2,698 matches
-
000 din România 1. În octombrie 1947, un important val de refugiați evrei din diferite țări din Europa de Est și Centrală se Îmbarcau În portul xe "Constanța"Constanța pe două mari vapoare sub pavilion panamez cu direcția xe "Haifa"Haifa. Cifrele oscilează de la 3.500 la 16.000 de imigranți. Ziarul turc Istanbul vorbea de o adevărată Armada ce Încerca să ajungă În xe "Palestina"Palestina 2. După relevarea acestor cifre, se naște Întrebarea legitimă cu privire la poziția noii puteri comuniste față de emigrare
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
era o nucă relativ tare, dar cu relații solide cu Occidentul și cu o poziție geostrategică vitală pentru acesta. Slovacia a fost cumințită cu amenințarea amânării integrării, în funcție de orientarea politică a guvernării, complementar cu presiuni economice. România și Bulgaria au oscilat între prima fază și cea următoare. Ele aveau o orientare prooccidentală sigură, dificultățile lor economice constituind însă o problemă reală, mai ales în raport cu resursele integrative limitate ale Occidentului. În faza următoare vor fi incluse țările rezultate din dezmembrarea fostei Iugoslavii
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
socială. Reprezentantul acestei orientări a fost Miron Constantinescu, care a prezidat reintroducerea în România socialistă a sociologiei, pe liniamentele clare ale unei ideologii comuniste dogmatice. Tentativa de a dezvolta o nouă sociologie marxistă a dus la o practică științifică ce oscila între stilul occidental al sociologiei și ideologia comunistă. Pentru sociologia loială programului comunist, realitatea era privită ca un proces în tranziție care conține elemente încă nereformate (rămășițele vechii realități), împletite cu elementele noi ce prefigurează realitatea comunistă viitoare. Prăpastia în
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
trei valori fundamentale ale modernității: competență științifică, tehnică și administrativă, caracteristică oricărei tehnocrații moderne, consens științific, tehnic și administrativ și solidaritate internă. Meritocrația reprezenta o dimensiune centrală a ideologiei sale. În ceea ce privește modelul de societate, tehnocrația nu avea o perspectivă clară, oscilând între Occidentul capitalist și un socialism bazat pe raționalitatea tehnică, pe valorile intelectuale și pe o democrație care să elibereze tehnocrația de constrângerile sistemului politic comunist. Componenta cea mai neclară în acest complex ideologic era însă forma de proprietate. Aceasta
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
centrale și locale, dar și din lideri ai sindicatelor și ai organizațiilor civice, a fost, prin însăși poziția sa, un contributor activ la construcția strategiei tranziției și la construcția instituțională. Tehnocrații - specialiștii angajați în sistemul instituțiilor publice și private - au oscilat între utilizarea cunoștințelor lor tehnice din sfera lor de activitate și participarea la construirea sistemului instituțional global. Mulți tehnocrați au intrat în sistemul politic și au contribuit la articularea ideologiei tranziției. Specialiștii din mediul academic (cadre didactice universitare, cercetători științifici
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
la proprietate și poziții de manageri/specialiști în economia privată. Problema critică a tehnocraților era cea a tranziției de la economia de stat la economia privată, în așa fel încât ei să-și translateze pozițiile social-economice. Era normal ca tehnocrația să oscileze între interesele managerilor întreprinderilor de stat și o privatizare controlată de către ei, din care să-și maximizeze beneficiile. În nici un caz tehnocrația nu prezenta vreo propensiune spre ideologia unui stat care să controleze economia și societatea. Competența în administrarea economiei
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
reformați) ce, în măsura în care ar ocupa poziții importante, ar produce un blocaj al schimbării. Deși nu găsim nicăieri o abordare analitică a unui asemenea factor cu acțiune adversă, el este invocat extrem de frecvent pentru a explica eșecurile tranziției. Blamarea foștilor comuniști oscilează pe trei dimensiuni distincte: • o sancțiune morală necesară: cei responsabili de dezastrul comunist, care au ocupat poziții de conducere în regimul comunist, nu mai au dreptul moral să ocupe asemenea poziții. Încălcarea acestei așteptări morale este captată în reflecția amară
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
acordul majorității, autoritatea adunărilor, respectul față de lege sînt considerate de drept, dar încălcate în fapt. Ca orice concluzie generală, și aceasta trebuie adaptată realităților fiecărei țări, fiecărei epoci. Cu toate astea, nu riscăm să greșim afirmînd că societățile de masă oscilează între despotul democrat și democrația despotică. Ele aplică ba o formulă, ba pe cealaltă, sperînd că vor regăsi în timp un echilibru pe care nu l-au aflat în spațiu. Din acest punct de vedere istoria Franței este exemplară și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
săi, în vreme ce unul slab o diminuează și o dezagregă. Cum, de pildă, stima de sine a francezilor urca pe piscuri sau se năruia în genune, după cum la putere se afla Barré sau Mauroy; la fel, respectul de sine al americanilor oscila în funcție de președintele pe care îl urmau la un moment-dat Carter sau Reagan. Acesta ar fi motivul pentru care, din cînd în cînd (dar nici prea des!), oamenii reclamă un leadership puternic, un conducător energic. Din nou Tarde: "De fapt, ori
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
contrariul. Dacă toți conducătorii ar comanda și toate mulțimile s-ar supune nu ar mai exista probleme politice majore, ba nu ar mai exista nici un fel de probleme. Probleme apar cînd cei dintîi ezită, se supun în loc să conducă, iar masele oscilează între cele două extreme, ba impunîndu-și voința, ba căzînd în apatie. Atunci se naște, după cum scrie Tarde, "neîncrederea morbidă a publicului democratic în stăpînul lui, precum și teama, netrebnicia, platitudinea așa-zisului conducător care ajunge să înregistreze ca decrete toate ordinele
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
formeze coaliții oscilante, între diverse categorii sociale, după cerințele momentului. Vom fi tentați să înscriem, în rîndul partidelor-mulțime, partidul comunist și mișcarea gaullistă, iar printre partidele-public, partidele radical-socialiste, democrat-creștine, uniunea pentru democrație franceză (U.D.F.) etc. În funcție de epocă, partidul socialist oscilează între cei doi poli. După Tarde, mass-media slăbește puterea partidelor militanților și ale maselor. Favorizează, în schimb, partidele publiciștilor și ale publicului. Sau, mai rău, mass-media transformă militanții în propriile sale curele de transmisie, iar masele populare în materie primă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
că, la reuniunea sus-menționată, au participat, între alții, delegații din SUA, Anglia, Franța, Israel, Polonia, țările baltice, România, fosta URSS etc. și că Declarația de la Chișinău pe această temă a fost adoptată de participanții la Conferință cu aplauze (Anexa I). Oscilând între Scyla și Caribda, cancelaria de la Chișinău, care este contrată fără prea multă convingere de cea de la București, nu poate să vrea și nu vrea să poată a realiza că, prin această atitudine neconstructivă, se încadrează perfect în dictonul napoleonian
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
a tranziției ca joc de șah și ca tratament radical. Ei acceptă riscurile operației care se numește schimbare. Există însă și tipul antreprenorului de supraviețuire; pentru acesta, angajarea în afaceri este un drum de supraviețuire, nu unul de îmbogățire. El oscilează între filozofia exodului, cea a tratamentului medicamentos și cea a tratamentului chirurgical. Nonantrepenorii săraci au, probabil, filozofia exodului; pentru ei schimbarea vine de la sine sau, dacă se poate, o evită. 1.2.3. Analogii cu tranzițiile României Stările de tranziție
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
orientare angelologică a cosmologiei, care suferă de o certă inspirație arabă, pe de altă parte 3. Modelul relației om-om, respectiv om-natură-Dumnezeu, devine unul contractual 4. Faptul este trădat în istoria ecleziastică a sfârșitului de Ev Mediu, când Biserica romană oscilează doar între un „absolutism hierocratic” și „un contractualism conciliar”5. Același lucru s-a întâmplat ulterior în Rusia țaristă. După cum sugerează F.M. Dostoievski în parabola „Marelui Inchizitor”, Biserica - în Apus, dar și în Răsărit - a cedat adeseori celei de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Voronca aderă, pentru a deveni unul dintre militanții lor cei mai pasionați, la diversele mișcări de avangardă ce se succed, aproape fără pauza unei respirații, În deceniul al treilea al secolului nostru. Dar, deși de o neobișnuită „plasticitate”, sensibilitatea sa oscilînd Între extrema entuziasmului deschis spre universul Întreg și stările cele mai adînc depresive, păstrează - dincolo de tonalitatea mai Înaltă sau mai scăzută a vocii ce o exprimă - acel substrat permanent de neliniște, de necontenită insatisfacție, de incomoditate și incertitudine a ființei
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
care merge de la o anumită impersonalitate inițială (În primele manifeste, tipărite În revistele 75 H.P., Punct și Integral - În linia detașării „obiective” promovate de orientările constructiviste) către o asumare tot mai evidentă a propozițiilor programatice, transformate Într-un discurs confesiv oscilînd Între fervoarea și entuziasmul adeziunii la idealul novator avangardist și neliniștea, angoasa, nesiguranța unui spirit pentru care totul devine de o realitate dureroasă. „Certitudinea universale incertitudini” - despre care vorbea undeva - colorează În profunzime textele-manifest, conferindu-le o inconfundabilă notă de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
urcă la cer ca apa În țevi”, „frunzele colecționează autografe, parfum”, „orice salcîm garderob”, „salcîmii: ce mașini de scris În culori”, „orice pasăre un afiș ceresc”, „orașul s-a deschis ca un porte-cigarettes”, „sonata ca o poliță de asigurare”, „creierul oscilează ca un compartiment În transatlantic”... Intenția e, cum se vede, de atragere (asimilare) În sfera poeticului a unor date ca și banale În orice civilizație modernă, devenite Însă insolite În raport cu depozitul de convenții moștenit și conferind astfel o nouă prospețime
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
În ținutul amar ochean glasul tău Și ca mărcile poștale te privesc ferestrele, ușile [...] Încă zece pași vîntul mă ia de braț Concav rîsul Și sonata ca o poliță de asigurare Sub vîsle stelele cad chei În cerneală Lacul Creierul oscilează ca un compartiment În transatlantic [...] PÎnă În piept trenuri circulă gramatical Frunte ca inimă și ochii tăi sunt gări O Îndoială urcă În vine ca o tristețe Ca o injecție VÎntul și-a tăiat coiful de cristal. Corespondența cu foarte
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
-ni-se ca un amalgam de elemente disparate, de chipuri, replici, texte, imagini trecute sau prezente, de întâmplări mărunte sau importante, vise, amintiri, obiecte, sentimente, coincidențe, a căror alăturare arareori pare să aibă vreo logică, limita dintre realitate și ficțiune oscilează necontenit. Cu alte cuvinte, nu putem separa cele două teritorii decât prin frontiere trasate în mod arbitrar. Nu este însă mai puțin adevărat că o atare împrejurare (inseparabilă de tendința autorilor contemporani de a denunța mecanismele imitației și arbitrarul semnului
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
jocului care, tocmai în virtutea caracterului său de spațiu imaginar și ritualistic, a permis dintotdeauna scriitorilor să se ocupe de subiecte și teme tabu. Așadar, în cadrele, altminteri extrem de clar trasate, de mesaje metacomunicative (de tipul „acum ne jucăm”), ludicul a oscilat în permanență între două extreme: simularea inofensivă și răsturnarea (subversivă) a ierarhiilor 82. Asupra acestui (aparent) paradox vom insista pe larg în capitolele următoare. Până atunci să notăm doar că, în sfera artelor, jocul apare aproape întotdeauna în relație cu
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
stabilește un raport enigmatic, însă nu arbitrar. Deși covorul „nu reprezintă orașul, nu îi seamănă, (...) ci îl face să devină accesibil din punct de vedere cognitiv”153, el deschide totuși un câmp vast de virtualități, ajutându-ne să vedem cum oscilează granițele dintre diversele ipostaze în care lumea ni se poate înfățișa. Giovanni Bottiroli, la rândul său, are dreptate atunci când afirmă că în strania analogie a lui Calvino „harta” din covor, deși la prima vedere pare alcătuită conform unei logici segregaționiste
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
unghi, o noțiune ca aceea de hibridizare ni se înfățișează mai puțin ca o tentativă de contestare a genericității, cât mai curând ca un mijloc de consolidare eficientă - deși à rebours - a acesteia. În linii mari, reflecția actuală asupra genurilor oscilează permanent între tendința (subversivă, totuși 184) de a valorifica la maximum procesul de recategorizare și recunoașterea, pe de altă parte, a forței ordonatoare, ierarhizante a genurilor. Din perspectiva acestei problematici, o întrebare de tipul „Ce înțelegem astăzi prin poezie?” se
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
rezultate cu necesitate dintr-o intenție auctorială și cu atât mai puțin din simpla utilizare a tropilor. În fond, sesizarea dipozițiilor descriptiv-referențiale și a celor emotive nu reprezintă două procese neapărat izolate; departe de a se restrânge la denotatum, semnificația oscilează necontenit, ori de câte ori stimulul este supus procesului de receptare. Până și la lectura unei poezii de tipul celei intitulate Cunosc un om a lui Robert Creeley (pe care o citează Gh. Crăciun și pe care o reproducem mai jos), deși toate
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
său limbaj rămâne insignifiantă în comparație cu ordinea divină sau naturală pe care o poate descoperi în ele232. Întorcându-ne la problema de care ne vom ocupa pe larg în continuare - aceea a genurilor literare și a modului în care granițele lor oscilează - , ar trebui să încercăm mai întâi de toate să lămurim chestiunea - deloc facilă - a venerabilei și controversatei distincții proză/poezie. Întrebarea care se ivește de la sine este cum am putea defini poezia în sens restrâns, ca distinctă de proză ? După cum
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
fantome de ocolit pe care arcul corpului ațintit în sus, căzând apoi, să nu le poată alunga până în apa fără viață din bazin. Acum așteptarea devine reală, cercul culorilor se strânge împrejurul bordului pentru a contura acea siluetă clară ce oscilează și nu-și cunoaște încă împlinirea (...) cineva își va fi amintit chiar o mică taină personală disimulată într-o fugară ochire a ceasornicului și se va fi sustras: nici o limită definitivă nu a fost trasată. Se face verde și pornesc
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]