2,742 matches
-
zâne, zmei, copii. Ce haos o să fie... Gigel: - Zâne, Zmei ?! Paul: - Vor fi musafirii noștri și ai copiilor... Cortină de lumină. Fond muzical adecvat. Paul, Alina și Gigel în scenă. Paul: - Copii, ne-am întors din excursia noastră de la Castelul Părăsit. A fost o aventură teribilă, furtuni, fulgere, trăznete, balauri cu șapte capete, zâne, zmei... Alina: - Spiriduși și licurici care ne-au arătat drumul... Se aude o melodie stranie. Apare ,,Zâna bună’’ Paul: - Am adus de la casteleul părăsit un buzdugan care
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
rău oamenilor... Paul: - Și...și... Zmeul: - Și lui Făt-Frumos și Ilenei Cosânzeana... Zâna Întunericului: - Nu mai ești fiul meu, ai devenit un muritor de rând de care râd copiii ! Paul: - Făt-Frumos și curtenii vă așteaptă la un praznic la Castelul Părăsit. Zâna Întunericului: Muritori nenorociți, am să vă blestem ! Paul: - Fluierul fermecat și buzduganul le dăruim muzeului orașului. Le puteți vedea când doriți Drum bun ! ( Muzică, fulgere, trăznete, întuneric. Când se aprinde lumina, Zâna Întunericului și Zmeul au dispărut. În scenă
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Drum bun ! ( Muzică, fulgere, trăznete, întuneric. Când se aprinde lumina, Zâna Întunericului și Zmeul au dispărut. În scenă sunt Paul, Alina și Gigel ). Alina ( Deschide cartea cu povestea ): - Să scriem o completare și un final la poveste. Paul: - Secretele Castelului Părăsit ! Șase zile de aventură : zâne, zmei, balauri cu șapte capete, licurici și spiriduși, fulgere și trăznete, buzdugane și fluiere fermecate ! În șase zile am intrat și am ieșit din poveste, pe care am făcut-o adevărată. Gigel: - Vă așteptăm în
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
felinar, ușă sau fereastră atârnă pânze roșii. După legea otomană, turcii trebuie să ocupe cel mai Înalt punct dintr-un oraș, prin urmare convoiul este acum la Înălțime, deasupra orașului, mergând la vale. Curând, cele cinci mașini trec prin zonele părăsite, În care casele au fost abandonate sau unde se ascund familii. Anita Philobosian se uită pe furiș la superbele mașini acoperite de frunze care se apropie, iar priveliștea e atât de impresionantă, Încât Începe să desfacă obloanele Înainte ca mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fuste mini, ciorapi cu portjartier și bluze cu spatele gol. (Algele marine pe care le spală Milton cu furtunul de pe trotuar În fiecare dimineață includ și meduzele moarte ale prezervativelor și, ici-colo, câte-un toc pierdut, zăcând ca un ghioc părăsit.) Fetele stau lângă bordură, iar mașinile trec pe alături. Cadillacuri verzui, Tornadouri roșii ca focul, Lincolnuri care Înaintează cu gurile deschise, toate impecabile. Cromul scânteiază. Capotele lucesc. Nici o pată de rugină pe nicăieri. (Ceea ce Îl uimește Întotdeauna pe Milton la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
era o judecată, ci un tumult În vene. Din acest motiv păstram tăcerea asupra ei. Mă ascundeam În toaleta de la subsol ca să mă gândesc la aspectul ăsta. În fiecare zi, de câte ori aveam ocazia, coboram pe scările de serviciu În toaleta părăsită și mă Închideam acolo cel puțin o jumătate de oră. Există oare vreun loc mai liniștitor decât o toaletă veche, instituțională, antebelică? Genul de baie care se construia În America pe când țara era În dezvoltare. Toaleta din subsol de la Baker
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
gura ei ca un gheizer și apoi Obiectul se prăvăli pe spate pe canapea. Țipă de Încântare, zguduindu-se. Dădu din picioare, dărâmând țigările de pe masă. Avea din nou paisprezece ani În loc de douăzeci și patru și, Împotriva tuturor probabilităților, ne Împrieteneam. ― „Neplânsă, părăsită, făr’ de-al nunții desfăt, mă mână Înainte moartea...“ ― „...soartas...“ ― „...soarta. De vie spre al morților lăcaș cobor. Nicicând...“ ― „...făr’ de noroc...“ ― „Făr’ de noroc!“ Urăsc chestia asta! „Nicicând, făr’ de noroc cum sunt, n-o să-mi ridic de-acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe colegii mei că nu mai are rost să stea în liceu și că trebuie să plece acasă, anunțându-și părinții că "excursia" planificată de către colegiu nu va mai avea loc din cauze meteorologice sau ceva de genul ăsta. Fusesem părăsiți! Eram ca un pește pe uscat. Nu ar trebui să închidem poarta? întrebă unul din ei. Cât e ceasul? întrebai eu. Aproape zece. Fără câteva minute. Mai stăm un... Un claxon asurzise în acel moment toată zona! Un camion venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
un albastru închis și contrastau puternic cu omătul imaculat de pretutindeni. "Să le distrugem, Corvium!" Așa și? De unde știi că n-au armură dublă? După cum au urcat dealul aș putea spune că sunt destul de încărcate... Ajungând lângă celelalte două tancuri, părăsite când s-au retras Gardienii, trapele a două dintre ele s-au deschis și au coborât rapid cinci oameni care le-au ocupat cu dibăcie pe cele vacante. Le-au pornit motoarele și cu greu le-au putut mișca turelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
-n a lui cale pe-apărătorul mut. De ați lipsi din lume, voi cauza-ntunecoasă De răsturnări mărețe, mărirea-i radioasă, Cesarul, chiar Cesarul de mult ar fi căzut. Cu ale voastre umbre nimica crezătoare, Cu zîmbetu-vă rece, de milă părăsit, Cu mintea de dreptate și bine râzătoare, Cu umbra voastră numai, puteri îngrozitoare, La jugu-i el silește pe cei ce l-au urât. Parisul arde-n valuri, furtuna-n el se scaldă, Turnuri ca facle negre trăsnesc arzând în vânt
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de frunze-n drumu-i le spulberă de sună, Iar steaua cea polară i-arată a lui cale. {EminescuOpI 93} Ajuns-a el la poala de codru-n munții vechi, Izvoară vii murmură și saltă de sub piatră, Colo cenușa sură în părăsita vatră, În codri-adînci cățelul pământului tot latră, Lătrat cu glas de zimbru răsună în urechi. Pe-un jilț tăiat în stâncă stă țapăn, palid, drept, Cu cârja lui în mână, preotul cel păgân; De-un veac el șede astfel - de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
nou luat de deșertul plin de cactuși. Acolo unde erau ogoare se ridicau câteva colibe indiene cu pereți din chirpici și acoperișuri din frunze și ramuri de copac pe care se odihneau câțiva vulturi pleșuvi. Japonezii trecură prin câteva sate părăsite ale căror ziduri de piatră se mai zăreau încă pe dealurile presărate cu șuvițe subțiri de granit. Prin piețele pustii, șuiera un vânt uscat. Auzind șuierul vântului, samuraiul își aduse aminte de cuvintele pe care Matsuki i le strigase ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
casele și zidurile de piatră. Samuraiul și Nishi își aduseră aminte de ruinele de piatră pe care le văzuseră cu ochii lor în câmpurile sălbatice pe drumul de la Acapulco la Mexico și de la Mexico la Puebla. Pe la răscrucile acelor sate părăsite, năpădite de buruieni și îngropate sub nisip doar vântul mai șuiera cu jale. Dar așa e în luptă, murmură samuraiul. Așa se întâmplă în orice țară învinsă în război. Nu vorbesc despre război, zise omul schimonosindu-se la chip. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe stânci vulcanice roșiatice așezate una peste alta sub formă de piedestale și pe rămășițele stâlpilor de piatră prăvăliți la pământ. Printre ele, alergau șopârle cu spinarea sclipind în soare. După-amiază convoiul poposi o vreme într-unul din aceste locuri părăsite. Băură apă din ciuberele de bambus în care o cărau și priviră duși pe gânduri câmpia alungând muștele care nu le dădeau pace. În față se întindeau aceleași câmpii unduioase, umbrite de nori. Socoteala era să străbată câmpia până la apus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se simțeau trădați de Stăpânul și de Sfatul Bătrânilor în care își puseseră toată încrederea. La fel și eu îmi rumegam amărăciunea, căci Domnul mă părăsise pe mine și toate visurile mele. Aveam sentimentul că între cei trădați și cel părăsit se legase în sfârșit o prietenie în care parcă ne îmbărbătam unii pe ceilalți și ne lingeam rănile. Simțeam între mine și acești japonezi o apropiere sufletească dincolo de cuvinte. Mi se părea că între noi se născuse o legătură strânsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în lumea politicii, dar sunt gata să-și dea viața pentru țara aceasta cu chip de șopârlă. Toate seamănă ca două picături de apă cu patimile Domnului. În lumea politicii în care trăia arhiereul Caiafa, Domnul a fost și El părăsit, aruncat dintr-o parte în alta și răstignit pe cruce pe dealul Golgotei. Însă, Domnul nostru cel înfrânt și-a dobândit victoria în lumea sufletului omenesc. La fel și eu am fost înfrânt în călătoria mea. Dar numai în această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
strâns cu funia, și vasul o porni În larg cu pânzele umflate, ducând cu el tot ce făcuse din fabrica aia o fabrică și din Hortons Bay un oraș. Barăcile cu etaj, cantina, magazinul companiei, birourile și fabrica Însăși rămaseră părăsite În mijlocul a zeci de pogoane de rumeguș care acoperea câmpia mlăștinoasă de pe malul golfului. Zece ani mai târziu, nu mai rămăsese nimic din fabrică, În afară de fundația albă, arătându-se, printre mlaștinile care o cotropiseră, lui Nick și lui Marjorie, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu bicicleta ținutul Împădurit, văzuse multe arme ascunse sub frunzele de dud, pe partea stângă a drumului. Le observa după valurile de căldură care pluteau deasupra frunzelor, când soarele supraâncălzea metalul țevilor. Acum trecea prin oraș, surprins să-l găsească părăsit, și ieși În șoseaua de sub malul râului. Când ieșeai din oraș dădeai de un spațiu deschis, unde drumul Începea să coboare, și de acolo putu să vadă râul curgând placid și cotitura leneșă pe care o făcea malul celălalt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fără grabă dintr-o cameră În care poți controla temperatura, erau mult mai bune decât oricâte alte priveliști văzute doar pentru câteva minute dintr-o cameră goală și prea Încălzită care Își așteaptă pacientul sau care-i pur și simplu părăsită, cameră În care ești dus și din care ești scosuntr-un scaun cu rotile. Dacă stai destul de mult Într-o cameră, priveliștea pe care ți-o oferă, de orice fel ar fi aceea, capătă o valoare imensă și devine foarte importantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lăsat În picaj prin zăpada răscolită ca să prindă o momeală acoperită de o pânză și cum s-a Înălțat după aia, dând din aripi, cu ghearele prinse-n pânză. Taică-su i se ivea deodată când era Într-o livadă părăsită sau pe un câmp abia arat, În desișuri, pe vreun deal mic, când tăia lemne sau căra apă, dacă era pe la vreo moară de grâne sau de cidru sau lângă un baraj, și Îi apărea Întotdeauna când stătea la foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
astăzi, Sorin și Sorina sunt încărcați de pere dulci și parfumate, Adrian are o sumedenie de gutui pufoase pe crengile sale, iar Alina te îmbie să guști doar una din piersicile ei parfumate... În timpul săptămânii, când ograda pare tristă și părăsită, bunica și bunicul se duc, în puținele lor clipe de răgaz, să mai stea de vorbă cu Nicușor sau Viorica, cu Adrian sau Alina, cu Sorin sau Sorina... Ce mari au crescut cu toții! Ți-e mai mare dragul să-i
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de bunici, vor porni către ei de zor. Așa că, într-o bună dimineață, tăticul Alinei și al lui Cristinel i-a luat în săniuță, cu el, pe Sorin și pe Sorina. Dar, pentru ca bunicii să nu se simtă singuri și părăsiți, cei patru nepoței vorbesc, din când în când, la telefon cu ei. Și câte nu le spun?! Câte căzături la derdeluș au încasat, de câte ori sania lor s a răsturnat... Acum e dimineață. Băieții, gospodari, au dat de mâncare la găini
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
călare n-o să-ți bea în drumul mare łuica de-aur și nicicând Pe haiducii lați în spete, lăutari pe îndelete, N-o să-i mai auzi cântând. Han uitat la drum de țară, han cu streașina afară, Han pustiu și părăsit, Dacă nimeni nu coboară, în cerdacul de-odinioară — Eu la tine am venit Ca să-mi fii, han vechi, tovarăș, ca s-adorm la vatră iarăși, Să mă scol în zori aici... Soare, pretutindeni soare: nici un om, dar prind să zboare
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
să aibă și o contuzie. De pe patul de spital, acesta a stat de vorbă cu poliția militară, pretinzând că nu-și amintește nimic din momentul În care s-a urcat În șalupă și până când a fost găsit În ruinele pagodei părăsite. Poliția militară din Shan nu a contactat ambasada SUA din Rangoon (Yangon) decât pe 29 decembrie. „Biroul nostru colaborează intens cu regimul militar birmanez“, a declarat reprezentantul consular, Ralph Anzenberger. „Dispariția a 11 americani aflați În vacanță este un motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
căreia se strîng păsările de pradă?" Duceți-vă, și strîngeți toate fiarele cîmpului, aduceți-le ca să mănînce!" 10. "Un mare număr de păstori îmi pustiesc via, îmi calcă ogorul în picioare, ogorul meu cel plăcut îl prefac într-un pustiu părăsit. 11. Îl pustiesc, și el stă trist și pustiit înaintea mea. Toată țara este pustiită, căci nimeni nu ia seama la ea. 12. Peste toate înălțimile pustiei vin pustiitori, căci sabia Domnului mănîncă țara de la un capăt la altul; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]