21,114 matches
-
sunt finuț din născare. Bani canci, unde sunt? Că uite, mai e puțin și se luminează de ziuă, ia-mă, Doamne, stinge-mi neamul, mai adus la pescuit, ca să nu murim de foame... E și răcoare, o să ne ia pe la oase. Iar ai pierdut la pocher, orice fraier te ginește că ești în mână, ești... cum se zice?, am auzit la unu`, în parcu` din fața gării, expresiv. Lasăte, că de la mine nu mai vezi biștari, poți să vii și cu toate
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de tocăniță, cu chiu cu vai am ieșit la mal, gândindu-mă cu groază că aș fi putut să ajung hrană pentru piranha, știi că ciugulesc din tine cu atâta viteză încât nici nu simți când ți-au ajuns la os? Pentru o clipă, fu tentat să creadă că și pictorul acela care vorbea aproape fără întrerupere făcea parte din același scenariu extrem de bine pus la punct. Poate crede că vin de la vreun ziar și atunci mi se dedică, face pe
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
lipi, măiestru, pe sticla cerului... Coridorul Pe măsură ce înainta, coridorul își micșora lățimea și trăia certitudinea că două fălci de beton îl vor strânge, până la urmă, mistuindu-l dureros, rupând cu dinți uriași și ascuțiți bucăți mari de carne sau de oase, trimițându-l fărâmițat corespunzător într-un stomac imens în care sucul gastric urma să termine grabnic toată treaba începută prin procesul de masticație... Vru să se întoarcă din drum, dar fu incapabil să-și ducă gândul salvator (era doar o
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
arătase. Era toamnă, Jack, coborâsem din tren, după o călătorie lungă... Poate chiar prea lungă pentru gusturile dumneavoastră, doamnă, mi-aș permite să spun... Exact, Jack, dragul meu prieten, prea lungă. O plimbare era cea mai bună soluție pentru dezmorțirea oaselor, nu? Țin minte că nici tu nu erai foarte încântat, ți-ai ieșit din calmul tău proverbial, ai bombănit, ba chiar ai înjurat - Doamne, cât de surprinsă am fost! -, fiindcă nici trenurile de lux nu oferă confortul la care te-
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
eu, a părut alergic la deschiderea ușii. De fiecare dată când am atins clanța cu degetele, stomacul s-a strâns înfiorător, am rămas fără aer, sortit sufocării, iar un ferăstrău care nu era bine ascuțit a început să-mi taie oasele. Unul câte unul. Începea întotdeauna de la metatarsiene, termina repede cu ele, urmau tibia și peroneul, hârș, hârș, la fiecare trecere a zimților mi-am mușcat limba pentru a nu țipa. Am scuipat sânge deasupra chiuvetei, iar când m-am privit
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
păcat să se chinuie. Aș fi putut să-l scutesc de chinurile alea, numai că Durerea n-a fost așa de puternică, am fixat mâinile în tejghea și am rezistat. Tâmpitul îmi prezenta un cuțit de vânătoare, cu mâner de os, lama era foarte ascuțită, chiar a tăiat cu ea o filă smulsă dintr-un caiet. M-a poftit să-l încerc, însă am refuzat. Dacă aș fi simțit în palmă mânerul cuțitului sunt convins că aș fi știut instantaneu ce
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
o calce cu pantoful și să o facă una cu pământul, fără regrete. Terci. Nu a fost să fie. M-am înșelat. Terci a ajuns el, l-au strâns în pungă, un fel de pastă compusă din carne, păr, sânge, oase fărâmițate și cioburi de sticlă, așa mi-a zis cineva. Zidul ăla abia se mai ținea, dar tata s-a așezat taman la baza lui, ca să bea o bere sau, poate, două. Nu conta că nu avea voie să bea
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ce motiv. De multe ori nu avea nevoie de motive pentru a-i administra corecția cotidiană, dar era tata, făcea orice vroia el. Ținea pe toată lumea la respect. Numa` zidul ăla i-a venit de hac. Păr, sânge, carne și oase fărâmițate, toate puse într-o pungă. Tata. Amin. Acum cred că nu spuneam rugăciunile așa cum dorea Dumnezeu, altfel nu-mi explic bătăile pe care le lua mama. De fapt, îmi dau seama că eu eram cel pedepsit, dar prin ea
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ajunsese la o Întelegere cu turcii care suna așa: nu va mai aduce nici o pagubă oștirii otomane dacă și ei, otomanii o să-și vadă de treburile lor În ograda lor, căci prea au venit și-au pârjolit Moldova, prea multe oase de moldoveni s-au albit sub cruci și prea multe maici și-au adunat lacrimile În năframă. Sultanul știa că Ștefan este un domnitor corect, cinstit și că și va ține cuvântul și mai știa că este aprig atunci când era
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
când avem carne la masă, o taie pe toată bucățele, folosind cuțitul și furculița. Dă apoi cuțitul deoparte, apucă furculița cu mâna dreaptă și străpunge, fericită, bucățică cu bucățică. Când mâncăm pui, noi ne dăm osteneala să luăm carnea de pe os fără să facem nici cel mai mic zgomot în farfurie, pe când mama, cu un aer nonșalant, ia osul cu vârful degetelor și mușcă de pe el carnea. Uneori mănâncă cu mâna chiar șunca sau cârnații cu legume de la gustarea de prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
apucă furculița cu mâna dreaptă și străpunge, fericită, bucățică cu bucățică. Când mâncăm pui, noi ne dăm osteneala să luăm carnea de pe os fără să facem nici cel mai mic zgomot în farfurie, pe când mama, cu un aer nonșalant, ia osul cu vârful degetelor și mușcă de pe el carnea. Uneori mănâncă cu mâna chiar șunca sau cârnații cu legume de la gustarea de prânz, apucându-le cu o iuțeală uluitoare. Astfel de gesturi necivilizate mi se par nu numai încântătoare, ci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Atât de tare m-am speriat, încât am țipat. Șoferul mi-a spus că omul era un alcoolic înrăit. L-a tras afară din mașină și l-a luat pe umeri. Trupul i se bălăngănea de parcă ar fi avut numai oase îmbrăcate în piele și tot timpul a mormăit ceva. M-a amuzat oarecum. — Și eu sunt bețiv. Dar nu chiar așa, nu? Și tu ești bețivă. — Nu-i adevărat. Am văzut bețivi adevărați și arată cu totul altfel. Era prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
a flăcării unei lumînări care se-apropie de capăt, ca a feței într-un strigăt, ca a sufletului într-o umbră, prelungă pe împrejurimi: "Creștem, anii dulci se fac carne,/ Primăveri trec în unghii, în peri, în aripe/ Timp întemnițat osul și iar ne/ Împietrim: stalactite de clipe." (Privind cum cresc copiii). Cu atît mai tristă, această trecere înfăptuită, care lasă mărturii. În care pulsează, neoprite, ritmurile, încă o dată tinere, ale firii: Vezi, vinul tânăr 'și-amintește'n Mai/ Din fund
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
pentru că mi se părea că oricine poate să vadă artificiala (ne)potrivire de nume. Am constatat, după o vreme, că lumea ne lua foarte în serios și că înțepăturile noastre erau receptate ca venind de la un autor în carne și oase. Drept care, în unul din puseele sale ironic-teatrale, Cornel Ungureanu chiar a găsit pe cineva - o adorabilă, scrântită, superbă ființă - care s-a oferit să poarte, pentru uzul cenzorilor de la partid, acest nume. Dar asta e altă poveste, pe care probabil
V-ați gândit vreodată să vă schimbați numele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7195_a_8520]
-
a abandona "întrebările esențiale": "și încăpînd în el însuși / precum Dumnezeu în toate dimensiunile / miezul care naște cuvinte-miresme / coconul acesta fluid care nu e niciodată fluviu / doar secreție stoarsă sufletului în cazne / îmi intră prin piele în minte / prin măduva oaselor și prin măduva spinării în inimă / prin semne diluate în retină / îmi aduce moartea ca pe o grădină proaspăt plivită" (ploaia cwul, cînd abia acesta este sinele). Finalul poemului e heraclitean, ca o altă probă a senzualității inepuizabile prin virtualitatea
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
spui că doi oameni care fac dragoste / se scufundă și ard fiecare în privirea celuilalt / mă tocmesc cu tine să nu ne amestecăm cenușile / bine bine dar cenușa mea strălucește mai tare spui / ce ipocrit ești uite un animal costeliv / oase virtuale de cyborg" (oameni cenușă. efect de lasou ). Artificiul: o tentativă a ființei de-a se mîntui prin productele sale ca printr-o transcendență demoniacă. În concordanță cu o asemenea perspectivă crepusculară, Cartea n-ar putea semnifica altceva decît, la
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
de-a lungul anilor '50, aveam simță-mîntul că trăiesc într-o falie ce separă generațiile intelectuale. Scriitorii și criticii în duhul cărora mă formam, nu o dată cu evlavie, și dintre care pe unii avusesem fericirea a-i cunoaște în carne și oase aparțineau cu toții interbelicului. Din rîndul celor aproximativ de-o vîrstă cu subsemnatul, foarte puțini vădeau semnele unei vocații literare (o prodigioasă excepție: Labiș, cu care împărțisem, preț de cîteva luni, spațiul căminului școlii de literatură de pe Kiseleff, fostul Muzeu Toma
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]
-
pe sine: " La dineu au participat: ambasadorii francez, american, spaniol, Churchill și frumoasa sa soție, Lordul Millner, Lordul Rivelstoke, Bonner Law. Mișu și alți câțiva, ale căror nume nu mi le mai amintesc. ș...ț O dată cu Martha Bibescu, și ea "os domnesc", talentul literar intră în scenă printr-un stil cizelat și până la capăt de soi nobil. Aici este ales, cum nu se poate mai potrivit, un fragment din La bal cu Marcel Proust. Textul, citit cu ochi atent, pune în
Feminitate în cultura română by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8751_a_10076]
-
nisip, avea gura păstoasă și se simțea năclăită toată, dar nu-și putea da seama câtă apă pierduse corpul ei. Preț de o clipă a avut un atac de panică. I s-a părut că pielea i se lipea de oase și se crăpa. A ajuns chiar să creadă că pe măsură ce treceau orele, ochii i se înfundau puțin câte puțin în orbite. O liniștea doar gândul că auzul ei mai percepea încă foarte limpede zgomotele la mare distanță. Cel mai mult
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
Roxana Utale Puține sunt personalitățile culturii italiene din secolul XX care au suscitat atât de multe discuții, dar care au prezentat și atâtea aspecte contradictorii cum s-a întâmplat cu Giovanni Papini (1881 - 1956). Intelectual până în măduva oaselor, fără nicio altă preocupare de niciun alt fel, Papini reprezintă unul dintre cele mai incredibile cazuri de conversie - fățișă, manifestă și nu doar declarată - la credință. Din aprigul naționalist, când apropiat cercurilor fasciste, când voit detașat de politica mussoliniană, Papini
Note pentru un portret by Roxana Utale () [Corola-journal/Journalistic/8768_a_10093]
-
lor, cu aplauze după fiecare piesă. Cred că au avut o zi bună. Revenim pe La Rambla, dar ne abatem iar, de data asta spre stânga, în căutarea pieței, Mercat de la Boqueria. Nu înainte însă de a traversa Pla de l'Os, pavată cu mozaicul conceput de Joan Miró în stilul său ușor de identificat chiar și fără ajutorul vreunui ghid: o tresărire de surpriză și brusca sfială de a trece călcând acea imagine sub pași. Piața pe care o găsim nu
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
să se impună ca o religie fără Dumnezeu. Deliberat, într-o mare măsură, dar și prin-tr-un infailibil instinct primar, el a reușit să ocupe încetul cu încetul toate compartimentele și funcțiile organismului social. Repede instaurat ca stăpîn peste trupuri, cu oasele cărora a albit geografia și istoria, nu a părăsit niciodată visul de a poseda cu aceeași tărie sufletele și conștiințele. Insușindu-și în detaliu toate traseele creștinismului, cu ordinea, instituțiile și ceremonialurile sale, comunismul a resuscitat ideea mesianică și a reformulat
Memorie, artă, restaurație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8824_a_10149]
-
realist aglomerare de povești. O anume magie a gestului ritual primitiv, pe filiera nuvelelor lui Ștefan Bănulescu, se simte în tot textul, numai că motivația compozițională e cu mult mai rudimentară aici: "Uriașa, pe pământ, era făcută din carne și oase, ca și el. Ca și Pela. Trăia în trupul Pelei. Dar avea puterea de a sta nemișcată în fața lui, în mijlocul deșerturilor lumii, în deșertul Bărăganului, unde nimenea din neamul lui nu mai fusese până atuncea. Nicola înțelesese, rugându-se la
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
o parte din șubrezirea structurii trupești, intrate în "geografia nopții" care e senectutea ("M-am întîlnit cu trupul meu gol în oglindă / gol ca în ziua Judecății-de-Apoi... i-am pipăit coastele genunchii sternul / i-am pipăit atent / întregul ornament de oase năruite"),pe de altă parte din criza toposului provincial (tîrgul natal e supus unei eroziuni, unei agonii nu mai puțin dureroase decît cea a satului, îngemănată cu aceasta). Trecutul nu mai e în stare a deveni prezent și nici prezentul
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
comodă a calului doar din picior și genunchi. Dar nu numai șaua, ci mai cu seamă armele sunt adevărata forță a avarilor. Arcul, cu cele două capete îndoite în față, are mai multe straturi și e întărit cu laméle de os, având astfel o putere de două ori mai mare decât a celui longobard; săgețile cu care trag au vârfuri lungi de-o șchioapă, tăiș triplu, sunt în stare să pătrundă prin platoșa noastră. În privința săbiilor, au una curbată ca o
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]