1,525 matches
-
Dumnezeu pentru toate cîte le dăruise robului său, Ștefan voievod și acolo a făcut atunci mare ospăț mitropoliților și vitejilor săi”. După bătălia de la Vaslui, din 10 ianuarie 1475, în Letopiseț se precizează: „iar Ștefan voievod însuși a făcut mare ospăț mitropoliților și vitejilor săi și tuturor boierilor săi de la mare pînă la mic” (p. 46). După bătălia de la Războieni, se arată: „Și au căzut acolo vitejii cei buni și nu puțini boieri mari și oștenii cei buni și tineri și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
căzut acolo vitejii cei buni și nu puțini boieri mari și oștenii cei buni și tineri și oastea cea bună și vitează și tinerii husari viteji s-au prăpădit atunci” (Ibidem). După campania din 1481, domnul le face un mare ospăț mitropolitului și episcopilor și boierilor săi, și întregii lui oștiri. „Și mulți viteji a numit atunci și a dăruit multe daruri și veșminte scumpe boierilor săi și vitejilor și întregii lui oștiri” (Ibidem, p.47). Pornind de la textul lui Dlugosz
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pedestrașilor, au fost trecuți (mutați) în ordinul luptătorilor călare, ceea ce nu înseamnă că din țărani au fost făcuți boieri care luptă călare. În prima mențiune din Letopisețul lui Ștefan cel Mare, se scrie că Ștefan domnul a făcut un mare ospăț „mitropoliților și vitejilor săi”. Este evident că în acest caz este vorba de toți cei care au participat la campania din 1473, cînd oastea cea mare, a boierilor, a jucat un rol esențial. În acest caz, viteaz nu înseamnă o
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
din 1473, cînd oastea cea mare, a boierilor, a jucat un rol esențial. În acest caz, viteaz nu înseamnă o anumită categorie de luptător, ci întreaga oaste, care s-a comportat vitejește. În cel de-al doilea pasaj, referitor la ospățul oferit de domn, după lupta de la Vaslui, acesta a fost oferit „mitropoliților și vitejilor săi și tuturor boierilor săi de la mare pînă la mic”. Vitejii sunt trecuți înaintea boierilor mari și mici, deci, nu poate fi vorba de țărani ridicați
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de domn, după lupta de la Vaslui, acesta a fost oferit „mitropoliților și vitejilor săi și tuturor boierilor săi de la mare pînă la mic”. Vitejii sunt trecuți înaintea boierilor mari și mici, deci, nu poate fi vorba de țărani ridicați, în timpul ospățului, la rangul de boieri și trecuți înaintea boierilor mari și mici. Nu este vorba de o altă categorie de boieri, ci de vitejii dintre rîndurile boierilor, care s-au distins în timpul bătăliei. Și în pasajul referitor la bătălia de la Războieni
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vorba de o elită războinică, dar nu de o alcătuire ostășească deosebită. Ceea ce se înțelege, dacă considerăm izolat ultimul pasaj din Letopiseț, în care sunt pomeniți vitejii. După lupta de la Râmnic, din 1481, după ce se arată că domnul a făcut ospăț mare întregii lui oștiri, se adaugă: „și mulți viteji au murit atunci” (p. 47), adică recunoașterea unor merite deosebite ale unor luptători. Dlugosz scria că Ștefan a trecut pe unii din rândul pedeștrilor în rândul călăreților. Fiind vorba de luptători
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a dăinuit datorită și faptului că aici a fost una dintre reședințele preferate ale lui Ștefan cel Mare. După campania din 1497, domnul a slobozit oastea cu porunca să se strângă iarăși de Sfântul Nicolae la Hârlău, unde a făcut ospăț tuturor boierilor săi și le-a oferit vitejilor daruri scumpe. Aici s-a semnat tratatul de pace cu Polonia, în 1498. Urmașii lui Ștefan, inclusiv Petru Rareș, au locuit în curțile de la Hârlău, ceea ce înseamnă o preocupare de a îngriji
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să ia o pradă bogată în haine, armuri, harnașamente, încât în costumul moldovenesc se întâlneau piese de costum ungurești, poloneze, turcești sau tătărești, cărora li se adăugau darurile scumpe, pe care domnul le acorda boierilor și vitejilor săi, la marile ospețe organizate după câștigarea unei bătălii. Obiecte de cult. Influențe orientale sau gotice se pot recunoaște în obiectele de cult, confecționate din argint în atelierele transilvane, așa cum este cădelnița de argint, pe care domnul a dăruit-o Putnei. Domnul trebuie să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de JosSuceava)”. Semnificația grecească a numelui Antofiță (<Antioh) conține germenele hybris-ului care declanșează inițierea: „a se împotrivi, a se opune”. Pe fiul lui Vioară îl găsim nu în mișcare, pătrunzând în spațiul sacru, ci în mediul familial, la un ospăț, și în plin refuz al vitalității: „El nici nu bea, nici nu mânca,/ Numai cu ochii se uita;/ Și el, frate, că-mi ședea/ Cu coate dalbe pe masă,/ Cu palmele pe obraze” (Roșiori - Ilfov). Absența comensualității are o pregnantă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mișcare de repe¬tarea gesturilor arhetipale când ceasul trecerii este repornit. „Toate sacrificiile sunt săvârșite în același moment mitic al începutului; prin paradoxul ritului, timpul profan și durata sunt suspendate”. Colindele în care animalul învins este jertfit insistă pe momentul ospățului ritual pentru că el justifică întregul efort al coborârii pe axa timpului. Ritualul inițiatic nu mai este din acest punct individual, ci are menirea de a regenera întreaga comunitate. Nunta reprezintă exact „cazul de comuniune rituală, când e vorba ca omul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cuminecarea cuplului nou format și a profanului având rolul inițiatic definitoriu în consacrarea tinerilor și, implicit, în revigorarea universului: „Sacrificiul interpune, între om și divin, o realitate intermediară (victima), cu scopul de a asigura un contact între cele două lumi”. Ospățul nupțial, la care peștele, bourul sau cerbul devin meniul ritual, folosește comensualitatea pentru resuscitarea puterii magice aflate în animalul totemic. La cules magic de plante Dinamicul incursiunii în necunoscut, dat de ritualul arhaic de culegere a florilor, se opune staticului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de practica inițiatică din Noua Guinee, în care chiar tatăl era cel ce își abandona copiii în pădurea misterioasă. Antofiță a lui Vioară iese în evidență tocmai prin acest refuz al existenței profane condiționate de mâncare, postura lui nefirească la ospăț atrăgând atenția că ne aflăm la începutul unui rit inițiatic. Neofitul se purifică de substanțele viscerale și începe pregătirea fizică pentru cuminecarea din animalul totem, pe care îl întrupează peștele uriaș sau cerbul în colinde. Valoarea sacră a hranei vine
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
totul era sub controlul strict al terifiantului guru, adulat de mulțimi realmente la modul religios, al unui surogat de religie, desigur, adulatorii smulgeau înnebuniți hainele de pe el, mame cu fiice feciorelnice de mână veneau să se ofere plângând de fericire ospățului nupțial al zeului care poate totul, fascinate de spectacolul măreției, puterii și gloriei lui, într-o țară în care nimic nu mai era posibil, adolescente rebele fugeau de acasă, sărind pe geam din camerele în care le încuiaseră părinții, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a și murit Bogdan Vodă: „în anii 7025 (1517), aprilie în zile 18, în ceasul dintâi al nopții, în târgu în Huși (subl. ns.), nu cu puțină laudă pentru lucrurile cele vitejăști ce făciia, că nu în beții, nici în ospețe petrecea, ci ca un stejar în toate părțile priveghiia, ca să nu să știrbească țara ce-i rămăsese de la tată-său”. Cronica lui Macarie consemnează moartea lui aici: „În anul 25 către șapte mii (7025-1517), luna aprilie, la aflat sfârșitul vieții
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Huși, și de acolo i-au adus oasele cu mare cinste în mănăstirea Putna, lângă tată-său, Ștefan Vodă, și acolo l-au astrucat, nu cu puțină laudă pentru lucruri vitejești c-au făcut, că nu în beții, nici în ospețe, ce ca un străjeriu în toate părți au priveghiat, ca să nu știrbască țara ce-i rămăsesă dela tată-său. Multe lucruri a făcut... Cunoaște-să că unde nu-s pravile, den voia Domnilor, multe strâmbătăți să fac” (subl. ns.). La destulă
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
în steinătate. Lăcomie nu ave mare, lucrurile lui poftie să fie lăudate”. Cronicarul Nicolae Costin îl descrie ca „fiind el om istețu, știindu-și carte turcească bine, să vestisă acmu în tot Țarigradul numele lui, de-l chemau agii la ospețele lor cele turcești, pentru prietenșug ce avea cu dânșii. Alții dzic, știindu bine în tambur, îl chemau agii la ospețe, pentru dzicături”. Dimitrie Cantemir, scriindu-și cărțile în limbi străine, a făcut cunoscută Țara Moldovei în Occident, mai ales prin
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
om istețu, știindu-și carte turcească bine, să vestisă acmu în tot Țarigradul numele lui, de-l chemau agii la ospețele lor cele turcești, pentru prietenșug ce avea cu dânșii. Alții dzic, știindu bine în tambur, îl chemau agii la ospețe, pentru dzicături”. Dimitrie Cantemir, scriindu-și cărțile în limbi străine, a făcut cunoscută Țara Moldovei în Occident, mai ales prin Descrierea Moldovei, căci la vremea aceea europenii încep să descopere Estul continentului, despre care aveau doar cunoștințe vagi. În această
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și împăratul l-au sărutat pe cap, luându-l în brață și rădicându-l sus cu o mână, fiindu Dumitrașco vodă om scundu și împăratul om de fire întru tot șifaeș”. A doua zi, duminică, 25 iunie, a avut loc un ospăț în casa cea mare din curțile domnești. Țarul a refuzat să se așeze în capul mesei, „ci-au pus pe vezirul său, pe Gavriil Holovcin (cancelarul Gavril Ivanovici Golovkin (1660-1734), n.a.), carile numai acela nu mânca carne, fiind post”. Înaltul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
pe pânză sau pe hârtie”. Urmează descrierea unor odoare și odăjdii, a clopotniței cu două clopote etc. Parohul era un ungur secui, Mihail Rapczon (Rabcsonyi sau Rapezon Mihály), om simplu, fără carte, bețiv de frunte („potatorem optimum”), aflat veșnic în ospețe („et indefessum lusorem atq(ue) Cantorem”). În Însemnări despre lucrurile din Moldova, Marco Bandini descrie obiceiurile, firea și portul moldovenilor și curtea domnului Moldovei (Vasile Lupu). În 1647, de sărbătoarea Bobotezei, Marco Bandini se afla la Iași, unde a participat
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
fost momentul culminant al entuziasmului. Un ura frenetic și nesfârșit a întâmpinat pe noii lăutari care cântau frumos de tot, mai frumos decât adevărații lăutari, mai frumos decât ar fi cântat ei însuși altă dată, pentru că atunci erau încălziți de ospățul câmpenesc și mai știu eu de ce alte focuri nemărturisite? Apoi dânșii schimbară cântecul de jale într-un cântec de brâu de acelea care îți dau furnici la picioare și îți răstoarnă căciula pe ceafă, și atunci am încins și noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dinaintea ochilor mei, rămânând parcă eu singur în imensa singurătate. Mult n-a durat acest simțământ, căci iluziile frumoase se risipesc iute ca visurile și am trebuit să reintru în realitate și, prin urmare, în otelul care ne chema la ospăț și odihnă. Când cineva a suit ca mine muntele Rigi mai mult pe jos decât calare și a văzut ce am văzut, acel om are dreptul să-și astâmpere apetitul, care de obicei crește în proporție cu osteneala și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
când uneia, când altuia, se obțin, În mod succesiv, condiții acceptabile pentru ambele. Niște oscilații. Pentru a vedea mai bine cum funcționează acest mecanism, am să recurg la o analogie, citând o poveste, la propriu. Cică vulpea a invitat la ospăț pe vecinul cocostârc. A pus pe masă o mâncare bună, Îmi imaginez pui, dar de baltă, Într’o strachină Întinsă, din care cocostârcul, cu ciocul său lung, nu putea culege nimic; În schimb vulpea, cu botul scurt, a lempăit totul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
unde o duce bine? Pentru că, dacă ar rămâne singură, s’ar autosufoca. În scurt timp, ea ar pieri Îngropată În frunze moarte, pe un sol fără substanțe minerale, Într’o atmosferă fără bioxid de carbon. Așa că, preferă să invite la ospățul ce e ea Însăși, atât pe consumatori cât și pe descompunători; s’o decimeze, dar să-i producă hrana și condițiile de mediu necesare supraviețuirii à la longue. Ea produce, cu bună știință, ceva și pentru ei, nu numai pentru
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
150 de milioane de ani tot păsăretul “poluează” cu coji de ouă; cât privește vopseaua, poate că e un sacrificiu adus vieții spirituale a omului, și nu zic că e rău. La fel, un os de miel va fi un ospăț pentru animăluțul care Îl va găsi. Aici m’a oprit din pregătirea a ceea ce dumneavoastră citiți acum, rubrica “Basarabia pământ românesc” de Florii. Și mi-am amintit că, dacă Crăciunul - pe care eu Îl consider cea mai mare sărbătoare - Îl
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
nu este o muscă. (Alexander Pope, Eseu despre om, I, 193-194) Scrierile privind corupția politică sunt remarcabile sub aspectul conținutului, domeniului tratat și ambițiilor autorilor (normative sau analitice). Totuși, aceasta înseamnă mai curând că în timp ce bufetul cu autoservire este un ospăț ademenitor de măncăruri de tot soiul adunate din întreaga lume, prețul plătit pentru această varietate este absența unei mese copioase gătite în casă. Nu putem examina scrierile privind corupția politică așa cum analizăm arhitectura dorică sau fibra optică, deoarece însăși natura
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]