1,303 matches
-
cuprinsă între 3 și 7 ani, iar un numar de 529 de copii sunt elevi în clasele I-VIII, find de obicei câte trei clase per generație. În ceea ce privește părțile de moșie, situația stă altfel. Pentru numirea țarinilor, a pădurilor, a pâraielor, s-a folosit o varietate de noțiuni stabilite din punct de vedere istoric. Hotărniciile din 1744, 1768, 1783 ne dau denumirile vechi ale acestor țarini, păstrate până astăzi: Coltova, Apust, Cotul Balahurii, Cotul Hlinitei, Dealul Badeuțului, Dealul Morii, Dolinca, Dumbrava
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național Secțiunea a III-a - zone protejate") și se întinde pe o suprafață de 66,40 hectare. Aria naturală reprezintă o zonă cu un relief înclinat, străbătut de mai multe pâraie, cu faună caracteristică zonelor aride (stepă dobrogeană) și elemente floristice specifice habitatelor pontice, balcanice, continentale, submediteranene sau celor eurasiatice. Fântânița - Murfatlar prezintă un areal cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, atât la nivel de specii cât și la nivel
Fântânița - Murfatlar () [Corola-website/Science/326481_a_327810]
-
Armatei Virginiei de Nord a generalului Robert E. Lee după treisprezece luni, în a doua bătălie de pe Bull Run. Patterson a fost și el demis. Numele bătăliei a provocat controverse după 1861. Armata unionistă adesea denumea bătăliile după râuri sau pâraie care jucaseră un rol semnificativ în luptă; confederații foloseau numele orașelor sau fermelor din împrejurimi. U.S. National Park Service utilizează numele confederat pentru parcul național al câmpului de luptă, dar numele unionst (Bull Run) este larg răspândit în literatură. Confuziile
Prima bătălie de pe Bull Run () [Corola-website/Science/323005_a_324334]
-
și, respectiv, animale domestice. La vestul cartierului în anii 50-60 a fost plante o fâșie forestieră. La 1 km sud - est de , la sud de un lac, pe versantul ușor înclinat al unui bot de deal, la confluența a două pâraie, s-a descoperit o vatră datată cu sfârșitul mileniului IV î.e.n . Pe locul fostei așezări se disting urme de case din nuiele cu lut. Au fost colectate fragmente de oale cu ornamente și picturi, topoare de piatră, vârfuri de săgeți
Bălții Noi () [Corola-website/Science/323113_a_324442]
-
menționată în studiile de specialitate pe baza unor observații de teren și ulterior doar speculată. Accesul la situl arheologic al cetății se poate face în principal pe trei directii: Valea Mârșei este pârâul care preia in cursul său cele trei pâraie din culmea cetății numite: Valea Cetății, Valea Foii și Valea Sasului. Mai există în acea zonă și pârâul cu toponimul ""Pârâu al Cetățelii"", pârâu al cărui debit este preluat de Râul Mare înspre Avrig. Din cauză că locul unde este amplasată cetățuia
Fortificația medievală de la Avrig-Racovița () [Corola-website/Science/323305_a_324634]
-
care plutitoare. Berea Amstel a fost botezată tot după el. Fabrica de bere Amstel, ca și multe altele, se afla în apropierea râului Amstel și folosea apa curată din râu pentru a produce berea. La început, râul începea la confluența pâraielor Drecht și Kromme Mijdrecht, la sud de Uithoorn. După construcția canalului Amstel-Drecht, râul (inclusiv canalul) încep din punctul unde se întâlnesc Drechtul și un alt canal, Aarkanaal, lângă Nieuwveen. Afluenții sunt Kromme Mijdrecht, Bullewijk și Waver. Râul se varsă la
Amstel () [Corola-website/Science/324061_a_325390]
-
Cheile Nerei - Beușnița". Aria naturală prezintă un relief alcătuit din micașisturi, granite și granodiorite; cu versanți scurți și înclinați în partea superioară și versanți lungi la baza rezervației, cu izvoare (izvoarele Nerei ce adună în văi înguste și adânci apele pâraielor Coșava Mare, Coșava Mică, Hiclișag, Nerganița, care pe alocuri formează mici cascade), abrupturi, lapiezuri, ponoare, pajiști; cu floră și faună specifică lanțului Carpaților Occidentali și în special a grupei montane a Munților Banatului. Rezervația naturală fost înființată în scopul protejării
Izvoarele Nerei () [Corola-website/Science/325844_a_327173]
-
răcoroase, resimțindu-se totuși în depresiuni, protecția ramelor muntoase față de vînturile puternice. Se resimt și efecte locale de fohn. Apele șunt colectate prin rețeaua hidrografica a râurilor Mureș și indirect în cea a Bistriței prin intermediul văii Bistricioarei . Bistricioara colectează toate pîraiele din cadrul depresiunilor Borsec și Bîlbor. La nord este o singură creasta - Creasta Mezovești, orientată de la sud-vest spre nord-est cu cele mai înalte vârfuri Vf. Făget, 1309 m; Vf. Bîtca Mezovești, 1377 m. La sud-vest Culmea Chiozrezu Mare este orientată de la
Munții Borsecului () [Corola-website/Science/325114_a_326443]
-
de hectare. Aria naturală reprezintă o vale transversala în zona periferica a Călimanilor, cu o întindere ce se desfasoara din apropierea satului Bistrița Bârgăului, până la Barajul Colibița, cu un relief diversificat, alcătuit din abrupturi calcaroase, stâncării ("Stăncile Aninișului, Stâncă Arșiță Mare"), pâraie, poiene și pajiști; ce conferă zonei o valoare peisagistica deosebită. Floră (păduri de foioase și conifere, arbuști, ierburi, vegetație de stâncărie) și fauna (mamifere, reptile, păsări, pești) este una specifică lanțului muntos al Carpaților Orientali. Floră este alcătuită din arbori
Cheile Bistriței Ardelene () [Corola-website/Science/325166_a_326495]
-
unei așezări fortificate din Epoca Bronzului. În rest, alte trei obiecive din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monumente de interes local. Unul este un alt sit arheologic, aflat la nord de satul Fulgeriș, între pâraiele Fulgeriș și Soci, ce conțin urmele unor așezări din eneolitic (cultura Cucuteni, faza A), Epoca Bronzului (cultura Monteoru) și perioada geto-dacică. Celelalte două sunt clasificate ca monumente de arhitectură școala (1910) din satul Pâncești, și biserica „Cuvioasa Paraschiva” (construită în
Comuna Pâncești, Bacău () [Corola-website/Science/324578_a_325907]
-
bazinele superioare ale văilor Vaserului și Ruscovei. Apele de suprafață ale parcului natural aparțin bazinelor hidrografice ale mai multor râuri, astfel: Râul Vișeu (afluent de stânga al Tisei) cel care mărginește la sud parcul natural, cel care adună apele celor mai multe pâraie de dreapta care străbat aria naturală (Vaser, Ruscova, Frumușeaua, Vișeuț, Valea Vinului, Valea Morii, Bistra); Râul Vaser cu afluenții: Coman, Valea Babei, Puru, Lostun, Făină, Botiz, Valea Peștilor, Cataramă, Micislău, Novicior, Novat; Râul Ruscova cu afluenții: Budescu, Lutoasa, Bardiu, Covașnița
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
și în maxim o jumătate de oră, ați ajuns. Prin pădure, de-a lungul pârâului Stăncioiu, doar o potecă puțin umblată face drumul mai ușor. Efortul celor care se încumetă să îl parcurgă este însă răsplătit cu prisosință. Pe malul pârăului, apele de la ploi și zăpezi au săpat în depozitele de conglomerate, formând niște structuri mai mici sau mai mari care seamănă surprinzător de mult cu piramidele. Unele sunt gri, altele sunt galbene, iar altele sunt roșii, dar toate reușesc să
Goranu, Vâlcea () [Corola-website/Science/328298_a_329627]
-
în Bavaria Superioară. El formează cursul inferior al râului Ammer, care se varsă apoi în Ammersee. "Linder" se formează la sud-vest de Castelul Linderhof, în apropiere de granița cu Austria, la confluența râurilor Fischbach și Neualmbach. După unirea celor două pâraie, Linder este alimentat de încă șapte izvoare. El curge spre nord-est prin valea Graswang și trece pe sub drumul din fața Castelului Linderhof. În continuare, apa râului Linder se infiltrează în sol și apare la est de Graswang, în Weidmoos. El poartă
Râul Linder () [Corola-website/Science/327583_a_328912]
-
de arahnide, coleoptere, diptere, crustacee, miriapode sau hymenoptere, (micro)lepidoptere, reptile, pene de păsări, peri de animale. Pe teritoriul protejat se află fosta mină ambriferă "Strâmba", cunoscută ca fiind una din cele mai productive. Inițial chihlimbarul era colectat din aluviunile pâraielor, ca element remaniat în urma proceselor de alterare-dezagragare. Prima atestare documentară legată de chihlimbar - în zonă, revine în 1578 lui Mihnea Vodă, care a oferit împreună cu soața sa bisericii din Aluniș o danie ce cuprindea și o ușă încrustată cu bucăți
Chihlimbarul de Buzău () [Corola-website/Science/327733_a_329062]
-
pe teritoriul administrativ al comunei Moldova-Sulița. Aria naturală cu o suprafață de 116,40 hectare se află în versantul estic al Obcinelor Mestecăniș (o grupă muntoasă ce aparține Carpaților Maramureșului și Bucovinei la o altitudine de 1100 m, la confluența pâraielor Dârmocsa și Tătarca, în partea estică a Tinovului Găina - Lucina. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și
Răchitișul Mare () [Corola-website/Science/327288_a_328617]
-
129 hectare. Situl include și aria protejată Tăul fără fund de la Băgău, rezervație naturală de interes peisagistic (ochiuri de apă, lacul și zona împrejmuitoare, turbării) ce adăpostește și protejează floră și faună de mlaștină. Acesta este străbătut de mai multe pâraie (Hârtopa, Băgău, Valea Dosului) tributare râului Mureș. Situl Băgău constituie o zonă naturală (pășuni, terenuri arabile cultivate, păduri de foioase) încadrată în bioregiunea continentală a Depresiunii colinare a Transilvaniei; ce conservă habitate naturale de tip: "Păduri dacice de stejar si
Băgău (sit SCI) () [Corola-website/Science/330814_a_332143]
-
cu caracter postvulcanic, precum și de frumusețea peisajului. Aparține administrativ de comuna Turia. Stațiunea este situată în nordul județului Covasna între localitățile Turia la est și Bixad la vest, de-a lungul DJ113, pe cursul superior al pârâului Turia - la confluența pâraielor Sărat (Puturosu) și Bálványos. Arealul de desfășurare este larg, fiind situat atât pe versanții munților Bodocului (la nord și nord-est de Vârfului Zimbrului), cât și pe cei ai "Masivului Puturosu - Ciomatu " (la sud-vest de "Muntele Puturosul" și de "Muntele Cetății
Balvanyos () [Corola-website/Science/330030_a_331359]
-
sedimentele cretacice carpatice, lava andezitică a dezvoltat intruziuni și efuziuni care au antrenat materiale sedimentare. Andezitele cu biotit și amfiboli au suferit alterări masive, explicație - de exemplu, a prezenței caolinului în zonă (la nivelul unui abrupt de lângă "Peștera Puturoasă"). Văile pâraielor bazinului Turiei sunt săpate în marne și gresii. În arealul montan solurile sunt brune și brune acide, iar în "microdepresiunea Bálványos" apar soluri argiloiluviale podzolice și mai puțin soluri litomorfe. Zăcământul hidromineral este localizat în fisurile grezoase și argiloase ale
Balvanyos () [Corola-website/Science/330030_a_331359]
-
în luncile montane înguste și pe versanții cu izvoare; Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion") pe versanți cu înclinații medii și mici și pe platouri, la altitudini de până la 800 m.; Vegetație arboricolă cu răchită albă ("Salix eleagnos") de-a lungul pâraielor, la altitudini de până la 800 m.; Tufărișuri alpine cu specii sub-arctice de salcie de-a lungul văilor montane, la altitudini cuprinse între 1.350 și 1.400 m.; Tufărișuri alpine și boreale pe versanți și coame; Abrupturi stâncoase cu vegetație
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
și șisturi calcaroase din etajul montan-alpin ("Thlaspietea rotundifolii"), habitat aflat la peste 1.250 m. altitudine, în căldării (glaciare) și pe coastele însorite de la baza stâncăriilor; Izvoare petrifiante cu depuneri de travertin, la altitudini de peste 900 m, de-a lungul pâraielor și izvoarelor. Flora ariei protejate are în componență specii vegetale distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii. Păduri de conifere cu specii arboricole de: molid ("Picea Abies"), pin ("Pinus"), larice ("Larix decidua
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
aflat în proximitatea a trei așezări urbane) este una destul de ridicată, atât din cauza afluenței mari de turiști, cât și pentru faptul că acesta este relativ ușor accesibil. Vulnerabilitatea ariei protejate se datorează mai multor factori umani; astfel: turismul necontrolat, poluarea pâraielor și pajiștilor cu resturi menajere, tiroliana de pe traseul ce duce la Canionul Șapte Scări, vecinătatea cu drumul național DN1, braconajul, pășunatul excesiv, exploatările forestiere ilegale ce duc la suprimarea unor habitate, arderea vegetației, distrugerea unor exemplare din flora spontană, capturarea
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
Vigie, Port-Cros, 199 m. Arhipelagul cuprinde : • Insula Porquerolles (numită în antichitate "Proti" : în limba greacă "Prima", venind dinspre Massalia) este cea mai la apus, nu departe de peninsula Giens. Este deasemenea cea mai mare și populată dintre , având mai multa pâraie. Suprafața ei este de 12,54 km2, lungimea de 7,5 km și lățimea de 3 km. Are 30 km de litoral iar dealul cel mai înalt, în vârful căruia se ridică un far, are o altitudine de 142 m.
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
continent, adesea înfruntând greutăți mari pe parcursul călătoriei. În timp ce majoritatea primilor sosiți erau americani, goana după aur a atras și zeci de mii de oameni din America Latină, Europa, Australia și Asia. La început, prospectorii au extras aurul din albia râurilor și pâraielor prin metode simple, cum ar fi strecurarea, dar mai tarziu au fost dezvoltate metode mai sofisticate de extracție, care ulterior au fost adoptate în întreaga lume. A fost extras aur în valoare de miliarde de dolari americani, aducându-le unora
Extinderea și divizarea Statelor Unite ale Americii (1789–1860) () [Corola-website/Science/329129_a_330458]
-
Alexandru cel Bun, iar voievodul, cinstind aceste „adevărate slugi” (vasali, deci boieri), îi împroprietărește prin uricul din 16 februarie 1428 pe cei doi cu „ocina lor... două sate, anume Lucaveț și Pancăuți și cu toate poienile și pădurile și cu pâraiele și pe Siret în Sus, si cu Mihodrea, al căror hotar se alătură de ele, de demult”. Berhomet pe Siret a fost o altă vatra de sat, întemeiata de strănepoții lui Pancu. În 15 martie 1490, dintre bisericile întărite de
Familia Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330904_a_332233]
-
de potcoavă, de la Vama Buzăului și până la sud de Bobocea. Are aspectul unei mici câmpii intramontane cu o altitudine absolută de 800 m și cuprinde șesul Buzăului precum și terasele sale inferioare. În zona Întorsurii Buzaului - unde se varsă în râu pâraie cu văi largi tentaculare care spre amonte sunt despărțite de dealuri ori clăbucete, depresiunea are lațimea cea mai mare. Fiind în zona de climat temperat-continental acesta adoptă particularități montane, fiind rece și cu 3-6 luni umede și cu temperaturi scăzute
Depresiunea Întorsura Buzăului () [Corola-website/Science/331974_a_333303]