1,478 matches
-
Babbage ar fi reușit să-și creeze mașina diferențială și a început dezvoltarea mașinii analitice. Puterea lui politică a crescut și, în alegerile generale din 1830, a luptat împotriva guvernului Tory al Ducelui de Wellington. În același an, Wellington a orchestrat o lovitură de stat în încercarea de a întoarce înfrângerea în favoarea sa, împiedicând schimbarea tehnologică și revolta socială, dar a fost asasinat în 1831. Astfel a ajuns la putere Partidul Radical Industrial condus de Lordul Byron, care nu a murit
Machina diferențială () [Corola-website/Science/324702_a_326031]
-
constitui albumul lor de debut s-au desfășurat în Franța spre sfârșitul lunii august 2007 cu material suplimentar adăugat între lunile august și decembrie din acel an. În luna decembrie, Owen Pallett a fost desemnat conductor al orchestrei London Metropolitan Orchestra pentru album. Pe parcursul înregistrărilor, Turner și Kane au angajat o echipă de filmare documentară, Luke Seomore și Joseph Bull, pentru a captura povestea proiectului. Pe 20 februarie 2008, duoul au declarat că vor fi cunoscuți ca „” iar albumul lor va
The Last Shadow Puppets () [Corola-website/Science/324861_a_326190]
-
mult. După Războiul franco-prusac din 1870, provinciile franceze Alsacia și Lorena, cu o populație mixtă de francezi și germani a fost anexată noului Imperiu German. Franța revanșardă încerca să recapete aceste teritorii posedate de aproape 200 de ani. Datorită alianțe orchestrate de cancelarul german Otto von Bismarck, Franța a fost inițial izolată, dar după ce împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei a urcat pe tron în 1888, a înstrăinat treptat Germania de Rusia și Marea Britanie, născându-se temerea printre germani, că
Planul Schlieffen () [Corola-website/Science/326170_a_327499]
-
aventurile personajului principal Mărgelatu și a rivalei sale feminine, Agatha, către "„fresca unei epoci, tabloul ei vivant, tulburător și deosebit de cinematografic”", lărgind unghiul de vedere al situației politice din anii de dinaintea Revoluției de la 1848 prin introducerea unui complot de culise orchestrat de fauna interlopă din mahalale. Este introdus în prim plan un personaj nou, Buză de Iepure, care apăruse pentru o secvență scurtă în "Trandafirul galben", care știe să apară la timp și ale cărui cascadorii au mare efect. ("„În locul scuipătorului
Misterele Bucureștilor () [Corola-website/Science/326200_a_327529]
-
dar nu și pe muzica) filmului lui Croneberg din 1986. Premiera acestei opere a avut loc la Théâtre du Châtelet din Paris pe 2 iulie 2008. A mai compus o piesă scurtă, "Fanfare for the Wanamaker Organ and the Philadelphia Orchestra", și o uvertură scurtă pentru Swiss 21st Century Symphony Orchestra. Shore a câștigat trei premii Oscar, trei Globuri de Aur și patru premii Grammy. Shore s-a născut în Toronto, Ontario, Canada ca fiu al lui Bernice (născută Ash) și
Howard Shore () [Corola-website/Science/326300_a_327629]
-
au urmat, coloniile și planetele sclave fiind cedate oamenilor sau fiindu-le conferită independența. În Lumea Inelară se dezvăluie faptul că acest lucru se datorează parțial amestecului Păpușarilor Pierson, care au văzut în agresivitatea Kzinilor o amenințare majoră și au orchestrat evenimentele care au dus la primirea tehnologiei călătoriei superluminice de către oameni. Fiecare înfrângere suferită de Kzini a dus la eliminarea celor mai agresivi indivizi din baza genetică a rasei, transformând-o într-o civilizație mai ușos de "manevrat" din punctul
Kzin () [Corola-website/Science/322751_a_324080]
-
Franța s-au îmbunătățit, iar într-un final Vladislav s-a căsătorit cu prințesa franceză Marie Louise Gonzaga de Navara, fiica lui Carol I Gonzaga, Prinț de Navara, în anul 1646. Ultimul plan a lui Vladislav a fost de a orchestra un război major între puterile europene și Imperiul Otoman. Granița Imperiului se afla într-o stare constantă de război; unii istorici au estimat că la prima jumătate a secolului al XVII-lea, raidurile otomane și războaiele au dus la pierderea
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
fost numit comandant al corpului de armată Iudeea și Samaria din Cisiordania. În timpul în care a indeplinit această functie, a izbucnit așa numita „A doua Intifada” sau ”Intifadat Al Aqsa” (Revolta Al Aqsa) care s-a caracterizat printr-o campanie orchestrată de către organizații din sânul mișcărilor palestinene Al Fath, Hamas și Al Djihad al Islami din regiunea Gaza și Cisiordania și constând din sute și sute de atentate ucigașe de teroare (multe din ele comise de fanatici sinucigași) perpetrate împotriva populației
Beni Gantz () [Corola-website/Science/322123_a_323452]
-
i s-au făcut vizite inopinate la domiciliu. La 22 martie 1989 a fost răpit pentru a treia oară de către ofițeri de Securitate. Arestarea s-a făcut de pe stradă, unde se afla împreună cu un prieten, Vasile Simionescu. Acțiunea a fost orchestrată de organele de Miliție fiind preluat ulterior de 3 ofițeri de Securitate și transportat în aceeași locație secretă - cabana „Florei” - unde a fost bătut, torturat și maltratat timp de 7 zile. A fost lovit cu pumnul în față, stomac și
Vasile Paraschiv () [Corola-website/Science/322197_a_323526]
-
plin. De asemenea, lui Bărbie i se acordă printr-un decret autoritate asupra localității. Cu toate acestea, această acțiune nu este bine primită de către Big Jim și de bandă să de polițiști renegați. În timp ce Big Jim încurajează pe ascuns și orchestrează inducerea sentimentelor de neliniște și panică în rândul orașului pentru a-și consolida puterea, Bărbie, Julia și alți orășeni încearcă să oprească lucrurile care par să scape de sub control. După ce îl înfrunta pe Rennie de mai multe ori, Bărbie este
Sub Dom () [Corola-website/Science/329644_a_330973]
-
his resignation from the Philadelphia Orchestră, effective at the end of the 1991-1992 season. Apart from his work at Milan's Teatro alla Scală, where he was music director for 19 years, Muți hâș led operatic performances with the Philadelphia Orchestră and productions în the principal opera houses of Rome (from 1969), Ravenna, Vienna, London (from 1977), Munich (from 1979), and, finally, în 2010, New York. His work with the Vienna State Opera hâș included "Aida" în 1973, "La forza del destino
Riccardo Muti () [Corola-website/Science/329743_a_331072]
-
1999, and "The Marriage of Figaro" în 2001. From 2007 to 2011, Muți was the principal conductor at Salzburg's "Whitsun Festival". He conducted productions of rare Italian operas from the 18th century, and concerts with his "Luigi Cherubini Youth Orchestră". În 2003, there were reports of artistic and programming conflicts at La Scală between musical director and principal conductor Muți and general manager Carlo Fontana. Muți was named conductor of the Chicago Symphony Orchestră în 2010. During the Chicago Blackhawks
Riccardo Muti () [Corola-website/Science/329743_a_331072]
-
-i publicistului Franz Anton Hoffmeister că aceasta, împreună cu Concertul pentru pian nr. 1, "nu este una dintre cele mai bune lucrări ale mele". Versiunea ce a avut premiera în 1795 este cea care este interpretată și înregistrată astăzi. Lucrarea este orchestrată pentru pian solo, flaut, două oboaie, doi fagoți, doi corni și coarde. Concertul este structurat în trei părți: Prima parte este versiunea de concert a formei de sonată. Orchestra prezintă în introducere tema principală și tema subordonată. A doua introducere
Concertul pentru pian nr. 2 (Beethoven) () [Corola-website/Science/329847_a_331176]
-
perioadă în care a locuit în Stuttgart unde a devenit prieten cu renumitul dirijor Hans von Bülow, a început să lucreze ca asistentul lui Liszt la Weimar din 1850 până în 1853. În această perioadă l-a ajutat pe Liszt să orchestreze diferite lucrări, spunând că a avut un rol important în orchestrarea poemului simfonic "Tasso". În 1851 a avut loc la Weimar premiera operei lui Raff, "König Alfred", iar cinci ani mai târziu s-a mutat la Wiesbaden unde s-a
Joachim Raff () [Corola-website/Science/329860_a_331189]
-
autobiografia sa că "acțiunea abundă de conflict, dramă, trădare și crimă" și a adăugat că "Baronul Lieven arată mai bine decât are talentat în dramaturgie". Premiera operei a avut loc abia 70 de ani mai târziu. Prokofiev a început să orchestreze opera în 1912 în speranța de a fi jucată la Conservator. I-a arătat partitura pentru pian lui Nikolai Miaskovski care a comentat: "[muzica] este uneori uimitoare prin puterea sa sumbră, calitatea vulcanică a temperamentului [lui Prokofiev] este enormă". Conservatorul
Maddalena () [Corola-website/Science/329895_a_331224]
-
bemol major, Op. 10 în 1911 și l-a finalizat în 1912. Un concert într-o singură parte, este cel mai scurt din cele cinci concerte pentru pian finalizate ale sale, având o durată de doar 15 minute. Concertul este orchestrat pentru piculină, 2 flauturi, 2 oboaie, 2 clarinete, 2 fagoți, contrafagot, 4 corni, 2 trompete, 3 tromboni, tubă, timpane, percuție și coarde. Concertul pentru fi divizat astfel: Prima și ultima secțiune au o legătură tematică între ele deorece concertul începe
Concertul pentru pian nr. 1 (Prokofiev) () [Corola-website/Science/329897_a_331226]
-
și cea a lui Petrică Moțoi din București. Devine mai apoi violonist-solist în Orchestra Ansamblului „Banu Mărăcine” din București între 1946-1947. În 1947 devine violonist-solist al Orchestrei de muzică populară „Barbu Lăutaru” din București, iar din 1953, dirijorul acesteia conducând orchestra în paralel cu Nicu Stănescu până în 1970, timp de aproape două decenii. Urmează după două turnee la Festivalurile Internaționale ale Tineretului de la Varșovia (1955) și Moscova (1957) , unde a repurtat succese excepționale (care i-au adus titlul de „Artist emerit
Ionel Budișteanu () [Corola-website/Science/329914_a_331243]
-
18 octombrie 1923 la Opera din Paris în interpretarea Orchestrei Operei din Paris sub bagheta lui Serghei Koussevitzki, cu Marcel Darrieux în calitate de solist. Igor Stravinski a avut debutul său ca dirijor în cadrul aceluiași concert, dirijând Octetul pentru Suflători. Concertul este orchestrat pentru 2 flauturi, piculină, 2 oboaie, 2 clarinete, 2 fagoți, 4 corni, 2 trompete, tubă, timpane, tobă mică, tamburină, harpă, coarde și vioară solo. Concertul este structurat în trei părți: În ciuda evenimentelor care au dus la abdicarea Țarului Nicolae al
Concertul pentru vioară nr. 1 (Prokofiev) () [Corola-website/Science/329946_a_331275]
-
a ales anul 2007 ca fiind anul lui . În ultimii ani s-a produs o reînviere a operelor compozitorului. Cel care a făcut posibil acest lucru este dirijorul Șir Simon Rattle, care a înregistrat cu a sa “City of Birmingham Orchestră”, pentru concernul EMI, patru albume monografice (printre care unul dublu) conținând: Simfonia a 3-a, Stabat Mater, Litania do Mării Panny, Pieśni księżniczki z baśni (Cântecele prințesei din basme; cu Iwona Sobotka) precum și două concerte de vioară. Aceste înregistrai au
Karol Szymanowski () [Corola-website/Science/328116_a_329445]
-
și premiera lucrării "Rhapsody in Blue" a lui Gershwin, în care compozitorul a interpretat la pian. În ziua următoare, Damrosch la contactat pe Gershwin pentru a comanda un concert clasic pentru pian pentru Orchestra Simfonică din New York care să fie orchestrat de compozitor. Ulterior Gershwin va primi lecții avansate de compoziție, armonie și orchestrație de la persoane renumite precum Henry Cowell, Wallingford Riegger și Arnold Schoenberg. Totuși, în 1924, el nu avea asemenea cunoștințe tehnice. Sub presiunea de a finaliza concertul în
Concertul pentru pian (Gershwin) () [Corola-website/Science/328341_a_329670]
-
pentru a interpreta prima variantă a concertului. Damrosch a fost prezent și i-a dat sfaturi lui Gershwin care a făcut câteva modificări și revizuiri. Concertul pentru pian este un moment important în cariera compozițională a lui Gershwin deoarece a orchestrat el însuși lucrarea, spre deosebire de "Rhapsody in Blue" care a fost orchestrată de Ferde Grofé. Lucrarea este compusă pentru două flauturi, piculină, două oboaie, corn englez, două clarinete în Si bemol, un clarinet bas în Si bemol, doi fagoți, patru corni
Concertul pentru pian (Gershwin) () [Corola-website/Science/328341_a_329670]
-
și i-a dat sfaturi lui Gershwin care a făcut câteva modificări și revizuiri. Concertul pentru pian este un moment important în cariera compozițională a lui Gershwin deoarece a orchestrat el însuși lucrarea, spre deosebire de "Rhapsody in Blue" care a fost orchestrată de Ferde Grofé. Lucrarea este compusă pentru două flauturi, piculină, două oboaie, corn englez, două clarinete în Si bemol, un clarinet bas în Si bemol, doi fagoți, patru corni francezi în Fa, trei trompete în Si bemol, trei tromboni, tubă
Concertul pentru pian (Gershwin) () [Corola-website/Science/328341_a_329670]
-
La minor. Concertul lui Grieg, ca și al lui Schumann, începe cu un singur acord puternic al orchestrei în introducere înainte de intrarea pianului cu aceeași coborâre înfloritoare. După acest concert Schumann a mai compus încă două lucrări pentru pian și orchestră: "Introducere și Appassionato în Sol minor" (Op. 92) și "Introducere și Allegro Concertante în Re minor" (Op. 134). Concertul este compus pentru două flauturi, două oboaie, două clarinete, doi fagoți, doi corni, două trompete, timpane, coarde și pian. Concertul este
Concertul pentru pian (Schumann) () [Corola-website/Science/328378_a_329707]
-
este desemnat să pătrundă în mijlocul unei organizații criminale care a reușit să sintetizeze un virus capabil să distrugă ființele umane. Odată pornit în misiune, el descoperă că, de fapt, virusul Kobold este ținta mai multor organizații criminale, fiecare dintre ele orchestrând o metodă de a pune mâna pe el și căutând să-l manipuleze pe polițist. În anul 1963 a fost publicată prima nuvelă scrisă doar de George Anania, aceasta apărând în revista Tribuna. Nuvela a apărut în numărul 215 al
Lista povestirilor lui Romulus Bărbulescu și George Anania () [Corola-website/Science/327012_a_328341]
-
anul II de studenție, pentru ca, mai apoi, beneficiind de talent dublat de o extraordinară putere de muncă și determinare, să devină un invitat obișnuit la pupitrul orchestrelor Filarmonicilor din Bacău , Timișoara, Brașov, Sibiu, Ploiești, Craiova, Pitești, Rm. Vâlcea, Galați, București, Orchestra Radio din București, Filarmonica “Banatul’, Filarmonica din Iași fiind preferata lui, colaborând cu soliști din care amintim doar câțiva: Elisabeth Leonskaja, Rudolf Fatyol, Horia Mihail, Alexandru Tomescu, Andrei Licareț, Răzvan Suma, Young Hee Lee, Horia Văcărescu, Verona Maier, Asya Sofikanova
Cristian Lupeș () [Corola-website/Science/327182_a_328511]