6,411 matches
-
le simt doar, în parte, nici acela de a face păguboasă reclamă unui sfânt, care nu a scris, a vorbit unor oameni, și a fost surprins în aceste momente de genială expansiune spirituală. Cartea aceasta are simplitate, are oralitate, are părintească dojană și mânie și mângâiere, gâlgâie de viață și sinceritate. Este un compendiu de verticalitate. Ce să fac ? mă întreb și eu. Să o redau - în totalitate - cu sublinierile mele, nu pot. Atunci aleg un orizont de timp în care
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339687_a_341016]
-
furiș”, într-un peisaj mirific, cuibul natal, fabulos, în care „stele desculțe făceau cu ochiul, / dudul se mărginea de-o bancă / strâmbă de bătrânețe”. (Din amintirile mele, dacă nu mă înșel, dudul și bătrâna bancă chiar au existat în fața casei părintești din Domnești, a poetului George Baciu). Din anii copilăriei, poetul reține în mod deosebit icoana mamei, zugrăvită cu duioșie în toate detaliile spiritualității creștine: „Mama, frumoasă ca o duminică / la capătul rugăciunii de seară, / legănând același cântec / atârnat pe-o
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
Marica” în parteneriat cu cotidianul “Cuvântul Liber”, “ASTRA” Mureș, Protopopiatul Ortodox Târgu Mureș. “Darul perfect al unei amintiri sau despre iubire, efemer și curajul de a trăi” - se numește eseul Cristinei Blându pe marginea romanului Ilenei Vulpescu “Rămas bun casei părintești”, apărut în 1998. Este o cronică a acestei cărți, ilustrată cu citate și considerații proprii, dar și o invitație la lectură pentru cei care doresc să petreacă momente de delectare în compania unei cărți. În final, autoarea eseului spune: “Tonul
REVISTE ROMÂNEŞTI DE PRESTIGIU. RĂSFOIND PAGINILE VETREI VECHI (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340759_a_342088]
-
să petreacă momente de delectare în compania unei cărți. În final, autoarea eseului spune: “Tonul ușor melancolic, uneori ușor ironic, al romanului, te prinde. Câteva ceasuri lumea ta devine acea lume pitorească de altădată. Câteva ceasuri regretul despărțirii de casa părintească e și al tău ... Apoi ... rămâi cu satisfacția de a fi citit o carte ca o lecție de viață. O lecție despre iubire, despre tristețe, despre amintiri, despre efemerul trecerii prin lume ... ” La rubrica “Anchetă Vatra veche” cunoscutul scriitor Leo
REVISTE ROMÂNEŞTI DE PRESTIGIU. RĂSFOIND PAGINILE VETREI VECHI (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340759_a_342088]
-
o carte ești. Mi-a șoptit firul de iarbă, ce imi ajunsese, deja, la buze. - Repede mai crești, fir de iarbă! - De-alaltăieri tot cresc, îmi foșnește iarbă ... și aud cântecul de creștere al acesteia. De când tot citesc în ograda părinteasca, urechile mele văd tot ce mișcă, ochii aud culorile, iar nasul simte orice mișcare a cuvintelor scrise pe paginile trupului meu. Simțeam că sunt o carte despre prietenul meu Mihai. - Dar de ce nu despre tine?! Doar carte ești tu! - imi
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
nici porțelanul Rosental al farfuriei sau argintul lingurii. Hrana dusă la gură are același efect și asigură energia necesară tuturor activităților. Cu activitatea productivă este alt ceva. Astăzi meseria nu se mai moștenește în sensul că a început în activitatea părintească drept joacă iar ucenicia adolescentului plagiază activitatea tatălui său. Indiferent dacă fiica artistei devine sau nu artistă și ea, munca de pregătire a îndemânărilor nu mai este de mult o joacă. Copii par supra aglomerați de munci de instruire în
EU, OMUL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340911_a_342240]
-
Me - moriale „Bogdan Amaru„ în satul Budele, inaugurată în data de 9 aprilie, 2000. Bogdan Amaru a murit la București, în Sanatoriul doctorului Șuțu, în 28 octombrie, 1936, la vârsta de 29 de ani, neîmpliniți. A fost adus la casa părintească din Budele cu o camionetă a cotidienelor Adevărul și Dimineața, unde a lucrat ca redactor. A fost înmormântat în Cimitirul Bisericii din Nenciulești,fiind condus pe ultimul drum de toată suflarea din satele vecine, prin- tre care s-a aflat
CÂTEVA PERSONALITĂȚI ALE LITERATURII ROMÂNE DIN NEAMUL BOIERILOR PÂRÂIENI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341026_a_342355]
-
respiră aerul curat și înflorește într-o nouă lumină. Prin versurile delicate așternute pe hârtie, poeta dorește să se destăinuie, să aducă la suprafață trăirile și frământările cele mai profunde. Florentina Dinu “ne vorbește” în poemele sale despre natură, casa părintească, copilărie, timpuri învăluite în ceață. “Când zic Ghimpețeni / zic copilărie.../ aici am crescut/ ca un boboc de floare,/ sădit din iubire./ Îmi amintesc de bunicul,/ ... / “planta în podul palmei sale,/ gutui, meri,/ la umbra cărora / îmi găseam popas;/ îi unda
NOTE DE LECTOR .VOLUMUL VIPERA , AUTOR FLORINA DINU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341367_a_342696]
-
meri,/ la umbra cărora / îmi găseam popas;/ îi unda cu viață / din fântâna mare.”/ ... Poeta își amintește cu dragoste, dar și cu durere, cum “seara, / înainte de culcare”, bunicul o așeza pe genunchii săi, povestându-i “legende vechi”... ( Ghimpețeni) Copilăria și casa părintească sunt invocate în versuri, cu multă duioșie și nostalgie. Casa înseamnă protecție, refugiu, dragoste maternă. “Primul nostru colț de lume, primul univers, casa semnifică permanența unei spiritualități, este un punct de plecare, dar și un punct de convergență a tuturor
NOTE DE LECTOR .VOLUMUL VIPERA , AUTOR FLORINA DINU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341367_a_342696]
-
i-au zborul, copiii, prinsi fiind în iureșul amețitor al materialismului modern - așa cum arătam în articolele de mai sus - încet............ încet își aduc aminte din ce în ce mai rar de părinții lor. Unii dintre ei zboară departe, departe peste ocean, acolo unde dragostea părintească ajunge la ei, doar printre rândurile scrisorii sau al imelului scris cu lacrimi de sânge. Așa păți și batrânelul nostru care, ducându-și cu greu zilele, se simțea din ce în ce mai singur. Sau poate nu era atât de singur. Avea acasă pe
IN AJUN DE SARBATORI de IONEL CADAR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341410_a_342739]
-
cu același tremur în glas, însă, ferm și recunoscător atitudinii consecvente de martiriu, la care s-a supus, vrând-nevrând, neamul românesc de-a lungul veacurilor: „...Basarabia și Bucovina, cele două fiice răpite, s-au întors una după alta în casa părintească, iar Ardealul, frumosul leagăn al poporului român, de unde au descălecat întâii voievozi ai țărilor românești, a votat astăzi la Alba Iula unirea cu Regatul Român”. Ca structurile pe care este înălțată „casa noastră, România”, așezată în calea tuturor furtunilor și
UNIREA CEA MARE ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341487_a_342816]
-
îți alimentează visele, te îndeamnă să te ridici din mocirlă și să parcurgi drumul până la capăt, chiar dacă simți câteodată că te prăbușești. Copile drag, ești un suflet clădit pe alt suflet, ești un vârf de piramidă construit pe temelia trupului părintesc. Și te iubesc! Dacă ar fi să aleg o nouă viață, aș alege-o tot pe asta, cu bune și rele, dar mai ales cu cele bune. Fiindcă cele bune, deși rare, prin intensitatea lor covârșitoare, acoperă cu infinită generozitate
VIAŢĂ RETRĂITĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341493_a_342822]
-
un curs seral de două săptămâni cu tot cu week-end și pauzele de fast-food, cum face fiecare colegiu american pentru comis-voiajorii care vor să se recileze. Iar apoi, revenind la patria pe care ar avea-o de diriguit, consideră averea sau influența părintească drept un abonament la locurile parlamentare. Dar, năpăstuindu-i pe acești bieți copii neajutorați, am neglijat treaba cu secretarele tot mai ajutorate, a cărei frecvență în candidaturile actuale o depășește pe cealaltă. Desigur, ea poate fi de înțeles, mai ales
DESPRE SENSIBILITĂŢI DEMOCRATICE (11) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341506_a_342835]
-
de suflet. Lui i se pot atribui meritele unei organizări calitative la nivel administrativ, în interesul comunitar, pentru timpul prezent și fără îndoială și pentru viitorimea cea atât de fascinată de drumurile europene. Zi de zi se dezrădăcinează de la vatra părintească, astăzi mai mult ca oricând, iteștenii. Este începutul unui ev măcinat de criza economică planetară, iar disperarea încrâncenează pe românii copleșiți de odiseea cuceririi occidentului! De aceea, cel mai sfânt ideal al primarului Vasile Ciubotaru, de la începutul primului mandat și
VASILE CIUBOTARU. RENAŞTEREA COMUNEI ITEŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341988_a_343317]
-
zâmbești, nu-ți plac cum arăt udă sau nu-ți mai place corpul meu? Ori ți-a rămas gândul la domnișoara de pe aleea parcului? - Nu, nici nu-mi trecea prin cap așa ceva acum. Cele întâmplate la plecarea mea din casa părintească m-au făcut să zâmbesc și îi povesti episodul cu banii. - Credeam că nu-ți mai place de mine! și fata deschise larg prosopul ce-i acoperea goliciunea pentru a-și expune superbul său corp. Vederea acestei imagini îl făcu
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. X SINAIA, ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341985_a_343314]
-
scenariu. Am găsit un bilet de avion puțin mai ieftin. Cu finlandezii! FINNAIR! Sydney-Singapore-Helsinki-Budapesta și retur! Cu o escală de o zi la Singapore. De ce Budapesta și nu București? Pentru că prima dată voi ajunge la Oradea unde încă mai păstrez părintească casă... care nu se vinde... încă! Vorba amicului Fuego și a lui Ionuț Dolănescu. De la Budapesta la Oradea sunt doar 220 de kilometri, iar de la București la Oradea distanța rutieră trece de 570 de kilometri. Plus avantajul că poți fi
PREGĂTIRI DE PLECARE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342072_a_343401]
-
Dorul ți-am păstrat în suflet, ce de tine e flămând Doar citind vei înțelege din scrisoarea mea, plângând, Căci pe-o lacrimă uscată-ți scriu acuma, surâzând. Mi-au rămas în suflet ruguri, tainele vrăjite-l poartă Către casa părintească, îmbrăcată-n strai de vise, Drumul vieții nu se știe, căci e hotărât de soartă, Dar păstrez cu drag, bunico, boabe de-amintiri aprinse. SUFLETUL BUNICII Un suflet divin ce plânge-n depărtare, E al bunicii mele, ce mă iubește
PRIMĂVARA AMINTIRILOR (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342179_a_343508]
-
incomodeze, luau secerele în mâini, prindeau cu hărnicie spicele cu mâna stângă, se aplecau și tăiau grâul de la rădăcină, până când dădeau gata snopul. Și mai departe clădeau câte o claie dintr-un număr aproape mereu același de snopi. Curtea casei părintești era destul de mare, mai ales după ce tata cumpărase de la vecina o fâștoacă, lărgind aria mea de joacă. În anii imediat după război, ne plăcea să căutăm gloanțe care zăceau cu duiumul pe câmp și asistam plin de neastâmpăr la trasul
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
petrecea o revoluție și toți duceam o rezistență prin creație, prin cultură, de la o vârstă destul de fragedă. Visul meu era să devin profesoară de limba și literatura română și mi-a fost împiedicat de cele două întâmplări nefaste, lipsa susținerii părintești și ,,dizolvarea liceului real-umanist’’. Cenaclul Prietenia prin corespondență a devenit o necesitate pentru noi cei care băteam atunci la porțile afirmării de sine și mai ales pentru cei cărora li se năruiau visele sub ochi. Pentru mine a însemnat enorm
CARTEA CU PRIETENI- INTERVIU REALIZAT DE MARIN IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341864_a_343193]
-
adânci pâraiele-și revarsă, Și îmi rănește graiul, dansul ei cel rece - Și eu, copil naiv, o tot adun în plasă, Așa cum ochii mamei îi tot adun în mine Cu tot ce au văzut în viața lor frumoasă, - Dar ochii părintești, în loc să mă aline, Mă izgonesc în ploi, să fiu mai sănătoasă. Toți bărbații Toți bărbații Care au trecut prin inima mea - Unii în fugă, Alții reținându-se îndelung - Ar putea și azi să mai revină Cel puțin Pe frunte să lase
CUVINTELE MELE de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341891_a_343220]
-
așa, orfan de tată mort pe frontul din răsărit în anul 1941, nu reușise în viața de familie, soția părăsindu-l pentru altcineva. Revederea locurilor natale și a oamenilor din sat în drumul străbătut de la stația de autobuz până la casa părintească îi aduc în minte amintiri ale copilăriei, zile de bucurii ca cele în care „s-a dat prima dată în Vârtej cu Floarea lui Mitru”, dar și de altele dureroase, „când toți copiii și dascălii l-au primit ca pe
MAIA SAU ROMANUL SURPRIZELOR de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341873_a_343202]
-
persoană am cunoscut în 1992, într-un sat-reședința de comuna din Ucraina. Localitatea se numește Utkonosovka, din raionul Ismail, aparținând regiunii Odessa, Ucraina. Acolo am întâlnit o fetiță. O fetiță de numai cinci anișori, care se juca liniștită în jurul casei părintești. Ochii albaștri și mari exprimau blândețe și bucurie copilărească pe chipul ei frumos. Părul brunet și ondulat îi încadra chipul, iar vârful năsucului ei cârn era mai tot timpul roșu. Am cunoscut-o pe Leonea jucându-se afară cu păpușica
SCRISOARE CĂTRE LEONEA (MESAJ PENTRU UN COPIL MINUNAT) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342211_a_343540]
-
poartă comoara mea ardentă Căsuța cea din munți m-așteaptă ca pe-o rugă. E zestrea mea de suflet, ce prinde să tresară Purtată-n orice clipă în murmure și șoapte, Prin limpezimi de ape, oglinzi ce mă-nfioară E casa părintească, e miere-n râu de lapte. Găsesc în ea odihnă, stropi de eternitate Și răsfoiesc prin cartea cu basmele trăite Semnez aici cu mine, când ea, cu bunătate Întoarce-te, îmi spune, dorințele-ți râvnite Vor fi izbânda-ți vie
FLORILEGIU HIBERNAL (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342309_a_343638]
-
și vor începe să acționeze așa cum îi știu, fiecare doar pentru el, fiecare clamându-și cu îndrăzneală dreptatea, dar mai ales drepturile, după părerea lor lezate în urmă cu ceva timp, când Damian a crezut că face un bine lăsând casa părintească doar fiicei sale Ea este acum plecată afară, că aici în țară nu se descurca deloc cu banii. Iar băieții simt că a venit momentul lor și vor să-și impună autoritatea așa cum cred ei de cuviință, deși nu au
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
din când în când, dar ne-a lăsat în pace, căci Gelu, de cum a intrat în compartimentul nostru și s-a așezat pe scaun, chiar față-n față cu el, i-a inspirat multă corectitudine și bun simț, o creștere părintească și o educație, care refletau mult mai mult decât „cei șapte ani de-acasă”. Și, după ce am revenit eu din călătorie, într-una din zile, Gelu m-a sunat să-mi spună că este internat chiar în Spitalul din cartierul
ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI ! de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342260_a_343589]