptă, gândind în mod clar că bătălia intrase într-o fază hotărâtoare. în timp ce îl îmbrăcau, continuau să scruteze cu privirea atentă câmpia. Balamber, cuprins de o vie emoție, fu parcă orbit de înfățișarea sa. Atila era de statură modestă, dar foarte robust. Mai mult decât mădularele sale, încă pline de forță, cei cincizeci de ani ai săi i se citeau pe chipul larg, cu pomeții pronunțați încadrat de o barbă scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
chema în ajutor. — Shudian-gun! Shudian-gun! O văzu lângă car: se lupta cu un burgund, care încerca în zadar să o imobilizeze, și, cu ochii țintă spre el, îl striga cu disperare. Trebuia să meargă la ea. Trebuia să o ajute. Orbit de impulsul de a o salva pe copilă, se aruncă înainte cu lovituri furioase, mai mult pentru a-și deschide drum spre ea, decât pentru a o ucide pe Frediana. Aceasta, în schimb, atentă și promptă, pară, făcu o eschivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de coarne! Susțin neadevărul fiindcă nu le placi Sau pentru că ei nu pot face ce tu faci? Cu sufletele mici de spumă-înveninate Ades- ajung stăpâni pe vorbe-ți și pe fapte! Cu mintea un grăunte și fără de rușine Tupeul îl orbește și strigă dur la tine! Ei nu știu că te doare și că ai merge-n munți Decât să îi rănești de-ai vrea ca să-i înfrunți! Ei nu pot înțelege că nu ești cum sunt toți Și răul, nedreptatea
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
faza lui de "totipotență". Am venit la dumneavoastră fiindcă aveți grupa lui sanguină, AB sau grupa IV, după clasificarea lui Jansky. Asta este grupa dumneavoastră de sânge, nu? Jefferson Dayles nu răspunse. Impulsul lui fu să-și închidă ochii, ca orbit de lumină. Dar lumina venea din mintea lui, nu de afară; iar el căpătase convingerea înfiorătoare că ar putea să-i ardă creierul dacă nu era atent. În cele din urmă, reuși să se întoarcă spre Kay. Ușurat, văzu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
firmei Nesbitt, Nesbitt însuși, un multimilionar pe nume Shore, Jim Gregory mecanicul, Sybil bucătăreasa și... Mai târziu Craig se blestemă că a plecat în acel moment. Dar nu se putea stăpâni. Îl apucase frica, o perdea de întuneric care-l orbea, frica de a fi descoperit acolo, atunci, înainte de a fi putut cugeta la ce auzise. Se furișă în jos pe scări ca o fantomă, își înhăță pălăria. Când ieși afară, observă pentru prima oară cele câteva mașini parcate mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
chiar lângă cot, și i-l străpunse. Rămase agățat acolo, cu brațul înfipt în cârlig ca la măcelărie. Durerea izbucni și îi urlă prin corp, iar ceva cald, sărat și vâscos îl stropi peste gură și ochi, sufocându-l și orbindu-l de groază. Câteva secunde n-a simțit decât asta. Se sălta singur. Aceasta a fost primul lucru de care Craig fu conștient, în afară de chinurile sfâșietoare. Se sălta cu brațul drept, și simultan, încerca să-și ridice antebrațul stâng din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
ombre..." 1 Un amant?! Cum de nu mi-a venit până acum întrebarea asta? Un bărbat care face cu ea tot ce vrea! Îmi strâng ochii, îi apăs cu pumnul - să nu văd imaginea odioasă! Molestarea ochilor până la strivire mă orbește intern. Dar nu pot sta mereu cu globurile ochilor comprimate. Ipoteza unui logodnic, sfâșietoare adinioarea, îmi apare acum benignă. Un logodnic este o virtualitate. Un amant este o realitate 1 "Omul beat de o umbră..." teribilă. Incomparabil mai îngrozitoare decât
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
moare de fapt artistul-vizionar? Eu afirm (și tot ce urmează în aceste pagini ar putea confirma sau infirma faptul că am, măcar în parte, dreptate), eu afirm că adevăratul artist-vizionar, nebunul celest care poate să producă și produce frumosul, e orbit și împins la moarte de propriile sale scrupule, de formele și culorile orbitoare ale propriei sale sacre conștiințe umane. Mi-am declarat crezul. Mă reașez. Suspin - mi-e teamă că de fericire. Aprind un trabuc Murad și trec mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
nepoți și strănepoți, la venerabila vârstă de o sută șase ani? Cine o Îmbrăcase ca pe o târfă, atârnându-i de gât o mulțime de mărgele sclipitoare și-i pusese În mână și un evantai? Oare nu cumva bunul Dumnezeu orbise În ceruri sau căzuse În mrejele nenumăraților Subotini de care era Împânzit acum pământul și nu mai judeca faptele oamenilor după dreapta Sa măsură, ci se lua după vorbele pe care I le sufla unul sau altul În ureche, lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Royal, spuse șugubăț Extraterestrul. - Poate vreți să spuneți spirt medicinal? Mașa avea impresia că Extraterestrul făcea aluzie la faptul că mulți localnici În perioada crizei se apucaseră de băut spirt verde, din care pricină unii, ca vecinul lor Nifet, au orbit... Nifet era cizmar și, la sfârșitul fiecărei săptămâni, se Îmbăta cumplit. Atunci Își dezgolea pieptul, arătându-și groaznicele cicatrice ce-i brăzdau În lung și În lat pieptul acoperit de smocuri de păr argintiu. Cicatricele le dobândise pe front, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Serapion, directorul școlii, căruia copiii, nu se știe de ce, Îi spuneau și Mecadosta. Stiloul era negru, lucios, gros cât degetul arătător. Directorul Îl ținea agățat În buzunarul de la piept. Avea o peniță strălucitoare, aurie și Încă două inelușe care te orbeau. Toți abia așteptau clipa când directorul școlii desprindea stiloul din buzunarul de la piept și-l așeza pe catedră. Stiloul servea mai mult ca element de decor. Domnul Mecadosta Îl folosea de câteva ori pe an. Când vreun elev Îi dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Înțeleg ce vreți să spuneți. - Am rămas la bec, exclamă musafirul. Am să Încerc să-ți spun povestea până la capăt și apoi plec. Nu mai e mult. Deci, bâjbâind cu mâinile prin Întuneric, Ippolit răsuci comutatorul. Luna aproape că-l orbi. Subotin Își Închise ochii și apoi Îi deschise, privind cu precauție În jur. Și atunci ce-i fu dat să vadă? În mijlocul Încăperii se Înălța o namilă cenușie, un șobolan imens, cât un cal, al cărui cap ajungea până la becul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fusese tăiat de dârele negre ale camioanelor de pompieri, Își recunoscu și din nou identifică motivele. Se Întorsese la anul 1939. Voia să revină la pădurea Zamosht, la caracteristici umane mai fundamentale. Când păruseră lucrurile reale, adevărate? În Polonia când orbise, În Zamosht când degerase, În mormânt când flămânzise. Așa că-l convinsese pe Elya să-l lase să se ducă, să-l trimită și Își reînnoise familiaritatea cu un anume fel de fapt. Care, pentru că era mai bătrân și mai fragil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Dar, după cum s-a dovedit ulterior, o pregătise pentru moarte fără s-o Împărtășească. Ea fusese omorâtă, el nu. Ea absolvise cursul, el nu. Groapa se adâncise, lutul și pietrele Poloniei, locul lor de naștere, se căscaseră. El tocmai fusese orbit, avea fața amorțită și nu Își dăduse seama că sângerează pînă nu se dezbrăcaseră și văzuse sângele pe haine. Când ajunseră goi ca un copil În pântecul mamei, iar groapa fu probabil suficient de adâncă, gloanțele se abătură asupra lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În ziua respectivă, toți supușii au fost anunțați să rămînă în casele lor și să n-o privească călărind dezbrăcată, dar croitorul Tom a făcut o gaură în ușă și a tras cu ochiul (to peep). Se spune că a orbit instantaneu. Lothario, personaj din piesa lui Nicholas Rowe, 1703, The Fair Penitent. Personajul a devenit un simbol al cuceritorului, un fel de Don Juan englez. Seria de filme Carry On, care a început în 1958, era formată din filme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
terminat. Avea inima zdrobită din dragoste. El nu aștepta altceva decât ca râul să-l înghită. Știa foarte cine era stăpânul. Zach i-a răspuns cu un zâmbet, la fel de sclipitor ca soarele care se cocoțase pe cer ca s-o orbească pe Jina. Un certificat de căsătorie și două luni de contact aproape neîntrerupt nu-i topiseră dorința de Zach. Îi plăcea ideea că, fiindcă se cunoscuseră pe un vapor, erau destinați pentru o viață întreagă de dragoste. Cui îi păsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
înghesuite suflete acoperite de rame inestetic construite le sufocă ferestrele... zac umbrele trăirilor. actori adormiți în brațele Domnului. ani trecuți, petrecuți în lumina visurilor oarbe. ochi întredeschiși controlează lacătul. poarta se trântește sacadat. zuruie lanțul și lacătul închis apasă ochii orbiți de lumini false. închise de corbi, culorile se pierd în fumul indiferenței. paznicul tropăie prin sălile goale. muzeul moare încet. surâde artei. îi anină de brațe cireșe necoapte. sărută copilăria operelor aninate jertfă trecutului. un păianjen privește tinerețea artistului. o
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
-i frumoasă, palpită, ca o pipiță, O bomboană îți schimbă gustul, Naiv ca o gură de incendiu, El știa că afectarea este semnul indiferenței, Vântul sufla mai ușor ca o frunză, Casele păreau solfegii solidificate, Băltoacele aurite de soare ne orbeau, Vorbeam și ne certam în gând, Tăceam ca două afeturi de tun. Why not? Cunosc un profesor care a vorbit De când s-a născut și trăiește și astăzi, aceasta este viața? Don Quijote, Faust, Rătăcitorul sunt nimeni Pe lângă el. Fă abstracție
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
să încolțească să mă adun în cuvinte să mă trăiesc iar de va fi cineva să citească noapte de toamnă noapte de toamnă fără tine doamnă mi-e gândul pustiu că eu nu te mai știu și ochii mi-s orbi de mă sperie corbi curând va ninge și eu mă voi stinge tu doar atunci o să crezi fără să vezi dar deja e târziu eu n-o să mai fiu și or să vină aezi pe la amiezi ce îți vor cânta
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mai sunt vie am ieșit să nu deschid la nimeni mă gândesc pe ascuns la tine într-o scenă de teatru uitată la colțul unei zile zâmbesc oamenilor ca artistul din stradă îmbrac rochii subțiri de dimineață soarele m-a orbit și acum tu poți liber să torni în ochi aur și limba care strigă mă doare numai pentru noi înțeleasă ne certăm din cauza locului strâmt și a rochiei scurte mai sus de genunchi privim împreună nerăbdători tu eliberat de păsări
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
în ele inima ca în scrânciob tot mai sus mai sus până la al șaptelea cer unde păsările pleacă să moară Pledez nevinovați la fereastră mugurii zâmislesc sămânța care va rodi în palme oare cum am fi cunoscut iubirea dacă rămâneam orbi în grădina raiului Atingere singurătatea se macină în mine încetul cu încetul iluziile se prefac în pulbere de neființă e târziu să mai ascult urletul vântului la fereastra dinspre ieri lespede grea uitarea nu mă chema în iernile de altădată
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]