2,791 matches
-
țară, iar pe An-te-hai drept sora mea. Patroana se uită la mine de sus până jos. Se întoarce spre Fann: — Mă tem că nu pot să ofer mult. Fata asta e prea slabă. Cum poți să te aștepți ca un păianjen să țeasă dacă nu are fund? O să mă coste foarte mulți bani doar ca să o îngraș. — A, nu-ți face griji. Fann Sora cea Mare se apleacă spre patroană, o trage de ureche și îi șoptește: Nepoata mea se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
agitație de celaltă parte a perdelei, umbra doctorului revine. Mai mulți eunuci îl conduc la scaun, și mâna îi este împinsă dincoace de perdea, în mod evident nemulțumită. Stă pe marginea patului meu cu degetele încovoiate înspre înăuntru, ca un păianjen. Nici c-ar putea să-mi pese mai puțin. Vreau să aud din nou cuvântul „însărcinată“. Ridic mâna și o așez pe încheietura mea: — Asigurați-vă că este așa, doctore! pledez eu. — Succesul este în toate părțile corpului dumneavoastră. Vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
glasul, șoptind, am descoperit o ciupercă uriașă. Mare cât capul unui om! Văzând că și-a uluit audiența, doamna Yun zâmbește: — Lucruri și mai ciudate se vor întâmpla. Astrologul meu a citit un semn de moarte într-o pânză de păianjen dintr-un măslin dulce. Desigur, mă pricep eu însămi la astfel de lucruri. împăratul Hsien Feng mi-a spus de multe ori că el se transformă în somn într-o bucată de pânză și e purtat de vântul de sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu tablă. După perdeluța de tifon, în fereastră zăcea, lîngă cutia de chibrituri, un capăt de lumînare. Pe sub tavan se întindea în diagonală o sfoară cu rufe puse la uscat. Striate de colburi vechi, în colțurile afumate, atîrnau pînze de păianjen. Roasă, dușumeaua fusese acoperită cu un petecar. Deasupra plitei, o coală de hîrtie cu imprimeu decolorat era țintuită pe perete în cuie, bătute printr-un bilet de tren tăiat în patru. Pătată de muște, hîrtia constituia fundalul cîtorva farfurii desperecheate
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
șefilor. În Sala de ședințe (așa scria pe o plăcuță bătută În cuie deasupra ușii) se dereticase În acea după-amiază. Tuburile arse de neon fuseseră Înlocuite de electricieni, o femeie legată la cap cu o basma cărămizie strânsese pânzele de păianjen de pe tavan cu o mătură legată de o prăjină lungă; fuseseră spălate geamurile, perdelele și pereții zugrăviți În partea de jos cu vopsea-ulei; la ferestre apăruseră un fel de draperii dintr-o țesătură cenușie, aspră, pe care erau Întipărite zeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
multe cuvinte și În cât mai multe litere, de câte unul care aștepta jos, lângă saltea. Poreclele erau toate răutăcioase, așa că la Începutul Întrecerii de batjocuri au fost folosite numai ele. (Dacă te Încearcă oarece curiozități prin cotloanele Împânzite de păianjeni ale nepermis de secului tău dovleac, află că mie Îmi spuneau Ectoraș - adică un soi de cățel inofensiv, prostănac și papă-lapte. Diminutivul cu usturimi de ocară nu venea de la eroul grec - habar n-aveam nici eu pe atunci de Homer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
când lumina se face neagră și apele curg la deal, când văzduhul Încremenește și toate par a Îngheța, tăcute; să scrutezi fără uimire mișcările bezmetice ale stelelor, dar și cursul lin al țărânii În gaura rotundă a unui cuib de păianjen ascuns În pământ. Pe lângă toate astea și Încă multe altele, e nevoie de cineva care să găsească semnele, care să nu se teamă de moartea În care va păși Îndată ce va ațipi, care să aibă și mintea, și sufletul aplecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spitalului. Bâjbâi Îndelung pe la ușile zecilor de pavilioane răspândite printre copacii nesfârșitului parc. Găsi, totuși, după ce Îi Întrebase pe mulți oameni Întâlniți pe aleile asfaltate, salonul În care zăcea, cu privirile goale spre tavanul Înalt din care atârnau fire de păianjen Înnegrite de praf, pe acea nevastă a sa pe care el o luase cu acte. Se așeză lângă ea pe marginea patului și Începu să-i vorbească liniștit, cu o voce nici tare, dar nici șoptită, să-i povestească despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Uriașul se pierduse În depărtare, după ce rupsese cu pieptul niște fire electrice de Înaltă tensiune. Ectoraș, Însă, nu avea ochi și urechi pentru altceva decât pentru țărâna măruntă care se scurgea, susurând ușor, În gaura rotundă a unui cuib de păianjen. Când izbucnise revoluția În marele oraș, viitorul Repetent se destrăbăla cu nevasta unui cunoscut de-al său. În cartierul de periferie nu ajunseseră Însă zgomotele armelor, iar el se Înverșuna să profite de fiecare clipă de absență din oraș a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de fapt funigeii, părinte? --Vezi tu? Dumnezeu le-a făcut și le-a orânduit pe toate. Fiecare ființă se poate mișca în felul ei: se târăște, pășește, zboară sau sare dintr-un loc în altul în fel și chip. Un păianjen însă, care trăiește pe pajiști însorite, toamna, în zilele frumoase, sare dintr-un loc în altul, dar nu oricum, ci cu ajutorul unui jet de lichid care în contact cu aerul se preface într-un fir ușor și mătăsos ce plutește
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cu ajutorul unui jet de lichid care în contact cu aerul se preface într-un fir ușor și mătăsos ce plutește în aer, spre bucuria și deliciul privirii noastre. --Uite cine a folosit pentru prima oară forța de reacție! Un biet păianjen! A existat însă și un geniu uman cu numele de Henri Coandă, român din naștere, care pe lângă alte zeci de invenții a realizat și primul avion cu reacție. Asta a făcut-o pe când era inginer la o fabrică de avioane
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
lor, ce le mai trebuie cartea de limba română. Matematica o pot învăța copiii de la femeia de serviciu de pe scară, care în răgazurile sale ar putea să-i învețe număratul după sistemul: „Un elefant/ se legăna/ pe o pânză de păianjen/ și fiindcă nu se rupea, a mai venit un elefant./ Doi elefanți/ Se legănau/... ș.a.m.d. Și tot așa, până la zece elefanți, fiindcă este de ajuns numărarea până la zece, pentru a nu stresa națiunea română din punct de vedere
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
și care era pe cale să se îndrepte. Eram oripilată. Era extrem de șocant să fiu pusă față în față cu un lucru pe care-l făcusem atunci când fusesem drogată. M-am holbat la mâzgăliturile acelea care arătau ca o pânză de păianjen. Nu seamănă deloc cu scrisul meu. Probabil c-abia fusesem în stare să țin pixul în mână. —Acum înțelegi de ce Brigit a crezut că era biletul de adio al unui sinucigaș, a spus Josephine. —N-am vrut să mă sinucid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Dar... — Asta și facem, repetă ferm. Se apleacă Încet spre mine și Îmi stă inima. O, Doamne. O, Doamne. Acum o să mă sărute. O să mă... Aaa ! Aaa ! Aaa ! Sar de pe bancă, Într-o panică nebună. Pe piciorul meu urcă un păianjen. Un păianjen mare și negru. Dă-mi-l jos ! strig Înnebunită. Dă-mi-l jos ! Cu o mișcare iute a brațului, Jack aruncă paianjenul pe iarbă, iar eu mă prăbușesc Înapoi pe bancă, și inima Îmi face treișpe-paișpe. Și, evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și facem, repetă ferm. Se apleacă Încet spre mine și Îmi stă inima. O, Doamne. O, Doamne. Acum o să mă sărute. O să mă... Aaa ! Aaa ! Aaa ! Sar de pe bancă, Într-o panică nebună. Pe piciorul meu urcă un păianjen. Un păianjen mare și negru. Dă-mi-l jos ! strig Înnebunită. Dă-mi-l jos ! Cu o mișcare iute a brațului, Jack aruncă paianjenul pe iarbă, iar eu mă prăbușesc Înapoi pe bancă, și inima Îmi face treișpe-paișpe. Și, evident, momentul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
De ce m-am apucat să țip ? Trebuia doar să strâng din dinți. Evident, nu la modul propriu. Dar trebuia să fiu un pic mai detașată. De fapt, trebuia să fiu atât de absorbită de moment, Încât nici măcar să nu observ păianjenul. — Bănuiesc că ți e nu ți-e frică de păianjeni, Îi spun, râzând stresată. Bănuiesc că nu te temi de nimic. Jack ridică evaziv din umeri, iar eu schițez un zâmbet. Chiar așa, nu ți-e frică de absolut nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
din dinți. Evident, nu la modul propriu. Dar trebuia să fiu un pic mai detașată. De fapt, trebuia să fiu atât de absorbită de moment, Încât nici măcar să nu observ păianjenul. — Bănuiesc că ți e nu ți-e frică de păianjeni, Îi spun, râzând stresată. Bănuiesc că nu te temi de nimic. Jack ridică evaziv din umeri, iar eu schițez un zâmbet. Chiar așa, nu ți-e frică de absolut nimic ? insist. — Bărbaților adevărați nu le e frică, spune glumind. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mă mărginesc să surâd și iau o nouă Înghițitură. Acum privește absent În depărtare, de parcă ar fi singur. Oare a uitat că avea de gând să mă sărute ? Oare să-l sărut eu ? Nu. Nu. — Lui Pete Îi plăceau mult păianjenii, spune brusc. Erau animalele lui de casă. Păianjenii mari și blănoși. Și șerpii. Pe bune ? Mă strâmb. — Un dement. Era un tip absolut dement. Expiră adânc. — Încă... te mai gândești la el, spun șovăind. — Da, mă gândesc foarte des la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Înghițitură. Acum privește absent În depărtare, de parcă ar fi singur. Oare a uitat că avea de gând să mă sărute ? Oare să-l sărut eu ? Nu. Nu. — Lui Pete Îi plăceau mult păianjenii, spune brusc. Erau animalele lui de casă. Păianjenii mari și blănoși. Și șerpii. Pe bune ? Mă strâmb. — Un dement. Era un tip absolut dement. Expiră adânc. — Încă... te mai gândești la el, spun șovăind. — Da, mă gândesc foarte des la el. Urmează un alt moment lung de tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să fie sănătos pentru spate, număr de mai multe ori la rând, până adorm, brațele policandrului, pe care după treizeci de ani ar trebui să le știu cu ochii închiși în fiecare detaliu, cu firele de praf și pânzele de păianjen solidificate, cu lumina agresivă atunci când seara apăsam din neatenție pe șalterul care aprinde toate cele opt brațe (asta o stârnea pe mama din telenovela ei: Ce aprindeți, dragă, atâtea lumini, doar nu suntem nababi!) După unsprezece noaptea, pe când mă bucuram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
aș aprinde lumina, ar fi chiar gândacii, grăsuni și domestici ca dintr-o crescătorie, care-mi stimulau, la orele mici din noapte, creșterea bărbii de două zile. șaisprezece La radioul pe care Zina îl recuperase de sub pat, îl curățase de păianjeni și îl reactivase ținându-l deschis nonstop, ascultând muzică în zilele libere până spre prânz când o trezea foamea, acum o melodie stil „manea“, Mi-e dor de tine dor de noi/ în fiecare noapte/visez să-mi fii aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
se întoarce. — Pare mai mică, spune încet. Ar trebui să pară mai mare fără toată harababura aia a ta, nu? Însă, cumva... nu e deloc. Pare doar o cutiuță goală. Se lasă tăcerea, în timp ce eu urmăresc cu privirea un mic păianjen urcându‑se pe geam. — Te‑ai gândit ce‑ai să faci? zic într‑un final. Îți cauți altă colegă de apartament? Nu cred, spune Suze. Adică nu‑i nici‑o grabă, nu? Tarkie a zis că aș putea să‑mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ține morală fantomelor și le vor ajuta să-și găsească drumul înapoi. Statuia lui Confucius este cea mai înaltă și este situată în capătul cel mai îndepărtat al templului. E acoperită cu un strat gros de praf și pânze de păianjen de sus până jos, de la fularul de pe cap până la picioare. Băieților de la școala de operă le este frică să intre în templu noaptea. Într-o noapte, ei născocesc un joc și stabilesc o recompensă pentru cine are curajul să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
englezește la petreceri de față cu femei frumoase. În seara premierei, are fața atent bărbierită și părul pieptănat lins spre spate. E într-o dispoziție excelentă. Intră în teatru și se duce să-și ocupe locul, în plasa ca de păianjen a pasiunii. Mai târziu, e criticat pentru mintea lui nerealistă, pentru nevoia sa de a trăi într-o lume a fanteziei și pentru că e un om slab, care-și lasă emoțiile să-i conducă viața. Însă e deja prins atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Sunt cocoțați pe scaune importante în congresul nostru. Nu fac nimic, doar îl declamă pe Iosif Stalin. Revolta și atacul au pornit din interior, dinăuntul Partidului nostru. Ei sunt invizibili, dar fatali. Își spun sovietici sută la sută, dar sunt păianjeni cu furci putrede, nu mai pot toarce firele, nu sunt de nici un folos revoluției. Ei vorbesc în acord cu Karl Marx, dar îl ajută pe Chiang Kai-shek. Am fost batjocoriți. Ni s-au dat ochelari cu lentilele zgâriate, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]