1,307 matches
-
științei; Alecsandri - tip ideal de diletant. Încolo, același epicureism și scepticism, aceeași plăcere a îndeletnicirii cu lucrurile frumoase, același aristocratism rafinat. Dacă Odobescu ar fi fost moldovean, ori ar fi trăit în Moldova, el chiar de ar fi fost un "părtaș din acea generație de la 1848, care-și hrănea inima cu cele mai vii și mai înalte aspirațiuni", cum numește pe oamenii care au făcut pe '483, totuși ca "înclinat, dealtmintrelea, mai mult din fire, către ocupațiunile literare și istorice", cum
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
din fire, către ocupațiunile literare și istorice", cum zice imediat tot el despre sine, probabil că n-ar fi avut în politică nici măcar atitudinea destul de cumpănitoare a lui Russo, ci atitudinea lui Alecsandri, care, și el, la 1848, a fost "părtaș" al mișcării revoluționare, dar care, spirit sceptic 1 Scrieri literare și istorice, I, p. 181. ăCîntecele poporane, 1861.î 2 De Odobescu ca critic în introducerea și asimilarea științei nu vom vorbi aici. Amintim numai activitatea sa arheologică, atât critică
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
unii îi încununează fapta, iar pe alții îi veselește viața evlavioasă. În gândirea nicetană, privegherea este socotită ca o purificare după cinci zile și cinci nopți în care omul s-a îngreuiat printr-o amorțire trupească și s-a făcut părtaș la „fapte lumești”. Practic, ea este o îndeletnicire folositoare spre sfințenie, de care nu trebuie să se rușineze cineva. De folosul privegherii se împărtășesc și cei buni și cei răi. „Dacă ești sfânt - spune Sfântul Niceta - iubește privegherile ca să păstrezi
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
contribuiseră la ororile regimului stalinist, iar culpabilizarea fostului lider reverbera și asupra lor. Acesta din urmă avea însă avantajul de a fi făcut parte din mecanismul intim al conducerii Uniunii Sovietice după încheierea celui de al Doilea Război Mondial, nefiind părtaș, spre deosebire de mulți dintre colegii săi, la decimarea intrapartinică din a doua jumătate a anilor '30. Destalinizarea a însemnat, în această optică, compromiterea și neutralizarea rivalilor politici ai noului lider al PCUS. Însă imediat după decesul lui Stalin din luna martie
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
spre obținerea unui grad de putere cât mai ridicat. Neintrând în cercul intim al lui Stalin decât după încheierea celui de al Doilea Război Mondial, acesta se putea deroba cu ușurință de orice acuză care l-ar fi prezentat drept părtaș la acțiunile reprobabile ale colegilor săi mai vârstnici. Tocmai din această cauză, opinează Jean François Soulet, raportul prezentat de către Hrușciov este unul "selectiv" și "superficial" (Soulet: 1998, 104; Werth: 2004, 23-24). Pe cale de consecință, scopul originar al destalinizării a fost
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
împreună un loc central în noua formulă ideologică. Leninismul asianizat reprezintă sursa principală de alimentare atât cu naționalism, cât și cu fascism a leninismului romantic. Iar "prin sentimentul de tinerețe și de aventură" la care încearcă să facă pe oricine părtaș, prin revolta "față de cameleonismul și meschinăria lumii", care îl va determina să se autoizoleze pe măsură ce realitatea "burgheză" îl invada din toate părțile, chiar și din "lagărul socialist" putem înțelege acum de ce " Realitatea ultimă spre care aspiră" leninismul romantic "nu poate
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
îi explica omologului său iugoslav cum invazia României ar alimenta copios propaganda "contrarevoluționară" dar că rezistența armatei și a "poporului" nu ar ezita să se manifeste. Înțelegând că "raportul de forțe nu e chiar egal", Ceaușescu încerca să îl facă părtaș pe Tito la o eventuală rezistență armată împotriva Uniunii Sovietice. Acesta nu a intrat însă în joc, afirmând că trupele române se puteau refugia în Iugoslavia, dar acolo urmau să fie dezarmate. "Mă înțelegeți ce am în vedere", se justifică
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
nu critică puterea, și nici nu se revoltă precum cinicii antici, pentru abuzurile ei; ei sunt, în genere, indivizi mediu sau superior educați care au conștientizat relativismul și inconsistența valorică din societate, dar care, găsesc că "nu merită" să fie părtași la forme active de viață socială și politică; ei dinamitează în fond, însăși bazele conștiinței democratice necrezând în forța intrinsecă a "masei democratice moderne", care are o tendință benefică spre adunare pentru a câștiga forță și legitimitate; în schimb, cinicii
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
era un important „garant al securității și loc de refugiu, adăpost pentru fiecare membru al familiei”(Ionescu, 2008, p. 7) Familia era singurul loc în care te simțeai în siguranță făcând comentarii asupra realităților la a căror mistificare oficială erai părtaș cotidian. Familia a suferit însă modificări importante în acea perioadă. Responsabilitățile majore, cum ar fi creșterea și educarea copiilor, asigurarea existenței și a securității membrilor, erau preluate tot mai mult de către stat (Kogan, 2001). Părinții se cenzurau acasă pentru a
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
proiectul românesc de reguli de procedură, inclusiv prevederea desfășurării Consultărilor în afara alianțelor militare, devenise deja document oficial al reuniunii. Reușita ni se părea, atunci, extraordinară. Și, în ciuda tendinței atât de omenești de a supraestima adeseori importanța actelor la care ești părtaș, cred că adoptarea propunerilor românești de reuniunea de la Dipoli a marcat un moment distinct în politica României de securitate și cooperare în Europa. Revenind la problema alianțelor militare, desigur prevederea înscrisă în regulile de procedură nu a împiedicat manifestări ale
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
ucidă; temeți-vă mai curând de acela care poate și trupul și sufletul să le piardă în gheenă. “ (Matei 10, 28-29) Creștinii sunt îndemnați să se bucure de orice încercare a credinței, ca Sfântul Apostol Petru, care spune: „întrucât sunteți părtași la suferințele lui Hristos, bucurați-vă, pentru ca și la arătarea slavei Lui să vă bucurați cu bucurie mare. De sunteți ocărâți pentru numele lui Hristos, fericiți sunteți, căci Duhul slavei și al lui Dumnezeu Se odihnește peste voi” (I Petru
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
Unul Născut Fiul Lui, aceeași, spune, va fi întru noi și Însuși Fiul lui Dumnezeu va fi întru noi. Și pe drept cuvânt! Căci odată ce s-a făcut rudenie cu noi prin trup și ne-a făcut pe noi împreună părtași ai dumnezeirii Sale, ne-a făcut pe toți rudenii ale Lui”. (Sf. Simeon Noul Teolog, Cuvântări morale, cuv. 6, în Filocalia..., vol. VI, p. 139) „... S-a pogorât din ceruri ...” „Căci S-a pogorât la smerenie și S-a arătat
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
e mai bună fecioria. Calea pe care a venit Stăpânul în lume trebuie să fie mai măreață decât calea pe care am venit noi. A fost cale împărătească; iar Împăratul vine pe o cale mai măreață. Împăratul trebuia să fie părtaș și nașterii noastre, dar nașterea Sa trebuia să se deosebească de nașterea noastră. Și a împlinit și una, și alta: S-a născut ca noi, pentru că S-a născut din pântece; dar mai presus de cum ne-am născut noi, pentru că
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
cel spânzurat pe lemn (Gal. 3, 13). De aceea s-au hotărât iudeii să-L răstignească pe lemn, pentru ca astfel să-L facă de batjocură. De aceea au fost răstignit cu El și doi tâlhari, pentru ca astfel să se facă părtaș lor și să se plinească ceea ce s-a zis: și cu cei făcători de rele a fost numărat (Is. 53, 12). Dar cu atât mai mult strălucește adevărul și cu atât mai mult devine luminat! Când atâtea uneltiri se fac
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și desface. Având în mintea noastră aceste gânduri, vom izbuti, negreșit, să ducem o viață cu totul fără de păcat. Într-adevăr, cine este acela care, crezând că trăiește din El, prin El, și întru El, ar putea cuteza să facă părtaș al unei vieți ticăloase pe Cel ce cuprinde întru El viața fiecăruia dintre noi?” (Sf. Grigorie de Nyssa, Despre desăvârșire, către monahul Olimpiu, în PSB, vol. 30, p. 465) „Căci ne umplem de viață prin împărtășirea de Duhul și stând
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Ierburile, de la văpaia aromatelor la grînele hrănitoare și la umeda lăptucă, participau la jocul acelorași elemente din care era alcătuit și el. Corpul omenesc împărțea hrana sacrificială cu zeii, putea deveni trup de cerb ori trunchi de laur. El era părtaș direct la perpetua, nestrămutata ființă a unui imens univers, prin care zeii se jucau exuberanți. Totuși, cel puțin în tematizările filozofice explicite, trupul nu putea participa la destinul superior al omului, la ascensiunea intelectului către Realitate. Revelația creștină a introdus
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
pentru toate generațiile de creștini de pretutindeni și dintotdeauna. În Actele martirice sunt nenumărate astfel de episoade paradigmatice: „Probus zise: «Ori aduci jertfă, ori te pun la chinuri». Montanus răspunse: «Mă bucur dacă ai să faci așa, ca să mă aflu părtaș la patimile Stăpânului meu, Hristos». Atunci Probus dă poruncă să fie pus la chinuri; și când era mai crud muncit, Probus îl întrebă: «Ce zici, Montanus, aduci jertfă zeilor?» Montanus răspunse: «Aduc jertfă prin acest chin Dumnezeului meu, Căruia mereu
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
Vedeți însă că Dumnezeu n-a uitat cererea mea și mi-a dat această binefacere după atâția ani! Acum nu-L rog pe Dumnezeu să-mi ia ce I-am cerut. Mă bucur că o am, ca să fiu și eu părtaș la Patimile Lui, din multa mea iubire. Am certarea lui Dumnezeu. <<Căci pe cine îl iubește, Domnul îl ceartă>> (Evr. 12, 6). Boala mea este o deosebită bunăvoință a lui Dumnezeu, Care mă cheamă să pătrund în taina iubirii Lui
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
la relațiile personale care ne transformă; și se referă la o împărtășire reală între credincios Și Hristos. Dar este o împărtășire inegală. Îi dăm lui Hristos păcatele Și mortalitatea noastră, iar El ne dăruiește neprihănirea Și slava Sa, ne face părtași la suferințele Lui ca să ne bucurăm și de slava Sa cerească (I Pt. 4, 12-14). Din când în când, durerea noastră poate fi transfigurată de străfulgerări ale slavei Sale. Suferința este parte a unui întreg mai mare. Este legătura dintre
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
le respinge prezența Și chemarea Și îi supune la suferințe. „Preaiubiților, nu vă mirați de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca Și cum vi s-ar întâmpla ceva străin; dimpotrivă, bucurațivă, întrucât sunteți părtași la suferințele lui Hristos, ca să vă bucurați Și să vă înveseliți Și la arătarea slavei Lui” (I Pt. 4, 12-14). Suferința nu este un semn al îndepărtării de fiii Împărăției, ci o pecete distinctivă a apartenenței la ea. Astfel că
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
sprijinul ce i l-a dat în administrație. În fața voastră rămân să dea acum socoteală acei care, părăsind tradiția de demnitate a PNL au făcut cu putință o guvernare atât de nenorocită. Cuprinzând în judecata voastră pe făptuitori și pe părtași, veți ști să dați hotărârea dreaptă pe care o cer, grija intereselor obștești și viitorul țării. În ce ne privește, ne înfățișăm, ca și anul trecut, cu fruntea sus și cu conștiința curată. Neputându-se constitui un guvern de concentrare
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
cerul acesta... Bătălia la care avea să ia parte și războiul și chiar propria lui moarte i-au părut atunci întâmplări fără importanță. Da, episoade ale unui destin infinit mai măreț, la care avea să fie, la care era deja părtaș, deocamdată fără să știe. Respira adânc, zâmbea, cu ochii pe jumătate închiși. Ghicea că momentul pe care îl trăia era începutul destinului presimțit... Charlotte s-a întors la căderea nopții. Știam că, din când în când, își petrecea sfârșitul după-amiezelor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
încă destul de confuz, ce însemna asta. Să porți în suflet toate acele ființe desfigurate de durere, satele carbonizate, lacurile înghețate, pline de cadavre goale. Să cunoști resemnarea unei turme omenești violate de un satrap. Și oroarea de a te simți părtaș la crima aceea. Și dorința violentă de a interpreta din nou acele întâmplări din trecut - pentru a extirpa din ele suferința, nedreptatea, moartea. Da, să ajungi din urmă mașina neagră pe străzile Moscovei și să o nimicești sub palma ta
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
1.) și hQ anástasis kaì hQ zÄe (3.2.2.9.3.), zÄe se traduce, firește, cu „viața”, dar nu se poate transfera și faptul că, în greacă Noului Testament, acest cuvânt este rezervat vieții dumnezeiești la care este făcut părtaș omul ca urmare a mântuirii aduse de Hristos, spre deosebire de bíos, care semnifică viața naturală. Alte nume care au nevoie de explicații sunt cele ce fac tainice aluzii la texte veterotestamentare, cum ar fi: megaloprepgs dóxa (3.2.1.1.4
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
care îl săvârșește omul este momentul particular în care persoana se revelează și doar acțiunea care presupune ca agent persoana are o semnificație morală. Se înțelege că binele și răul se manifestă doar prin acte și prin ele omul este părtaș la bine sau la rău. Experiența acestor valori morale (binele și răul) nu doar califică actele, dar determină omul să devină bun sau rău. Astfel, omul se percepe ca o persoană morală (conștiință morală), adică avertizează mereu datoria morală a
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]