1,745 matches
-
cîte ori se vorbește despre moartea elanului animant și la "viața veșnică de după moarte" atunci cînd se vorbește despre învierea etică, despre redresarea elanului în timpul vieții. După părerea apostolului, omul moare în timpul vieții prin păcat (păcătuind). El învie în timpul vieții nemaipăcătuind: murind pentru păcate sau în păcat. Conform mitului Genezei, păcatul pentru care trebuie să murim în timpul vieții ca să înviem sau să renaștem în timpul vieții la adevărul etern este păcatul adamic prin care a apărut "moartea sufletului", tentația banalizantă. Adevărul este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
aduse la Constantinopol și așezate în biserica Sfinților Apostoli. Împăratul Teodosie al II-lea, fiul lui Arcadie și al Eudoxiei, a ieșit înaintea coșciugului, s-a aplecat pe el și s-a rugat pentru părinții săi, care din neștiință au păcătuit. Biserica Ortodoxă, pentru ca pomenirea Sfântului Ioan să nu fie umbrită de marea sărbătoare a Înălțării Sfintei Cruci, a mutat-o pe 13 noiembrie. Sfântul Ioan Gură de Aur mai are și alte zile de pomenire : 27 ianuarie, amintind de aducerea
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
același Nicolas, artistul prea puțin agreat de precauții membrii ai familiei, mai ales când franțuzul se lasă prins în mrejele târfelor locale, lacome după străini. Geloasă și îndurerată, Aliénor are puterea să-l ierte când licornul o va ispiti să păcătuiască. Ea își va oferi inima și trupul de fecioară, lăsându-se subjugată de miracolul senzațiilor furtive, pe care doar un artist știa să i le trezească. Așadar, nu Claude va fi marea iubire a "licornului", ci Aliénor, fecioara oarbă a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în Observațiile filozofice. Aici analiza logică este caracterizată drept principalul instrument al clarificării gramaticii expresiilor limbajului. Obiectul clarificării sunt propoziții separate. Multe întrebări și răspunsuri din text privesc clarificarea semnificației unor cuvinte. Se vorbește despre „folosirea corectă“ a cuvintelor. Filozofii păcătuiesc în această privință. „La întrebarea dacă filozofii au spus până acuma întotdeauna nonsensuri s-ar putea răspunde: nu, ei nu au observat însă că folosesc un cuvânt în sensuri cu totul diferite.“66 Propoziția va fi caracterizată, ca și în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
democrații de piață". De fapt, însă, și între acestea eterogenitatea e caracteristica de bază. Fiecare țară are un sistem economic ce depinde de istoria sa particulară, de geografia sa, de cultura autohtonă și de instituțiile sale. Orice comparație aici ar păcătui prin simplificare și imprecizie. Sistemele productive sunt astăzi mai peste tot de tip capitalist. Ingredientele socialiste se adaugă pentru a permite un mai bun echilibru în sînul societății. Chiar comunismul de tip sovietic sau chinezesc s-a capitalizat tot mai
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
vîrf de munte.(n. trad.) 5 Tobă; instrument muzical tradițional african și hispanic (n. trad.) 6 Doctrină din secolul al V-lea d. Hr., considerată eretică, potrivit căreia omul nu are nevoie de grația divină din moment ce poate să nu mai păcătuiască, prin voință și liber arbitru.( n. trad.) 7 Opusul predicției (n. trad.). 8 "Războiul fulger" (n.trad.) 9 Rachiu distilat din mere, specific regiunii franceze Normandia. (n. trad.) 10 Precum "banda lui Moebius": o foaie de hîrtie care, răsucită și
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
care le pregăteau cei mari. Astfel, pentru a susține "detutsizarea" țării promovată de tatăl ei, ministru, juna Gloriosa pune la cale un plan machiavelic pentru a tăia nasul statuii negre a Fecioarei și a-i lipi un altul, cel original păcătuind impardonabil prin forma sa dreaptă, fiind deci un "nas Tutsi", sacrilegiu ce trebuia musai îndreptat, pentru că și simbolurile sacre, nu-i așa?, se aliniază dorințelor muritorilor și practicilor exclusiviste. Peste toate acestea se evidențiază figura pitorească a domnului de Fontenaille
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în timpul războiului din Liban), nu-și mai găsește fericirea decît în lectura clasicilor și în perspectiva unui copil, pe care îl obține, cu prețul pierderii femeii iubite. Delphine Pera consideră că, dincolo de unele elemente interesante sau tragice ale poveștii, aceasta păcătuiește prin dezlînare, dialoguri inepte și evocări interminabile... Iată că un mare "premiant" nu face neapărat unanimitate în privința originalității narative, drept e însă că majoritatea opiniilor, inclusiv de pe numeroasele bloguri literare pe care francezii de cultivă cu asiduitate, converg spre ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
celor ce Mă urăsc". Epifania lui Jahweh e pusă și de către Moise pe seama spaimei, transformată în etică: Nu vă înspăimântați, căci Dumnezeu a venit tocmai să vă pună la încercare și ca să aveți frica Lui înaintea ochilor vorștri, să nu păcătuiți". Abia mai târziu, când va repeta vorbele lui Jahweh înainte de a muri, Moise va pomeni și de iubire, ceea ce ne îndeamnă să trasăm prima distincție: acolo unde este iubire nu este loc de spaimă sau de teroare, ceea ce explică, în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
excelenți, Adrian Enescu la TVR sau Radu Zamfirescu la Sahia, cu care se putea discuta despre ce ai nevoie, făceau propuneri. Astăzi am impresia că uneori ilustrația muzicală se pune la întâmplare, ceea ce poate strica foarte mult. Sunt texte care păcătuiesc prin iz literar și printr-un ton voit elevat. Comentariul de film nu este literatură și nu are voie să fie literatură. Recomandabil este ca textul să fie cât mai simplu. A trebuit uneori să scurtez mult din comentariu. La
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
graniță tot ce trebuie să mai facem este să oferim un răspuns la următoarea întrebare: care au fost primele semne ale libertății acestora? În marea lor majoritate, lucrările ce au ca subiect evoluția Bacăului de-a lungul secolelor XV XIX păcătuiesc, din punctul nostru de vedere, prin maniera, dacă nu exaltată, atunci profund subiectivă a abordării. Încercând să rezumăm, conform acestei abordări, istoria evolutivă a Bacăului ar fi avut un demaraj citadin excelent - încununat de construirea bisericii Precista (1491) și a
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
cu multă băgare de seamă le putem atinge." Pentru Maiorescu, Conul Leonida... nu era decît "mica farsă a lui Caragiale" iar un ziar liberal observa că în Scrisoarea pierdută devenită în timp capodopera absolută a dramaturgiei românești "moralitatea suferă, acțiunea păcătuiește, intriga n-are temeiuri" acceptînd doar că "toate au vervă, chiar și cînd n-au fond." Corul denigratorilor atinge punctul maxim după premiera piesei D-ale carnavalului făcîndu-se publice invectivele cele mai ordinare: "O stupiditate murdară, culeasă din locurile unde
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
II: FORȚA Capitolul 1. Moara cu noroc sau miniromanul unui simulacru de iubire / 53 1.1. Cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată dragostea mamei / 53 1.2. Scyla și Caribda / 57 1.3. De ce mă omori?!... Ce-am păcătuit eu? / 63 1.4. Între iadul mândriei... / 70 1.5. ... iadul smereniei ... / 76 1.6. ... și iadul deznădejdii / 82 1.7. Ghiță! Ghiță! de ce nu mi-ai spus-o tu mie asta la vreme!? / 89 1.8. Gherondissa / 95 Capitolul
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
tot orgoliul o hrănește. Din ea se naște și convingerea că, femeia sa, împovărată acum de păcate poate fi salvată și purificată, dacă este ucisă. Scena e memorabilă prin cruzimea și semnificația ei. 1.3. De ce mă omori?!... Ce-am păcătuit eu? Capitolul al XVI-lea are în centrul său scena uciderii celor doi soți cu care se încheie, dintr-un anumit punct de vedere, nuvela. Cititorul se simte brusc eliberat de tensiunea emoțională în care trăise urmându-i pas cu
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
ceas, ca și în ultimul al vieții sale, bărbatul îl face părtaș pe Dumnezeu la eșecurile sale: Ai avut tată om de frunte; ai neamuri oameni de treabă și ai ajuns să-ți vezi bărbatul înaintea judecătorilor. Și n-am păcătuit nimic, Ano, dar cerul m-a lovit cu orbie și n-am voit să cred și să înțeleg când mi-ai arătat calea cea bună. (cap XI); Ghiță! Ghiță! De ce nu mi-ai spus tu mie asta la vreme!? zise
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
În ea i se revelează conștiința unei autorități constituite de o realitate superioară de care trebuie să țină seama. Nu poate face orice, pentru că simte opreliștea din partea unui for căruia are să-i dea socoteală. De fapt, în frica de a păcătui, care e una cu frica de Dumnezeu, nu avem conștiința unei primejdii imediate, ci a unei primejdii viitoare, și anume a unui rău care ne va apăsa existența la infinit. De aici și dimensiunea ei pe care o percepe cu
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
îi dă o altă "mască". Bărbatul nu o ucide înainte ca ea să afle scopul tuturor acțiunilor lui anterioare: prinderea în flagrant a lui Lică (înainte: Dar de ce să mă omori? zise ea agățându-se de brațele lui. Ce-am păcătuit eu?, după: Ghiță! Ghiță! de ce nu mi-ai spus-o tu mie asta la vreme!? zise ea înăbușită de plâns, și-l cuprinse cu amândouă brațele). Îi spune chiar că n-ar fi ucis-o dacă și-ar fi găsit
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Rămâne așadar să descoperim că generator de angoasă este doar neantul despre care n-avem știință la vârsta inocenței. A avea credință Înseamnă Însă a spera, după cum a nu avea credință Înseamnă a dispera. Omul credincios are conștiința nevinovăției, a păcătui și a crede În iertare. Deci condiția angoasei existențiale poate fi depășită numai printr-un act de credință. Munteanului nostru din Carpați, În general, Îi este străină această stare de angoasă. Prin credință el Își poate recăpăta acea stare de
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
întâmplare, cu toată savoarea și pe de-a-ntregul, așa cum numai Taubelman știe să o facă. Povestirea aceea a durat aproape o oră, cu fraze, propoziții incidente, reluări, un vocabular savuros. Spre deosebire de celelalte, care nu se supun unor reguli și care păcătuiesc prin exces, am considerat că e adevărată, în fine posibilă" (1973: 286). În volumul de nuvele intitulat Ni les ailes ni le bec, François Conod se înscrie în aceeași direcție propusă de Deon. După ce a povestit o întâmplare în câteva
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
împiedica pe oameni de la primirea harului, apoi în acest caz, cei vizați nu sunt decât adulții și cei mai mari în vârstă, pasibili de restricții din pricina unor greșeli grave. Și în acest caz însă, cei mai mari păcătoși, după ce au păcătuit greu împotriva lui Dumnezeu, venind la credință, primesc iertarea greșelilor lor și nimeni nu este lipsit de Botez și de har. Cu atât mai mult atunci nu trebuie să fie lipsit un prunc care, abia născut, n-a săvârșit nici o
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
o mulțime de păcate față de Dumnezeu, după ce cred capătă iertarea acestor păcate și nimeni nu este exclus de la Botez și de la har, cu atât mai mult nu trebuie să lipsim de el pe prunc care, de-abia născut, n-a păcătuit întru nimic fără numai că, ieșit din Adam după trup, a contractat prin faptul nașterii sale, contagiunea morții celei vechi și care se apropie cu atât mai mult de iertare cu cât i se iartă nu păcatele personale, ci păcatul
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
39, P. L. XXXIV, col. 426. footnote>. Atunci când dă răspuns la nedumeririle de care sunt cuprinși unii „frați”, cum că pruncii sunt botezați pentru iertarea păcatelor (Fap. 2, 38), el spune: „Despre ce păcate este vorba? Când au putut ei păcătui? Cum s-ar putea reține un astfel de motiv, socotit temeinic pentru botezul copiilor, dacă nu se admite tâlcuirea pe care noi am dat-o: Nimeni nu este curat, măcar o zi de va fi viața lui pe pământ (Iov
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
nu ai făcut, după cum trebuia, conform vocației tale, roade vrednice de pocăință (cf. Mt 3,8), și fiindcă ai fost prea indulgent cu cei bogați, atunci când le dădeai pocăința». Sfântul Petru a adăugat: În plus, trebuie să știi că ai păcătuit în mod grav judecându-l pe fratele Ioan din Chichester care a murit recent. Iar acum roagă-l pe Dumnezeu să-ți dea o moarte asemenea celei pe care a avut-o acest frate». Fratele Solomon, plângând, s-a rugat
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Albert de Pisa, de sfântă memorie: ca frații să nu mănânce împreună cu laicii, cu excepția a trei înghițituri de carne din respect față de prescrierea Evangheliei (cf. Lc 10,8). Asta s-a întâmplat pentru că i se adusese la cunoștință că frații păcătuiau mâncând cu lăcomie. Ei obișnuiau să respecte regula tăcerii până la recitarea rugăciunii ceasului al treilea; erau atât de asidui în rugăciune, încât cu greu se putea găsi vreo oră pe timpul nopții în care să nu fie niciunul în capelă în
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în timpul vizitei sale la Curie, un camerier al papei i-a cerut episcopului o mie de livre și voia ca el să le ceară în împrumut de la negustori; episcopul i-a răspuns că nu voia să le dea ocazia să păcătuiască în mod grav, însă dacă s-ar fi întors sănătos în Anglia, ar fi depus banii la templul din Londra, în caz contrar camerierul nu ar mai fi primit niciun ban. În altă circumstanță, a spus unui frate predicator: «Trei
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]