2,568 matches
-
judecății, mai cu seamă cele ale aspectului formal, subiectul și predicatul, care capătă astfel sensul de individual și, respectiv, de universal, ci tocmai cele trei acte prin care timpul însuși este prezentuit. Din această perspectivă, pragmaticul, susținut de actele: părtinire, ordonare și autorizare, ontologicul, susținut de sensurile de individual ("substanță primă") și universal (gen suprem), și logicul, susținut de "pozițiile" de subiect și predicat și de funcțiunile de verb și timp, toate ale judecății, alcătuiesc o structură, care, desigur, este însăși
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
logică, spre care conduc toate celelalte, ar trebui adăugat că tocmai această concentrare a sensurilor elementelor (și aspectelor) judecății în "poziția subiect" are acum cea mai mare importanță. Poate și pentru că sensurile acestor elemente nu sunt izolate, ci, potrivit părtinirii, ordonării și autorizării, ele se află de la bun început într-o "structură" (semantică). Într-un fel, subiectul, prin poziția sa logică, reprezintă toate elementele originare ale judecății și judicativului. Acest fapt trebuie luat în linie semantică, pentru că subiectul-poziție-logică adună în sine
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
context semantic larg, în care sunt, în simplă posibilitate, și sensurile esențiale ale subiectului: cel de substrat (sensul logic) și cel de individual (sensul ontologic). Subiectul judicativului regulativ nu a primit, așadar, modelarea pragmatică; el nu are încă pecetea părtinirii, ordonării și autorizării; toate acestea sunt însă, asemenea calității de subiect propriu-zis judicativ, în potență. Pe de altă parte, trebuie acceptat că cele trei acte pragmatice operează într-o oarecare măsură asupra subiectului judicativului regulativ, fiindcă acesta, în absența celor trei
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
trebuie înțeles în modul pe care însăși reducția judicativă îl îngăduie. Este vorba, mai întâi, despre activarea "locului" judicativului regulativ, datorită neconstitutivității sensurilor "logice" în cazul ființei, și despre o repoziționare a sensurilor ontologice, "sintetizate" în ființă, datorită activării părtinirii, ordonării și autorizării. Aceasta înseamnă că sensurile ontologice prin acestea, și cele logice primesc o nouă poziție din perspectiva sensurilor pragmatice. Această repoziționare este evidentă în construcția lui Levinas. Cele trei acte care au intervenit și de această dată, la fel
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
poziție din perspectiva sensurilor pragmatice. Această repoziționare este evidentă în construcția lui Levinas. Cele trei acte care au intervenit și de această dată, la fel cum au intervenit și în cazul subiectului (logicului), într-o modalitate pre-operațională; prin urmare, părtinirea, ordonarea și autorizarea pregătesc ființa (individualul universal) pentru ceea ce urmează să se întâmple cu ea atunci când devine "subiect" al discursului, adică al gândirii, rostirii, făptuirii. O asemenea situație poate fi observată în mai toate reconstrucțiile ființei, de la Aristotel până la Heidegger, Pareyson
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
gândirii, rostirii, făptuirii. O asemenea situație poate fi observată în mai toate reconstrucțiile ființei, de la Aristotel până la Heidegger, Pareyson și Noica. Excepția faptul că ființa este ea însăși, prin sensurile proprii, oarecum ieșită din actele operate ca atare, de părtinire, ordonare și autorizare se află în afara intervalului istoric precizat: este vorba despre filosofia lui Parmenide, unde "a gândi" este tot una cu "a fi". Această excepție nu poate fi luată acum în discuție, pentru că reducția judicativă nu reprezintă calea cea mai
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ne-ființă nu ne poate reține, acum, pentru lămurire. Condițiile pe care le pretinde, pentru aceasta, sunt de altă natură decât cele proprii dictaturii judicativului, deși în chiar orizontul acesteia s-a înfiripat acest gând despre ne-ființă. Pre-operaționalitatea părtinirii, ordonării și autorizării ține de "locul" în care ele intervin: cel al judicativului regulativ. Nu este vorba, așadar, despre o limitare lăuntrică a puterii de operare proprie celor trei acte, ci mai degrabă despre împrejurările operării. Tocmai de aceea, ele trebuie
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a opera, adică după "locul" în care ele sunt acte ca atare, iar nivelul funcționării lor este cel operațional, nu doar pre-operațional. Și fiindcă ele însele se supun regulilor ce le sunt proprii adică sunt ele însele "obiect" de părtinire, ordonare și autorizare, cum a fost arătat într-un subcapitol anterior dintre toate trei poate fi autorizată una care să reprezinte pragmaticul ca atare; desigur, fiind vorba despre așa ceva, doar autorizarea poate fi părtinită, ordonată, "autorizată". Într-un fel, autorizarea este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și suficient pentru reașezarea sensurilor în cauză în perimetrul judicativului regulativ (faptul cel mai semnificativ pentru acest moment al reducției judicative). Desigur, el nu este sufient pentru pragmaticul însuși. Așadar, autorizarea împreună cu celelalte două acte, care o preced: părtinirea și ordonarea au un nivel pre-operațional, prin care, deși intervin, măsura intervenției lor este ghidată de resemnificarea judicativ-regulativă a logicului și ontologicului. Prin aceasta, pragmaticul capătă preeminență: el pune în sens ceea ce ține de logic și de ontologic: "poziții" logice: subiect, predicat
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în evidență "determinările" unei ființări, în genere pentru că ea, autorizarea, ca timp ce timporizează, este condiția de posibilitate a oricărui fapt în orizontul judicativului; apărând astfel, autorizarea este părtinire (ca un act complex, care are deja în structura sa și ordonarea și autorizarea însăși). Într-un fel, autorizarea este fapt primar din perspectiva reducției judicative, în măsura în care aceasta pune un mai mare preț pe aria de valabilitate a judicativului constitutiv; în perimetrul judicativului regulativ, pus în evidență mai sus, autorizarea autorizării este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
reducției. Totuși, însăși reducția care îl vizează direct îl resemnifică în sens regulativ, la un moment dat: anume atunci când, datorită celei de-a doua timporizări, se dezvăluie sensul atotcuprinzător al autorizării, care în structura sa cuprinde, cum știm, părtinirea și ordonarea, cea dintâi adunând, la rându-i, operațiile de împărțire și de favorizare, pe care logos-ul însuși le-a suportat ab initio. Judicativul regulativ este în formă și în structura sa identic judicativului constitutiv; tocmai de aceea, mizând, totuși, pe
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timporizării secunde pot lipsi din structura judicativului, acesta rămânând doar cu funcții regulative; acum ne-a devenit mai clară această absență: ea nu indică, de fapt, o absență ca atare, ci o neîmplinire: în judicativul regulativ, cele trei operații părtinirea, ordonarea și autorizarea sunt, de fapt, la un nivel pre-operațional. (Ceea ce înseamnă, cumva, că analitica nu trece de condiția semanticii, iar dialectica, de cea a metafizicii post-ontologice.) În privința diferenței anunțate, luând în seamă ceea ce tocmai a fost stabilit, nu ne putem
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cumva, că analitica nu trece de condiția semanticii, iar dialectica, de cea a metafizicii post-ontologice.) În privința diferenței anunțate, luând în seamă ceea ce tocmai a fost stabilit, nu ne putem gândi, așadar, decât la felul în care judicativul intervine în părtinirea, ordonarea și autorizarea gândirii, rostirii și făptuirii. Întâi, el poate interveni în sensul de a se activa el însuși, ca atare, în ceea ce reglează (un gând, o rostire sau o făptuire omenească). Un asemenea tip de intervenție este asigurat de timp
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judicativă ni le-a scos la iveală până aici nu își pierd valabilitatea: ne aflăm încă sub autoritatea constitutivă a judicativului; însă cu atenția îndreptată către simpla regulativitate a acestuia. Tocmai de aceea, faptele semnificative pentru o asemenea aflare: părtinirea, ordonarea și autorizarea (tuturor gândurilor, rostirilor și făptuirilor) trebuie luate din nou în seamă, ele fiind răspunzătoare de ceea ce se întâmplă semnificativ în acest "loc" judicativ (ale cărui coordonate au fost menționate mai sus). Dar nu trebuie uitat faptul că deja
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fost menționate mai sus). Dar nu trebuie uitat faptul că deja am luat în considerație un "sistem de referință" pentru dezvăluirile pe care reducția judicativă le va face mai departe, este vorba despre unitatea de viață omenească. De altfel, părtinirea, ordonarea și autorizarea, chiar dacă se exersează și în legătură cu fapte "pure" ale gândirii, așa cum a fost deja ilustrat, sunt proprii înseși unităților de viață omenească. Înainte însă de a opera reducția în acest "loc" judicativ, trebuie evocate câteva fapte semnificative ale gândirii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
întărită în sensul ei până la pierderea puterii ideologiei respective de a mai reprezenta dictatura judicativului. Ea trebuie luată prin sensurile pe care, înaintea oricărui alt fapt din orizontul dictaturii judicativului, le-a purtat, sensuri scoase la iveală prin reducție: părtinire, ordonare și autorizare. De fapt, despre acestea va fi vorba mai departe, dar "aplicat", așa cum precizam mai sus, pe "domeniul" reprezentat de o unitate de viață omenească. Valabilitatea celor trei operații și timporizarea lor au fost discutate mai sus. Dar ele
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
parte, în compensație, o apropiere de regulativitatea judicativă, care are în chiar ființa sa această "poziționare" non-constitutivă. Ceea ce înseamnă că orice fenomenologie trebuie să lucreze dincolo de constitutivitatea judicativă, însă nu în afara judicativului însuși. Într-o unitate de viață omenească, părtinirea, ordonarea și autorizarea sunt fapte firești; dar numai ca aspecte ale intervenției regulilor în sensul de a pune la punct proiecta, desfășura, justifica etc. anumite practici; până la urmă, pentru a pune în ordinea proprie gânduri, rostiri, făptuiri. Cei care se referă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca aspecte ale intervenției regulilor în sensul de a pune la punct proiecta, desfășura, justifica etc. anumite practici; până la urmă, pentru a pune în ordinea proprie gânduri, rostiri, făptuiri. Cei care se referă la rolul regulilor (înțelegându-se, totodată, părtinire, ordonare și autorizare) susțin că în absența acestora nu ar fi posibilă viața omenească (socială, relațională etc.). Desigur, au dreptate, dar atâta vreme cât unitatea de viață pe care ei o au în vedere este deja originea evenimentelor de viață ale unei comunități
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
comunități, atâta vreme cât aceasta s-a impus, astfel încât tot ce se petrece în comunitatea care o susține este părtinit, ordonat și autorizat pornind de la ea. 6.3. Fenomenul inflației de autorizare și sfera publică Asemenea lucruri aparținând celor trei operații părtinire, ordonare și autorizare ne îndepărtează de constitutivitatea judicativă, apropiindu-ne de regulativitatea judicativă. Dar există o anumită inadecvare între unitatea de viață omenească, așa cum aceasta a fost pusă în sensul ei "constitutiv" mai sus, și cele trei operații care par a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu este într-un anumit fel de la bun început. Și voi răspunde așa: ba toate gândurile, rostirile sau făptuirile ivite în orizontul dictaturii judicativului sunt potrivit regulilor sale de constituire, care, datorită motivelor pe care le cunoaștem, activează tocmai părtinirea, ordonarea și autorizarea, chiar din primul moment al acelor fapte. Fără îndoială, de aici nu trebuie înțeles că nu este firească cercetarea unei filosofii, poate chiar investigarea presupozițiilor sale, poate a valabilității sale sub anumite raporturi etc. Dar o reautorizare a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este specific unei zone anumite din unitatea de viață omenească: sfera publică; din filosofie, de exemplu, vizează mai degrabă viața filosofică, decât filosofia propriu-zisă. În contextul discuțiilor despre ideologie, așa cum aceasta își primește sensurile prin reducție judicativă, arătam cum părtinirea, ordonarea și autorizarea sunt fapte comune în zona publică. Acum însă reducția judicativă scoate la iveală și altceva: deocamdată, fenomenul inflației de autorizare. Las la o parte faptul că în modul cel mai obișnuit cu putință actele ordonate ale politicului elementul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
reducția judicativă a reconstruit sensurile ideologiei. Dar să observăm că actul de autorizare, în aceste împrejurări, nu reface condițiile inițiale ale autorizării, ceea ce înseamnă că el nici nu are vreo legătură cu timpul. Autorizarea veritabilă, care presupune și părtinirea și ordonarea, era fapt de secundă timporizare; autorizarea acum produsă în sfera publică scapă însă timporizării. Fără îndoială, are și ea timpul ei, însă este vorba despre un timp convențional, care fixează ordinea de succesiune a evenimentelor după ce timpul veritabil a "scos
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
proprii inflației de autorizare), nu mai reprezintă o veritabilă unitate de viață. Desigur, unitatea de viață omenească trebuie socotită ori de câte ori suntem interesați de sfera publică, chiar dacă știm că înlăuntrul acesteia evenimentul nu mai este eveniment, autorizarea este inflație de autorizare, ordonarea este înșiruire, iar părtinirea este simplă împărțire de "lucruri", adică de "bunuri". Acestea din urmă sunt, de fapt, lucruri (ființări simple prezente) care sunt "evaluate" din perspectiva administrării nevoilor (act legat, firesc, de cel al gospodăririi lucrurilor); ceea ce înseamnă că
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
domnitoare, care, în cazul când Bucovina ar fi împărțită între diferite jurisdicții sau ar fi încorporată Galiției sau Lodomeriei, într-o anumită măsură ar putea deveni mai reținuți. D. Pe cât de ușor s-ar putea da naștere unei emigrații prin ordonarea unei conscripțiuni, deoarece începând cu nenorocitul secol XV, când strămoșii noștri au cedat Moldova ca o feudă Porții otomane, o astfel de măsură n-a fost luată niciodată, iar locuitorii s-au dezvățat de arme, și numai simpla pronunțare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
trec Înapoi În H2O, evident eliberând energia. Acesta nu este apanajul exclusiv al apei, orice altă substanță anorganică, ba chiar și destule organice reacționând la fel când e vorba de electricitate, ascunsă În spatele acestor vorbe. Dar apanajul ei exclusiv este ordonarea unei structuri supramoleculare, când asocierea moleculelor ei Îi permite atât absorbția cât și cedarea de energie, mereu acordându-se cu mediul: sursă, respectiv receptacol. Și asta o face și când e vorba de magnetism, iradiere ori biocâmp, fie că e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]