1,566 matches
-
În oglindă aprecia că nu a Îmbătrânit prea mult, că este un tip bine și că este dorit de femei. Înainta cu toate simțurile la pândă ca nu cumva să-l fi urmărit cineva și să-l dea În primire pădurarului sau, Doamne ferește! să audă miliția ori și mai grav să intre În colimatorul securității. Înaintea sa, cu urechile ciulite mergea Vizanti care amușina mirosul capcanelor pentru iepuri și din când În când Întorcea capul către stăpânul său, dădea din coadă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
coborau pe șira spinării și pentru o clipă, jandarmul din el Își pierdu siguranța, apoi aceasta reveni odată cu puterea sa de concentrare. Își șterse transpirația instantanee, Încerca să analizeze Întrebându-se cine ar putea veni cu mașina la ora aceasta: pădurarul era plecat, nevasta sa la fel, sâmbăta nu venea nimeni de la Ocol sau miliție În control, drumul nu era circulat de cele câteva mașini din sat. Oare cine ar putea fi? Zgomotul de motor se auzea din ce În ce mai aproape, apoi Victor
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Olaru se trata cu un pahar de vin rubiniu când auzi În spatele său bătăi puternice În ușă și o voce puternică: Deschide, imediat! În numele legii! Victor deschise și În sălița scundă intrară, fără să salute, un maior de miliție corpolent, pădurarul Zota și șeful de post Botezatu. Ultimii au schițat o umbră de salut către gazda care Înțelese totul din prima clipă și nu mai aștepta alte explicații. Tăria sa de jandarm Încercat Îl părăsi imediat și sângele nu-i mai
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
din regimul trecut, dar oameni răi, toți avem dușmani, nu?, oameni răi și proști pe care-i bat la cărți, la șah și mai ales la cunoștințe de istorie și geografie se răzbună trimițând anonime la primărie, la miliție, la pădurar și la ocol! Vă rog să căutați peste tot, aici, În pod, În zămnic, În șură, În cuptorul de ars oale... Chiar nu am nimic de ascuns, acești doi oameni, care cred că mă cunosc, au fost și ei și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
se convinse În final că nea Victor are dușmani, că nu este om rău și nici pe departe prost, Îl privi omenește și un zâmbet moldovenesc Îi Înflori În colțul gurii. Apoi Întrebă retoric: N-ai nimic? Se auzi vocea pădurarului Zota, un brunet cu o mustață frumoasă și care tremură ușor: Ba are, dom’ maior! Are cel mai bun vin de pe la noi și nu cred eu că ne va lăsa așa să plecăm pe uscat, chiar dacă l-am supărat oleacă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
clar: Domnul Fane te invit „să gândim pozitiv, ca doi oameni inteligenți” (uză el de o vorbă care Îl marcase și pe care o preluase de la maiorul de miliție, când acesta Îi trase aproape pe șeful de post și pe pădurarul Zota, „Haideți să gândim pozitiv și ca niște oameni inteligenți: Credeți că așa de săraci sunt braconierii? Cine braconează, fură și cine fură are casă mare și acareturi multe!”) și să așteptăm. Dar Între timp, eu zic să ne ocupăm
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
O omidă, din cele păroase, Atât de periculoase, Să nu ajungă-n stejar! Omizile vorace, cu grabă, Bănuiți...cam ce treabă Rea au făcut?! Aflați: Începând cu cei mai înalți, Au lăsat găunoși și uscați Toți stejarii; Apoi, au venit pădurarii, I-au tăiat și...i-au ars, De-a rămas, Pădurea tristă și goală! Ba nu! O întrebare și-o mică-ndoială, În...cuvenita ... MORALĂ : Oare în tradiționalul domniilor voastre partid Nu s-a pripășit un oarece... individ, Neo-nu știu cum
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
n-a scăpat-o din ochi pe hangiță măcar o clipă. Îndoiala și întrebările nu și dădeau rând... Seara, înainte de a se culca, i-a spus hangiței: ― Mâine mă duc la Huși, să aduc Busuioacă de Bohotin. Merg cu sania pădurarului, fiindcă el trebuie să fie musai la stăpânire. Așa am să scutesc caii de un drum atât de lung și pe un ger ca aista. Am să lipsesc vreo trei zile. Să ai grijă ca slugile să nu-și facă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
prin pădurile de la Tudora. Omul îi îndemna cu chiote prelungi, ascuțite, folosind, din când în când, biciușca de piele, prinsă de o vargă de alun. Pe la biserică, i se alătură Mihai a lui Ghiță Toader, cel mai mare fecior al pădurarului, care, bucuros nevoie mare, se aburcă în car, ținându-se mândru de draghină. Bună vreme, bade Vasile, dădu cuviincios binețe fiul pădurarului. Apăi, bună-i pentru alții, răspunse morocănos Vasile. Încalte-ai petrecut aseară, bade! Câte căni ai închinat? Dumnezeu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
vargă de alun. Pe la biserică, i se alătură Mihai a lui Ghiță Toader, cel mai mare fecior al pădurarului, care, bucuros nevoie mare, se aburcă în car, ținându-se mândru de draghină. Bună vreme, bade Vasile, dădu cuviincios binețe fiul pădurarului. Apăi, bună-i pentru alții, răspunse morocănos Vasile. Încalte-ai petrecut aseară, bade! Câte căni ai închinat? Dumnezeu le mai știe, băiete și baba mea, care mă judecă! răspunse bătrânul, îndemnându-și boii. Dar, unde te-a trimis tat-tu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
să-l potolească nevasta, îmbrățișând copiii, care nu mai scoteau nici un sunet. Până ajungi tu, poate se sfârșește, porni să-l încredințeze femeia. Ai uitat că ieri s-a întors Grigorie a lui Nicu lu Toader? Dar tat-su-i pădurar? Noi avem tăurașii și oile lor? Lasă bărbate, c-om scăpa noi și din aceasta, se încredință Safta, începând a bate metanii și a se închina la icoanele sfinte. Omul puse un lemn pe foc și ieși în prag, privind
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
treabă. A luat toporul din car, a scuipat în palme, așa cum văzuse că făcea tatăl lui, și a început să taie un copac, care i s-a părut a fi cel mai potrivit. Dar care avea și semnul făcut de pădurar. Că, pe atunci, pădurile nu se tăiau fără noimă, ca în zilele noastre și în țara noastră. Ele erau protejate. Se tăiau numai copacii bătrâni sau strâmbi, care oricum nu mai aveau mult de trăit. Seara, când flăcăul a oprit
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
dat mâna entuziasmați și tare greu mai puteai înțelege despre ce se discuta. Vorbeau toți odată și nu asculta niciunul ce spun ceilalți. După ce sau liniștit cât de cât, Cornel le-a povestit că a stat de vorbă cu un pădurar. Cum adică, pădurar? întrebă Maria, curioasă. Ce este el? Ce face? Nu știți? se miră Cornel. Pădurarul este omul care are grijă de pădure, preciză el, plin de importanță. Are grijă și de animalele pădurii, dacă vreți să știți. Pe
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
și tare greu mai puteai înțelege despre ce se discuta. Vorbeau toți odată și nu asculta niciunul ce spun ceilalți. După ce sau liniștit cât de cât, Cornel le-a povestit că a stat de vorbă cu un pădurar. Cum adică, pădurar? întrebă Maria, curioasă. Ce este el? Ce face? Nu știți? se miră Cornel. Pădurarul este omul care are grijă de pădure, preciză el, plin de importanță. Are grijă și de animalele pădurii, dacă vreți să știți. Pe timp rău, iarna
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
nu asculta niciunul ce spun ceilalți. După ce sau liniștit cât de cât, Cornel le-a povestit că a stat de vorbă cu un pădurar. Cum adică, pădurar? întrebă Maria, curioasă. Ce este el? Ce face? Nu știți? se miră Cornel. Pădurarul este omul care are grijă de pădure, preciză el, plin de importanță. Are grijă și de animalele pădurii, dacă vreți să știți. Pe timp rău, iarna, le dă mâncare și apă... Și nu dă voie oamenilor să taie copaci ori
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
că nu-l mai interesează nimic din ce vorbesc ori din ce fac ceilalți copii. „Nu mai vreau să mă fac bucătar și nici doctor!” hotărî el în gând. „Mai bine stau aici, în aer curat, la pădure. Mă fac pădurar. Mă joc cu animalele și apăr pădurea de oamenii răi.... Dar oamenii mari se pot juca și ei cu animalele?” Neștiind ce să-și răspundă la întrebarea asta, plecă tăcut spre mașină. Mergea foarte încet, să nu-l vadă ceilalți
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
cunoșteau. Ilinca tocmai scosese câteva pachețele din rucsacurile așezate lângă pături, la umbră. Se întrerupse din treabă și se adresă fetiței: Tu cine ești, păpușă frumoasă? Eu..., eu sunt Alesia. L-am auzit pe băiat că nu știe ce este pădurarul... Tatăl meu este pădurar. Am vrut să-i spun, dar nu mă bagă-n seamă... Tata are un arici și un iepuraș. N-au mamă... I-a găsit micuți pe aici. Îi hrănește acasă și lor le place joaca... Și
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
câteva pachețele din rucsacurile așezate lângă pături, la umbră. Se întrerupse din treabă și se adresă fetiței: Tu cine ești, păpușă frumoasă? Eu..., eu sunt Alesia. L-am auzit pe băiat că nu știe ce este pădurarul... Tatăl meu este pădurar. Am vrut să-i spun, dar nu mă bagă-n seamă... Tata are un arici și un iepuraș. N-au mamă... I-a găsit micuți pe aici. Îi hrănește acasă și lor le place joaca... Și eu mă joc cu
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
dar nici eu nu sunt cofetar. Mămicile știu să facă prăjituri în casă... Așa, ca mama ta. Pe mine nu m-a învățat. Eu sunt mică, a zis mama... Când mă fac mare, rămân cu tata. Vreau să mă fac pădurar... Ionuț a tăcut tot timpul. Era înciudat că nu văzuse fetița că vine după el. N-a mai ascultat povestea ei. A plecat pe furiș și a mers unde erau colegii lui. Cornel tocmai povestea fetelor cum șia rupt pantalonii
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
le-a zâmbit. Nu putea vorbi. Avea gurița plină de prăjituri și mai avea și în mână câteva, într un șervețel. Era tare fericită. S-a îndepărtat pe o potecuță în pădure, numai ea știind unde. „Dacă e tatăl ei pădurar, ia arătat toate potecile”, medita Ionuț. Au mâncat salată de legume proaspete și sandvișuri pregătite de mamele lor. Aveau poftă, nu glumă. Alergarea și aerul curat le făcuse poftă de mâncare. După ce au terminat, au strâns cu toții resturile și au
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
bărci și alte ambarcații, schiuri și multe, multe altele... Așa importantă este pădurea? exclamă Ionuț. E nemaipomenit! l-a imitat de-ndată Maria. În plus, adăpostește multe animale și păsări... Ei bine, să fie clar! Am motive să mă fac pădurar când voi fi mare, a rostit Ionuț, foarte serios, privind în ochii mamei lui și ai fetiței. Nu mai vreau altă meserie... Fiecare copil se hotărăște acum, este adevărat, dar se poate schimba hotărârea după mai mulți ani, poate, a
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
doar fotografiem tâmpeniile lor - mi-a răspuns el și ne-am așezat să mâncăm supa de bibilică a lui tanti Amália. În decembrie, fumul de lumânare încremenea săptămâni întregi prin cameră. Un pui de brad pe care ni-l aducea pădurarul iarna, iar vara, pe fiica lui din Argintiș, unde locuiau, ca s-o fotografiem. Iar pe brad, numai luminițe sfârâitoare, nici un îngeraș agățat de crengi sau bomboane de anul trecut, doar o singură podoabă de sticlă în vârf și ace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
a zis: -Nu da atenție poveștilor care vin pe aripi de vânt. -Da, tatbătrân, dar tu ai auzit de un om care se zice că păzește pădurea, unul care vine din cer? -Ți-am mai spus și-ți repet; în afară de un pădurar, care întâmplător poate fi prin preajmă, nimeni altcineva nu poate fi. Păsărelele, desigur, sunt agitate pe bună dreptate pentru că pădurea este casa, ograda lor. Tu nu-ți pui întrebarea ce caută un om atunci când intră nepoftit în ograda noastră?...Și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
bufnițele vechi scăpară beznele din gheare,/ce romantic am trecut pe cal/printre mestecenii cu brațe de fum/către casa de grinzi cu perdelele albe.// Era cald și sofale adînci și pe masă cafea/ Tristan Tzara, cînd ai ascultat întîmplarea,/pădurarul își fluiera cîinele/și cerbii cu botu-n lac beau stelele./ Iar eu am scris rîndurile acestea/în amintirea orelor de șah/în codru-n care l-am citit pe Nietzsche” (Vinea, „Dintr-o vară“). „Călare o să mergem zile întregi/ O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
șoseaua Sucevei, cică, nu departe de asta. Eu sunt de servici. Nu pot lipsi de-aici. Du-te mata, până acolo... Bine. S-a urcat, bătrânul Promoroacă, la volan, și-a pornit într-acolo. A văzut, pe marginea șoselei, un pădurar. A oprit. Pădurarul s-a priceput și a stat pe loc. E-aici, i-a arătat, el, un fel de pârtioară, făcută de doar trei urme. Cea a sinucisului și ale lui - una la dus și alta la întors. Nu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]