1,564 matches
-
neputința zeilor vechi de a dejuca trădarea comisă de divinitățile importate cu inconștiență : iertat-au zeii noștri adevărați,/ Dar ei n-au nicio putere asupra înșelării [...] Pe cei cari înșeală voi singuri i-ați adus/ Și voi pieriți pe urma orbirei voastre (V 7). Cu un ultim gest, Casandra se sinucide ca urmare a eșecului ei de profetesă. În finalul Troienelor, Hecuba încearcă să-și curme viața prin foc. Ea se îndreaptă spre rugul Troiei, fiind oprită de grecii care o
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
să devină un ticălos desăvârșit și un maestru al represiunii împotriva oricărei forme de libertate. Mitul, istoria și actualitatea se îmbină într-o sinteză culturală inedită în piesele lui Ștefan Zicher, care surprind reverberații ale lumii clasice în epoca modernă. Orbire și cunoaștere Piesa lui Nicolae Ionel Oedip - datată de autor în 1980, dar publicată în volum în 1997 - urmează îndeaproape tragedia lui Sofocle Oedip Rege. Bun cunoscător al Anti chității, traducător al întregii opere vergiliene în română, dramaturgul respectă scenariul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
să-mi mai văd copiii mei,/ Născuți cum s-au născut ? Ah, ochii-mi nu i-ar fi/ Răbdat ! Nici spre Cetate-ori zidurile ei,/ Spre sfintele statui de zei, n-ar fi putut/ Privi. Nicolae Ionel dă și altă semnificație orbirii lui Oedip. Ignoranța inițială a personajului cu privire la propriul trecut este asimilată chiar de el, în sens metaforic, orbirii : Am fost orb/ și am bâjbâit un drum de negură/ dar vreau/ să-mi rup acum pleoapele de beznă,/ cu totul vreau
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Răbdat ! Nici spre Cetate-ori zidurile ei,/ Spre sfintele statui de zei, n-ar fi putut/ Privi. Nicolae Ionel dă și altă semnificație orbirii lui Oedip. Ignoranța inițială a personajului cu privire la propriul trecut este asimilată chiar de el, în sens metaforic, orbirii : Am fost orb/ și am bâjbâit un drum de negură/ dar vreau/ să-mi rup acum pleoapele de beznă,/ cu totul vreau acum/ să mă trezesc ! (scena 1). Tiresias - care, potrivit unei legende transmise de Hesiod, și-a pierdut vederea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
vizat care îl anunță că urmează să-și piardă și el vederea, împărtășindu-i astfel infirmitatea : Curând/ vei fi mai orb ca mine ! [...] Bezna din minte-ți va învălui/ îndată ochii (scena 8). Suprapunerea celor doi sugerează altă semnificație a orbirii care nu se reduce la ignoranță, ci se poate transfigura, dimpotrivă, în cunoaștere : cei lipsiți de posibilitatea de a privi lumea au șansa de a trece dincolo de aparențe, de a cunoaște esențele și adevărurile tainice și de a deveni vizionari
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Iocastei cu privire la urmările dezastruoase ale investigației sale (Adevărul tău/ e ură, e blestem, prăpăd, oroare !/ Ce vrei e-un adevăr care-i leit/ minciunii și distrugerii ! - scena 10). Devorat de nevoia de a ști, Oedip află adevărul plătind prețul cunoașterii, orbirea, iar suferința lui va echivala cu revelația. De altfel, în creația dramatică a lui Nicolae Ionel se mai întâlnește un orb înțelept înrudit cu eroii mitici : tatăl Anei din piesa Meșterul Manole este nevăzător și pribegește însoțit de fiica sa
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
spune că își ispășește astfel fărădelegile și cusururile, mândria și dorința de cunoaștere : de multe/ și grelele-mi păcate [...] De trufie, cred, pentru-a fi vrut/ să văd prea mult (I 1). Tiresias, Oedip și tatăl Anei răscumpără prin cazna orbirii accesul la adevăr. Așadar, în piesa sa mitologică, Nicolae Ionel urmează strâns tragedia lui Sofocle, nu fără a deplasa anumite accente ale originalului pentru a accentua o trăsătură a eroului doar sugerată de autorul antic sau pentru a căuta noi
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
scară de valori săracă și frustă, lipsit de orice contact cu zonele spiritului, eroul care credea doar în forță se prăbușește (p. 56). Într-o situație limită, când își dă seama că lumea e altfel decât și-o închipuise în orbirea sa și că el nu mai are loc în ea fiindcă nu cunoaște decât lupta, își pune capăt zilelor convins că a căzut pradă răzbunării divine și a nedreptății Atrizilor. În fapt, e victima propriei sale determinări, a treptei sale
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
carieră redescoperă căile reconcilierii oamenilor cu puterile lumii (p. 151). Poziția eroului se modifică față de prima tragedie consacrată lui : Oedip rege manifesta o implicație pasionată a protagonistului în propriul destin, Oedip în Colonos aduce distanțarea treptată a acestuia (p. 153). Orbirea a pus stavilă între erou și lume, iar privarea de imaginile lumii din afară întoarce privirile spre alte zone ale vieții, ceea ce îl face să-și redepene amintirile fărădelegilor neturburat și astfel să se obiectiveze față de ele cu resemnare (p.
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
36 Numai cineva care mai are de trăit doar o săptămînă e În stare să-și piardă vremea În zadar, așa cum am făcut-o eu În acele zile. Vegheam mereu telefonul și Îmi rodeam sufletul, atît de supus propriei mele orbiri, Încît abia dacă eram În stare să ghicesc ceea ce destinul dădea deja ca fapt Împlinit. Luni, la prînz, m-am Îndreptat spre Facultatea de Litere din piața Universității, cu intenția de a o vedea pe Bea. Știam că n-are să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
terenuri de tenis și garaje. A putut recunoaște scobiturile În piatră pe care Julián le folosise ca trepte și plăcuțele desprinse din zid. S-a cățărat aproape fără să-și tragă răsuflarea, simțind puternice Înțepături În piept și șfichiuri de orbire În priviri. S-a Întins pe zid, cu mîinile tremurînd, și l-a strigat pe Julián În șoaptă. Silueta care dădea ocol fîntînii a rămas nemișcată, aidoma statuilor din preajmă. Miquel a putut vedea strălucirea unor ochi ațintiți asupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o duioșie însîngerată, întărit de amurguri și cernit de aurore. Vrăjit de surmenajul cunoașterii, doar într-un târziu ajungi să resimți imensa oboseală ce urmează insomniei spiritului. Și atunci începi să te trezești din cunoaștere și să oftezi după farmecele orbirii. Cum gândul răsare în paguba cărnii, cum orice gând este un viciu pozitiv, prisosul spiritului ne îndeamnă spre antipodul lui. Așa apare dorința tainică a uitării și vrăjmășia cugetului împotriva cunoașterii. Omul este atât de alipit de vidul existenței, că
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
căci nihilismul e un supliment de muzică; - pe când în proză trebuie să aderi la ceva, ca să nu rămâi gol în fața vidului cuvintelor. A fi gânditor nu-i un noroc când cugetul nu mai e întors spre adevărurile "înălțătoare", produse ale orbirii. Singurul rost al pământului e să înghită lacrimile muritorilor. Muzica ne arată cam ce ar fi timpul în cer. Există un fel de cântec în fiece boală. Punți nu se mai pot întinde între omul urmărit de moarte și semenii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o sleire adâncă, din toropeala vastă și meditativă a organelor, din pierderea ritmului ființei. Veșnicia se întinde pe tăcerile vitalității. Prin ceea ce sânt mai mult eu însumi, mi-am rupt zăgazurile. Putea-va spiritul să le refacă anulîndu-se în certitudinea orbirilor? Cu ce minuni și cu ce farmece am putea da cunoașterea înapoi? Când vor bate veghile în retragere? Ființa nu poate fi salvată fără lașitățile minții. Până când rostul inimii va fi să cânte agoniile rațiunii? Și cum să pui capăt
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în lume. Universul e o pauză a spiritului. Rostul inimii e să devină imn. În ultimă analiză, scepticismul nu izvorăște decât din imposibilitatea de a te împlini în extaz, de-a-l atinge, de-a-l trăi. De îndoieli ne vindecă numai orbirea lui luminoasă, sfâșietor de revelatoare. O moarte de fioruri balsamice. - Când sîngele-ți zvâcnește până la cer, cum să te mai îndoiești? Dar ce rar zvâcnește el așa! Scepticism: nemîngîierea de a nu fi în cer. A introduce sălciile plângătoare în categorii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
interiorității, nu revelează decât sclipiri și umbre interioare. Față de culoarea acestora, ziua și noaptea își pierd orice expresivitate, orice farmec deosebit. Stările extatice ating o astfel de esențialitate, încît accesul lor în zone profunde de existență produce o impresie de orbire și halucinație metafizică. Extazul nu prinde decât esențe pure și, ca atare, imateriale. Dar imaterialitatea lor produce vertigii și obsesii de care nu poți scăpa decât convertindu-le în principii metafizice. Renunțarea Ai văzut bătrânețea, durerea și moartea, și ți-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
valabile asupra ființei lăuntrice a țării, toate elementele exterioare ce ne-o revelează trebuie folosite. În fizionomia țăranului francez, german sau rus se exprimă atâtea caractere ale istoriei țării respective. Decât, Franța, Germania și Rusia s-au arătat lumii până la orbire și apoi nici nu sânt culturi populare cum sîntem noi, așa că putem cu ușurință să uităm pe țărani când vorbim de ele. Orice popor ar trebui să tindă la realizarea unei culturi "istorice", și nu populare. Elementele populare trebuie fie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
colective de eroism, care au insuflat oamenilor, peste meschinele instincte de conservare, o pasiune de autodistrugere pentru idealuri. Cine înțelege rostul adânc, frenezia colectivă ce a dezlănțuit Reforma, expedițiile din timpul Renașterii sau campaniile napoleoniene este imposibil să nu aprecieze orbirea arzătoare, ca substrat al tuturor acțiunilor hotărâtoare. Popoarele care nu sânt apucate de o nebunie colectivă, din când în când, se anchilozează în tradiții, care, automatizate, le scot din ritmul istoriei. Să nu se uite că nota diferențială a faptului
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Kant, coordonează numai voințele individuale. Un simplu factor de armonie. Numai că viziunea raționalistă a omului are împotriva sa toată istoria.Prezența statului și a dreptului, legate de existența societății pentru a dovedi dezechilibrul omului în libertate, ne arată până la orbire că rațiunea nu este esența omului și în nici un caz marginea lui. Iraționalismul susține teoria organică a statului și a dreptului; în realitate, ar trebui să le afirme raționalitatea ca antipod esenței iraționale a omului. Cum structura normativă a dreptului
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
forță poetic. Semnificațiile se Împletesc, În straturile cele mai adânci, Încă de la primul poem: parte a corabiei, dar și un alt nume dat nimfei, pupă, combină, Între conotații, elemente de puritate ce se regăsesc În principiul ,,exist curat”. Alături de acestea, orbirea lui Borges face posibile ruperea de realul imund și intrarea În mister. De aceea poezia, ,,corabie portugheză” se naște din privirea inocentă a misterioasei nimfe trezite la zbor. În acest sens, metamorfoza, trezirea la viață și ,,primele vorbe de fluture
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
și se pomeni brusc că se Înneacă de fum. Își scoase batista și o apăsă peste nas și gură, dar continuă să fugă; fumul venea În rafale, așa că trecu, parcurgînd o distanță de treizeci de metri, de la o stare de orbire, la senzația dată de lumina usturătoare. La un moment dat fu prinsă Într-o ploaie de scîntei, care-i pîrliră părul și-i arseră fața. După aceea căzu, și, cînd se ridică În picioare, pierdu simțul direcției: alergă cîțiva pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
engleze și să-l îmbogățească peste măsură pe cel care-l crease. Din nefericire, din cauza unor discontinuități în procesul de producție sau a nepotrivirii frunzelor de ceai cu acest scop, băutura Bridgeman’s Old Malt Tisky, a produs apoplexie și orbire temporară, iar el a decis să îmbunătățească rețeta prin adăugarea de orez. Lăsându-se pradă unor accese de depresie în timpul cărora a luat ostatici muncitorii de pe plantație amenințându-i cu o pușcă de vânătoare de calibru mic, domnul Bridgeman a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu mâna întinsă, o țin ca pe o ofrandă, dar nu are cine să o primească, pentru că patul este gol, la fel fotoliul larg și baia, și toaleta, el nu este nicăieri în cameră, nu este nici mânia lui, nici orbirea lui, mă așez pe pat, mușcând fără să îmi dau seama din coaja lămâii. Ce se petrece aici, dacă nu mi-am îndeplinit misiunea, dacă am ajuns prea târziu, sau poate starea lui s-a îmbunătățit și a plecat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
am îndeplinit misiunea, dacă am ajuns prea târziu, sau poate starea lui s-a îmbunătățit și a plecat să mă caute, să îmi spună că totul este bine acum, să își ceară scuze pentru ceea ce spusese într-o clipă de orbire, și ne vom putea continua vacanța aceasta de îndrăgostiți, lipsiți de griji, în halatele albe, asemenea îngerilor din cer, posibilitatea aceasta mă umple de bucurie, chiar dacă nu își va cere scuze, tot îl voi ierta, m-am hotărât, important este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe șleau și fără nici un dubiu că, de exemplu, Mihaela Miroiu, feministă declarată și cunoscută ca atare este necăsătorită, nu are copii, nu are prieteni, este frigidă, nu este, nici nu a fost ispititoare, orice bărbat care, în prostia și orbirea lui a curtat-o cândva este de plâns, că ea se spovedește doar vanități și că, de fapt, cel mai probabil este atee. De altfel, prin 1994 am aflat despre mine, ca feministă destul de solitară cum eram pe atunci, că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]