197,702 matches
-
o vreme, am înțeles că era marcat de faptul că fiul lui, în vîrstă de 19 ani, i se adresase cu apelativul "gagiule". Repeta asta obsesiv: "A rîs, s-a uitat la mine și mi-a zis: Gagiule!" Omul nu părea supărat ori indignat, mai degrabă confuz. Nu-i era clar dacă s-a întîmplat ceva serios, dacă trebuia să ia atitudine, să-l repeadă pe băiat, despre care insista că "e un copil bun", ceea ce, în mod evident, făcea și
Cultura cu înlocuitori by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15549_a_16874]
-
de-a dreptul o aventură. Scoaterea obiectului artistic din condiția sa de marfă brută, al cărei scop unic îl constituie ,,produsul" cu orice preț, adică prostituția eficientă, și reamplasarea lui în ipostaza legitimă de bun simbolic și de martor subtil, pare, la prima vedere, o biată indecizie între candoarea paradisiacă și sfidarea arogantă a realității. în pofida acestei reprezentări nu tocmai optimiste, asemenea aventuri sînt încă posibile. Profesioniști care au cercetat în profunzime fenomenul artistic național, care i-au analizat evoluția și
Discursul despre sine by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15543_a_16868]
-
că mi-am închinat întreaga viață Poeziei. Și aceasta fiindcă sunt convins că ea constituie pentru omenire singurul mod de salvare, singura ieșire din impas, pentru această omenire alienată și subjugată iluziei prosperității materiale. Chiar dacă la prima vedere ideea mea pare utopică , poezia rămâne, o repet, singura modalitate pentru om de a-și regăsi sufletul, de a conferi primordialitate spiritului. Valorile creștine eterne nu pot fi reînviate decât prin poezie, în sensul ei mai larg. Fiindcă poezie nu înseamnă doar arta
Decanii de vîrstă ai literelor elene by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/15526_a_16851]
-
și ca un optzecist avant la letre). În fapt, Ioan Flora e un poet singular. Dezvolîndu-se, grație apetenței d-sale polimorfe, pe linia unei sinteze, a unei întruniri de modalități ce depășesc granițele unei generații, grupări, școli, el ni se pare înrudit cu personalități inclasificabile precum, bunăroară, Ion Vinea sau Petre Stoica. Desigur că ineditul, fie și aproximativ, al unor aspecte ale discursului său, îi pot conferi, în unele momente, o figură de precursor. Mai importantă e însă plenitudinea experienței d-
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
Marina Constantinescu Mărturisesc că n-am agreat niciodată matineele. Nu diurnul, ci nocturnul mi se pare a fi timpul spectacolului. Asta nu înseamnă că ele n-ar fi utile. Nu știu, habar n-am. Ritualul necesar intrării în ficțiune mi se pare grăbit și încropit, nu coboară în interiorul ființei pentru a pune stăpînire pe ea. Se
Ora 11 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15542_a_16867]
-
Constantinescu Mărturisesc că n-am agreat niciodată matineele. Nu diurnul, ci nocturnul mi se pare a fi timpul spectacolului. Asta nu înseamnă că ele n-ar fi utile. Nu știu, habar n-am. Ritualul necesar intrării în ficțiune mi se pare grăbit și încropit, nu coboară în interiorul ființei pentru a pune stăpînire pe ea. Se desfășoară cumva doar la suprafață. Cel puțin la începutul declanșării mecanismului reprezentației (nu e vorbă că nici seara unii - și actori, și spectatori - nu reușesc să
Ora 11 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15542_a_16867]
-
prețuire pentru toți acei artiști care, în ciuda amestecului grav de valori, mai cred, cu toată ființa lor, în dimensiunea fundamentală a teatrului, a profesiunii pe care o pun deasupra curentelor, modelor, politicii, socialului. Această suspendare din fața tuturor agresiunilor mi se pare gestul salvator. Salut această atitudine și o îmbrățișez cu respect și solidaritate.
Ora 11 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15542_a_16867]
-
personajului, un poliomielitic handicapat motor, a scos la iveală cu minuție, dintr-o încleștare a trupului și a frustrărilor, un Hermann cîine fidel și bestie nemiloasă, un rol cu care își face o intrare lăudabilă în trupa Odeonului. Mi se pare remarcabilă tenacitatea cu care Virginia Rogin (doamna Kovacic) și-a dorit să-și dezamorțească stilul, să descopere o nouă manieră, mai rece, mai seacă, pe care o face viabilă și credibilă pe tot parcursul reprezentației. Rodica Mandache, deși demarează mai
Îndărătul ideii de paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15561_a_16886]
-
întotdeauna. Nu i-am dat dreptate atunci, dar îi dau perfectă dreptate acum, după douăzeci de ani. "Cum naiba poți să scrii dumneata o carte despre Eminescu, dacă nu știi germana?" Atunci m-a supărat foarte tare, mi s-a părut că, dacă știu franceza lui Rimbaud și Baudelaire și Lautreamont, e perfect, ca acum să-mi dau seama că nu-i adevărat. Dacă nu știi germana lui Schopenhauer, Goethe & comp. nu prea ai ce să cauți - nici în bine, nici
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
pînă să răspund la această întrebare, dar prefer să răspund exact ce-mi trece prin cap. Învățătura esențială, din '89 pînă acum, a fost că nimic nu este absolut. Am învățat că absolut e numai relativul, că nimic din ceea ce pare nu este așa sau aproape nimic; că îndărătul fiecărui lucru se află un mecanism - nu zic malign, nu zic benign. Bănuiam eu că îndărătul a tot ce mișcă există firele unui păpușar, dar niciodată nu îmi închipuiam că am să
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
multe iluzii am avut, atît de uriașă a fost amăgirea, minciuna din '89 și '90, încît acum noi nu mai credem în nimic. Adică eu nu mai cred în nimic, sînt bolnav pînă în măduvă de conspirativită: în tot ce pare întîmplător, eu văd întotdeauna o mînă îndărătul afacerii. Vasăzică m-am îmbolnăvit de suspiciune. Tot ce era suspiciune goală înainte de '89 a prins miez, substanță, după '90. Și asta este, practic, moartea oricărei virginități sufletești și intelectuale. Ceea ce nu-i
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
cronicii literare. Nu încerc comparații și metafore. Este însă foarte interesant cum fiecare își camuflează, pe cît posibil, deruta în fața cititorului nou, în fața anilor 2000, despre care citeam cîndva, vorba ceea, în Isaac Asimov. Horia Gîrbea este un scriitor care pare "făcut" să trăiască în România anilor 2000. Dramaturg oarecum la modă, foarte prezent în tot soiul de publicații. Mulți se grăbesc să-l judece ca pe un "copil" al grupului Boerescu (e prezent în toate antologiile respectivului critic). Este, implicit
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
face foiletonistică, pentru captarea unui cititor dificil, foarte dificil pentru un scriitor care vine dinspre literatura de "enclavă" (de cenaclu) înspre literatura de consum. Pentru mulți, colaborările la Playboy sau ProTV Magazin sînt din start compromiteri literare. Mie mi se par încercări simpatice de schimbare în aria literaturii de larg consum. Pentru alții e enervant monopolul grupului Boerescu exact pe acest perimetru al literaturii de consum (și plătite bine - un motiv mare de frustrare pentru literatul român, în general). însă o
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
schimbare în aria literaturii de larg consum. Pentru alții e enervant monopolul grupului Boerescu exact pe acest perimetru al literaturii de consum (și plătite bine - un motiv mare de frustrare pentru literatul român, în general). însă o singură obiecție îmi pare plauzibilă: aceea că, deși un autor precum Gîrbea, de exemplu, încearcă să facă literatură vandabilă, nu o poate vinde decît prin numele "firmei" la care lucrează. Nu se vinde Gîrbea (sau orice alt autor "literaturizant" din revistele cu tiraj mare
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
afaceri și politică. Atunci, înfipți adînc în zădărnicie, Cioran nu-i mai interesează." O observație corectă despre un caz special de priză la publicul adolescentin și un ton acru de "dascăl" cu tema "toate-s vechi și nouă toate". Poate părea ciudat că analizez o opinie desprinsă dintr-o bucată literară, că fac proces de intenție unde nu trebuie. Dar una dintre caracteristicile lui Gârbea este că face proză scurtă cu "morală". Un soi de fabule, unele foarte haioase, pentru ca la
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
naratorului extrem de autoritară (voce de dramaturg?) care are grijă tot timpul să îngroașe ironia, să indice exact calea hohotului de rîs - autorul ține cu tot dinadinsul să-și ridiculizeze personajul, nu-i lasă nici o portiță de scăpare. O singură proză pare a scăpa de sub tirania naratorului moralist: "Nașterea unei națiuni". Geneza poporului român este scrisă în două pagini cu un haz nebun - rîsul este garantat. Un amestec de cuvinte dacice, "cu mulți de z", viața unui guvernator roman în provincie, daci
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
de a povesti la timpul viitor... Lăcustă s-a autosituat sub semnul lui Caragiale. Și Crohmălniceanu, în prefața de la Desant '83, observa o componentă caragialescă în prozele sale. Titlul noii cărți a autorului în cauză schimbă datele problemei. Fără Caragiale pare să însemne, de fapt, fără ficțiune. De altfel găsim într-un loc o definire a schimbării: "Eu sînt, totuși, cel ce credea că slujește adevărului... De asta mi-e silă de cuvintele literaturii pe care - odinioară - mi-a fost dat
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
deloc ușor de abordat, esențial totuși al publicisticii lui Gala Galaction. Pentru îngrijitorul de ediții, publicistica este adevărată piatră de încercare. Există momente din viața unui scriitor, pe care dacă nu le-a uitat cu desăvârșire, ceea ce mi s-ar părea greu de acceptat, sau dacă nu le ignoră intenționat, nu mai are capacitatea să le stabilească ferm, în spațiu și timp. Atunci le amintește vag la cine știe ce împrejurare, dacă nu le izolează complezent, ignorându-le, altfel exigent față de conținutul lor
Substanța umană by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14357_a_15682]
-
De la Mara la evrei & maghiari De n-ar fi numele (Cornel Ungureanu) de pe copertă, studiul Ioan Slavici ar părea o carte destinată celor ce se pregătesc pentru bacalaureat sau pentru admiterea la facultate. De altfel, asemănarea cu cărțile apărute în colecția Lyceum e frapantă odată ce ți-ai aruncat ochii pe prima pagină: "monografie, antologie comentată, receptare critică". Există o
De la Mara la evrei and maghiari () [Corola-journal/Journalistic/14374_a_15699]
-
să mă destrăbălez, să fac numai trăsnăi. Am deschis televizorul și am început să butonez. Am constatat că și alții intenționează cam tot asta. E drept, însă, că în văzul tuturor. Pe mine mă vede doar soacra și oricum nu pare să o intereseze foarte tare. Stop. Pe un canal, o doamnă prețioasă ne vorbește prețios despre importanța Revelionului și, în consecință, despre toalete, machiaj, coafură. Minunat! Nu mai există nici un obstacol în calea fericirii mele. Iată persoana care pare să
Lecția by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14383_a_15708]
-
nu pare să o intereseze foarte tare. Stop. Pe un canal, o doamnă prețioasă ne vorbește prețios despre importanța Revelionului și, în consecință, despre toalete, machiaj, coafură. Minunat! Nu mai există nici un obstacol în calea fericirii mele. Iată persoana care pare să mă convingă să renunț la pijama și la agrafele din păr, chiar dacă îmi petrec marcanta noapte cu soțu' și soacra. Îmi iau carnețelul și pixul, gata pentru o lecție consistentă, pe gratis (mamă soacră!). Nu mă concentrez fără de măsură
Lecția by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14383_a_15708]
-
sonore, acest paralelism constituie originalitatea însăși, o inspirație fericită, cea care face posibilă dezagregarea convenției fastidioase a spectacolului cântat, face posibilă implicarea și detașarea... drept atitudini într-un binevenit paralelism al planurilor. Cu decenii în urmă acest procedeu ar fi părut o blasfemie. Astăzi apare ca fiind salutar pentru un public hrănit de noianul producțiilor tv., producții ce fac apel la un uimitor arsenal al procedeelor tehnice. Cuplul Gheorghiu - Alagna este magnific. Am în vedere prospețimea, veridicitatea relației muzical dramatice, frumusețea
Vedeta poate fi o personalitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14362_a_15687]
-
ale polemicii. Influențele străine nu sînt judecate toate la fel: diferențele sînt normale, în măsura în care intră în joc vechimea lor și gradul de asimilare; dar de fapt contează mai ales ponderea cantitativă, valoarea simbolică, poate chiar resentimentele politice ale momentului. Slavonismele par a constitui obstacolul principal: prin cantitate, înrădăcinare, autoritate culturală și religioasă, asociere cu alfabetul chirilic și deci cu disputele ortografice; grecismele sînt purtătoare de prestigiu și modă culturală, maghiarismele și germanismele apar mai ales ca "provincialisme". în diatribele contra barbarismelor
Purismul și turcismele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14380_a_15705]
-
Dacă în arenă apărea leul britanic, atunci nu uitau să-i deseneze pe spinare un petic sau amprenta unei tălpi de bocanc. Și așa de mult îmi plăceau aventurile acestor personaje, încât am început să le inventez unele noi. Se pare că inițiativa mea nu i-a entuziasmat pe părinți, în orice caz, au încercat să mă abstragă cu vechi cărți în limba germană, cu caractere gotice și cu litografii, moștenite de la bunicul. Toate acestea mi le-a amintit acum închisoarea
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
Lenin și a altora a scăzut într-atât, încât critica nu mai suna ca o învinuire, ci aproape ca un elogiu: autoritățile apăreau nu ca niște dogmatici fanatici, ci ca niște oameni pragmatici care neglijau voit doctrina învechită. Și se pare că în Occident s-a trecut cu vederea acest moment, considerându-se adesea că mișcarea pentru drepturile omului în URSS este încă una din variantele neomarxismului. Paradoxul constă în faptul că puținii participanți la această mișcare, care, în acțiunile lor
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]