138,898 matches
-
pare tare nestatornica (aș fi putut să fiu drăguță și, folosind un eufemism, s-o numesc dinamică; dar prefer să spun lucrurilor pe nume). de parca servește un scop și apoi e înlocuită. concret: de puține ori se întâmplă să ne păstrăm neștirbita admirația pentru aceeași persoană de-a lungul timpului; unii sunt eroii copilăriei și foarte probabil alții cei ai adolescenței. și deci nimic nobil în admirație, nu? servește până la urmă un interes și ea, mai ales dacă se materializează printr-
Câţiva dintre mentorii mei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82535_a_83860]
-
dăm și lor puțină libertate. Tare mult și-au dorit-o... Dacă vrei să ni te alături, te aștept miercuri, 22 decembrie, la ora 7 seară, la fântână de la Universitate. Adu o candela cu tine, aprinde-o pe ghizdul fântânii, păstrează 5 minute de tăcere și mergi acasă. Află mai multe: Te contrazic , au trecut 21 de ani. Mulțumesc Dragoș pentru acest mesaj! ... În sufletul meu, rămâi premiat pentru gândul tău frumos ... Restu-i doar o mică eroare aritmetică, care nici nu
Lumânări împotriva uitării by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82547_a_83872]
-
cu mult drag și apreciere un astfel de articol...din fiecare rând își fac simțite în mod sensibil prezenta noblețea,duioșia,impreuna-simtirea cu un suflet deosebit,încercat acum,suflet ce a marcat existența unor copii care,maturi în prezent,îi păstrează un respect și o reverența deosebite. Felicitări! Cu stima, Mihaela sunt părintele uneia din elevele acestei minunate doamne și mă bucur să știu că tocmai datorită atitudinii pe care a avut-o,vertical și demn,a contribuit (și vreau să
Doamna Banu by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82565_a_83890]
-
în avion, am știut că nu-l va mai recupera. Că așa trebuia să se termine. De atunci au trecut niște ani. Am scris acest început de poveste că pe un fel de back-up la singurul hard pe care mai păstrez amintirea acelui zbor. Tomar ki mane acche Maitreyi? Yadi thake, tahale ki kshama karte pâro? Amintirile sunt singurele cu care rămânem și cu care ne alinam spre final... Ești un fericit, comoara a rămas la tine. Numai bine! ia uitee
Totul în jur e muzică by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82570_a_83895]
-
atunci când copii și tineri au fost condamnați la 25 de ani de închisoare pentru niște cântece, afișe sau scrisori, fiind exterminați prin închisori pentru că au continuat activități pașnice în cadrul unui regim interzis). Comunismul și regimurile așa-zis democratice, dar care păstrează filonul roșu au răpit și încă răpesc minți strălucite și vieți însemnate. Ai dreptate merită citite ai dreptate. Bine. Acum pt că multe au fost spuse, pot sa avansez și eu o teorie? Presupun că sunt mai multe nuclee de
Scrisorile lui Hodorkovski by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82600_a_83925]
-
că un fred vasilescu modern Trăind în cercul vostru strâmt.... @Skeptica, unde am mai auzit eu obiecția asta? “De ce risipă aceasta? Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor.” (Matei 26: 8-9) Serios acum și păstrând proporțiile, dincolo de faptul că vorbim de o singură zi din viața cuiva, nu de o viață dusă în felul ăsta și de faptul că mare parte din opulenta acestei zile a fost mimata/închiriată/împrumutata, tu știi o cheltuială mai
Ce-şi doreşte omul cu mâna lui by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82587_a_83912]
-
fost adresată, în copilărie, adolescență sau chiar mai tarziu, frază: “uită-te la mine, când vorbesc cu tine!”. Pentru câți deci, privitului în ochi i-a fost asociată, de foarte timpuriu, provocarea unei suferințe. Și în mare măsură, lucrurile sunt păstrate la acest nivel. Pentru că la întrebarea câtor dintre ei le-a fost adresată vreodată frază: “uită-te la mine, ca să vezi cât te iubesc!” răspunsurile afirmative sunt foarte, foarte rare. Aseară am fost la o întâlnire cu câteva persoane necunoscute
Privitul în ochi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82623_a_83948]
-
asupra ochilor care și ei vorbesc e bună;depinde bineînțeles și tonul folosit); uneori copiii zâmbesc uimiți de implicarea mea, de dorința de a le explica, alteori descoperă că am ochi albaștri.... Știu un sport foarte distractiv: număr câți oameni păstrează contactul vizual mai mult de 3 secunde. Se poate practică aproape oriunde (recunosc, prin periferia Bercenilor mă abțin). La început se întâmplă să simt eu nevoie să-mi mut privirea, dar între timp a devenit simplu pentru mine și curios
Privitul în ochi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82623_a_83948]
-
de persoana, dar eu detest când profii se uită la mine când explică ceva, pt. că mi se pare că au automat pretenția că am și înțeles, eu din toată grupa, numai pentru că îi urmăream atent... eu nu reușesc să păstrez contact vizual cu nimeni, decât dacă îmi propun; când nu mă uit la cineva, se numește că îmi apar spațiul personal în care persoana respectivă poate a intrat involuntar, din lipsă spațiului fizic(în lift sau în metrou de ex.
Privitul în ochi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82623_a_83948]
-
a fost a doua problemă. Chiar dacă viața bate uneori filmul, primei îi lipsește ritmul care-i ține pe spectatori cu sufletul la gură în sălile de cinema. Florin Șerban și-a decupat atât de bine filmul din realitate, încât a păstrat toate burțile și tot acest andante care ne caracterizează viețile și care, după părerea mea, e mult mai puțin cinematografic decât ne place să credem. Au fost scene care trenau până la punctul la care îmi venea să strig eu “Tăiați
Un film bun. Poate prea bun by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82628_a_83953]
-
Dragoș, ai vorbit și-n numele meu, mai bine, mai limpede, decât aș fi putut-o face ... Atâta doar, că eu sunt monarhista, iar la-ntrebarea “de ce”, tot tu ai răspuns, evocând imaginea Majestății Sale, Regele Mihai, așa cum îl va păstra istoria și conștiința noastră ... Mi-e greu să cred că te-ai lăsat înșelat acum mulți ani de falsitatea Președintelui...chiar mi-e greu și refuz să cred asta!Mereu am crezut că avem imaginea pe care o merităm în
Rămas bun, domnule Președinte! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82483_a_83808]
-
și grijă cu care și-a numit toți antrenorii, cu acel respect pe care oamenii simpli îl au față de performanță muncita a cuiva într-un alt domeniu decât al lor. Am mai cunoscut vedete care fac efortul lăudabil de a păstra contacul cu lumea în care trăiește publicul lor. Dar ceea ce m-a impresionat la Monica Anghel a fost tocmai absența acestui efort: faptul că trăiește cu adevărat în lumea despre care vorbește. La final ne-a așteptat să strângem toate
Un om de bun simţ by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82655_a_83980]
-
limba franceză două volume de versuri: Ombres et Clartés și Pages d^hier iar în limba germană o povestire "Mein dänischer Freund" (Prietenul danez - n.n.). Ultima ei lucrare, de care ne ocupăm aici, a scris-o deodată în amândouă limbile, păstrând exact forma și subiectul, fără a face o traducere dintr-o limbă în cealaltă". Era vorba de nuvela Le Miroir. La care acum mai putem adăuga că, în 1930, d-na v. Mutius a mai publicat la Brașov (în Editura
Pe Strada Academiei, despre Goethe și familia lui... by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Imaginative/10647_a_11972]
-
aici, nu par, mai niciodată, asemuiri deșarte, dar magic, mistic, misterios, ba chiar heraldic, preursite, nu-i de mirare că, după plecarea-i, inițială, peste mări și țăr(m)i, "singura persoană ș?ț de la noi" cu care el, Pantazi, "păstrase legături", va fi fost, și ea, o posesoare de "mare flamură albă și roșie". E vorba de Pulcheria (și după soț, și după tată) Canta, exotica mătușă de dincolo de Milcov și viitoarea mamă de suflet a Ilincăi, - pe care, însă
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
mișca încins cu fața aceea de masă scrobită, aducând încet, ca pe trofee bine păzite, ceainicul, zaharnița, ceștile, cleștile pentru zahăr, oul acela argintat pentru esență și toate celelalte ale unui ceai cu dichis. Se chinuia bietul om să mai păstreze ceva din vechile ritualuri ale anilor de demult, bucurându-se când niște tinerei ca noi chiar îl luau în serios, rugându-l să-și desfășoare toate măiestriile de odinioară. De fapt, ne jucam și noi, în gol de timp, mimând
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
mult mai înțeleaptă decât noi". Și m-am lăsat dus pe calea pe care, odinioară, intrau pușcăriașii. încă erau masive zidurile. încă înfiorau trecerile dintr-o poartă în alta, pe sub grele bolți, pe lângă muri doar în parte dărâmați. încă mai păstrau pereții aceia de fum, de mucigaiuri, mirosuri grele de cărămidă spartă și damfuri de pivnițe, întunecimi țâșneau din cotloane cu bârne arse. Erau aievea sau doar mintea mea le deslușea în tencuiala scorojită inscripțiile scrijelate cu litere șchioape, găurile îndelung
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
ne-a spus că mai putem să ne plimbăm încă jumătate de oră. Nu mai mult", a precizat el, privindu-mă țintă, ținând morțiș să-mi transmită sincera lui părere de rău că se desființase pușcăria și că nu mai păstraseră măcar o celulă, de mostră, în care m-ar fi zăvorât cu tot entuziasmul său din acea clipă. "Asta-i situația. Viața este extrem de nedreaptă îndeosebi cu intelectualitatea inginerească.", l-am compătimit. "Tu ești la lucru, te cheamă șefu, poate
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
care generozitatea grosolană a hangiței neplătite de multă vreme o aduce în odaia strâmtă, răbdând de foame până la halucinație, până la nebunie, egoistă renunțând la hrană ca să se înfrupte copios din exaltare și din iluzia că-și poate salva fiul, dar păstrându-și, chiar și atunci, chiar și acolo, mândria nemăsurată, pregătită să moară în fiecare clipă, dar traversând anii cu o demnitate pe care rasa veche, semeția și, nu chiar în ultimul rând, bunul Dumnezeu i-o lasă, răsplătind-o, cu
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
Scoției? Unicele exemplare pe mii și mii de kilometri pătrați, ca acei moștenitori iluzorii ai marilor familii regale detronate, care nu se pot căsători decât între ei, pentru că singurul mod de a rezista prezentului incert este acela de a-și păstra rangul, spița, sângele? Și panterele oglindindu-se în apa aceluiași lac, descoperindu-se în bezna catifelată a aceleiași nopți, cu fiorul subtil al afinităților elective, pereche, pentru totdeauna pereche. Ce-ar mai putea face sărmanul mascul de panteră decât să
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
măsurat în fiecare clipă de balanța microfoanelor invizibile. E ca și când te-ai plimba în pielea goală, fără să știi, pe stradă sau printre cei ce se uită la tine ca la o paiață, veselindu-se în ziua de Drăgaică. Am păstrat taina numai pentru noi, ne-am cumpănit cu mai multă grijă cuvintele și am așteptat momentul potrivit ca să elimin opera aceea de artă, fără să stârnesc cine mai știe ce bănuieli. Ne spuneam numai jumătăți de gând, completând cealaltă jumătate
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
care, la plecare, i-a înmânat o pendulă ușor barocă, gândită să stea pe biroul de lucru. Cadou pe care diplomatul român, respectând regulamentele, l-a comunicat superiorilor, cei care au decis să-l treacă-n inventar și să-l păstreze în folosință. în funcția sa de secretar de stat, în primul guvern (provizoriu și foarte bun), primea avalanșa de vizite de tot felul, unele generoase și bine intenționate, altele cu mutare, ca la șah, într-un viitor neștiut. Cel care
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
după apelul SOS. Imprevizibilă, ca toate, o furtună căreia vasul nu i-a putut face față pentru simplul motiv că motoarele n-au mai funcționat. Și n-au mai funcționat pentru că n-au mai avut combustibil. Căpitanul vându-se motorina, păstrând numai cantitatea care i-ar fi ajuns până la următoarea ancoră, unde motorina se cumpăra la jumătate din preț. Nu calculase furtuna. După dușuri în Azore, căpitanul și echipajul au sosit la aeroportul Otopeni, unde au fost primiți de un cor
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
Basarab Nicolescu - președinte, Mircea Borcilă și Valentin Coșereanu - membri, premiul acestei ediții i-a fost conferit lui Pompiliu Crăciunescu, pentru contribuții remarcabile în domeniul transdisciplinarității operei eminesciene. Inaugurând tradiția înregistrării textului pe suport electronic, cu scopul ca acesta să fie păstrat în fondul ipoteștean al Bibliotecii Naționale de Poezie - așa cum prevede regulamentul de acordare al premiului - oferim spre publicare revistei România literară textul acestui Laudatio, făcut laureatului de către academicianul Basarab Nicolescu. Având certitudinea că premiul va deveni un reper în spațiul
Premiul ,Petru Creția" - Eminescu și cuadratura cercului by Basarab Nicolescu () [Corola-journal/Imaginative/10476_a_11801]
-
Basarab Nicolescu - președinte, Mircea Borcilă și Valentin Coșereanu - membri, premiul acestei ediții i-a fost conferit lui Pompiliu Crăciunescu, pentru contribuții remarcabile în domeniul transdisciplinarității operei eminesciene. Inaugurând tradiția înregistrării textului pe suport electronic, cu scopul ca acesta să fie păstrat în fondul ipoteștean al Bibliotecii Naționale de Poezie - așa cum prevede regulamentul de acordare al premiului - oferim spre publicare revistei România literară textul acestui Laudatio, făcut laureatului de către academicianul Basarab Nicolescu. Având certitudinea că premiul va deveni un reper în spațiul
Premiul ,Petru Creția" - Eminescu și cuadratura cercului by Basarab Nicolescu () [Corola-journal/Imaginative/10476_a_11801]
-
strice tot timpul...) Își amintea cu o duioșie necunoscută până atunci de lungile săptămâni cât a trebuit să meargă la serviciu, de plictiseala de acolo, de nenumăratele compromisuri pe care a fost nevoit să le facă fără încetare pentru a păstra o atmosferă cât de cât respirabilă printre niște șefi imbecili și niște colegi invidioși. Își aminti și de deplasările obositoare și inutile în cabinele vagoanelor de dormit incomode, folosindu-se de toalete străine, mâncând pe apucate. Și-și amintea, cu
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]