KorAP: Find »[drukola/base=păși & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...50 51 52 ...346 >

8,628 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867

ușa bisericii. Mergea în fiecare duminică cu mămuța la cimitir. "Cea mai mare filozofie a vieții este gândirea la moarte", spunea părintele Stăniloae. După ce trecea prin suflet 86 de cruci (morții satului), după ce-și lua porția de smerenie, Petru pășea în pronaos ca într-o ispășire a livezilor. Singur pe dinăuntru, singur pe dinafară, ghemuit după o coloană de marmură, repeta "Fericirile". Sufletul lepădat sub preș; trupul, un contur de umbră rarefiată, o tușă diformă, frântă, goală, pustie, seacă, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
inima, sloi o să mă prefac în mijlocul verii. Frate semn, nici cuvintele nu ne sunt îngăduite să le schimbăm între noi de dragul cuvintelor. La 16 ani, viața pe verticală este o amăgire a înaltului. În cer marea urcă doar când pescarii pășesc pe ape, când catargele zgârie burțile norilor, când farul aprinde Steaua Polară, scoicile pavează drumul Carului Mare, peștii într-o băltoacă de lună își vopsesc solzii de culoarea aurului, pescărușii ciugulesc stele stinse ca pe niște grăunțe din palma lui Dumnezeu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
tace, se mimează, se îmbracă, se ornează, se decorează; bietul adevăr, schimonosit, lipsit de zorzoane, trece neobservat prin piața publică. Nu era ca ei. Tocmai din acest motiv, Petru, în lume, nu ieșea pe de-a-ntregul. Își trimitea sufletul să pășească pe celălalt trotuar; la biserică, rămânea dosit sub preșul de la intrare; în grădinile publice, sufletul hodinea pe banca de alături. Umbra, totuna cu stâlpul telegrafului, cu fresca descompusă de pe catapeteasmă, cu cumpăna fântânii agățată într-o o căptușeală de nor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
prin cântecul ei de la leagăn până la leagăn; surdul își aude sângele în inima pe care și-a rezemat fruntea; ciuntul, în coșul pieptului, cară mormântul ființei dragi; secatul de gust seamănă mătrăgună-n icoană. Frica de întuneric este simțire. Petru pășea în sine ca într-un trup de împrumut. În oglindă, tăcerea este o capcană cu două fețe, noapte și ziuă, deopotrivă. Șoapta, mai mult decât o sfidare a liniștii. Șoapta deschide oglinda ca pe un mormânt: pășești dincolo, un râu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
este simțire. Petru pășea în sine ca într-un trup de împrumut. În oglindă, tăcerea este o capcană cu două fețe, noapte și ziuă, deopotrivă. Șoapta, mai mult decât o sfidare a liniștii. Șoapta deschide oglinda ca pe un mormânt: pășești dincolo, un râu de pucioasă urcă în inimă, inundă creierul, mâlește sufletul; pășești dincoace, o furtună de zgomote spintecă pașii. Nici o diferență între două tăceri, indiferent unde se întâmplă. Bă, dacă scoți un sunet, îți sucesc gâtul ca la hulub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
oglindă, tăcerea este o capcană cu două fețe, noapte și ziuă, deopotrivă. Șoapta, mai mult decât o sfidare a liniștii. Șoapta deschide oglinda ca pe un mormânt: pășești dincolo, un râu de pucioasă urcă în inimă, inundă creierul, mâlește sufletul; pășești dincoace, o furtună de zgomote spintecă pașii. Nici o diferență între două tăceri, indiferent unde se întâmplă. Bă, dacă scoți un sunet, îți sucesc gâtul ca la hulub. Gura! am spus! Dumnezeii mă-ti de curvă, tremuri ca câinele la injecție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
sunt norii, cine a șters geamul? Erau parcă zugrăviți cu var alb. Cine a scuturat plopii de ploaie? Din oglindă, o dâră de sânge albastru imita zorii. "Nani, nani, puiul mami, nani, nani! S-a făcut strigare și pentru tine, pășește! Pământul făgăduinței în inimă. Este vremea ochilor cusuți, puiule. La ce-ți folosește lumina?" Duhoare de alcool și tutun. Ochii, flăcări roșii, albastre, galbene, pâlpâiau a topire de seu. Mască de tăciune, cleioasă, hâdă, vișinie, țepoasă. Transpirație și bale curgeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
de largă este haina asta nouă! Copilul din mine s-a ascuns într-un buzunar printre firimituri de pâine și refuză să privească soarele în ochi. 15. Hemoragia, precum un ghem de lumină deșirat printre frunze, în iarbă, pe alee. "Pășește, puiul mamei, pășește! Ți-am însemnat drumul cu cenușă dintr-o stea coaptă! Nu vei rătăci niciodată. Pășește! Pe unde a trecut Dumnezeu, calea este bătută. Drumul drept, răcoros, la o lungime de suflet merge înainte. Îl trimit în fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
haina asta nouă! Copilul din mine s-a ascuns într-un buzunar printre firimituri de pâine și refuză să privească soarele în ochi. 15. Hemoragia, precum un ghem de lumină deșirat printre frunze, în iarbă, pe alee. "Pășește, puiul mamei, pășește! Ți-am însemnat drumul cu cenușă dintr-o stea coaptă! Nu vei rătăci niciodată. Pășește! Pe unde a trecut Dumnezeu, calea este bătută. Drumul drept, răcoros, la o lungime de suflet merge înainte. Îl trimit în fiecare seară se te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
pâine și refuză să privească soarele în ochi. 15. Hemoragia, precum un ghem de lumină deșirat printre frunze, în iarbă, pe alee. "Pășește, puiul mamei, pășește! Ți-am însemnat drumul cu cenușă dintr-o stea coaptă! Nu vei rătăci niciodată. Pășește! Pe unde a trecut Dumnezeu, calea este bătută. Drumul drept, răcoros, la o lungime de suflet merge înainte. Îl trimit în fiecare seară se te întâmpine când ieși de la școală, să te ocrotească, să te aibă în pavăza. Pășește pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
niciodată. Pășește! Pe unde a trecut Dumnezeu, calea este bătută. Drumul drept, răcoros, la o lungime de suflet merge înainte. Îl trimit în fiecare seară se te întâmpine când ieși de la școală, să te ocrotească, să te aibă în pavăza. Pășește pe urmele lui fără frică!" În pașii mamei mereu bate inima. Drumul spre casă l-a făcut pe ascuns, gardul viu îi ajungea până la sâni. Castanii pocneau de viață în muguri de frunză crudă; teii generoși răsturnau cupele pline cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
galbenă se reflecta pe magazia de scule. Prin dreptul lor, în fiecare dimineață, treceau grăbite picioare fără oameni spre rezervații de zi gara era cea mai mare rezervație a târgului, tramvaiul cea mai înghesuită; seara, tot prin fața ferestrelor, obosite, abia pășeau, ca niște orizontale ale nopții, perechi, două câte două, patru câte patru. Întunericul suprapunea incubatoare până în cer. Prin fereastră, Petru nu a reușea să o zărească. Din dreptul magaziei s-a auzit un foșnet, cineva era ascuns în penumbră. Speriată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
fi râu nu-i tot una cu blestemul de a fi mal: curgeau în aval dezlegările, precum sângele lui Dumnezeu; în cer nicio urmă de secetă. Petru s-a făcut punte peste ape și peste furtuni, Petru s-a lăsat pășit de obsesii lacustre, Petru și-a răsucit funie groasă din iluzii și a legat-o de-o grindă a cimitirului. Timpul, ca o bicicletă fără pedale, se învârtea în cerc; viața alerga pe lângă Petru cine va ameți primul va fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
ce-l port în inimă nu-ți uită numele. Petru săpa fântână în oglindă; la miezul nopții, un duh senin usca izvorul. Pe cealaltă lume, setea nu este o curgere. 36. Oglinda descompune fotografiile. Te apropii, se deschide o ușă; pășești dincolo, se desface un cer; te îndepărtezi, cerul își trage obloanele, fereastra se ascunde după gratii, ușa se închide, prin gaura cheii, lumina punct alb la sfârșitul unei rugăciuni; semnul se dizolvă, se absoarbe, se șterge ca o iluzie în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
fac fără "de acord", "rog aprobați"; în colțul din dreapta, sus, pe o coală A4 din viață, Dumnezeu refuza să pună semnătura. Orice intermediere, o decimare a intenției de a fi unu; Petru lega cerul la ochi cu o batistă, apoi pășea în taină: Pasul acesta este al meu, pasul acela este al ei și iar al meu. Pasul meu nu poate exista fără pasul ei. Cine pe cine trece de mână? Depărtările dau consistență libertății. În doi, libertatea este preaplinul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
cât să treacă ploaia. Deschidea ușa, primul pas în șotron, și al doilea pas, și al treilea... Șotronul, întins pe spate, cu fața spre cer, se făcea că doarme. "Ai grijă, de o să calci în afara conturului, ieși din joc. Nu păși de două ori în același punct, trebuie să o iei de la capăt. Nu călca lumina șotronului, pentru că orbește, apoi se sparge. Ce faci? Pe inimă se pășește în vârful iluziilor. Trezești sângele mult prea devreme așa este mai bine, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
că doarme. "Ai grijă, de o să calci în afara conturului, ieși din joc. Nu păși de două ori în același punct, trebuie să o iei de la capăt. Nu călca lumina șotronului, pentru că orbește, apoi se sparge. Ce faci? Pe inimă se pășește în vârful iluziilor. Trezești sângele mult prea devreme așa este mai bine, dar nu te lăsa greu peste umeri, tulburi cerul. Plutește, Petre, plutește!" Genia pășea șotronul deasupra norilor, și norii se așterneau cărare până la Dumnezeu. Petru îi asculta fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
Nu călca lumina șotronului, pentru că orbește, apoi se sparge. Ce faci? Pe inimă se pășește în vârful iluziilor. Trezești sângele mult prea devreme așa este mai bine, dar nu te lăsa greu peste umeri, tulburi cerul. Plutește, Petre, plutește!" Genia pășea șotronul deasupra norilor, și norii se așterneau cărare până la Dumnezeu. Petru îi asculta fiecare îndemn. În cer, regulile jocului erau schimbate, Petru exersa primii pași. De unul singur niciodată nu a pășit în afara lutului, Carul Mare tăia desenul pe din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
peste umeri, tulburi cerul. Plutește, Petre, plutește!" Genia pășea șotronul deasupra norilor, și norii se așterneau cărare până la Dumnezeu. Petru îi asculta fiecare îndemn. În cer, regulile jocului erau schimbate, Petru exersa primii pași. De unul singur niciodată nu a pășit în afara lutului, Carul Mare tăia desenul pe din două. Petru și Genia săreau șotronul, ținându-se de mână, cerul două jumătăți de măr unite de o singură foame. În fiecare dimineață, se împiedica în inimă, călca de două ori în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
a exersat pașii în gând, îi știa pe de rost: Unu, doi, unu: Aici, atenție, inimă! Doi, unu, doi: Ochii nu se ating nici cu șoapta! Doi, unu, doi: Plutește peste umeri, cerul suferă de lombosciatică! Unu, doi, unu: Nu păși în tâmplă, riști să tulburi negânditul! Doi, unu, doi: Ai grijă, buzele șotronului se descompun în icoană! Este atât de simplu, sigur mi se va deschide cerul. Să mă aștepți la capătul umbrei. Să mă aștepți, Genia. Cristale de apă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
ce era mai mult fotografii suprapuse. Și iarăși doi: se poticnea într-un punct ispitirea adâncului nu era sete sau foame, absența creștea rădăcini în cer. Ultimul: lecțiile acestea le știa ca pe o rugăciune, șotronul se închidea odată cu umbra. Pășește, Petru, pășește! Doooooooooooooooi! Carul mare a tăiat șotronul în două, roțile de fier i-au retezat venele, oiștea i-a desfăcut coastele, osia, ca un glonte de lumină, i-a străfulgerat tâmpla. Sângele șotronului se despletea pe Copou la vale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
mai mult fotografii suprapuse. Și iarăși doi: se poticnea într-un punct ispitirea adâncului nu era sete sau foame, absența creștea rădăcini în cer. Ultimul: lecțiile acestea le știa ca pe o rugăciune, șotronul se închidea odată cu umbra. Pășește, Petru, pășește! Doooooooooooooooi! Carul mare a tăiat șotronul în două, roțile de fier i-au retezat venele, oiștea i-a desfăcut coastele, osia, ca un glonte de lumină, i-a străfulgerat tâmpla. Sângele șotronului se despletea pe Copou la vale, pe lângă Universitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
noi! Cine te așteaptă pe tine, bă, dilimandosule? Lăsați-mă să respir, vă rog, lăsați-mă să respir! Mă arde, voi nu știți nimic, voi nu înțelegeți nimic, am încercat în fiecare dimineață. Am greșit în fiecare dimineață, astăzi am pășit bine, oglinda m-a dat afară, oglinda minte. Cine minte, bă, țicnitule? Despre ce îndrugi acolo? Auzi la el pe cine dă vina? Oglindă mincinoasă! De-asta ai făcut-o țăndări? Cine, pizda mă-ti, o plătește? Tu pleci la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
Dumnezeu este bătrân și nu știe să numere cântatul cocoșilor. Petre, treci cu plugul peste frunte, ară adânc, seamănă grâu, treieră! Spicele motivează seceta, miriștea îngăduie ploaia, brazda justifică ridurile. Îngroapă somnul ca pe un copil mort sub tocul ușii, pășește peste vise și visele vor rămâne tot mai mici, și visele nu or să mai încapă nici o fărâmă de iluzie! Petre, visele putrezesc și-n icoană. Petre..." și oglinda s-a închis ca un mormânt pe dinăuntru. Vocea ei, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
grădina lui Petru, gratiile pocneau muguri; Petru culegea florile, cu grijă, fără să tulbure parfumul ferului forjat; Petru ascundea florile după icoană; în zori, la mâinile lui Dumnezeu creșteau cătușe. La balamuc, Petru se împrietenise cu umbra; Dumnezeu obișnuia să pășească în urma lui, preocupat de toate nimicurile; Dumnezeu, cel mai atipic ignorant, se întorcea cu spatele la icoană, nerecunoscându-și portretul. Umbra rămânea în urmă, Petru o căra în spate ca pe o cruce; umbra grăbea pasul, Petru fura la start cât să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]