1,597 matches
-
var, fapt ce îi va declanșa un ulcer agresiv de care va suferi toată viața) și relațiile disfuncționale cu familia în care s-a născut asupra familiei sale de la maturitate. Copiii Màriei se văd prinși la mijloc între doi părinți orgolioși și conflictuali, cresc într-un veritabil mediu de război, întreținut de Mària până în preajma morții sale, deși mare parte dintre combatanți au trecut, aproape pe nesimțite, în lumea de dincolo. Criza majoră a maturității Tabitei e declanșată de moartea tatălui
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ieșire din circularitatea timpului mitologic și o trecere în timpul istoric, ireversibil și destructiv. S-au prăbușit sute de case vechi, iar în locul lor s-au ridicat decente construcții din beton, complet utilate, zugrăvite în grabă în culori identic fade, afișând orgolios la intrare numele generoaselor instituții ce au în grijă ca omul să rămână stăpân al locului, iar animalele din ogradă să nu mai vestească, refugiate pe acoperișuri, sfârșitul lumii. Când apele tulburi s-au retras, o adevărată Terra Nova, alta
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
a vântului puternic Căpița de fân a ars de la o țigară aruncată Mâncarea s-a ars din neglijență Coada motanului (se) cangrenase de la o mușcătură de câine Leul coboară din cauza crizei Ion nu se coboară la nivelul lor pentru că este orgolios Alunița a copt din cauza leziunilor Fructul s-a copt înainte de vreme din cauza căldurii Lingurile de metal (se) coclesc de la apă Vaporii de apă condensează din cauza temperaturii scăzute Gheața se condensează în particule minuscule din cauza temperaturii scăzute La Hidromecanica a continuat
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Doamnei Chatterley, interzis la Londra, care a putut vedea lumina tiparului doar pe malurile Senei. Dar, după cea de a doua mare conflagrație, Îndrăznesc să afirm că numai Francezii, recte parizienii - spre deosebire de Nemți, Americani și alte națiuni și centre culturale orgolioase -, au avut curajul, instinctul și inspirația de a lansa scriitori necunoscuți și chiar curente literare, cum a fost cel sud-american care, prin Paris, și-a făcut intrarea În Europa literelor. Evident, cum o spuneam, faptul se explică și prin „Încăpățânarea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Încăpățânarea” și tenacitatea unor scriitori veniți din „zone modeste”, precum Marquez sau Cortázar, iar Înaintea lor un Henry Miller, de a suporta vicisitudinile complexe greu de imaginat pentru cineva din afara literaturii, pe care ți le oferă o capitală atât de orgolioasă, pestriță de atâtea persoane și personalități care afluează din toate cele patru puncte cardinale, unde e atât de ușor să te ratezi. Dar aceasta nu scade cu nimic meritele acelor scriitori, editori, șefi de revistă, radio și televiziune, care au
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
crea o știință valabilă, cunoscându-se prea bine subiectivitatea, uneori extremă, și diferența, uneori mare, a indivizilor când se află În fața aceluiași fenomen. Nu-nu, Pronia l-a făcut pe om infinit mai bogat decât o crede și o decretează știința orgolioasă și reductivă, Pronia i-a dăruit și „un al doilea ochi” pentru „a Înțelege” și „a descrie” uriașa și copleșitor de complexa lume În care se află; iar această „a doua cale” Îi permite tocmai accesul la o altă enormă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
prost, de calomniat azi În multe medii culturale sau politice; a ceea ce am numit „neînțelegere” și, În cheie nietzscheniană, am putea defini ca „forță a neînțelegerii” sau „curaj al neînțelegerii”. Stare, moment psihologic ce Împinge În derută nu puține spirite orgolioase și avizate, dar care, În optica noastră, paradoxală pentru unii, ascunde foarte bine cel puțin un element pozitiv: acea perplexitate de care vorbeam mai sus, ezitarea și uimirea profundă a omului „de bun-simț”, fruct al unei dezvoltări europene de secole
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
până la Voiculescu și Ștefan Bănulescu - nemaivorbind de străinii Marquez sau Llosa! -, au avut un impact rapid, susținut, impresionant. Lor li se adaugă, cred eu, suprarealiștii, europeni și români, care, dintr-o artă polemică -,la origini, anti-pompieristă, anti-kitsch -, au ridicat un orgolios edificiu, având pretenția, În ultimele decenii, nu numai de a domina artele „vechi, canonice”, dar și de a le exclude, a le „umple de ridicol”. Și dacă, În ciuda vremii și a puținelor date pe care le avea la Îndemână, regretatul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a criticii, nu, nici azi nu mă aflu deplin instalat În „șaua” propriei mele libertăți, adică perfect neatârnat de mediu, contemporani sau istorie. Încă mă tem de hazard, de zeul hazardului cu care maestrul meu Nietzsche a făcut un pact orgolios, dominându-l. Dar e adevărat că el, acest zeu căruia i se Închină toți - pe ascuns, se’nțelege, ipocrizia nu a murit Încă În glorioasa eră a tehnicii! - a scăzut; În ochii mei, este aproape... de Înălțimea mea, dar, În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
drept principiu unic următorul slogan sau deviză: stăpânul are totdeauna dreptate, iar noi, forțele inferioare, trebuie să facem totul ca să dovedim acest lucru; deoarece de acest lucru depinde securitatea sa, poate chiar existența. Prin „forțe inferioare” Înțeleg În acest caz orgolioasele calități numite inteligență, cultură, tienacitate, ce vor deveni astfel, pur și simplu, „servitori ai servitorului”, nici mai mult, nici mai puțin. Nietzsche vorbește cu insistență despre această subordonare a intelectului - față de afect, dar Eul meu nu este nici măcar afectul meu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mai puțin spectaculari.Ă Ar fi trebuit ca, ajungând În Germania Federală - În anii ’78, ’79, ’80 - sau la Paris, tot În deceniul al nouălea, să fac ceea ce mai făcusem o dată, cu vreo două decenii Înainte, sosit În București, metropola orgolioasă, mai ales față de noi, ardelenii: să Învăț bine limba, limba literară, se’nțelege, să-mi găsesc afinități cu un grup de pretendenți la glorie cu care să am cât de cât afinități ideatice și estetice sau, dacă nu, să mă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
maniile diverse și, nu În ultimul rând, o accentuare a iritabilității -, o tot mai evidentă incapacitate de a putea stabili contacte cât de cât firești cu indivizii „nevinovați” care-l Înconjoară. Nu, nu am reușit; În primii ani petrecuți În orgolioasa capitală europeană a literaturii, Paris, eram, la cei patruzeci și ceva de ani, prea bătrân. Nu mai aveam „elasticitatea psihică” necesară, nu mai aveam aceeași insațiabilă motivație pe care o avusesem În anii ’50 În Bucureștii invadați de noroiul stalinist
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
să urle, cât mai convigător, cu lupii momentului! Prost pregătit, repet, de a Începe o carieră În marele imperiu al culturii germane. Nu, nu mă supărau micile și multiplele servituți, umilințe, insistențe, care se cer oriunde și mai ales În orgolioasele metropole ale culturii vest-europene, unui candidat la gloria europeană; nu, am satisfăcut aceste servituți, apoi, la Paris, unde, În ’83 am reușit să public la una dintre cele mai prestigioase edituri franceze, la Flammarion. Nu, În Germania antecesorilor mei nu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
emoția fericită, apoi, a călătorului literar, invadat de aprehensiuni multiple, dar și de vise literare, care, poposit În capitala literară obosit, cu mașina sa de ocazie, nu mai era nevoit să caute un hotel acceptabil bursei sale subțirele, ci purta orgolios În buzunar cheița unei camere mobilate ce-l aștepta, peste care era stăpân și pentru care plătea o sumă ridicolă, lunar. Deschid aici o paranteză care va lămuri „unele lucruri”, neimportante În ochii mei, dar, se pare, extrem de importante pentru
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și pentru mine: eu nu aveam Încă siguranța de a găsi un editor, locuind pe la prieteni, Împărțind cu Mama mea de la München mica ei pensie de urmaș, iar pentru ea nu aveam siguranța că va rezista mediului, aspru de fapt, orgolios, al marii capitale, atunci când te hotărești să te așezi definitiv printre „ei”! Dar, abia sosită Cristina la Paris și după ce ea s-a dus curajoasă la primul post de poliție cerând azil politic, În mai puțin de o lună, am
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
au țesut În jurul său; apoi, În ceea ce mă privea strict pe mine, nord-ardeleanul, bănățeanul greoi ce (Încă!Ă eram, relaxarea, fluența limbii și fluența tout court a parizianului În toate cele, aerul de mare metropolă așezată, distinsă Între cele mai orgolioase, ușurința atrăgătoare În gesturi, eleganța neforțată, firească, devenită reflex la acest mare popor, nu ceva dobândit, uneori cu greu, și nu până la capăt, cum se Întâmplă prin părțile noastre, ironia lor, ce este, În persoana dar și În textele lor
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
să poți produce, În sfârșit, nu câteva versuri sau volumașe disparate, cert originale, de certă valoare, dar... acea operă, amplă și Înalt expresivă de care are o atât de vitală nevoie nația noastră intrată cu Întârziere, după cum știm, În corul orgolioaselor națiuni, imperii culturale ale Europei!...” Da, cam astfel Îi vorbeam prietenului meu „En-Ghidu” cu care, Împreună, vânasem nu puțini lei colorați și vii ai metaforei și ideii, ai istoriei și istoriilor, ai parabolei și mitului, cutreierând cu vioiciune acele „păduri
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
natură atât de sensibilă Încât putea părea unora depresiv, chinuit cum se știe de insomnii de decenii, având În spate mulți ani de umilință și sărăcie senin Îndurate În lupta pentru a se impune nu numai Într-o limbă extrem de orgolioasă, dar și Într-un gen În care fancezii sunt absolut dominanți, chiar și față de marile culturi străine - eseul! -, Cioran, sunt convins, făcea parte dintre „utopici”, dintre luptători; Ionescu, Însă, făcea parte dintre sceptici, acei dyscolos despre care vorbește Aristotel, categoria
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ce sterilizează nu puține vocații. Când În tinerețe Îl clamam ca maestru al meu pe Dostoievski, În timp ce prieteni ai mei, debutanți ca și mine, admirându-i pe un Rebreanu sau Șolohov, mă acuzau de „orgoliu”, le răspundeam că, de fapt, orgolioși erau ei, deoarece maeștrii lor puteau fi egalați, poate chiar și Întrecuți În anumite puncte, după ani și ani de muncă și perfecționare, dar maestrul meu mă va ține Într-o ucenicie perpetuă, cu privirile mereu ațintite În sus, spre
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cu umilința pe care a Încasat-o Jimmy Carter vrând să-i elibereze pe diplomații americani Încarcerați În propria lor ambasadă și, mai ales, pornirea acelui ciudat fundamentalism musulman, un nou război al religiilor, o provocare adusă Vestului bogat și orgolios era de natură să alarmeze pe șefii diplomației occidentale și să caute aliați pe unde Îi găseau, uitând nu rareori de principiile frumoase ale democrației și libertății, demnității persoanei. Nu, nimeni, absolut nimeni nu a Întrevăzut „cutremurul” ce avea să
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
-i că, dacă un succes al unui romancier venit de aiurea, deși dificil, Încă ar mai putea fi presupus - C.V. Gheorghiu, cu un talent deloc exorbitant, făcuse succes cu La vingtcinquième heure! -, „să faci Însă succes” cu genul cel mai orgolios, mai „princiar” al literelor fanceze, cu eseul, ce-l avea ca părinte pe Montaigne, perceput azi ca inițiatorul nu numai al genului, dar și al „desacralizării” textului literar, ca descoperitor al „Eului”, al individualității autorului etc., mi se părea, Îi
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
întotdeauna; drept urmare are dușmani puțini și statornici; amicii îl prețuiesc fără ipocrizie și nu-l cultivă zgomotos ori în mod partizan. În spațiul culturii naționale și mai cu seamă zonale, Theodor Codreanu este un reper intelectual și moral. Discreția sa orgolioasă, fecunditatea fără ostentație, comprehensiunea afectuoasă, camaraderia lipsită de ifose fac mult bine într-un moment când valorile sunt agresate perfid și eclipsate strident de pseudovalori și când lucrarea culturală autentică, bine cumpănită, se vede concurată de improvizații pompieristice, cu iz
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fiind preluat sincronic și epigonic, cea ce e înalt pentru Occident a devenit caricatural pe malurile Dâmboviței în timp ce Liviu Petrescu afirmă că există postmodernism organic românesc, construit pe teme autohtone. Capodopera postmodernismului liric românesc, Levantul lui Mircea Cărtărescu, despre care orgoliosul autor crede că a înmormântat sub o placă de plumb întreaga istorie a literaturii române de până la el, întrucât a parodiat toate stilurile poeților autohtoni, e caracterizată de Theodor Codreanu drept o invenție verbală epidermică, lipsită de profunzime, afirmația constituind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nu obosesc a anunța, printre evadări și ratări, prohodul, drama insignifianței. Ca "specialist al obsesiilor", cum se autodefinea, Cioran însuși, mânat de febrele tinereții și în numele unei "uri iubitoare" pentru o țară fără destin, cerea, pe vremea când era "tânăr, orgolios și nebun", chiar lichidarea trecutului ei. Dar războiul cu strămoșii, profanând "liniștea morților", exprima nu doar furia unei negații, blamând printr-un exces generalizat un "infern inepuizabil" și retezând, astfel, izvorul suferinței. A face istorie era cuvântul de ordine, învinovățind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pe Alex, nu. L-am așteptat încă o jumătate de oră. Mi-am dat seama că poate sa întâmplat ceva pe drum. Dar mă gândeam și la varianta că poate a venit, dar n-a așteptat peste ora 13. așa orgolios cum e... Am plecat. I-am trimis o vedere pentru a-i arăta că m-am ținut de cuvânt și m-am prezentat. Peste două zile primesc un telefon de la el la Făgăraș prin care îmi spune că el a
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]