1,368 matches
-
sufleri erau două unguroaice, actrițe la bază, care șopteau cu accent : astfel, te pomeneai deodată, că pe scenă unele personaje pronunțau cu accent maghiar! Și-așa se scrie istoria (teatrului)... Actrița Tania Popa regretă că actorii nu primesc bacșiș, precum ospătarii. Și cine-o Împiedică să schimbe Teatrul Național, cu Bolta Rece?!... Am mai vorbit cîndva de spectacole care durează 10 ore (Claudel, la Paris, spre exemplu); Livada...lui Nekrosius ținea numai 6! PÎnă la urmă, regizorul a lăsat de la el
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Nici un „aha” O proastă, vina ei. Am beștelit-o de numai, dar nu se mai poate repara nimic. - Când ai un soț pe care il iubești, îl păzești cu tancul... Tipul a lucrat pe vas. - Marinar? - Ei, marinar. Pe cruise-ship. Ospătar, sau așa ceva. Arată bine, trebuie să recunoști. - Recunosc! Și Miruna l-a lăsat să plece? - Păi, ea l-a ajutat. I-a făcut rost de bani, a apelat la pile... Zicea să facă și el un ban. - Nu cred că
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
te-a făcut să te simți bine <maya32>: m-a făcut să mă simt femeie, dorită, normală <maya32>: a venit la masa noastră, ne-a servit cu whisky, țigări fine <maya32>: ni le aprindea cu brichetă lui din aur <maya32>: ospătarii îl cunoșteau, era salutat și de alți consumatori <maya32>: eram la Forum, în barul de zi <victor37>: OK, mi-am făcut imaginea <maya32>: ne-a însoțit pînă pe treptele hotelului. Acolo m-a întrebat dacă nu vreau să iau cina
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
sper să mă țină până la capăt. Nu au costat mult, dar mi se par practice. După 15 km ajung la L’Isle Jourdain, o localitate liniștită unde mă opresc pentru a mânca o salată de 5, 5 euro. Degeaba insistă ospătarul să mai cumpăr ba ceai, ba cafea, sau sucuri. Imi ajunge aceasta, iar apoi, pe furiș adaug în ea o porție bună de cașcaval ce-l am în rucsac. Ies apoi puțin prin localitate și-mi atrage atenția o mică
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
pomeții proeminenți și o candoare neșlefuită de copil; chelnerul se înclina în fața lui și îi zâmbea de parcă era cel mai vechi client al localului. Charlot se așeză pe un scaun și privi scena: i se părea un act de trădare. Ospătarul-șef, care se oprea totdeauna să-i spună câteva cuvinte, trecu acum pe lângă el ca și cum nici n-ar fi existat și se opri tot la masa americanului. În scurt timp explicația comportamentului său deveni evidentă: un teanc gros de bancnote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
să fie o voce îngroșată, profundă. Nu mi-e dat să întâlnesc prea des bărbați așa fermecători ca tine. ― Mersi, Diana. Să mai luăm niște apă minerală? ― Ben, spuse ea din nou. Ceea ce încerc eu să-ți spun e că... ― Ospătar? Ben se uită disperat în jur după un ospătar; Diana suspină și se lăsă pe spate în scaunul ei, pentru că Ben stricase clipa. Clipa ei. Ben n-a mai luat budincă, ceea ce a încântat-o pe Diana, pentru că hotărâse deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
dat să întâlnesc prea des bărbați așa fermecători ca tine. ― Mersi, Diana. Să mai luăm niște apă minerală? ― Ben, spuse ea din nou. Ceea ce încerc eu să-ți spun e că... ― Ospătar? Ben se uită disperat în jur după un ospătar; Diana suspină și se lăsă pe spate în scaunul ei, pentru că Ben stricase clipa. Clipa ei. Ben n-a mai luat budincă, ceea ce a încântat-o pe Diana, pentru că hotărâse deja că Ben avea să vină la ea să bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
am spus cât de mult te iubesc? Câteva minute mai târziu suntem întrerupți de un zgomot de aplauze. Roșesc cu furie, pentru că la masa alăturată cei șase bărbați strigă și se bucură, și li se alătură până și afurisitul de ospătar. ― Vreți să vă uitați pe meniu, întreabă el, ridicându-și o sprânceană, sau ați rezolvat-o cu desertul? De dimineață, o sun pe Geraldine, care e în culmea extazului. ― Scârbă norocoasă! îmi tot spune ea. Sper că ai o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pestelci, tricouri, contra voturi, s-a și apucat de făcut noduri marinărești bine îmbârligate la reforma din învățământul românesc. Știam demult că el avea un dinte împotriva a tot ce iese din școala românească și nu se numește tinichigiu sau ospătar, așa că în continuare numitul Traian Băsescu a hotărât să nu mai lase soarta elevilor în voia brizei liniștite și a valurilor vieții trasate de părinți, și la un păhărel în nopțile lungi de la cârciuma favorită, a trasat, hâc!, niște directive
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
o săptămână, seara târziu. Deja știu ce surpriză o să vă fac. Acum două zile și-a prezentat câteva numere la Babilon - cu un pachet de cărți, cu niște porumbei cărunți și un țilindru. Luni l-am rugat pe Albert, pe ospătarul-șef, să-l invite pe scamatorul acela, dacă mai trăiește, să dea câteva reprezentații aici. În tinerețe era vestit în toată lumea, așa că merita un pic de aer curat la bătrânețe. Pe cheltuiala mea. Pentru dumneavoastră, domnișoară, orice. E un vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Gosseyn se găsea așezat la masă susținut de doi servitori. Imediat corpul lui Ashargin se contractă. În așteptarea unui reproș. Alarmat, Gosseyn combătea leșinul posibil. Aruncă o privire la Enro, dar dictatorul înfuleca de zor. Nici preotul nu-l privea. Ospătarii îl abandonară și începură să-l servească. Mâncarea aceasta îi era cu totul străină lui Gosseyn, dar de fiecare dată când era ridicat un capac, simțea în el însuși o reacție favorabilă sau defavorabilă. Iată că impulsurile inconștiente ale corpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
1995, surprinde prin modul în care permanenta sa preocupare de actualizare a materiei epice investigate reușește să se conecteze la un trecut al memoriei îndrăgostite, nostalgice. Romanul Urma scapă turma, scris în 1988, al cărui erou principal practică meseria de ospătar și în același timp încearcă să devină campion de box, volumul Conspirația inocenților, alcătuit din povestiri scrise în timpul regimului comunist, ori romanul de rezonanță autobiografică Refugiu în Vechiul Regat și Visul văduvei stau mărturie pentru alegerile tematice predilecte. Mai puțin
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
specifică. Firicelul arzător s-a prelins, neobservat, printre marginile dantelate ale tejghelei, până jos, pe podea. De-acolo, pe dedesupt, mereu alimentat, de la alte și alte farfuriuțe; flăcărui albastre, se întindeau, pe jos, antrenând,în ardere, marginile lemnului. Unul dintre ospătari, când a abservat focul, de jos, care se întindea cu o viteză uimitoare, dorind să atragă atenția, a scuturat puternic rafturile,în care se găseau tot felul de substanțe spirtoase ușor inflamabile. Alea s-au răsturnat, venind,în dezordine, unele
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Că, era plină, lumea, cu de alde ei! S-a făcut o năucitoare propagandă, pe tema recalificărilor. Impotenta conducere a județului a inițiat cursuri în acest scop. De fapt, praf,în ochii, împăenjeniți de durere, ai șomerilor. Cu două specialități: ospătari și menegeri. Golii s-au prins,în ele, tot așa, cum se prind, hamsiii, în undița sărmanului pescar. Le-au absolvit. Au primit și hârtiile doveditoare. Acum, căutau; dar, unde să se găsească, atâtea locuri de ospătari și de menegeri
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Cu două specialități: ospătari și menegeri. Golii s-au prins,în ele, tot așa, cum se prind, hamsiii, în undița sărmanului pescar. Le-au absolvit. Au primit și hârtiile doveditoare. Acum, căutau; dar, unde să se găsească, atâtea locuri de ospătari și de menegeri, pe aceste locuri? Cu fiecare zi, care trecea, în sufletele lor, și nu doar în ale lor, durerea, mânia și disperarea, se adunau. Creșteau,îngemănate, cum crește o drojdie, din care urmează să se facă pâine. În
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
plimbare, în necunoscutul cunoscut! Se va duce la un unchi îi spune unchiu’ Titi, este inima lui. Se pupă fericiți sunt amândoi in biroul lui de la Delfinul. A intrat prin spate pe unde se bagă marfa, nu l-au văzut ospătarii și fetele; era sigur că îl va găsi cu nasul în hârțoage, - Ce nu te tunzi puțin? - M-am tuns, acum 10 minute am ieșit de la frizer! Pe unchi-său îl bufnește râsul, îl pupă din nou, bucuros că își
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
el. Și uite-așa, zise Ticu, Iorgu al nostru s-a hotărât să ne părăsească... De aici o să mergem întâi pe la mine, apoi ne ducem acasă la el. E vorba să plece peste vreo săptămână... Într-un târziu apăru un ospătar cu păr slinos și privire crucișă, care își notă cu o figură plictisită comanda într-un carnet soios, dar mai trecu încă multă vreme până să aducă berea și debreținii comandați. Gata cu săptămâna de bună servire, meștere? îl întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ins frezat și spilcuit, despre care Ticu îi șopti că era ginerele unui șef mare din comerțul socialist. După cât se părea, responsabilul venea de pe la vreo ședință unde se discutase despre buna servire în localurile de stat. Panicat de sosirea șefului, ospătarul cu figură plictisită, care freca mangalul prin dosul tejghelei, se grăbi să prezinte lui Ticu nota de plată pentru consumație. Ticu luă nota de plată și se uită lung la ea. Unde-s scobitorile, șervețelele și japonezele alea, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Ticu luă nota de plată și se uită lung la ea. Unde-s scobitorile, șervețelele și japonezele alea, pe care văd că le-ai trecut aici, meștere?... îl interogă el, după ce studie bine bucata de hârtie cu socotelile făcute de ospătar. Ospătarul îndrugă ceva în legătură cu faptul că așa cerea nu se știe ce dispoziție emisă de mai marii alimentației publice, ceva atât de pueril și de ridicol, că Ticu renunță să-i mai ceară socoteală și îi depuse pe masă banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
luă nota de plată și se uită lung la ea. Unde-s scobitorile, șervețelele și japonezele alea, pe care văd că le-ai trecut aici, meștere?... îl interogă el, după ce studie bine bucata de hârtie cu socotelile făcute de ospătar. Ospătarul îndrugă ceva în legătură cu faptul că așa cerea nu se știe ce dispoziție emisă de mai marii alimentației publice, ceva atât de pueril și de ridicol, că Ticu renunță să-i mai ceară socoteală și îi depuse pe masă banii pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dispoziție emisă de mai marii alimentației publice, ceva atât de pueril și de ridicol, că Ticu renunță să-i mai ceară socoteală și îi depuse pe masă banii pentru nota de plată umflată, ba și un leu pe deasupra, drept bacșiș. Ospătarul înhăță banii și îi băgă repede în buzunar fără să mulțumească, după care se grăbi să se ducă cu nota de plată la o masă din partea cealaltă a crâșmei, unde doi inși chercheliți mai cereau de băut, bătând cu halbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Carul cu Bere el nu accepta să meargă decât dacă era îndelung și insistent rugat, uneori chiar tras de mânecă. La băut era, însă, neîntrecut. Dacă apuca să golească o halbă de bere, nu se mai oprea decât atunci când apărea ospătarul, de obicei întovărășit de un milițian, ca să-l dea pe ușă afară. Aflând de la Victor de acest lucru, profesorul Barbilian se amuză copios și declară că, dacă i-ar mai fi stat în putință, l-ar fi trimis pe studentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
În amoniac ’știa de la combinat, cum vin scrisorile gata citite și multe altele... Le-am spus și de presiunea de la gaz și de Întuneric. Ce nu le-am spus? Și-au notat tot căci au cerut un bonier de la un ospătar. Vor cerceta și vom primi răspuns. Acum sunt liniștit. M-am plimbat fericit pe străzi. Fericit și liber. Că mă apăsau toate astea. Tu știi bine... Da’ uite că și prea multă libertate dăunează. De fericire nu mai vorbesc. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ce-ați venit la mine?... De ce nu te-ai dus la Cenacliști, la Poeți? Genel ședea impasibil, blestemîndu-se să nu folosise prilejul de-a se afla deja între gargarîcurile și mîncarîcul saloanelor Mărului de Aur. Unde, de la o anumită oră, ospătarii, loviți de băutură, aduceau tuslamamele, defilând în genunchi. Lăutarii, cu contrabasuri și țambaluri, mai crăpate ca sicriele, pârțâiau din buze la cuvintele mai deocheate ale șlagărelor, unele maimuțărite direct în engleză. Zburdau, pe acolo, vrafuri de chelnerițe gâdilicioase și moi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
colț. Robin și cu mine ne așezăm În capătul Îndepărtat al uneia din mesele comune. — Urâtă afacere asta cu Bunce, mormăie el studiind meniul. Mda. —Momo Gumeratne pare În regulă. —E grozavă. —Și Bunce? —Toxic. —Înțeleg. Bun, acum ce comandăm? Ospătarul stă acolo, cu pixul pregătit, și pentru prima dată observ ce vraiște e Robin: partea dreaptă a gulerului de la cămașă e plină de crețuri ca o frunte, iar În urechi are urme de spumă de ras. Jill nu l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]