2,363 matches
-
față de cea a Germaniei. Astfel, politica Porții a fost înclinată în favoarea unei alianțe cu Berlinul. O alianță otomano-germană promitea să asigure securitatea strâmtorilor împotriva unui atac rusesc. Negocierile dintre cele două puteri au dus în cele din urmă la trecerea otomanilor de partea germanilor, care promitea un ajutor economic consistent și acceptarea controlului otoman asupra unor teritorii țariste. Intrarea în război de partea Germaniei a aruncat Imperiul Otoman într-o perioadă de dezordini. Pe 11 noiembrie a fot descoperită o conspirație
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
Pe 4 decembrie a izbucnit revolte în întreaga țară. Nouă zile mai târziu a fost organizată o demonstrație împotriva războiului a femeilor din Konak și Erzurum. Guvernul a trebuit să înăbușe în luna decembrie rebeliuni ale soldaților și marinarilor. Intrarea otomanilor în război a complicat situația militară a Antantei. Imperiul Rus a fost obligat să lupte pe două noi fronturi: de unul singur în Caucaz și alături de britanici în Persia (Iran). İsmail Enver Pașa a organizat campania de la pentru cucerirea orașelor
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
și alături de britanici în Persia (Iran). İsmail Enver Pașa a organizat campania de la pentru cucerirea orașelor Batum și Kars și, mai departe, a Georgiei și a câmpurilor petrolifere din nord-vestul Persiei. Campania din Caucaz împotriva rușilor a fost un eșec, otomanii pierzând nu doar teren, dar și aproximativ 100.000 de soldați. Revoluția Rusă din1917 a fost un eveniment care le-a dat otomanilor o a doua șansă. Rușii, civili sau militari, nu mai doreau să continue războiul. Pe 9 martie
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
format la inițiativa guvernului provizoriu rus Comitetul Special Transcaucazian, care urma să înlocuiască organele regionale ale puterii țariste în Caucaz. Pe 5 decembrie 1917 a fost semnat armistițiul de la Erzican, prin care s-a pus capăt conflictului dintre ruși și otomani. Marele vizir Tala Pașa a semnat pe 3 martie 1918 Tratatul de la Brest-Litovsk cu Rusia bolșevică. Bolșevicii acceptaseră prin semnarea acestui tratat de pace să cedeze orașele Batumi, Kars și Ardahan în favoarea otomanilor. Aceste regiuni fuseseră ocupate de Imperiul Rus
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
a pus capăt conflictului dintre ruși și otomani. Marele vizir Tala Pașa a semnat pe 3 martie 1918 Tratatul de la Brest-Litovsk cu Rusia bolșevică. Bolșevicii acceptaseră prin semnarea acestui tratat de pace să cedeze orașele Batumi, Kars și Ardahan în favoarea otomanilor. Aceste regiuni fuseseră ocupate de Imperiul Rus după victoria din războiul din 1877-1878. Britanicii au fost obligați să apere India, zonele petrolifere din sudul Iranului și Egiptul. Pentru aceasta, ei s-au implicat în campaniile din Mesopotamia și Sinai și
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
origine armeană din fosta armată imperială rusă s-au organizat sub comanda generalului Tovmas Nazarbekian și a comisarului civil Drastamat Kanayan. Alături de aceste forțe regulate, s-au format o serie de miliții, care au dus un război de gherilă împotriva otomanilor. Forțele armenilor au fost plasate pe o linie a frontului care se întindea de la Van la Erzincan. Pe 3 martie 1918, marele vizir Talat Pașa a semnat Tratatul de la Brest-Litovsk. Rusia bolșevică acceptase prin semnarea tratatului de pace să cedeze
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
aprilie 1918, a avut loc Conferința de Pace de la Trabzon, la care au participat delegații otomani și cei ai Dietei Transcaucaziene. Enver Pașa s-a arătat dispus să renunțe la toate pretențiile asupra Caucazului, cerând în schimb recunoașterea retrocedării către otomani a provinciilor est-anatoliene care îi reveniseră prin tratatul de pace de la Brest-Litovsk. Pe 5 aprilie, șeful delegației transcaucaziene, Akaki Chkhenkeli, a acceptat prevederile tratatului de la Brest-Litovsk ca bază a unor noi negocieri și a telegrafiat guvernelor tinerelor state caucaziene, cerându
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
populației era diferită. Tibilisiul a anunțat că Armenia și Imperiul Otoman sunt în stare de război. Armata a 3-a otomană a declanșat atacul împotriva armenilor în aprilie 1918. Pe 28 mai 1918, armenii au proclamat formarea Republicii Democrate Armene. Otomanii s-au ciocnit în mai multe bătălii importante cu armenii: bătălia de la Sardarapat, bătălia de la Kara Killisse (1918), și bătălia de la Bash Abaran. În ciuda faptului că armenii au reușit să obțină o victorie remarcabilă la Sardarapat, otomanii au reușit să
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
Republicii Democrate Armene. Otomanii s-au ciocnit în mai multe bătălii importante cu armenii: bătălia de la Sardarapat, bătălia de la Kara Killisse (1918), și bătălia de la Bash Abaran. În ciuda faptului că armenii au reușit să obțină o victorie remarcabilă la Sardarapat, otomanii au reușit să întoarcă cursul războiului. RD Armeană a fost forțată în cele din urmă să semneze pe 4 iunie 1918 tratatul de pace de la Batumi. În aceeași lună iunie, armenii din regiunea muntoasă Nagorno-Karabah, conduși de Andranik Toros Ozanian
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
urmă să semneze pe 4 iunie 1918 tratatul de pace de la Batumi. În aceeași lună iunie, armenii din regiunea muntoasă Nagorno-Karabah, conduși de Andranik Toros Ozanian, au fondat Republica Montană Armenia, care a rezistat o vreme armatei otomane. În iulie, otomanii au trebuit să facă față unei noi amenințări, Dictatura Central Caspiană, cu care au luptat pentru controlul asupra regiunii Baku de pe malurile Mării Caspice. Șarif Hussein ibn Ali s-a răsculat împotriva dominației otomane în timpul Revoltei arabe din 1916. Un
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
că această acțiune poate fi calificată drept genocid la adresa populației armenești.. Acest punct de vedere nu este împărtășit de guvernul turc și de păturile largi ale populație țării, care consideră că cea mai mare parte a deceselor din rândul armenilor otomani se datorează condițiilor grele de viață din Primul Război Mondial, a războiului civil din regiune, care au afectat în egală măsură populația locală, indiferent de religie sau apartenență etnică. Guvernul turc consideră că deportările care au urmat aplicării Legii Tehcir
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
au afectat în egală măsură populația locală, indiferent de religie sau apartenență etnică. Guvernul turc consideră că deportările care au urmat aplicării Legii Tehcir nu au contribuit în mod semnificativ la creșterea mortalității în rândurile armenilor, iar afirmațiile conform cărora otomanii ar fi responsabili de crime de război. Participarea Imperiului Otoman la Primul Război Mondial a încetat odată cu semnarea Armistițiului de la Mudros. Anii războiului au dus la agravarea extremă a situației din Imperiul Otoman. Pierderile teritoriale au fost foarte mari, iar
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
ale puterilor europene, care urmăreau ocuparea unor teritorii cât mai întinse din Imperiul Otoman, au fost armonizate în timpul Conferința de Pace de la Paris din 1919. Tratatul de la Sèvres a fost actul care a pus capăt oficial stării de război dintre otomani și Antanta. Tratatul de pace cu otomanii a fost una dintre cele mai greu de rezolvat probleme ale Conferinței de Pace de la Paris. Textul tratatului de pace cu otomanii nu a fost făcut public până în mai 1920. În ciuda curentului general
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
teritorii cât mai întinse din Imperiul Otoman, au fost armonizate în timpul Conferința de Pace de la Paris din 1919. Tratatul de la Sèvres a fost actul care a pus capăt oficial stării de război dintre otomani și Antanta. Tratatul de pace cu otomanii a fost una dintre cele mai greu de rezolvat probleme ale Conferinței de Pace de la Paris. Textul tratatului de pace cu otomanii nu a fost făcut public până în mai 1920. În ciuda curentului general de opinie, aliații permiteau supraviețuirea sultanatului și
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
fost actul care a pus capăt oficial stării de război dintre otomani și Antanta. Tratatul de pace cu otomanii a fost una dintre cele mai greu de rezolvat probleme ale Conferinței de Pace de la Paris. Textul tratatului de pace cu otomanii nu a fost făcut public până în mai 1920. În ciuda curentului general de opinie, aliații permiteau supraviețuirea sultanatului și admiteau ca otomanii să păstreze Constantinopolul și o zonă restrânsă în jurul orașului. Regiunea litorală a Bosforului și Dardanelelor urmau să capete statut
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
una dintre cele mai greu de rezolvat probleme ale Conferinței de Pace de la Paris. Textul tratatului de pace cu otomanii nu a fost făcut public până în mai 1920. În ciuda curentului general de opinie, aliații permiteau supraviețuirea sultanatului și admiteau ca otomanii să păstreze Constantinopolul și o zonă restrânsă în jurul orașului. Regiunea litorală a Bosforului și Dardanelelor urmau să capete statut de teritoriu internațional, astfel încât accesul prin strâmtori să fie liber. Regiunea Anatolia, inima puterii otomane timp de șase secole, urma să
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
fie cea mai cunoscută lucrare a lui. Byron a avut succes cu prima poemul Pelerinajul lui Childe Harold din 1812, urmat de patru "povești turcești", toate sub forma unor poeme lungi, începând cu "Ghiaurul" din 1813, despre Europa ocupată de otomani. Între timp, Scott efectiv a inventat [[roman istoric|romanul istoric]], începând în 1814 cu romanul Waverley, plasat în anul 1745 despre revoltele iacobiților, care a fost un succes enorm și foarte profitabil, urmat de peste 20 de romane noi scrise de
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
Mare Duce al Bosniei”. "Herzog" este termenul german pentru „duce”, si astfel, teritoriul controlat de el a devenit cunoscut sub numele de "Herzegovina" („Țară Ducelui”, cu sensul de „ducat”, prin adăugarea sufixului slav "-ovina", „țară-”). Regiunea a fost administrată de otomani că sângeacul, si apoi că pasalâcul, Hersek. Numele de Herțegovina a fost inclus pentru prima oara în numele oficial al provinciei otomane pe la jumatatea secolului al XIX-lea. La prima proclamare a independenței în 1992, numele oficial al țării a fost
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]
-
alianță dintre Polonia și Franța, elaborat de către Laski în 1524 și reînnoit în 1527. Anul 1527 și misiunea ce îi este acordată anunță, parcă, viitorul lui ca diplomat, căci până la finalul vieții, a fost implicat în conflictele dintre Habsburgi și otomani privind succesiunea asupra Transilvaniei. Deși în prima parte a ostilităților, se găsește în serviciul lui Ioan Zapolya, datorită comportamentului duplicitar al domnitorului, care nu își achită datoriile financiare către diplomatul său, Laski își schimbă poziția, trecând de partea lui Ferdinand
Hieronymus Laski () [Corola-website/Science/312844_a_314173]
-
de argint numită „aspron” "Akceaua" / "asprul" a rămas mai mult de un secol singura monedă de argint din Imperiul Otoman. În literatura turcă, asprul este cunoscut și sub numele de « otoman » ("Otmani"), iar până în 1835 drept « moneda de argint a otomanilor ». De la apariția "akcelei" / "asprului" în 1326 și până la prima domnie a lui Mehmed al II-lea, această monedă a avutt o stabilitate remarcabilă, greutatea sa variind între 1,15 și 1,2 grame, iar titlul argintului a rămas, în întrega
Aspru () [Corola-website/Science/330071_a_331400]
-
Rău, care trăia la Brașov: „Atlaz 11 coți, cîte 285 aspri, fac aspri 3135”. La 1 septembrie 2013, un pasionat de arheologie român, "Iulian Enache" a descoperit un tezaur monetar de argint, care cuprindea 47.000 de bucăți de "aspri" otomani emiși sub sultanul Murad al II-lea (1404-1451), în perioada 1421-1451. Tezaurul monetar descoperit avea o greutate totală de 54,775 kg. Descoperirea a fost făcută cu ajutorul unui detector de metale, în apropiere de localitatea vâlceană Golești, nu departe de
Aspru () [Corola-website/Science/330071_a_331400]
-
akçe. Odată cu reforma monetară a lui Ahmed III (1703-1730), 1 akçe valora 3 parale, iar în 1800 abia 0,1 para. Lira turcească a apărut în 1870. În 2005, lira turcească a fost înlocuită de noua liră turcească, în . Asprul otoman a fost imitat și falsificat de state aflate în relații comerciale cu Imperiul Otoman, de Ordinul Ioaniților în Rodos, între secolele al XV-lea și al XVI-lea, de Genova, în colonia sa Caffa (Teodosia), aflată pe litoralul Mării Negre (monedele
Aspru () [Corola-website/Science/330071_a_331400]
-
dezbaterilor din politica internă a Poloniei, cum a fost cazul cu Seimul lui Repnin, denumit astfel după ambasadorul rus care i-a prezidat neoficial lucrările. Prima împărțire a avut loc după modificarea echilibrului puterilor în Europa, în urma victoriilor rusești împotriva otomanilor în Războiul Ruso-Turc din 1768-1774 care a întărit Rusia și a pus în pericol interesele Habsburgilor în regiune (în special în Moldova și Țara Românească). În acel moment, Austria Habsburgică a început să ia în calcul perspectiva declanșării unui război
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
cărți, pierdute între timp, dar transmise de ucenicii săi. Flexibilitatea metodologiei hanefite a permis dezvoltarea dreptului islamic într-o formă care să-l facă potrivit condițiilor speciale din Irak. Mai târziu, școala hanefită a fost adoptată de selgiukizi și de otomani, astfel că învățăturile lui Abū Ḥanīfa sunt urmate în Turcia, în țările cucerite de turci, în cele desprinse din fostul Imperiul Otoman, în cele din Asia Centrală și în nordul Indiei, ceea ce face ca aproape jumătate din islamul mondial să fie
Școli juridice în islam () [Corola-website/Science/328974_a_330303]
-
adepți în Siria și Mesopotamia, unde selgiukizii au provocat declinul ei, prin susținerea ferventă a școlii hanefite. Ibn Taymiyya (arabă: ابن تيمية) și discipolii săi au inițiat în secolul al XIV-lea o renaștere a acestei școli în Siria. Influența otomanilor, care a continuat mișcarea reacționară inițiată de selgiukizi, a adus prejudicii grave acestei școli, avantajând școala lui Abū Ḥanīfa, care a fost numit uneori „imamul suprem”. La mijlocul secolului al XVIII-lea, reforma wahhabită, în frunte cu Muḥammad Ibn ʽAbd al-Wahăb
Școli juridice în islam () [Corola-website/Science/328974_a_330303]