13,312 matches
-
cel dispărut să se orienteze, dar a doua zi la apusul soarelui Își pierdură pesemne orice speranță, convinși că murise ori poate că se ascundea, Încercînd să dezerteze de bunăvoie, așa Încît, odată cu primele umbre, Monterrey ridică ancora, Își desfășură pînzele și se Îndepărtă, legănîndu-se, spre miazăzi. - Cum te cheamă? - Sebastián. - Sebastián și mai cum? S-ar fi zis că Întrebarea Îl lua prin surprindere și trebuia să se gîndească, de parcă n-ar fi fost obișnuit ca cineva să se intereseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lui, străbătu mai tîrziu insula, ascunzînd urmele prezenței sale, și soarele se pregătea să apună cînd căută adăpost În păduricea de cactuși de pe plajă, așteptînd ca nava să vireze spre coasta apuseană, Îndreptîndu-se drept spre golf, În timp ce lăsau În jos pînzele și aruncau ancora În apele lui liniștite și adînci. Dar cînd catargul de la prora nici nu lăsase bine În urmă capul dinspre soare-apune, iar numele balenierei Își făcu apariția - clar zugrăvit, semeț și provocator - pe mura de la tribord, Iguana Oberlus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să Înfrunte trufaș Înfricoșătoarele valuri de la Capul Horn și să alunece cu suavitate pe apele liniștite ale Pacificului. Era o plăcere să-l simți cum ascultă de cea mai mică atingere a timonei. Să asculți cum Îi cînta vîntul În pînze sau să contempli echipajul disciplinat care se urca pe catarg la primul fluier, pentru a efectua fiecare manevră cu o precizie de-a dreptul matematică. Curînd, cînd aveau să ancoreze În fața acelei sălbatice insule solitare, spectacolul avea să se repete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
spre cabina lui. Adu-l pe domnul Garret imediat, iar oamenii să se pregătească pentru manevre... Mă amuză să salvez naufragiați. Zece minute mai tîrziu avea să se Întoarcă perfect bărbierit și Îmbrăcat În uniformă, În timp ce gabierii Începeau să strîngă pînzele și coasta de lavă se zărea Înaintea lui cu maximă claritate, Încît aproape că se puteau distinge trăsăturile bărbatului care, În picioare pe stîncă, nu Înceta să-și agite brațele, cu disperare. — Te-am văzut! Te-am văzut! mormăi ciufut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
facă. Îi blestemă pe englezi, dar și mai mult se blestemă pe sine că se lăsase surprins de neașteptata sosire a navei. Știa dintotdeauna că prima lui obligație era să se asigure, În fiecare dimineață, că nu se zărește nici o pînză la orizont și greșise Într-o privință atît de fundamentală și de simplă. Cu o noapte În urmă, citise pînă foarte tîrziu și apoi, cînd ar fi trebuit să se culce, avusese chef să facă amor, cu toate că Niña Carmen refuza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să o ascundă pe neașteptate, și prin urmare, la mijlocul nopții, se lovi de stîncă și se hotărî să rămînă În așteptare pînă la răsăritul soarelui. Zorii Îl surprinseră la vreo șase mile de coastă, dar, cu toate că ridică În mare grabă pînza și navigă direct spre golful adăpostit de vînt, fiind de-acum avertizat, Oberlus Îl descoperi, pricină pentru care Își adună iarăși prizonierii, Închizîndu-i Încă o dată În grota de lîngă faleză. Vreme de cinci zile, oamenii lui Arístides Rivero străbătură insula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ar fi putut-o lăsa țintașii ascunși, dar nu descoperi nici urmă de viață omenească. La răsăritul soarelui, cercetă cu ajutorul ocheanului fiecare cotlon, fiecare sîncă, pădurice sau vîlcea și se asigură din nou că nu se vedea nici un fel de pînză la orizont. Plecaseră. Descumpănit, se așeză pe stînca lui, să mediteze la surprinzătorul fapt că dușmanii lui renunțaseră atît de ușor să-l captureze, de vreme ce era evident că veniseră hotărîți să-l prindă. Cui se datora acea grabă, cînd lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
străbați șaspte sute de mile În asta? - N-am Încotro. - Dar În zona aceea sînt mereu curenți potrivnici... Și nu e niciodată vînt.... - Știu. E o zonă foarte liniștită. Dar la ce mi-ar sluji vîntul, dacă tot nu am pînză? - Și atunci cum vrei să ajungi? - VÎslind. Pierită, Niña Carmen se prăbuși pe o piatră, așezîndu-se de parcă i-ar fi fost cu neputință să mai stea În picioare după ce ascultase ceea ce Îi spusese Iguana. Uimirea ei sporea, deși credea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Nu vreau decât să mă întrebe cineva ce s-a întâmplat. Apoi o să-mi văd mai departe de viață. Evie îi zice teancului de reviste: — Vreau să vii să stai cu mine când ieși de aici. Trage fermoarul poșetei de pânză de pe marginea patului meu și scormonește în ea cu ambele mâini. Evie zice: — O să fie distractiv. O să vezi. Urăsc să locuiesc singură cu mine însămi. Și zice: — Ți-am mutat deja lucrurile în dormitorul de oaspeți. Tot către poșetă, Evie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
tău am abandonat proiectul original. Cuțitul pătrunde din nou și din nou, și tata începe să ne dezmembreze cina. Mama zice: — Știi ce-i cuvertura memorială SIDA? Sari la cât de mult îl urăsc acum pe fratele meu. — Am cumpărat pânza asta pentru că am crezut că va fi o carpetă frumoasă pentru Shane, zice mama. Numai că am întâmpinat niște probleme cu ce să coasem pe ea. Dă-mi amnezie. Flash. Dă-mi părinți noi. Flash. — Mama ta nu voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
unui stativ rotativ. Iată aici imagini ale viitorului cu ceruri curate, albite de soare, în spatele unui Ac Spațial din ziua deschiderii. Iată monotrenul plin de femeiuști zâmbărețe în costume de mohair roz Jackie O cu trei nasturi uriași îmbrăcați în pânză pe partea din față. Copii în tricouri dungate și frizuri blonde de astronauți aleargă printr-un Centru Științific în care toate fântânile arteziene încă funcționează. — Spuneți-i lumii ce vă sperie cel mai tare, zice Brandy. Ne dă fiecăruia câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
un strat de mătase de-un alb imaculat decorată în aur cu motivul unei litere grecești, pe care-o aruncă peste capul meu. În spatele unui alt văl, lumea reală e și mai îndepărtată. — Ghici cum fac modelul aurit, zice Brandy. Pânza e atât de ușoară că respirația mea o suflă în față; mătasea mi se lasă peste gene fără să le îndoaie. Până și fața mea, locul unde duce fiecare nerv al corpului, nici chiar fața mea n-o simte. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
se curme chinurile. Fotograful din mintea mea zice: Dă-mi furie. Flash. Dă-mi răzbunare. Flash. Dă-mi răsplată totală și complet justificată. Flash. Fantoma deja moartă care sunt, non-existența, nimicul invizibil atotputernic care am devenit flutură sfeșnicul pe lângă toate pânzele alea și: Flash. Obținem enormul infern de modă al lui Evie. Care e orbitor. Care e de-a dreptul prea distractiv! Încerc cu o cuvertură, e-o husă belgiană antică, dantelată, și ia foc. Draperiile, draperiile grele de catifea verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
încâlcită din sertarul lui cu lenjerie intimă. Își îndesa curul într-un ghem de nimic și se uita în oglindă din profil, din față, din spate, apoi îl smulgea de pe el și lăsa pe pat bucățica lăbărțată și moartă de pânză cu imprimeu animalic, așa încât s-o găsesc eu. Asta se-ntâmpla cu dungile de zebră, dungile de tigru, petele de leopard, apoi ghepard, panteră, puma, ocelot, până nu mai avea timp. — Ăștia-s bikinii mei norocoși, îmi zicea. Fii sinceră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sub formă de potcoavă și umeri bufanți, talii strânse, cu peplurile și osaturile scoase în evidență, astea nu rezistă niciodată mult timp. Tensiunea, presiunea și întinderea satinului și crepului care încearcă să țină firele de sârmă și osatura înăuntru, lupta pânzei cu metalul, această tensiune le va face bucăți. Pe măsură ce exteriorul îmbătrânește, pe măsură ce slăbește stofa, partea care se vede, interiorul începe să împingă și să rupă, croindu-și drum spre exterior. Prințesa Prințesă zice: — O să fie nevoie de cel puțin trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
avea vreo legătură cu el. Iar între cei ce se arătau mai spurcați la gură cînd era vorba de Mihail și Serviciul său se aflau, cu siguranță, cei care într-un fel sau altul erau prinși în nevăzuta, dar indestructibila pînză de păianjen pe care o țeseau în liniște, cu răbdare și de cele mai multe ori cu indiferență, inspectorii mai mari sau mai mici, mărunți de tot, cei care mai mult își închipuiau că fac decît făceau. În primele săptămîni, o lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
niște reclamații spuse, mai bine zis destăinuite, cu jumătate de gură la un pahar de vin în crîșmă, cu privire la calitatea îndoielnică a pînzeturilor cumpărate de la Strudel și Iacobovici. Nimeni n-a venit la el cu așa ceva, cu o bucată de pînză ori cu o hîrtie scrisă, dar n-avea încotro auzise, aflase. Și a aplicat metoda la care se gîndise încă din primele zile de cînd fusese mutat la Vladia. Băieții de prăvălie, vînzătorii celor doi negustori ce aveau mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
multe dughene, care, culmea, își făceau concurență unele altora sub nume diferite, deși aparțineau acelorași proprietari, au fost rînd pe rînd întîlniți întâmplător, nu?, și descusuți cu artă. La asta era imbatabil. Niciodată nu întreba despre ceea ce-l interesa. Cuvântul pînză ori putred nu ieșise din gura lui. Dar aflase totul îngăduindu-și să bea un pahar de vin cu ei și întrebîndu-i de bunăstarea afacerilor ori dacă e adevărat că vor să-și schimbe slujba. În mai puțin de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să-și schimbe slujba. În mai puțin de o săptămână a descoperit că și Strudel și Iacobovici cumpăraseră pe nimic un vagon de pînzeturi care deraiase nu departe de Pașcani și se răsturnase de-a dreptul în Siret. Au luat pînza pe nimic și au uscat-o în niște subsoluri cu țevărie caldă la fabrica de postav din Buhuși. S-a uscat prea repede ori au pus prea multe chimicale la spălat, că de spălat au trebuit s-o spele tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-o în niște subsoluri cu țevărie caldă la fabrica de postav din Buhuși. S-a uscat prea repede ori au pus prea multe chimicale la spălat, că de spălat au trebuit s-o spele tot acolo, în fabrică, așa încît pînza s-a copt fără ca să poți să-ți dai seama cu ochiul liber. O luai, îți făceai cămașă ori bluză și la prima ploaie ori la prima spălătură se deșira toată. Asta era explicația servitorilor care se grozăveau că știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care se grozăveau că știu și ei secretele stăpînilor. Dar adjutantul Popianu era un spirit științific și de aceea l-a pus pe Hariton, care printre altele era și un fel de chimist al Cramei, să facă o analiză a pînzei în laboratorul lui, care semăna mai mult cu un colț de iad în care pluteau norișori de sulf și trăsnea de-ți muta nasul. Iar Hariton a descoperit că pînza nu era pînză într-o mare parte a ei, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fel de chimist al Cramei, să facă o analiză a pînzei în laboratorul lui, care semăna mai mult cu un colț de iad în care pluteau norișori de sulf și trăsnea de-ți muta nasul. Iar Hariton a descoperit că pînza nu era pînză într-o mare parte a ei, ci celofibră, o invenție italiană bună de îmbrăcat italieni, într-o țară în care nu prea plouă. Dacă ploua peste celofibra cu pricina totul se destrăma ca o hîrtie udă. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
al Cramei, să facă o analiză a pînzei în laboratorul lui, care semăna mai mult cu un colț de iad în care pluteau norișori de sulf și trăsnea de-ți muta nasul. Iar Hariton a descoperit că pînza nu era pînză într-o mare parte a ei, ci celofibră, o invenție italiană bună de îmbrăcat italieni, într-o țară în care nu prea plouă. Dacă ploua peste celofibra cu pricina totul se destrăma ca o hîrtie udă. Așa că povestea cu chimicalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că ele se datorau cu totul prezenței lui Pangratty, dar era un făcut, după ce trecea el pe acolo, ce era de întîmplat se întîmpla. De aceea Hariton s-a silit întotdeauna să-i aducă cu teleguța lăzi prăfuite, acoperite de pînze de păianjen ori de cîte ori i se părea că prințul avea chef de petrecere. Cu toate că îi convenea, aproape la orice kief era și el chemat, Radul Popianu era un devotat slujitor al adevărului, iar cele destăinuite de K.F., așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nimeni nu mai era nebun să arunce cu bani și să cumpere cu maldărul și cufărul tot felul de lucruri inutile cum făcea prințul. Singurul comerț care se mai făcea era cel de coșniță, cîțiva lei, gaz, sare, chibrite, ațică, pînză americă, basmale și cicoare. Încetul cu încetul nimeni n-a mai adus nici una dintre acele mărfuri care erau superbe, dar total inutile și apoi au fost uitate nu doar cu dorința, dar și cu numele lor. La ce s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]