1,764 matches
-
al treilea - și se pomeni din nou în noaptea neagră de afară. Încredințat că oamenii îl pândesc, undeva pe aproape, se lansă cu putere în spațiu. Pe măsură ce se depărta de navă, se simțea tot mai ușor. În urma lui, luminile hublourilor păliseră, acoperite de o văpaie albăstruie, nefirească. Flacăra asta albastră, care țâșnea parcă prin toți porii imensei nave, sfârși prin a se stinge și ea, cu încetul. Dar înainte de a se fi stins cu totul, formidabilul scut energetic apăru din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
fără a poposi în auz. Pot cânta la acest instrument întocmai ca un muzician, creând stări sufletești prea profunde pentru ca ascultătorul obișnuit să li se poată împotrivi. McCann se întoarse la scaunul lui și se așeză. - Mă sperii! murmură el, pălind. Metodele dumitale mi se par, îți repet, imorale. Grosvenor îl privi cu atenție, apoi se aplecă asupra instrumentului și apăsă pe o altă tastă. De data asta, ieși un sunet mai trist și mai dulce, parcă lipicios, căci ecoul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
oaselor și băgă În priză ochiul electric. Apa fusese pregătită la culcare. Îi plăcea să privească schimbările sârmelor ca cenușa. Se trezeau la viață furios aruncând mici scântei și se afundau În rigiditate roșie sub sticla recipientului Pyrex. Mai adânc. Pălind. Avea un singur ochi bun. Stângul distingea doar lumina și umbra. Însă ochiul bun strălucea Întunecat, iscodind atent printre firele de sprânceană ce atârnau peste el, ca la unele rase de câini. Pentru statura sa avea fața mică. Combinația Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
bărbații lor și feciorii care au trecut de șaisprezece ani nu puteau decât să le Însoțească o scurtă bucată de drum, căci măria sa chemase oastea cea mare a țării. Șiruri de oameni Înarmați cu săbii, arcuri, buzdugane sau măciuci de pălit urșii, unii fără arme, alții doar cu câte un vârf de coasă, se scurgeau pe văi și pe potecile codrilor. Începuse să cadă burnița, iar drumurile erau Înnămolite. Apropiata sosire a iernii transforma pribegia În ceva mult mai deznădăjduit, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se opriră. - Arcași... spuse Oană. Voievodul trece la lupta de hărțuială fără cavalerie... Încep ceasurile nopții. 3 iulie 1476, ora 3 dimineața, Ștefănești, Moldova Noaptea fusese senină, dar cu aproape un ceas În urmă devenise grea și opacă. Lumina stelelor pălise treptat și apoi se stinsese de tot. Luna dispăruse și ea, parcă s-ar fi grăbit să-și Încheie drumul ca să lase loc acelei tăceri care aducea cu ea presimțirea negurii. Pe măsură ce se apropiau de lunca Siretului, Apărătorii simțeau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tătari? - Nimic! S-a dus către ei căpitanul Oană cu călărimile spătarului Mihail! Pârcălabul lăsă mai jos făclia pe care o ținea În mâna dreaptă. Pe metereze, străjile Își continuau patrularea. Noaptea era liniștită și senină. Dar stele Începeau să pălească spre Răsărit. 3 iulie 1476, ora 4.30, Ștefănești, Moldova Mâna Erinei era caldă. Surprinzător de caldă, În răcoarea zorilor. Se obișnuise cu ea așa cum, poate, ea, Erina, se obișnuise cu războiul. Se obișnuise prea mult. De când se Întorseseră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fi zis de sticlă, mai mult sau mai puțin sferic. — E o lanternă magică. Hai să-ți arăt cum funcționează! A aprins lampa de pe noptieră și a așezat deasupra ei lanterna magică. Încăperea a dispărut ca prin farmec. Pereții au pălit, iar Adam s-a trezit Într-o pădure din Europa. Un desiș de arbori cu creastă ascuțită Înghițise dulapul, iar dintre copaci s-a ivit călare un chipeș tânăr blond, alunecând peste ierburile ruginite. Deasupra peisajului se rotea cerul Însorit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sentiment. Cred că trebuie să fi născocit toate astea. Ce să fi născocit? Totul. Orfelinatul, pe fratele meu, venirea la voi. Aș vrea eu să fie doar o născocire, dar știu că nu e. știi ce se zice, că amintirile pălesc odată cu trecerea vremii, că memoria slăbește. Ei bine, nu-i adevărat. Totul se limpezește. și revezi Întruna totul. Întruna. Încerci să fugi de amintiri, dar ele se țin după tine clipă de clipă, zi și noapte, și n-ai scăpare
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ca licuricii. Luminile se clătinau de sus În jos și de jos În sus, ca lămpile purtate În vârful prăjinilor. Dar coasta era foarte abruptă, iar Margaret nu observase niciodată pe-acolo poteci. și-a simțit inima strânsă În clește, pălise, era amețită, gata să leșine. În Bali i se Întâmpla uneori să aibă astfel de nopți, când se trezea dintr-un somn agitat cu o greutate pe piept, care o Împiedica să respire. Oricât s-ar fi străduit să tușească
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
devenit din nou statornic. E drept, am fost foarte tandru cu ea. Niciodată nu a încasat înjurături în locul altcuiva, atunci când voiam să înjur persoane. Nici un cuvânt urât, atunci când eram prea leneș ca să schimb banda, motiv pentru care literele începeau să pălească. Niciodată n-am dat-o cu împrumut. Și nici ea nu m-a lăsat baltă, indiferent la ce solicitări a fost supusă: schimbări de climă după zboruri pe distanțe mari. În Calcutta, unde ne-am instalat pentru mai multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
inima cum palpită în focul unei iubiri ce străbate mistuitoarea stăruință a trecutului în care rubinul m-a făcut să pot străluci până la cer, acolo unde un vânt umed mi a vrăjit trupul înfometat de atâtea anotimpuri. Simt, frunzele teilor pălind, sub pașii mei ce se risipesc ca otrava bătută-n zori mânjind de melancoliile toamnelor ce miau șters urma iubirilor de ieri. Simt, cum mirosul zilelor îmi trezește în rezonanța golurilor mult mai multă putere. Ecoul iubirii nu-mi mai
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sunt liniile de descărcare nervoasă și care o să se descurce cu ocazia proiecției măritoare. De data asta Thorson îl auzi. Se duse la Hardie și-i arătă ceva pe o fotografie, murmurând o explicație care-L făcu încet, încet să pălească vizibil. ― Trebuie să-l omorâm ― zise el ― imediat. Thorson clătină din cap iritat. ― De ce? ce poate să facă? Să informeze Lumea? Și insistă: ― Luați bine aminte că nu există linii clare pe lângă... problemă. ― Dar gândiți-vă, dacă găsește mijlocul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
În astă situație, nici pe Constantin nu-l mai putem controla la bârlogul lui, că ne atacă din spate garnizoana de la Cetatea Neamțului. Fără ariergardă, mișelul ne lovește și pe noi, bravii mei căpitani. Așa că mai întâi va trebui să pălim acolo, la cuibul de vulturi de la cetate... Să-i nimicim pe toți, până la ultimul mișel! Și bogățiile toate să le confiscăm. Ordon strângerea corturilor! De îndată ridicăm întreaga tabără. Oștenii să nu rămână în urma convoiului, că-i paște pericolul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pântecărăi sâcâitoare luptătorilor neînfricați. Două-trei sute dintre ei au rămas în ariergardă cu însărcinare specială de a bloca ieșirea garnizoanei din cetate sau de a o înstăpâni, dacă apărătorii vor hotărî să se predea. S-ar părea că ne-a pălit mânia lui Dumnezeu, a cugetat serenisimul sub coviltirul ce urma calea Nordului pe o vreme mai mult decât ostilă. * * * După ce a trecut prin trei foste capitale ale Moldovei, invincibila armată pospolită, hămesită, vlăguită și înfrigurată a ajuns la o așezare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cuvântul, cu condeiul și cu trișca. Și în aer persista miros de praf de pușcă, de pilitură de oțele, de vremuri grele și nedrepte bariere. Și Crivățul bătea dinspre Siberii... Și în scurtă vreme a spulberat Hora și Doina, a pălit Codrul și Malanca și ne-a lăsat numai cu Dorul. Iar Dumnezeu însingurat, din bolți înalte de mândră Catedrală, a slobozit o lacrimă amară. Și de atunci Pantocratorul de la Catedrală a devenit cunoscut românilor pelerini ca icoana care a plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
unul dintre ei i-a urat, de la capătul ogorului, ziua bună și spor la muncă. Bonjur! le-a răspuns acesta și și-a continuat mersul legănat fără să-și dea seama că prășitorii se distrau copios privind spre soarele ce pălise și se rostogolea încet-încet către scăpătat. Bonjur, bonjur! Pantalonii rupți în tur, ochii mici și gâtul spart! Harnic lucrător, frățioare! 'Conu' Mazilu' își începe ziua di muncă pe-nserat! Din toată discuția acesta a reținut doar cuvintele Conu Mazilu' și veselia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
gustăm armonia nebuneștii suferințe. Să nu distrugă lumea ci, s-o lase să renască, să ne clădească deschizîndu-ne ochii asupra chinului ce-l îndurăm. Și înarmați cu lancea subtilă a durerii vom aboli moartea, eternizînd-o. Durere crîncenă fiind viața, moartea păli-va și-ntre ele graniță nu va mai fi. Infernul rece fi-va torța armei noastre. Cu ea vom porni să cucerim zeii. „-Cumva, spui adevărul”-exclamă prietenul meu. „-Nu știu cum faci dar lîngă tine toate se văd strîmb
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
minute, se sculă din pat, din poziția lui obișnuită, scoase din buzunar o legătură de chei prinsă cu un lanț de o gaică a pantalonilor, alese cheia potrivită, descuie lacătul și deschise în fine lada. Un roi negru, zumzăitor îi păli peste față. Rămaseră buimaci câteva minute, până ce vârtejul produs de mulțimea de molii minuscule, zburătăcind orbite de lumină prin cameră, se domoli. Moliile acoperiră uniform pereții, mobilele, hainele, lăsând să plutească, suspendat în aerul încăperii, o pulbere fină ca polenul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
acolo unde cari minusculi transformau mobilierul și lemnăria casei în rumeguș; acolo unde generații succesive de insecte rezistente, imunizate deja și parcă vitalizate de fumul de pucioasă, sugeau sângele gros și leneș; acolo unde puzderie de limacși devorau materia vegetală pălită de arșiță și spălată de ploi; acolo unde valurile mării reduceau totul la mici grăunțe de nisip; acolo unde moartea ființei și a neființei nu venea din afară, din cine știe ce conjuncturi sociale sau stelare, ci din însăși substanța lor, acționând
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
neted al șarpelui de abanos și argint negru vienez, pe trupul din lemn alb de santal. Bătrânul privea fascinant brățara, gândi că nici un alt element n-ar fi fost necesar pentru a-i completa frumusețea. Dar chiar în acel moment păli, căutând înfrigurat o lupă mai mare, căci ceea ce crezuse că este o simplă dungă de argint alb negru, înconjurând brățara, i se părea acum a fi de fapt o înșiruire de litere. Erau într-adevăr minuscule litere de argint, încrustate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
liniște... După un timp, am început să-mi găsesc rând pe rând animalele din bătătură cu privirile sticloase și dinții încleștați de morți stranii și neștiute. Apoi insecta morții a început să devoreze seva copacilor și plantelor din grădină, care păliră și se veștejiră ca pârjolite de flăcări. Vestea, luând forme și dimensiuni ciudate, se răspândi în împrejurimi, clienții începură să se rărească, până când nimeni nu se mai încumetă să-mi treacă pragul... Atunci am citit în gazetă de tine și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cheițele, deschide portițele,/ Să curgă ploițele, să crească semințele,/ Să curgă pâraiele pe toate cărările,/ Să tragem clopotele, să ne crească pâinile,/ Că de când le ai încuiat, lacurile au secat,/ Câmpul s-a uscat, vitele-au zbierat,/ Pâinea s-a pălit, lumea s-a-ntristat,/ Noi la tine ne-am rugat, cu suflet curat/ Cu inima bună, Domnul s-aibă milă!" Se crăpa de ziuă. Ceremonia era pe sfârșite. Peste trei zile aveau să dezgroape fetișul. "A murit Tata Soarelui; a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fuga în spatele coșmeliei unde spânzura de crengile unui dud, de picioarele dinapoi, câte un berbec înjunghiat pe care îl belea mânuind cu dibăcie brișca, dând la iveală carnea roșie, umedă și fierbinte încă a animalului, lăsând sângele să spurce iarba pălită de arșiță și colb. Bătrânul intrase după o țigancă cu galbeni în păr și lulea în gură, care îi îmbia pe cheflii să-și afle viitorul în "planete de tânăr". Dar cui îi pasă de rostul stelelor, cu parale în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de limbi împungătoare și străpungătoare/ împungeți-l, străpungeți-l/ De-l veți găsi la masă/ Cu văduve grase, cu fete frumoase,/ Să-i pară lui, ibovnicele lui/ Cățele burduhoase, scroafe răpănoase./ Cu 99 de cozi lovitoare și pălitoare/ Loviți-l, păliți-l, la Sempronia porniți-l/ Curând, mai curând,/ Astă seară, deseară,/ Astă noapte, de noapte..." încremeniți de groază, poterașii ar fi aruncat cât colo puștile încărcate cu cuie de potcoavă găsită și sfințită apoi de preotul satului. Ar fi fugit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mai departe! Le-o fi luat cineva, că de hoți e plină lumea! Atâta-i mai trebuia lui Mișu, scandal cu ziarele! Să vină televiziunile aici, poate chiar și poliția, să cerceteze cum zboară pe la ei haltere. Și l-a pălit și pe schilodul ăla, bine că era Mariana să aibă grijă de el. Mișu voia discreție, liniște. Pace cu Mariana, înțelegere cu Popa, azi un bănuț, mâine doi, mai avea puțin și strângea chiar de avion. Și dup-aia, înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]