12,062 matches
-
condiționată, acești oameni domină viața politică a Imperiului pînă la prăbușirea lui definitivă”. La cumpăna veacurilor XVII și XVIII, resursele otomane erau departe de a se fi epuizat, încât pronosticurile indicând iminenta prăbușire a Imperiului s-au dovedit exagerate. Pierderile otomane de teritorii, consfințite prin pacea de la Carlowitz și de cea cu Rusia din 1700, au reaprins fanatismul și dorința de revanșă, pentru ca victoria de la Stănilești (1711) să amorseze o “politică de ofensivă, în nădejdea de a recupera teritoriile pierdute în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
maxim al anexiunilor austriece în sud-estul continentului este atins în 1718, când ei pun stăpânire pe Banatul Timișoarei, valea Moraviei sârbești, Oltenia, pe drumurile ce debușează la Balcani și în zona Mării Negre; austriecii constituie granițe militare înfipte în corpul puterii otomane și „îndelungatul supliciu al Porții începea”. Definirea mobilurilor politicii expansioniste orientale austriece ar fi incompletă dacă nu am lua în considerare și factorii de natură economică sau, mai bine zis, de politică economică. În secolul al XVIII-lea, mercantilismul austriac
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în beneficiul statelor austriece”. De altfel, austriecii vor trece la elaborări de planuri și la explorări. Tratatul comercial de la Passarowitz (1718) a format baza tuturor reglementărilor comerciale turco-austriece din secolul al XVIII-lea. Negustorii austrieci dobândeau libertatea comercială în Imperiul Otoman cu taxa vamală de 3% plătită o singură dată și fără nici un adaos de taxe de transport sau desfacere. Totuși, cursul inferior al Dunării rămânea închis austriecilor, aceștia din urmă dobândind libertatea comerțului pe Dunăre numai până la Rusciuk, începând cu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
comerțului pe Dunăre numai până la Rusciuk, începând cu anul 1735, și pe întreg cursul, inclusiv ieșirea la Marea Neagră și prin strâmtori, de-abia în 1784. Există deci toate motivele pentru a plasa începuturile chestiunii orientale nu în perioada ascensiunii puterii otomane, și nici în cea a începutului decăderii ei, ci în cea a declanșării procesului dezmembrării. Semnificativ este că chestiunea orientală are ca sinonimă denumirea de criza orientală. Plasăm, de asemenea, începuturile chestiunii orientale în perioada fixării definitive a partenerilor rivali
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
este că chestiunea orientală are ca sinonimă denumirea de criza orientală. Plasăm, de asemenea, începuturile chestiunii orientale în perioada fixării definitive a partenerilor rivali și a implicării directe a popoarelor în lupta pentru emancipare, odată cu punerea problemei moștenirii posesiunilor Imperiului Otoman. Acea perioadă este deschisă de pacea de la Carlowitz (1619) - după opinia noastră și, cum am văzut, nu numai a noastră - când centrul politicii europene se deplasează în estul continentului, când „puterea musulmană începe definitiv mișcarea sa de recul”, când Austria
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
bine de două secole, de relațiile dintre ei, legându-se nemijlocit și geneza “chestiunii române” ca problemă internațională; avansul Rusiei și al Austriei, prăbușirea Poloniei, au impus Franței și apoi Angliei “să vadă în țările române ultimele bastioane ale Imperiului Otoman spre nord și spre est”. De la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul celui următor, țările române alcătuiesc unul din aspectele permanente și din cele mai critice ale chestiunii orientale. Recunoaștem că, revenind asupra acestei teme, nu am dat soluții
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
problema, chestiunea sau criza orientală. Am optat deci pentru definiția cea mai clară, dată de un șir de istorici, între care și Andrei Oțetea, potrivit căreia esența chestiunii orientale rezultă din desfășurarea a două aspecte fundamentale ce însoțesc decăderea Imperiului Otoman: amestecul marilor Puteri europene, țintind la preponderență în zonă, și lupta pentru emancipare a popoarelor aflate sub stăpânirea efectivă sau sub dominația otomană. Așadar, începutul chestiunii orientale nu poate fi plasat în timp în perioada expansiunii otomane, ci în perioada
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Oțetea, potrivit căreia esența chestiunii orientale rezultă din desfășurarea a două aspecte fundamentale ce însoțesc decăderea Imperiului Otoman: amestecul marilor Puteri europene, țintind la preponderență în zonă, și lupta pentru emancipare a popoarelor aflate sub stăpânirea efectivă sau sub dominația otomană. Așadar, începutul chestiunii orientale nu poate fi plasat în timp în perioada expansiunii otomane, ci în perioada decăderii Imperiului. De altfel, cum am mai spus, termenul de criză orientală, care este sinonim în istoriografie cu cel de chestiune orientală, nu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
însoțesc decăderea Imperiului Otoman: amestecul marilor Puteri europene, țintind la preponderență în zonă, și lupta pentru emancipare a popoarelor aflate sub stăpânirea efectivă sau sub dominația otomană. Așadar, începutul chestiunii orientale nu poate fi plasat în timp în perioada expansiunii otomane, ci în perioada decăderii Imperiului. De altfel, cum am mai spus, termenul de criză orientală, care este sinonim în istoriografie cu cel de chestiune orientală, nu poate fi aplicat decât perioadei de decădere a Imperiului Otoman. Totodată, cel de-al
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
timp în perioada expansiunii otomane, ci în perioada decăderii Imperiului. De altfel, cum am mai spus, termenul de criză orientală, care este sinonim în istoriografie cu cel de chestiune orientală, nu poate fi aplicat decât perioadei de decădere a Imperiului Otoman. Totodată, cel de-al doilea aspect al chestiunii orientale, adică lupta popoarelor pentru emancipare, pentru eliberare de sub jugul otoman, nu are nici un sens dacă îl coborâm în perioada expansiunii otomane, când popoarele duceau o luptă nu de emancipare, de eliberare
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
orientală, care este sinonim în istoriografie cu cel de chestiune orientală, nu poate fi aplicat decât perioadei de decădere a Imperiului Otoman. Totodată, cel de-al doilea aspect al chestiunii orientale, adică lupta popoarelor pentru emancipare, pentru eliberare de sub jugul otoman, nu are nici un sens dacă îl coborâm în perioada expansiunii otomane, când popoarele duceau o luptă nu de emancipare, de eliberare, ci de apărare. Iată de ce ne-am raliat poziției acelor istorici ce așează în timp începuturile chestiunii orientale la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
nu poate fi aplicat decât perioadei de decădere a Imperiului Otoman. Totodată, cel de-al doilea aspect al chestiunii orientale, adică lupta popoarelor pentru emancipare, pentru eliberare de sub jugul otoman, nu are nici un sens dacă îl coborâm în perioada expansiunii otomane, când popoarele duceau o luptă nu de emancipare, de eliberare, ci de apărare. Iată de ce ne-am raliat poziției acelor istorici ce așează în timp începuturile chestiunii orientale la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul celui următor, mai precis
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
raliat poziției acelor istorici ce așează în timp începuturile chestiunii orientale la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul celui următor, mai precis, după despresurarea Vienei (1683) și tratatul de pace de la Carlowitz (1699), când începe reculul ireversibil al Puterii otomane și când partenerii acestui proces sunt stabiliți până la atingerea chestiunii orientale, odată cu prăbușirea Imperiului Otoman și formarea Turciei moderne, sub conducerea lui Kemal Atatürk. Este adevărat că numeroase popoare fuseseră subjugate de turci înainte de sfârșitul secolului al XVII-lea și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
XVII-lea și începutul celui următor, mai precis, după despresurarea Vienei (1683) și tratatul de pace de la Carlowitz (1699), când începe reculul ireversibil al Puterii otomane și când partenerii acestui proces sunt stabiliți până la atingerea chestiunii orientale, odată cu prăbușirea Imperiului Otoman și formarea Turciei moderne, sub conducerea lui Kemal Atatürk. Este adevărat că numeroase popoare fuseseră subjugate de turci înainte de sfârșitul secolului al XVII-lea și că ele duceau, deci, o luptă de eliberare înainte de această epocă. Noi am subliniat însă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
decât dacă se iau în considerare ambele aspecte și nu doar unul dintre ele. Chiar dacă s-ar mai putea vorbi de o chestiune orientală și înainte de sfârșitul secolului al XVII-lea, deci în perioada care precede declanșarea procesului dezagregării Imperiului Otoman ca mare putere, noțiunea nu poate avea decât un înțeles foarte general și imprecis. Ne-am raliat opiniei acelor istorici care nu iau în considerare existența unei chestiuni orientale înainte ca Rusia să devină o putere europeană și Austria o
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
devină o putere europeană și Austria o putere balcanică. Nu este întâmplător, după cum am mai spus, ca înseși noțiunile de problemă, chestiune și criză orientală apar în limbajul politic și istoriografic în perioada când a devenit vizibil procesul decăderii Imperiului Otoman, a cărui soartă depindea în cea mai mare măsură de lupta popoarelor subjugate pentru emancipare și de desfășurarea contradicțiilor între marile Puteri, care urmăreau să impună hegemonia în zona geografică și politică care s-a aflat secole de-a rândul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în cea mai mare măsură de lupta popoarelor subjugate pentru emancipare și de desfășurarea contradicțiilor între marile Puteri, care urmăreau să impună hegemonia în zona geografică și politică care s-a aflat secole de-a rândul sub stăpânirea sau dominația otomană. Istoria ca lectură a lumii. coord. G. Bădărău, L. Boicu și L Nastasă, Fundația Academică „A. D. Xenopol”, Iași, 1994. II.2. ROMÂNII ȘI LUMEA EXTERIOARĂ: REPERE, CONEXIUNI, REACȚII II.2.1. MOMENTUL 1711 ÎN RAPORTURILE POLITICE INTERNAȚIONALE ALE PRINCIPATELOR ROMÂNE
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și Ion Tonski, Apostol Chigheci și Ivănescu (Ivanenco). În ceea ce privește cercurile politice, nu se poate vorbi de o unanimitate de opțiuni, de vreme ce boierii fanarioți au rămas pe o poziție filoturcă, o ținută pe deplin explicabilă dacă avem în vedere că dominația otomană era pavăza care le asigura rolul economico-politic în țară și continuarea exploatării ei, în numele și în virtutea unui regim impus de Poartă. Era vorba însă de o minoritate, încât este pe deplin îndreptățită concluzia că politica filo-rusă a lui Cantemir și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
un secol mai târziu, aveau, mai precis spus, o accepțiune strict feudală, deci condiționată sau confundată în cazul națiunii cu etnia, privită ca un pandant al confesiunii și, mai presus de toate, domina speranța, bine statornicită, în iminența abolirii dominației otomane. „Rațiunea de stat”, principiu preponderent în relațiile politice ale secolului al XVIII-lea, se afla la începutul carierei sale în estul continentului. Este lesne de bănuit răsunetul manifestului țarului din 8 mai 1711, în care se spunea că „noi, în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
nu ignora. Moldova putea deveni o țară mai liberă sau putea trece într-o nouă servitute politică, aceea țaristă. Ca și oamenii politici de mai târziu, Cantemir era deci atent la condițiile și prețul cu care Moldova putea scutura jugul otoman”. Se știe că, după înseși spusele țarului și, în general, ale contemporanilor inițiați, textul așa-zisului tratat de la Luțk este creația lui Dimitrie Cantemir, text pe care țarul l-a aprobat și l-a semnat, remițându-i-l domnitorului pentru
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de politică și istorie - domnitorul urmărește afirmarea sa personală, cât și a Moldovei ca stat independent; făcând apel la istorie, el desfășoară o pledoarie în favoarea drepturilor și opțiunilor sale politice, în beneficiul aspirației Moldovei la neatârnare, vestejește încasările și abuzurile otomane, invocă capitulația lui Bogdan cel Orb nerespectată de turci - invocație care deschidea o nouă fază în îndelungata perioadă de apel al românilor la dreptul istoric în sprijinul emancipării naționale. Din instrucțiunile (7 mai 1711) lui Petru I către generalul Șeremetiev
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
foarte adevărat că, din partea rușilor, „până în ultimul moment, acestuia nu i se spune ce să facă, nu i se scrie, nu i se cere nimic; e lăsat în nesiguranță și el cere preciziuni”. Constantin Brâncoveanu, aflat între o puternică armată otomană, ce-și întocmise lagărul pe Dunăre, și o slabă armată rusă, „hămesită și zăpăcită”, era în dilemă. La 7 iulie, el îi comunica lui Gheorghe Castriotul, la Iași, că îi mai scrisese prin căpitanul Vasile „acum 20 de zile”, că
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ar fi primit. Firește, aceasta ar putea fi numai o promisiune menită să mascheze o decizie deja luată. Este greu de spus însă, dacă la 7 iulie, domnitorul adoptase hotărârea de a rămâne neangajat, deși evoluția evenimentelor (slăbiciunea rusă, amenințarea otomană, defecțiunea Toma Cantacuzino etc.) conduc spre această alternativă. Se știe că acea campanie a fost prost pregătită, într-o precipitare riscantă și neconcordantă amploarei scopului. „Acest marș împotriva turcilor a fost făcut prea disperat”, am fost rugați de domnitorii români
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
repede, dacă nu se poate cu tot corpul principalei noastre oștiri, cel puțin să fie trimisă cea mai mare parte a ei”, stă scris în jurnalul și instrucțiunile lui Petru I. La Stănilești a fost pierdută o bătălie împotriva Porții Otomane, dar lupta, marea luptă, a continuat. Firul raporturilor politice întreținute de români cu rușii a fost reînnodat. La 1 ianuarie 1712, stolnicul Constantin Cantacuzino îi scria lui Golovkin că întreruperea corespondenței lor se datorește „tăcerii noastre” din cauza temerilor (care s-
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Cuvântul trădare a fost preluat apoi de unii istorici și n-a ieșit nici astăzi din uz. Între contemporanii evenimentelor, Del Chiaro operează în judecăți cu o balanță mai echilibrată, luând în considerare temerea lui Constantin Brâncoveanu față de o ripostă otomană. În sfatul pe care domnitorul l-a ținut cu boierii la Urlați „se hotărî - spune Del Chiaro - să li se comunice (rușilor) că nu li se poate da merinde decât după ocuparea țării și apărarea ei contra turcilor, care ar
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]