1,696 matches
-
sînge pe lamă, dar n-au găsit decît urme de merlucius. Sașa le-a explicat Într-o limbă universală că nu veniseră să se autodenunțe, nu ei erau agresorii celor șase ci invers. Cum satisfacția de pe chipurile ofițerilor amenința să pălească, au privit Încă și mai mult timp, cu mare interes, pașapoartele mototolite. Au citit la profesie: cercetători științifici principali. La starea civilă: căsătoriți. Unul, și respectiv doi copii. S-au uitat la vize trecîndu-și unul altuia o pereche de ochelari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cunoscuți, băga parale În pariuri ilegale, Își lua salariul În bani gheață și frecventa bordelurile. CÎnd oamenii lui Îl vor prinde cu mîța În sac, vor chema Departamentul de Eliberări Condiționate al Comitatului și vor aranja o arestare. Dar asta pălea pe lîngă „Polițistul White e eroul!“ și faptul că Inez Soto Îl ura cu Înverșunare. Ed plăti și porni cu mașina spre Queen of Angels. *** Bud White tocmai ieșea. Se Întîlniră la lift. White vorbi primul: — Mai dă-o dracului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Orice s-ar întâmpla, va rămâne o taină și ar fi o eroare să-l imaginez, pentru că o taină nu poate fi deslușită, e asemenea unei comori visate și orice încercare de-a o atinge n-o face decât să pălească și rămâi cu mâinile goale și... Când doi sau trei sau zece oameni sunt împreună și-i întrebi despre ce vorbesc, nu trăgându-i de mânecă, nici privindu-i rugător, ci aruncându-te brusc între ei și așteptându-i să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
O vedea a doua zi, când venise la lucru obosită, trasă la față și mâhnită; primise un telefon în care i se spunea că ar fi trebuit să se prezinte la lucru încă de acum două-trei ore, nu știa unde? Pălise. A cerut explicații. Aflând, abia atunci, ceea ce fiecare dintre cei trei activiști știau încă din ziua de dinainte, că fusese transferată la o revistă obscură pentru biblioteci, pe un post mai mic, nu se găsise altul, cu un salariu corespunzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ca mine, însetat de orice fel de dovadă a faptului că opera lui s-a impus în conștiința publică. Cronicile scurte și reverențioase din ziare și din revistele literare - pe care le învățasem, în unele cazuri, pe dinafară - erau nesmenificative, păleau în fața acestei bruște confirmări că lumea mai largă decât această lume mică ar putea ascunde ceva cu totul diferit, ceva nebănuit, viu și arbitrar: cititorii. Acesta a fost primul meu sentiment. Și apoi, desigur, mi-am dat seama că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
faci mereu ceva scandalos. N-are rost să dai o lege scandaloasă și apoi să le lași răgaz să se dezmeticească. Trebuia să vii cu ceva mai rău și mai rău, ca să nu-și dea seama publicul ce l-a pălit. Vezi tu, problema cu cetățeanul britanic este ce nu are o capacitate mai mare decât... un computer personal primitiv, dacă vrei. Nu poate cuprinde în memoria lui decât două sau trei lucruri o dată. Thomas dădu din cap și mușcă pofticios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
urmă altul peste o jumătate de oră. Vechea pendulă continua să bată orele grele și goale. Abia la nouă și jumătate Înțelese că Fraser nu o să vină. Dezamăgirea era cumplită - dar, la urma urmelor, era obișnuit cu dezamăgirile; primul ghimpe păli, se transformă Într-un sentiment stabil, gol. Lăsă cartea, fără să mai Învețe tabelul de semne. Era conștient de privirea domnului Mundy, dar nu era În stare s-o Înfrunte. Iar cînd domnul Mundy se ridică, veni la el stînjenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Doreai să-ți dai seama dacă poți vedea ce vede Kay În mine, nu-i așa? — Am făcut o chestie urîtă, spuse Julia, mișcîndu-se. Acum regret. — N-are importanță, zise Helen. Pe bune, n-are. La urma urmelor... Sentimentele Îi păliseră, puțin doar, acum Însă reapărură Înviorate de vin, de beznă. De fapt, noi două sîntem Într-o situație comică. — Chiar așa? — Adică, din cauza celor Întîmplate Între tine și Kay... Brusc, chiar pe Întuneric, știu că greșise. Julia devenise rigidă. — Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fac eu se numește că nefericesc plăcințele cu fructe uscate, un proces mult mai complicat și mai subtil. După ce arunc ambalajul luxos de la Sainsbury, dezghioc plăcințelele din foița lor de aluminiu, le așez pe fundul de tăiat și apoi le pălesc cu făcălețul peste capetele lor inocente și făinoase. Credeți-mă Însă pe cuvânt: nu e atât de ușor cum pare. Dacă lovești plăcințelele prea tare, or să arate ca niște grăsane care fac plecăciuni grațioase, cu rânduri de foitaj dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
gândul că Jack Abelhammer mă va da În judecată pentru hărțuire sexuală. Yankeii sunt obsedați de „comportamentul nepotrivit“. Încă nu am primit nici un e-mail de la el. Speranța că Îl va considera pe al meu drept o mostră de excentricitate britanică pălește ca lumina zilei. Pierdută Într-o reverie coșmarescă, nu o observ pe Celia Harmsworth. Șefa de la Resurse Umane Își Întinde un deget osos indicând locul În care și-a Înfipt Ben dinții azi-dimineață. Parcă s-a Întâmplat acum trei vieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
aceea la serviciu cu schița pentru scutece, m-a sunat aproape În fiecare zi. Seara trecută mi-a lăsat un mesaj pe robot În care spunea că nu i-au ajuns banii. Cât i-ai dat? m-a Întrebat Rich pălind. I-am spus o cifră care era cam o treime din cecul pe care i-l dădusem În ziua aceea În bar, iar Rich a explodat. —Dumnezeule, femeie, când o să te Înveți minte? Bună Întrebare. Nu există prescripție pentru milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să-i arăt bebelușului că mama lui va suporta acest lucru pentru el. Și-apoi a urmat un ocean de durere În care m-am scufundat Încă o dată și Încă o dată, la nesfârșit. Apa era la fel de tare ca lemnul. Te pălea ca un val lovind o punte și de fiecare dată când Îți reveneai te pălea din nou. După douăzeci și cinci de ore de travaliu, Rich a oprit cronometrul și i-a cerut moașei să aducă un specialist. Acum. În sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a urmat un ocean de durere În care m-am scufundat Încă o dată și Încă o dată, la nesfârșit. Apa era la fel de tare ca lemnul. Te pălea ca un val lovind o punte și de fiecare dată când Îți reveneai te pălea din nou. După douăzeci și cinci de ore de travaliu, Rich a oprit cronometrul și i-a cerut moașei să aducă un specialist. Acum. În sala de operații, În timp ce-mi făceau o cezariană de urgență, l-am auzit pe chirurg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să merg cu ei. Nu asta e ideea, Momo. Ideea e să mergi cu capul cât mai sus. Și dacă se Întâmplă ce e mai rău, poți să folosești unul dintre tocuri ca să-i secționezi jugulara lui Guy. Zâmbetul Îi pălește. Dar tu unde vei fi? — Plec pentru o vreme. Nu, spune ea, nu vreau un cadou de despărțire. O să fie bine. De unde știi? Hei, cine te-a format?... Oricum, nu mai spui „Îmi pare rău“, ceea ce Înseamnă că ești pregătită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cînd întreaga istorie este o dovadă. Dar faptul semnalat mai sus, că scriitorii-filosofi nu au observat nimic, mă face să adaug un lucru, și anume că, în măsura în care adevărul s-a manifestat, acesta a fost atît de ascuns și făcut să pălească, încît multora le va părea o noutate; iar ceea ce se trece drept noutate merită să fie dovedit cu vrednicie în virtutea respectului datorat opiniilor publice. Iar eu nu vreau să îmi descriu părerile în contradicție cu împărații Germaniei, după cum se și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Ce responsabilitate rămîne Episcopilor Bisericii dacă serviciile pastorale și simbolurile, inelul, însemnele credinței sînt înmînate de laici? Dacă ar fi să îngăduim laicilor să preia ceea ce știm că aparține responsabilității Preoților, onoarea Bisericii ar ajunge la pămînt, vigoarea disciplinei ar păli, Religia creștină ar fi umilită. Nu este treaba laicilor să facă aceste lucruri despre care noi știm că revin numai Sacerdoților. Nu, nu este vorba că laicii ar trăda Biserica și nici ca fiii să-și impieteze mama prin adulter
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
s-o Înghit În scurtele momente În care degetele Își slăbeau apăsarea. Îmi căutau mușchii și vasele de sînge ale gîtului, parcă interpretau o melodie În mijlocul morții mele. Abia respirînd, m-am apucat de balustradă, În vreme ce semnalul luminos al farului pălea, iar cercul nopții se Închidea În mintea mea. 8 Parfumul morții — Cinci crime sînt mai mult decît suficiente, domnule Prentice. Nu ne-o dorim și pe-a șasea. Oficial v-o spun. Inspectorul Cabrera Își ridică spre tavan brațele Îndesate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cheile, fără Îndoială, Îi scăpaseră vreunui membru al echipei de criminaliști. Le-am ținut În palmă, Încercînd să mă dumiresc de la ce marcă de mașină erau, dar pe suprafața lor netedă și cromată nu se vedea niciun Însemn. Deja mă pălise bănuiala că Îi aparțineau incendiatorului, care le pierduse ori le uitase cînd venise să-și recupereze recipientele Îngropate. Deltaplanul continua să plutească pe deasupra mea, cîntînd din cablurile de tensiune ca din strune de oțel. MÎinile Înmănușate ale pilotului țineau strîns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ziua curselor. Cu tot idealismul lui bizar, Residencia Costasol avea să-l Înfrîngă. Poate cîteva neveste plictisite s-ar folma făcînd sex cu amanții lor, dar atracția pentru t’ai chi, madrigale și munca În comitete de voluntari avea să pălească În curînd. Clubul de sport avea să rămînă pustiu, lăsînd-o pe Elizabeth Shand cu contractele de concesiune În brațe, numai bune de pus pe foc. În momentul acela mi-am simțit iar vînătăile de pe gît și mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
la mai puțin de trei sute de metri vest de piața centrală. Un indicator al biroului imobiliar străpungea pătratul de iarbă Îngălbenită de lîngă piscina goală. Neocupată Încă de cînd fusese construită, casa avea un aer fantomatic În prospețimea ei care pălea treptat, bîntuită de ființele umane care nu-i locuiseră niciodată Încăperile, dar Își lăsaseră amprentele acolo ca niște pete cețoase pe un film foto expus la lumină. — E impunătoare, am remarcat În timp ce coboram din mașină. De ce nu s-a mutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Crawford? — La Început. Pe urmă o să ne lase singuri. Trebuie să-și pună lucrurile În ordine și s-o șteargă spre Calahonda. — Deci e o ceremonie de predare a ștafetei... (Dădu din cap gînditoare, strîngîndu-și buza de jos Între dinți. Pălise, de parcă i se răcise brusc sîngele.) O să-ți predea oficial fluierul fermecat. — Într-un fel. Înainte de petrecere o să joc ultima partidă de tenis cu el. — O să te lase să-l bați. Descuie și Închise la loc valiza, apoi Îmi aranjă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Viața În complexul Costasol, toate lucrurile pentru care munciserăm eu și Crawford, totul avea să se sfîrșească atunci cînd locuitorii britanics În lumea crepusculară a televiziunii prin satelit. Cel mai ambițios și mai idealist gen de experiment social avea să pălească sub praful așternut pe Încă o stațiune muribundă de pe Însorita coastă a Mediteranei. Am pornit mașina de tenis și am ascultat explozia primei mingi din țeavă, gîndindu-mă la un proiectil mult mai dur ce putea fi tras de o armă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ea și i a întins desenul. — îți place? a întrebat-o, curios. Era prima dată când desenase de față cu cineva - cineva foarte absent și îndepărtat, care nici nu îl observase. Fata i-a smuls hârtia din mâini și a pălit. — Idiotule! Handicapat egoist și lipsit de suflet ce ești! a ți pat la el, cu un glas strident, plin de ură. Stau aici de mai bine de o oră, ca proasta, și de-abia acum îmi dai desenul lui Edi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Mai degrabă mă intrigă. îmi par familiare... Mai ales acesta... — Așa este, îi dădu dreptate tânărul, cu un surâs profe sional. Domnul Robert Scarlat este recunoscut în lumea artei pentru stilul său incomod, incitant și totuși aparent familiar. Clara Ionescu păli brusc și simți că i se așterne o pâclă în fața ochilor. își scoase ochelarii aburiți și începu să-i șteargă gri juliu cu un șervețel pe care-l avea în buzunarul pantalonilor, ținându-și privirea în jos. Tânărul mustăcios își
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
venise prompt, exprimat pe un ton politicos, dar ferm: "Domnișoară, cu tot respectul, cele câteva minute de când mă cunoașteți nu vă dau dreptul să-mi judecați capacitățile în acest domeniu." Fata nu se așteptase la o replică atât de directă. Pălise, apoi se făcuse stacojie. Întoarse capul și smucind brusc hățurile, pornise într-un galop furios. Cine și-ar fi imaginat atunci că după mai puțin de două luni, Cupidon, copilul capricios al dragostei, avea să râdă în hohote privind la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]