1,886 matches
-
sacră din Urhai, nu le dădu speranțe. — Cu otrava asta erau omorâți regii, povesti el. Am văzut-o la un prinț care voia pacea cu Roma. Spuse că de data aceea îl descoperiseră și îl torturaseră pe cel care îl otrăvise; astfel aflaseră că otrava ajunsese la Edessa pe niște drumuri de caravane necontrolate, din munții îndepărtați. — Este foarte scumpă și e îngăduită doar unor mâini sigure. Atunci, de mult, cel care îl otrăvise pe prinț o primise într-un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și îl torturaseră pe cel care îl otrăvise; astfel aflaseră că otrava ajunsese la Edessa pe niște drumuri de caravane necontrolate, din munții îndepărtați. — Este foarte scumpă și e îngăduită doar unor mâini sigure. Atunci, de mult, cel care îl otrăvise pe prinț o primise într-un loc unde fusese dus legat la ochi de cineva care nu-și arăta fața și fusese adus înapoi în același chip, mile întregi. — Există vreun leac? L-ați întrebat? îl iscodeau ei, tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
liniștit. Nu scriu nimic, dar nu uit. Mi-am dat seama că, dacă într-o zi repeți de trei ori, la răstimp de câteva ore, o serie de nume sau de date, nu le mai uiți. — Între timp, Maștera îi otrăvea în fiecare zi sufletul lui Augustus. Îi spunea că mama și frații mei cheltuiau ca nebunii, că duceau o viață dezordonată, că țeseau intrigi cu dușmanii lui. Mama nu putea să se apere, pentru că nu știa nici măcar de ce anume era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
foarte obosit, voia doar să se întindă și să doarmă. Dar glasul și mângâierile acelea îl vindecau; erau primele momente minunate de încredere absolută. Bătrâna Antonia, cu ochii plini de lacrimi, vedea în băiatul acela umbra fiului ei, care fusese otrăvit în Syria. — Eu sunt foarte bătrână, spuse, și un zâmbet îi lumină chipul pe care nu se întipăriseră semnele timpului, și destinul a vrut să-mi dea o memorie lungă. Memoria ei era un subteran în care de decenii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
potrivit vechilor mituri, se întindea împărăția morților. — Privește acolo, pe promontoriu, îi zise ofițerul cu glas sigur, ca și cum i-ar fi arătat o țintă, vila care i-a aparținut lui Calpurnius Piso. Bogata vilă a Pisonilor, familia celui care îl otrăvise în Syria pe Germanicus, se ridica la o extremitate a golfului. Gajus Caesar o privi în tăcere, apoi îi spuse ofițerului: — Îți mulțumesc că mi-ai arătat-o. Se gândi că în locuința aceea olimpiană, printre copacii înalți, statuile grecești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la jumătatea coastei, îngropată sub surpături și tufișuri. Însă construcția părea întreruptă brusc. Printre ruine zăceau obiecte din bronz, lapide, ofrande, ex voto închinate zeiței egiptene Isis, Marea Mamă. Și o superbă statuie a lui Germanicus, cel care a fost otrăvit în Antiohia, spartă în sute de bucăți. Și o capelă votivă, înălțată acolo nici mai mult, nici mai puțin decât de un principe din Parthia. Însă nimeni nu avea să-și piardă vemea studiind semnificația acelor prăzi ciudate, care aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
puse o mână pe braț. Atunci intrară mai mulți servitori ducând platouri cu vânat; păsările aveau pene, încât păreau vii. Callistus le ieși în întâmpinare, smulse o pană de fazan, se prefăcu că o miroase și zise: „Asta nu-i otrăvită“, apoi îi întinse platoul lui Calpurnius Piso. Calpurnius îl privi pe Callistus, le îngădui sclavilor să așeze platoul în fața lui, fără să spună nimic. Împăratul se ridică zâmbind și le făcu semn oaspeților să nu se ridice - le spuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
comori, unde toate obiectele închideau experiențele neliniștitoare, tragice, violente ale celor care le pierduseră. Își dori - așa cum își dorise Tiberius la Capri - ca Manlius să termine mai repede splendidele camere ale noii domus, care dădea spre Foruri și nu era otrăvită de amintiri vechi. Patul imperial — Patul imperial e gol, spuse în vara aceea senatorul Valerius Asiaticus cu un glas plin de îngrijorare paternă. Jumătate dintre senatori i-ar da, ori i-au dat deja, soțiile și fiicele lor, dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
timp, oamenii desprindeau cu grijă cărămizile subțiri, bine lipite unele de altele, adunând molozul în niște găleți. Se gândi că ani de zile Tiberius nu se întorsese la Roma. Prin urmare, erau niște documente vechi, poate din vremea când fusese otrăvit Germanicus. Îngheță, și simți că începe să tremure. Când ajunsese la putere, avusese parte de o liniște aparentă, spunându-și lui însuși și celorlalți că nu mai voia să știe nimic despre trecut; cuvintele lui stârniseră entuziasm. Se mințise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ai provinciilor, cu ambasadorii prieteni, cu oamenii care, vrăjiți de visele lui, construiau împreună cu el o lume a viitorului. Prietenii lui veneau din ținuturi îndepărtate, îl vedeau ca pe un zeu ce răspundea speranțelor lor: aerul fluviului Romei nu îi otrăvise. Dimpotrivă, în fața Romei se găseau dezarmați și naivi. Nu observau marea de senatori care, dimineața târziu, se aduna în jurul Curiei. Ochii lor cuprinși de extaz vedeau în el singura întruchipare a puterii. El însă știa că e gol pe dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de ani. Viitorul avea să confirme calculele lui Callistus. Acesta îl prinsese în capcană pe bătrânul Claudius în ziua în care îi șoptise afectuos: „Nepotul tău Gajus Caesar suspectează acum pe toată lumea. Chiar și pe tine. Se gândește să te otrăvească“. Îl lăsă pe bătrân pradă spaimei, apoi, ca prin minune, îi dădu speranțe, spunându-i că, „dacă cineva va reuși vreodată să elibereze Roma de acest monstru“, singurul care merita să ajungă la putere era el, Claudius, descendentul nobil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
singur dreptate. El lovește În legea nedreaptă, instaurată de o transcendență oarbă. Cine e vinovatul? (iarna) Sunt torturat În fiecare noapte de vise lubrice, inimaginabile. Ascetismul dus la extrem Îmi dă o stare de amorțeală, ca și cum corpul mi-ar fi otrăvit cu cele mai grele toxine. Uneori, mă cuprinde o greață grea, ce-mi vine din glandele ascunse ale bărbăției. Dimineața, mă trezesc ejaculând un lichid galben vâscos, ce emană un miros impudic de carne proaspătă. Duhoarea asta pestilențială mă face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vin să mă tulbure, să mă zbuciume. Azi am fost la gheață, vai, dar fără Marin nu am putut face nimic, absolut nimic. Apoi a venit el. Dar În acele momente am aflat că fosta mea concurentă, Cristina, s-a otrăvit, dar scapă. Am avut câteva momente În care am vrut să mă pregătesc, să ies campioană. În mine s-a strâns În câteva secunde o energie nebănuită, cu care puteam să hotărăsc să lupt, să dau totul pentru a Învinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sunt lucrate fin, terminând În capete de șerpi tăind aerul cu limbi ascuțite; pe suprafața internă a tăbliei: gravură cu scena lui Lot ademenit de fiicele sale; carnea se lăfăie pufoasă, puhavă, putredă, sângele roșu apăsând pielea albă, gesturi bolnave; otrăvite privirile, mă surprind spionat de un ochi ascuns, aerul e Înecăcios; mă apasă lichid, se lipește de pielea mea, nu știu când m-am dezbrăcat, Își descheie bluza sau poate i-am descheiat-o eu În timp ce ea mă Îndeamnă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
moralității. Îi păsa doar de mâncare și de femei. Apărea și dispărea; aveai senzația că tot timpul se furișează. Mai era Pulcinella, care era foarte sadică și care făcea farse tuturor oamenilor. Inclusiv iubiților ei. Mai era un doctor care otrăvea oameni. Singurul personaj rațional era o femeie, Colombina. Un lucru care îmi place foarte mult la commedia dell’arte este că rolul Colombinei a fost mereu jucat de o femeie. Nu ca în Anglia, unde femeile nu aveau voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nou insistent la corpul lui Rhyme. - Tu cum te-ai simțit după accident, gândindu-te că nu vei mai putea fi vreodată polițist? Rhyme nu răspunse nimic. Cuvintele criminalului loviseră unde trebuia. Cum se simțise? Aceeași furie cu care se otrăvise și Erick Weir, da. Și, într-adevăr, după accident, conceptele de bine și rău dispăruseră cu totul. De ce să nu fie criminal? se gândise el atunci, furios și deprimat deopotrivă. Pot să descopăr indiciile mai bine decât orice om de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Dar și nenea Sebe, după ce-ți citește epigrame și poezii cu natura, Îți povestește. Cum a fost el pește la Crucea de Piatră și-ți explică ce e ăla un pește și cum a vrut sora lui să-l otrăvească cu stricnină că de-aia a paralizat la picioare. Fumează tutun din chiștoace, Își face țigările cu hârtie de ziar și-ți spune că nimic pe lume nu-i mai urât decât o femeie crăcită, și-ți explică cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și povestea asta ți se pare foarte ciudată, iar el povestește că nu trebuie să știe nimeni că el merge la pădure ca să ia aer, nici măcar sora lui care este o scorpie și iar spune cum a vrut să-l otrăvească cu stricnină, că de aia a damblagit și nu mai poate umbla și numai după ce te umflă și nenea Sebe cu poveștile lui, cu rebeliunea, cu Crucea de Piatră, cu stricnina, În fine, catadicsești să mergi acasă. Nu mai ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lui Virgil Grissom, primul american care a zburat În jurul pământului, și Îmbrăcat așa În costum te cheamă domnul Iahoda, instalatorul, care a ascuns un pui de rinocer În pivniță și l-a acoperit cu lemne și cărbuni ca să nu-l otrăvească cu stricnină madam Flory, care nu suportă puii de rinocer. Aceste vise o să le uiți imediat ce te vei trezi și nu le vei mai ști niciodată. De neuitat rămân cuvintele teoreticianului principal al cosmonauticii, care a declarat pe cosmodromul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
n-a murit, dar făcea pe damblagiul, ca să-i mănânce banii lui soră-sa și o amenința că dacă nu-i dă bani și mâncare, țigări și băutură se duce la miliție și le spune că a vrut să-l otrăvească. Și proasta, de frică, făcea tot ce-i spunea Severică și el trăia ca belferul pe spinarea ei. E, ăsta mă chema pe mine noaptea, când pleca sora lui la Călărași, la un neam de al ei, și mă punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pe datornicii noștri, de ce să nu ne ierte și cei cărora le suntem îndatorați? Și este incontestabil că i-am ofensat în focul luptei. Dar constatarea că-mi impun pedepse nedrepte, nemeritate, nu de altceva decât în vederea grațierii, mi-a otrăvit pâinea și vinul sufletului. Aspectul cel mai dezgustător al așa-numitei prerogative regale a grațierii este că nu doar o dată - un caz îl știu din experiență nemijlocită - puterea regală a forțat instanțele de judecată, a exercitat asupra lor o acțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Fima descoperi că bătrânul se Încuiase În laborator cu copilul, Învățându-l cum poate fi folosită acetona la fabricarea explozibililor. Fima luă foc și se repezi la tatăl său: De ce corupi copilul, avem deja destui asasini, de ce trebuie să-i otrăvești sufletul? Dar Dimi Întrerupse cearta cu delicatețe, ca un mediator: Oricum, tot ce face bomba bunicului e să vopsească unghii. Și izbucniră toți trei În râs. Pe peretele din stânga geamului său, la o distanță de un metru și jumătate, Fima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de târzie, n-ar fi renunțat atât de ușor. N-avea voie să renunțe. Datoria lui era să Încerce să-l convingă pe șofer, cu argumente liniștite și serioase, fără să-și piardă calmul. În adâncul său, sub multe straturi otrăvite de cruzime și teamă, fără Îndoială că mai pâlpâie o scânteie de rațiune. Trebuie să ne străduim să credem că se poate săpa și salva bunătatea acoperită sub dărâmături. Încă mai există o șansă de-a Înmuia câteva inimi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
principiile fundamentale, etc. Dar față de salutul trimis odată cu primele raze de lumină, În dimineața aceea Îndepărtată de toamnă, de zborul aceluiași cârd de cocori, fără Îndoială că toți suntem trădători. Nu e nici o diferență Între ministru și mine. I-am otrăvit deja până și pe Dimi și pe prietenii lui. E de datoria mea deci să-i scriu lui Rabin câteva rânduri. Să-mi cer scuze. Să Încerc să-i explic că la urma urmei suntem amândoi În aceeași barcă. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
gând să faci în privința asta? m-a întrebat ea. — Cred că m-am hotărât la înmormântarea lui Alfie că o să las lucrurile să treacă de la sine. Maria a căscat ochii la mine. Dar totul va rămâne înăuntru și te va otrăvi. De fiecare dată când te vei uita la Lisa și la Mark, îți vei imagina... —Mulțumesc, Maria! am exclamat, oprind-o înainte să devină mai sugestivă de atât. Uită-te la ce s-a întâmplat și unde am ajuns acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]