2,327 matches
-
facțiunii germanofile din guvernul otoman suficientă influență pentru a declara război Rusiei. La 27 octombrie, "Goeben" și "Breslau", rebotezate "Yavûz Sultân Selîm" și respectiv "Midilli", au ieșit în Marea Neagră, au bombardat portul rus Odesa și au scufundat câteva vase rusești. Otomanii au refuzat cererile Antantei de a expulza misiunile germane și, la 31 octombrie 1914, au intrat oficial în război de partea Puterilor Centrale. Rusia a declarat război Turciei la 2 noiembrie. A doua zi, ambasadorul britanic a plecat de la Constantinopol
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
largul Dardanelelor au bombardat cetățile defensive de la Kum Kale și Seddulbahir. Un proiectil a lovit un depozit de arme, a împrăștiat armele și a ucis 86 de soldați. Regatul Unit și Franța au declarat război Turciei la 5 noiembrie, iar otomanii au proclamat "jihadul" (războiul sfânt) în aceeași lună, lansând o ofensivă în Caucaz împotriva rușilor, pentru a redobândi fostele provincii turcești de acolo. Luptele au început și în Mesopotamia, urmate fiind de o debarcare britanică cu scopul de a ocupa
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
în aceeași lună, lansând o ofensivă în Caucaz împotriva rușilor, pentru a redobândi fostele provincii turcești de acolo. Luptele au început și în Mesopotamia, urmate fiind de o debarcare britanică cu scopul de a ocupa terenurile petrolifere din Golful Persic. Otomanii s-au pregătit să atace Egiptul la începutul lui 1915, cu scopul de a ocupa Canalul Suez și de a întrerupe ruta prin Mediterana către India și Orientul Îndepărtat. Strachan scria că, în retrospectivă, beligeranta otomanilor era inevitabilă, odată ce vaselor
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
petrolifere din Golful Persic. Otomanii s-au pregătit să atace Egiptul la începutul lui 1915, cu scopul de a ocupa Canalul Suez și de a întrerupe ruta prin Mediterana către India și Orientul Îndepărtat. Strachan scria că, în retrospectivă, beligeranta otomanilor era inevitabilă, odată ce vaselor "Goeben" și "Breslau" li s-a permis să intre în Dardanele și că întârzierile ulterioare au fost cauzate de nepregătirea otomanilor pentru război și de neutralitatea Bulgariei, mai degrabă decât de vreo incertitudine pe tema polticii
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
întrerupe ruta prin Mediterana către India și Orientul Îndepărtat. Strachan scria că, în retrospectivă, beligeranta otomanilor era inevitabilă, odată ce vaselor "Goeben" și "Breslau" li s-a permis să intre în Dardanele și că întârzierile ulterioare au fost cauzate de nepregătirea otomanilor pentru război și de neutralitatea Bulgariei, mai degrabă decât de vreo incertitudine pe tema polticii. Britanicii plănuiau o invazie amfibie lângă Alexandretta înainte să fie prezentată pentru prima oară ideea operațiunii din Dardanele de către Boghos Nubar în 1914. Ea a
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
de Frontul de Est, Marea Baltică era sub blocada "Kaiserliche Marine" (Marina Imperială Germană) și intrarea în Marea Neagră prin Dardanele era controlată de Imperiul Otoman. Dacă Imperiul ar fi rămas neutru, se puteau trimite Rusiei provizii prin Dardanele, dar înainte de intrarea otomanilor în război, strâmtorile fuseseră închise și în noiembrie calea navigabilă a început să fie minată. Propunerea ministrului francez de justiție Aristide Briand din noiembrie de a ataca Imperiul Otoman a fost respinsă, iar tentativa britanicilor de a-i plăti pe
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
în război, strâmtorile fuseseră închise și în noiembrie calea navigabilă a început să fie minată. Propunerea ministrului francez de justiție Aristide Briand din noiembrie de a ataca Imperiul Otoman a fost respinsă, iar tentativa britanicilor de a-i plăti pe otomani pentru a trece de partea Antantei a eșuat. În aceeași lună, Winston Churchill, Primul Lord al Amiralității, a propus un atac naval asupra Dardanelelor, bazându-se parțial pe rapoarte false privind capacitatea de luptă a otomanilor. Churchill dorea să folosească
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
a-i plăti pe otomani pentru a trece de partea Antantei a eșuat. În aceeași lună, Winston Churchill, Primul Lord al Amiralității, a propus un atac naval asupra Dardanelelor, bazându-se parțial pe rapoarte false privind capacitatea de luptă a otomanilor. Churchill dorea să folosească un mare număr de vase depășite, care nu puteau opera împotriva flotei germane Hochseeflotte, într-o operațiune în Dardanele, cu o mică forță de ocupație din partea forțelor terestre. Exista speranța că un atac asupra otomanilor va
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
a otomanilor. Churchill dorea să folosească un mare număr de vase depășite, care nu puteau opera împotriva flotei germane Hochseeflotte, într-o operațiune în Dardanele, cu o mică forță de ocupație din partea forțelor terestre. Exista speranța că un atac asupra otomanilor va atrage în război de partea Antantei și Bulgaria și Grecia (ambele recent independente fața de otomani). La 2 ianuarie 1915, Marele Duce Nicolae al Rusiei a apelat la Regatul Unit pentru asistență contra otomanilor, care efectuau o ofensivă în
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
flotei germane Hochseeflotte, într-o operațiune în Dardanele, cu o mică forță de ocupație din partea forțelor terestre. Exista speranța că un atac asupra otomanilor va atrage în război de partea Antantei și Bulgaria și Grecia (ambele recent independente fața de otomani). La 2 ianuarie 1915, Marele Duce Nicolae al Rusiei a apelat la Regatul Unit pentru asistență contra otomanilor, care efectuau o ofensivă în Caucaz. Au început planurile pentru o demonstrație în Dardanele pentru a devia trupe de pe teatrul de luptă
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
speranța că un atac asupra otomanilor va atrage în război de partea Antantei și Bulgaria și Grecia (ambele recent independente fața de otomani). La 2 ianuarie 1915, Marele Duce Nicolae al Rusiei a apelat la Regatul Unit pentru asistență contra otomanilor, care efectuau o ofensivă în Caucaz. Au început planurile pentru o demonstrație în Dardanele pentru a devia trupe de pe teatrul de luptă din Caucaz. La 17 februarie 1915, un avion maritim britanic decolat de pe HMS "Ark Royal" a efectuat un
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
informații obținute din broșuri turistice egiptene. Soldații ce urmau să participe la atac trebuia să fie încărcați pe transportoare pentru a debarca și, ca urmare, debarcările nu puteau fi efectuate până la sfârșitul lui aprilie. Amânarea cu cinci săptămâni le oferea otomanilor răgazul necesar pentru a-și întări pozițiile din peninsulă, dar vremea nefavorabilă din martie și aprilie ar fi amânat oricum debarcarea și ar fi împiedicat aprovizionarea și întărirea trupelor odată debarcate. Forțele australiene și neozeelandeze au plecat din Egipt la
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
strâmtoare, dar s-a ciocnit cu un alt submarin și a ieșit la țărm. După aceea, submarinul a fost bombardat de o cetate turcească, bombardament soldat cu moartea lui Brodie și a șase membri ai echipajului, și cu capitularea supraviețuitorilor. Otomanii s-au pregătit să respingă o debarcare pe oricare parte a strâmtorii, cu Armata V Otomană. Forța, care la început consta din cinci divizii cu încă una pe drum, era formată din recruți și comandată de Otto Liman von Sanders
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
și socluri pentru tunuri, în timp ce trupele au fost trimise în marș pentru a evita letargia. Kemal, a cărui Divizie 19 era vitală schemei defensive, a observat plajele și a așteptat semnele unei invazii în postul său de la Boghali, lângă Maidos. Otomanii au înființat o mică forță aeriană cu asistență germană și aveau patru avioane în funcțiune în februarie în zona Çanakkale, efectuând operațiuni de recunoaștere și ieșiri de cooperare militară, iar la începutul lui Aprilie, lângă Gallipoli fusese înființat și un
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
doar un număr mic de apărători în sat, dar, în lipsa ordinelor pentru exploatarea poziției, comandantul plajei „Y” și-a retras forța spre plajă. A fost momentul când au fost cel mai aproape să captureze satul în toată campania, pentru că apoi otomanii au adus un batalion al Regimentului 25, blocând orice altă mișcare. Principalele debarcări au avut loc la plaja „V”, sub vechea cetate Seddülbahir și la plaja „W”, la mică distanță către vest, de cealaltă parte de capul Helles. Forța de
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
debarcări, Aliații au făcut prea puțin pentru a exploata situația și, în afară de câteva înaintări limitate spre interiorul continentului ale câtorva grupuri de oameni, majoritatea trupelor au rămas pe plaje sau în apropierea lor. Atacul Aliaților a pierdut din intensitate și otomanii au avut timp să-și aducă întăriri și să ralieze puținele trupe ce apărau pozițiile. Lord Kitchener hotărâse că acțiunile aeriene trebuie îndeplinite de Royal Naval Air Service (RNAS) iar Aliații au folosit o forță redusă de avioane maritime și
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
urmă să se dovedească insuficiente pentru a îndeplini necesitățile de informații ale Aliaților și să compenseze lipsa de hărți adecvate. După debarcări, avioanele aliate au efectuat operațiuni de recunoaștere fotografică, au asistat tirul naval, au raportat mișcările de trupe ale otomanilor și au efectuat câteva bombardamente ofensive. Submarinul australian HMAS "AE2" sub comanda locotenent-comandorului Henry Stoker a reusit să pătrundă în strâmtoare în noaptea de 24-25 aprilie. În timp ce armata începuse să debarce soldați la Capul Helles și în Golful Anzac în
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
batalioane din Divizia 19 a lui Mustafa Kemal, întărite cu șase batalioane din Divizia 5, au lansat un atac pentru a împinge cele șase brigăzi Aliate de la Anzac înapoi pe plajă. Cu susținerea tirului naval, Aliații le-au ținut piept otomanilor toată noaptea. A doua zi, britanicii, cu susținerea trupelor franceze, care fuseseră transportate spre nord peste Dardanele de la Kum Kale pe țărmul asiatic până la dreapta liniei de lângă plaja „S” la Golful Morto, au încercat să captureze Krithia, în ceea ce a
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
patru pinteni denumiți „Ravena”, „Bradul”, „Krithia” și „Kereves” care erau separate prin ravene adânci și întărite de forțele otomane. În timp ce atacatorii ajungeau la întăriturile otomane, unitățile Aliaților s-au separat în încercarea de a flanca punctele cele mai puternice ale otomanilor și s-au găsit pe teren necunoscut. Sub tir greu de artilerie și apoi de mitralieră, venit din avanposturile otomane, ei au rămas ascunși și față de avioanele britanice de recunoaștere, iar înaintarea s-a oprit; a doua zi, ea a
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
Baba. A urmat o scurtă perioadă de consolidare. Stocurile de muniții ale Aliaților erau aproape consumate, mai ales cele ale artileriei, și ambele părți s-au oprit pentru a aduce întăriri, provizii și pentru a-și extinde sistemele de tranșee. Otomanii au înlocuit trupele din fața liniei australiene, care a fost întărită de Cavaleria Ușoară Australiană care opera ca infanterie Au continuat lupte sporadice, cu focuri din ascunzișuri, atacuri și raiduri cu grenate, tranșeele inamice aflându-se pe alocuri la distanțe de
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
și un brancardier, John Simpson Kirkpatrick, ale cărui eforturi de a evacua răniții pe un măgar, sub focul inamicului, au devenit legendare între australienii din Anzac și apoi au dus la includerea poveștii sale între narațiunile australiene din campanie. Pierderile otomanilor au fost atât de grele încât Aubrey Herbert și alții au organizat o încetare a focului pentru a îngropa morții căzuți între pozițiile combatante, trupele de cele două părți fraternizând ca în cazul armistițiului informal de Crăciun din 1914 de pe
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
11 vase, între care trei la 23 mai, înainte de a pătrunde în portul Constantinopol, trăgând asupra unui transport în preajma arsenalului, scufundând o barcă înarmată și avariind docul. Forțelor turcești otomane le lipsea muniția de artilerie, iar bateriile de câmp ale otomanilor au reușit să tragă doar circa 18.000 de proiectile între începutul lui mai și prima săptămână a lui iunie. După înfrângerea contraatacului de la Anzac de la jumătatea lui mai, forțele otomane au încetat asalturile frontale. Spre sfârșitul lunii, otomanii au
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
ale otomanilor au reușit să tragă doar circa 18.000 de proiectile între începutul lui mai și prima săptămână a lui iunie. După înfrângerea contraatacului de la Anzac de la jumătatea lui mai, forțele otomane au încetat asalturile frontale. Spre sfârșitul lunii, otomanii au început să sape tuneluri în jurul „Postului lui Quinn” din sectorul Anzac și în zorii zilei de 29 mai, în ciuda minelor amplasate de australieni. Ei au detonat o mină și au atacat cu un batalion din Regimentul 14. Batalionul 15
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
de tranșee s-au reluat, obiectivele fiind măsurate în sute de metri. Pierderile au fost de circa 25% de ambele părți; britanicii au pierdut 4500 de oameni din 20.000 și francezii au pierdut 2000 de oameni din 10.000. Otomanii au pierdut 9000 de combatanți conform Istoriei Oficiale Turce și 10.000 conform altei estimări. În iunie, a sosit portavionul HMS "Ben-my-Chree" și forța aeriană a Aliaților a fost extinsă de la o escadrilă la o întreagă flotilă aeriană, denumită „Flotila
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
lui Faik Pașa și Albay Refet, doi ofițeri otomani. La 30 iunie, comandantul francez, Henri Gouraud, care îl înlocuise anterior pe Albert d'Amade, a fost rănit și înlocuit cu comandantul diviziei sale, Maurice Bailloud. Între 1 și 5 iulie, otomanii au contraatacat linile britanice de mai multe ori, dar nu au reușit să recucerească terenul pierdut. Pierderile otomane ale acelei perioade au fost estimate la 14.000 de oameni. La Helles a avut loc o acțiune britanică la 12 iulie
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]