1,604 matches
-
Thunder, toți ar izbucni în râs - ei nu l-au văzut, nu-și pot da seama cât de bine seamănă cu Patrick. Și-ar bate joc de mine tot restul vieții dacă aș comite o astfel de imprudență. Sunt prea orgolioasă să îndur una ca asta și, totuși, mi-e teamă să nu înnebunesc. N-aș avea nimic împotrivă să le arăt casetele lui Daisy și lui Davey, dar sunt sigură că vor spune că m-am țăcănit deja. Nu dorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
e suficient, îi răspund cu promptitudine. Gata. Am făcut-o și pe asta. Cu vârf și îndesat. Mă simt îngrozitor și sunt pe punctul să izbucnesc în lacrimi. Aș vrea să plâng, m-aș descărca mai ușor. Dar sunt prea orgolioasă ca să fac asta. Mă chinui să-mi revin în timp ce ei aplaudă și mă rog ca atenția să se îndrepte spre altcineva, pentru a mă putea retrage în liniște într-un colț să-mi stăpânesc mai ușor emoțiile. Mai vrea cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nas. Mai mult cavalerism n-ar strica! susține Jake în timp ce intră pe Cambridge Circus. —Ai luat cu tine un Ghid al străzilor de la A la Z? — Poftim? Când porneai să explorezi Londra târziu în noapte? Râde potolit. Niciodată. Eram prea orgolios și doream să mă aventurez, pur și simplu. Se întâmpla să rătăcesc vreme îndelungată până dădeam de o stradă cunoscută și găseam drumul spre casă. Mi-l imaginez în timp ce conducea dimineața devreme, când se aventura în labirintul străzilor din zona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
s-o servească. De fapt, se apleacă și el peste tejghea și se holbează la Daisy câteva minute, până când ea se vede nevoită să-i atragă atenția. Oftez. Nu cred că povestea cu Lewis va avea un final fericit. E orgolios și l-a contrariat faptul că ea a ieșit imediat cu altcineva. E doar un Gică-Contra. Cum o s-o aibă numai pentru el, numaidecât o va părăsi, cum a mai făcut și altă dată. Cred că sunt pesimistă și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
e neclar, am simțit nevoia să-ți spun și ție. Iar o pauză lungă. —OK, zice el, întrerupând tăcerea. Este acel „OK“ pe care Patrick îl rostește atunci când nu știe ce să mai spună sau nu înțelege, dar e prea orgolios ca să ceară lămuriri. Mor de curiozitate să aflu dacă are o prietenă nouă, dar știu că nu trebuie să pun astfel de întrebări. Cam asta e tot, zic în schimb. Doamne, urăsc pauzele astea interminabile, când stăm cu receptorul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
-le importanța pe care acestea o emanau. Toate radiau orgoliul. Când Mioara spunea: Simt orgoliul de om, Autorul răspundea: Radiază importanță. Uneori, miroseau și atunci când o pipăiau, nu auzeau zgomot de existență. Mergeau mai departe și auzeau scâncet care mirosea orgolios. Oamenii supralicitau soarta. Era o biserică. Lângă școli mirosea veselia. Tribunalul avea gust amar de ceai hepatic. Tramvaiele miroseau a dramă, teatrul a didacticism voalat. Numai băncile comerciale miroseau a insule însorite. Zidurile lor aveau gust erotic. Locuitorii orașului erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sufletul vostru, voi sunteți stăpâniți de obiecte, de case, de mașini, de bani, depinde cum e cazul și persoana, obiectele astea au devenit și stăpânele tale, mami, dacă-ți explic mai mult, un orgasm mi se pune la creier... (E orgolioasă, aparent, în înfumurarea ei, superioară, le știe pe toate...) Știi cum sunt astea micile: blugi, talia goală până sub sâni, tricou decoltat. Fiică-mea are părul lui Cristi, tată-său. Ochii mei, Dumnezeu a pus albastrul ăsta și la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
frecventează, în paralel, și ședințele Cenaclului literar ,,Ion Iancu Lefter”, având la dispoziție un timp nelimitat în ipostaza de tânăr pensionar. În cel dintâi cenaclu a apărut discret și mătăsos, integrând-se fără nici o dificultate unei echipe eclectice de spirite orgolioase și, câteodată, imprevizibile. Lam apreciat pentru delicatețea detașată și înțeleaptă pe care a afișat-o în fața spectacolului derutant al vanităților literare. Este axiomatic adevărul că umoriștii, aidoma fraților mai mari întru glorie -scriitoriiau toate calitățile și metehnele omenești, inclusiv obsesia
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
plante, cu frunzele ciudat de crestate, de un negru-verde sau de un verdealbastru mineral, ca și când ar fi Înmuiate În sulfat de cupru, au o frumusețe sinistră și Înfricoșătoare. În ciuda farmecului lor, simțim că sunt primejdioase; ele au În atitudinea lor orgolioasă, provocatoare sau perfidă, conștiința unei forțe uriașe sau a unei irezistibile puteri de seducție; florile lor puternic Împestrițate și dungate, de-o culoare purpurie, ce seamnă cu sângele Închegat, sau de un alb clorotic, emană parfumuri Înțepătoare, pătrunzătoare, amețitoare. În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
zile visând să lucreze pentru Kilburn Herald. I-a spus redactorului-șef că ar fi fericit să înceapă ca reporter, dar că la un moment dat, unul nu prea îndepărtat, va fi editor de știri. Iar redactorul-șef, fiind cam orgolios și cam prost, a fost flatat de Ben Williams, și a fost câștigat de gropițele și zâmbetul lui. Chiar atât de prost nu era redactorul-șef. Și-a dat seama de efectul pe care-l avea fizicul frumos al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
lucruri atunci când îl văd pe Ben. Ori îl doresc brusc, ori aleg a doua variantă și îl urăsc dacă bănuiesc că Ben este genul de bărbat pe care nici nu pot spera să-l aibă, îl urăsc pentru că este arogant, orgolios și-și dă importanță. Dar noi știm că nu-i adevărat, pentru am ajuns să-l știm un pic pe Ben; iar Jemima știe și ea că nu-i adevărat, pentru că a privit dincolo de gropițele și ochii lui albaștri (pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pe lângă gard, pândind momentul prielnic pentru a o înhăța. Greutatea mare la momentul acela pentru jigodiile străine aflate la pândă era de ordin psihologic. Românii or fi dus-o mai greu pe timpul lui Ceaușescu, dar devenise un popor demn, orgolios cu un ascuțit simț național și nu ai fi putut să-i înfrângi decât după ce tăvăleai bine prin rahat și noroi aceste sentimente care stăteau în calea dizolvării ființei naționale ale României. Odată distrus sufletul, corpul omenesc nu devine decât
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Cam așa stăteau lucrurile, iată cu ce problemă se confrunta el aici, în târgul acesta prăpădit și la așa o distanță de casă. Iar colac peste pupăză, mai avea de a face și cu un șef de poliție încăpățânat și orgolios care ținea cu dinții să păstreze nepătată reputația comunității pe care o avea în grijă. Cristi își întinse picioarele ca să se mai dezmorțească puțin. Habar n-avea cât este ceasul dar probabil că se făcuse târziu. Își mai aprinse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un Chaplin femeie, devenit prematur femeie și cu o aversiune greu disimulată față de bărbați - ca în fragmentul din primele pagini, despre bărbați, „mai puțin credincioși decât femeile fiindcă nu suportă ca cei din jur să aibă alt Dumnezeu afară de ei, orgolioșii“... M-am gândit să fac un test, să văd dacă romanul într-adevăr se mai vinde, și am lăsat pe la pagina 12, unde mă oprisem în prima zi de lectură, un bilețel personal - semn de carte. Bineînțeles că, a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nevinovate cu care ne începeam ziua, ea venea în clasă mai mereu ultima, fiindcă-i luase locul Danei ca șefă de nivel, nu mai cânta cu noi toată ziua și când era liberă, pleca să-l spioneze pe el. Devenise orgolioasă și în toată mândria sa nu putea accepta că Petruș poate avea ochi și pentru altele. Dacă Ea iubea, era obligatoriu să i se răspundă cu aceleași sentimente. Nici până azi n-am priceput mecanismul care guvernează o relație, de ce
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
fixase la umbra nucului. Multe întrebări ar fi dorit să-i pună, dar se temea să nu se dea de gol. De altfel, nu știa ce să creadă. I se părea de necrezut ce i s-a întâmplat și, destul de orgolios, nu ar fi vrut să fie luat în râs. S-a apropiat spășit, încet, cu cea mai potrivită expresie de nevinovăție pe care o putea înfățișa. Bunicule, te superi dacă te întreb ceva? Nu, tataie! Despre ce este vorba? i-
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
ultima barcă, ea o lega cu lanțul de ponton, îi stingea sufletul din lampion și se culca în bucătărie. Pentru că ea nu avea vreme să se culce în cameră. Acolo își ținea numai trusoul, ca amintire din casa părintească. Mărturia orgolioasă a fecioriei sale. Vineri seara frământa aluatul, sâmbăta dimineața mâncam ultimele felii din pâinea de săptămâna trecută. Ne aveam fiecare rația, pentru că ea la brutarul ăla râios nu se ducea. Lui numai mâinile îi erau mai spurcate ca gura. — Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ești o adevărată prietenă, trebuie să recunosc asta. -Cam târziu, dar te iert, cu o condiție; să nu uiți asta niciodată. -Îți jur, n-o să uit cât voi trăi. Vecino, prietenă dragă, te rog ceva ... -Bine, roagă-mă. Cât de orgolios te știu, mă mir că îndrăznești. -Dar nu pentru mine. -Atunci pentru cine? -Pentru cântărețul întunericului, să-l cari și pe el să stea împreună cu noi. -Greierul nu este cârcotaș și egoist ca tine, l-am dus pe el mai
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pentru toate, însă, de când m-am îndrăgostit, parcă a dat dracu’ în mine, luându-mi mințile cu totul, zău așa! Mă simt tot timpul aiurit, împrăștiat, buimac și cu gândul numai într-o singură direcție; am devenit foarte supus; eram orgolios înainte, iar acum nu-mi explic unde mi-a dispărut orgoliul! Deja este limpede pentru mine: dragostea știe a te dociliza într-o asemenea măsură, încât fiecare dintre cei doi ajunge repede sclavul supus al celuilalt; este singurul caz din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Domnul Moldovei. Nu-mi plac chiotele "patriotice". Patriotismul nu se răcnește. Cum nici rugăciunile nu se zbiară. Dar, uitîndu-mă la sabia lui Ștefan, ușor pătată de timp, simt că nu mai am detașarea dinainte și îmi spun, cu O satisfacție orgolioasă, că turcii au putut să aducă la Istanbul această lamă de oțel, care le-a întîrziat înaintarea spre centrul Europei, abia după moartea voievodului. Nu mai avem timp să vedem "haremul". E coadă mare acolo. Toți turiștii vor să treacă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
privi uluit pe cel care i-ar spune că Michelangelo este un mare ratat, deoarece nu și-a putut duce la bun sfârșit nici unul din marile sale proiecte; întreaga lui operă fiind alcătuită din fragmente, împliniri parțiale ale unor ansambluri orgolioase. Cum să-l consideri ratat, când e atât de celebru? (Celebritatea reprezintă în America dovada incontestabilă a reușitei. Ești celebru, ai reușit, ai obținut o probă zdrobitoare a valorii.) Mitul "bunului civilizat". (Nu există, în America, un minister al culturii
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
înregistra, patru minute și un sfert fură de ajuns. Pornise o operație complexă fiindcă dorea să fixeze niște reflexe pe planul inconștientului și să modifice, în fapt, reacțiile sistemului nervos autonom. Această tentativă își găsea o paralelă în vremurile vechi. Orgolioasele legiuni ale lui Iulius Cezar au înfrânt armate de barbari superioare în număr pentru că sistemul nervos al soldaților romani era antrenat pentru lupta coordonată. Legiunile lui Cezar ar fi avut puține șanse împotriva armatelor Imperiului Roman de răsărit în secolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Și de ce n-ai plecat de la prima oară? (Aș fi suferit mai puțin?) - Era prea târziu și nu mai puteam da îndărăt; pornisem pe calea aceasta și trebuia să o duc până la capăt, altfel totul purta numele de aventură. Și, orgolioasă, dar alături de plîns: - Și știi că eu nu sunt în stare de aventuri! - Voiam să mă vindec de tine cu orice preț, am crezut că acesta este un mijloc. Tipul este inteligent și am socotit că asta îmi ajunge. Dar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
căci, într-adevăr, așa e firea mea pe care o aplic tuturora și mie îndeosebi și mă împiedecă să izbutesc ceva până la capăt. Dar mai gândesc cu ciudă că o credință a ei nealterată deloc de mine - căci eram prea orgolios să o fac - ne distrusese fericirea: credința în virtuțile celuilalt. Ioana mea deșteaptă... E uimitoare pasiunea pe care o pune pentru cine știe ce lectură. Atunci nu mai există nici o altă distracție, fuge de lume, nu o interesează nimeni, nu o importă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
motive însemnate. Era, la începutul cunoașterii noastre, un personagiu important, domnul X. El a invitat pe câțiva studenți ca să se arate apropiat de tinerețe. Prin nu știu ce ciudățenie, ne-am hotărât să mergem și noi, necunoscuți și în același timp foarte orgolioși, deci trebuind să ne supere cea mai mică neatenție care ni s-ar arăta. Într-un salon mare au intrat vreo patruzeci de persoane. În sfârșit, a apărut și gazda, grav, zâmbitor, dar distant și a început să dea pe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]