1,368 matches
-
Cristos, le apare El Însuși. 2. Îi dojenește, arătându-le din Scripturi că Cristos trebuia să moară și să învie: („O, nepricepuți și greoi la inimă în a crede toate câte le-au spus profeții! Oare nu trebuia Cristos să pătimească acestea și așa să intre în slava Sa?”). 3. Fiind rugat de ei, rămâne acolo și a rămas cu ei până când, împărtășindu-i1, a dispărut; și ei, întorcându-se, le-au spus ucenicilor cum L-au cunoscut în împărtășire. 304. DESPRE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
străbătut. Prin elemente trec cu iuțeală, Ziua și noaptea nevătămat, Fără odihnă, fără oprire, Mă aflu pe drumuri neîncetat. Pân’ la sfârșitul zilelor toate, N-o să am repaos, călătoresc, Soarta să-mi schimbe nimeni nu poate, Nimeni nu știe cât pătimesc. Nimeni nu știe câtă povară Este viața veacuri trăind, Nimeni nu știe cât de amară Mi-este osânda tot rătăcind. O versiune interesantă a legendei a publicat Ion Heliade-Rădulescu, În 1836, În prima revistă de teatru din Țara Românească. Este
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
totul e bine. Nu-mi spun decît să fim sănătoși, și atunci vom putea face lucruri de care mai tîrziu să nu ne fie rușine. Fiindcă trebuie să facem mai ales ceea ce ne spune conștiința noastră, chiar dacă ar fi să pătimim pentru rectitudinea ei. Ieri a avut loc la Facultate alegerea noului Consiliu profesoral și științific. Mafia a lucrat tare. Nu am mai fost propus spre a fi ales. Nici alții care ar fi trebuit să fie. Cine spune mereu adevărul
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
și a treia și ultima corectură. De atunci cartea stă, pentru că Poligrafia nu are hîrtie (probabil Letea nu trimite sau alte întreprinderi) sau cel puțin așa susține. Din păcate între conducerea editurii și conducerea poligrafiei există unele neînțelegeri de pe urma cărora pătimesc cărțile și autorii. Cele două călătorii la București au fost un chin (în special prima, cu trenul, fără vagon de dormit). și măcar dacă ar fi avut urmările scontate. Peste toate acestea s-a suprapus o muncă istovitoare pentru a
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
și de dincolo de Prut, din Transilvania, Muntenia și Banat. Prof. Ion Chelcea a încetat din viață la 9 septembrie 1991 și a fost înmormântat la cimitirul din localitatea sa natală, Boteni. Și-a iubit neamul și țara pentru care a pătimit. „Face parte din generația de excepție care între cele două războaie mondiale a adunat informații asupra vieții sociale din România cea mare: autentici patrioți care, cu adevărat și-au iubit țara”. (Paul H. Stahl - 2001). REFERIRI EXTRASE: -DATCU, IORDAN, Dicționarul
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
și chiar și în camera mea din Băcani puteam să am necazuri serioase. Apoi vești cutremurătoare de la București. Mulți morți sub dărâmături, iar hotelul Carlton, poreclit apoi hotelul de Carton s-a făcut una cu pământul. Sărmană Țară!, greu ai pătimit și câte mari nenorociri aveau să mai vină peste Tine! Cât despre mine, impulsul meu nestăvilit de a citi scrisorile alesei inimii mele mă salvase, ca un adevărat înger păzitor! Cât am stat acasă în ziua cutremurului, am scris cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
replici lipsite de orice respect pentru pletele albe ale purtătorului pâinii și sării strămoșești. Am urmărit și eu cu sufletul la gură peripețiile ziariștilor români răpiți în Irak, posibilă temă pentru un film palpitant. Gândesc însă că și ce-am "pătimit" eu în cei trei ani la "ziariști străini" ar merita o coproducție internațională, care să surprindă unele momente tragi-comice cu totul și cu totul inedite. Amintesc doar câteva: am fost desemnat să însoțesc o delegație din Germania Federală, condusă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
COCEA ALEXANDRU COCEA Patimile după Ștefan "Așa mergem din veac în veac, Ca drumețul din calea lupilor... Săracul Ștefan Vodă, undei să vadă..." Nicolae Iorga EDITURA JUNIMEA IAȘI 2009 Mulțumiri sârguincioaselor doamne Veronica Comăneci și Gabriela Popescu, care mult au pătimit cu redactarea nesfârșitelor variante. (c) RADU COCEA, ALEXANDRU COCEA (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Lilianei cea care a crezut, ma ajutat, și a suferit alături de mine Predoslovie " Fraților cetitori, să vă îndemnați a ceti aiastă "samă de cuvinte"... Și, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pus gând rău și au năimit pierzători de i-au strecurat otravă în pilaf sau în vreo doftorie, povestește Maria. Din păcate, făptașii au dat greș. Vulpoiul a mirosit la timp și pierzătorii mi-e groază să pomenesc ce-au pătimit... Ah, cât îl urăsc! Îl urăsc! Îl urăsc! se dezlănțuie Alexandru. Mă rog, cât mă rog să vină odată și aceea zi a răzbunării! Altfel, ce sens ar avea viața mea?! Am crescut în această ură pe care am hrănit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
el cum să-l ia... Da' șezi în cur, boier Cupcici, e cu așteptare și Alexa se înghesuie să-i facă loc. Aoleooo! Parcă pot?! Curu' meu e-o rană! se vaicăre Cupcici plângându-și de milă. Dumnezeule! Ce-am pătimit!... Să vedeți! La "Întrecerile voinicești" de răs-duminică, că Păgânu' nici Ziua Domnului n-o cinstește -, mă luptam cu spada, ca un leu mă luptam de-mi dăduse și borșu' pe nas. Diavolu', cu ochii pe mine, mârâia: "Catastrofă, boier Cupcici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pișasem pe mine de frică. "Ce?! M-am îngrășat în cocina lu' tac-tu?" îl sictiream în gând. "Încalecă! mi-a poruncit el. După mine!" Și-a dat pinteni. Mamăăă!! Mai bine nu mă făceai, decât să sufăr cât am pătimit, spune el și își șterge sudorile cu mâneca anteriului. Tot într-un galop a ținut-o. Și eu, cu limba de-un cot, după el... A luat cetățile la rând: de la Suceava, taman la Hotin, Tighina, apoi la Cetatea Albă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
salte lespedea de pe piept... ce-o să mai râd!... Parcă am fost blăstămați să n-avem și noi parte de puțină tihnă... Mult chinuit a mai fost și pământul ista al Moldovei... Să nu-i fie dat omului cât poate să pătimească. -Totdeauna am fost singuri, spune Ștefan cu durere. Mă întreb: de ce nu ne iubește nimeni? Suntem noi mai răi ca alții? Desigur, avem păcatele noastre... Domnul o să se îndure de noi și-o să ne ierte, că mult am suferit... Avem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
întoarcerea din prima călătorie în Cuba. Mă hotărâsem să plec, aș putea spune, în ultimul moment, după dramatice ezitări... Din toamna lui 1971 până spre începutul primăverii anului următor Doina (v. mai sus) nu se simțise deloc bine. Multe am pătimit în acele luni... Îmi aduc aminte de o după-amiază de așteptare nesfârșită, la o policlinică cu plată, într-o sală uriașă, ticsită de lume, de parcă ne-am fi găsit într-o gară. Abia în martie, când, printr-o relație, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
-ntorc în turmă, Bunule Pastor! O, Maica... O, Maica Sfântă a vietii mele, Spre tine ochii mei privesc, Din ale lumii valuri grele Pe tine, Maica, te doresc. Printre necazuri ne-ncetate în griji și lacrimi eu mă frâng, Lovit de pătimi și păcate Privesc la Cer cu dor și plâng, în Cer un Tata blând mă cheamă, în Cer e Dulcele Iisus, în Cer ești tu, Iubita Mama, Și locul meu e-n Ceruri, sus. În Cer m-așteaptă sfinții îngeri
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
-Sa se întâlnea Iară ea când îl văzu La picioare îi căzu Și cu glasul lăcrimat, Suspinând a cuvântat: „O, Preadulce Fiul meu, Cât Te chinuiești de greu, Tu pe oameni îi iubești, La ei milă nu găsești, Pentru ei pătimești foarte, Iară ei Te duc la moarte.” Și cum stă și cuvânta Și la Iisus se uită. Și Iisus din nou pornea, Iar pe urma a slăbit Fiind foarte chinuit, Si vrând Crucea S-o mai poarte A scăzut de
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
profesori, exercițiul învățării ordonate și sistematice pentru a deveni dascăli de nădejde. Nu știam, în anii de școală, că va trebui să trădez, imediat după bacalaureat, această nobilă profesie și că voi îmbrățișa domeniul artei, unde voi avea multe de pătimit, până la realizarea visului de a nu rămâne aura mediocritas! Participând, așadar, în bătrâna Capelă (de la poarta școlii, ctitorită de domnitorii Carol și Elisabeta), la slujba comemorativă oficiată de un sobor de preoți, în frunte cu părintele Dragoș Bahrim (închinată pomenirii
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
acolo ciclopi, furii, șerpi și balauri cu două picioare, cu nume și prenume. Cu toții au încercat să mă piardă, precum șerpii pe Laokoon, dar or fi având și ei, în zilele noastre, copii și nepoți și n-aș vrea să pătimească și să se rușineze de faptele înaintașilor. Trece-le unde e cazul, numele sub tăcere, să rămână doar faptele. Și te mai rog ceva, scrie povestea ca și cum aș povesti-o chiar eu, dar nu mă afișa cu toate datele din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
că era vorba de recepționeri de hotel, chelneri, șoferi, erau de obicei drastic sancționate. Am urmărit și eu, cu sufletul la gură, peripețiile ziariștilor români răpiți în Irak, posibilă temă pentru un film palpitant. Gândesc însă că și ce-am "pătimit" eu în cei trei ani la "ziariști străini" ar merita o coproducție internațională, care să surprindă unele momente tragicomice cu totul și cu totul inedite. Amintesc doar câteva: Am fost desemnat să însoțesc o delegație din Germania Federală, condusă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Vasile Lupu, Codul lui Napoleon...? Vreau să vă întreb respectuos, dacă eu am încălcat, cum mă acuzați eronat, dreptul la viața privată al unui ambasador, unui ziarist și unor agenți de turism, care, vă informez, n-au avut nimic de pătimit, cine răspunde pentru faptul că mie, cetățean român, cu suita de drepturi înscrisă în Constituție și conform acelorași articole și documente internaționale, mi s-au încălcat timp de 15 ani dreptul la viața privată, la ascultarea telefoanelor (cu introducerea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Cel mai hotărât dintre aceștia era Al. Marcu, bun prieten cu Kico și cu mine și om de înaltă valoare culturală. N-am înțeles însă mai târziu de ce a primit postul de subsecretar de stat la Ministerul Propagandei -, din pricina căruia pătimește acum, fiind îndepărtat de la Universitate - căci era unul dintre cei atrași spre Legiune din convingere și din sentiment, nu din interese. A avut totuși în permanență o atitudine destul de frumoasă, intervenind pentru reintegrarea lui Kico la catedră (după 1941) și
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
noi tinerii apostoli ca să continuăm a lucra cu aceeași bărbăție ca dânsul greaua sarcină a păstoriei [...]. Și acum suflete nobile gătindu-te să treci pragul veșniciei, rânduiască-te Domnul între ai Săi. Și de acolo din lumea senină, unde nu pătimește ura și pisma și mânia, roagă-te lui Dumnezeu și pentru noi și ne dă tărie de suflet ca și noi să lucrăm cu aceeași râvnă în via Domnului”. De o mare importanță sunt și cuvântările rostite de mitropolit în ceea ce privește
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
primi sacramentul mirului, care îi va fi conferit de cardinalul Luigi di Canossa, episcop de Verona, la 29 mai 1882. Don Calabria va povesti cu o oarecare vervă umoristică, fără a reuși să-și ascundă ușoara notă de amărăciune, umilirea pătimită din partea nașului de mir. La Verona exista obiceiul de a se dărui copiilor miruiți un ceas. Prietenii săi, la sfârșitul liturghiei i s-au adunat în preajmă, curioși să vadă darul pe care îl primise. În fața privirii întrebătoare a copilului
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
sau drumuri lungi pe coline. Într-o Pro-memorie don Calabria scrie: «Am fost trimis la Santo Stefano, o parohie de sărăcie și mizerie...». Iar dacă o spune el, cel care înghițise atâta vreme pâinea amară a pomenii altuia și a pătimit toate umilirile sărăciei, trebuie să credem că situația acelei lumi sărace era într-adevăr mizerabilă. Să nu uităm că Verona, un oraș militar și fortificație a renumitului cvadrilater austriac, nu dispunea de fabrici iar satele dimprejur erau în continuu jefuite
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
pe care Domnul te-a făcut să-l cunoști înainte ca această Operă să fie formată... Când vei deveni preot, silește-te să fii de spirit apostolic; citește, meditează și conformează-ți viața la Sfânta Evanghelie, și, pregătește-te să pătimești, să suferi. Să nu abandonezi niciodată această Casă, lasă-te condus și exprimă tot ceea ce Dumnezeu te inspiră prea-reverendului părinte Natale care are spiritul și carismele speciale pentru Operă. Gigio, îți încredințez totul în numele și după voința lui Isus. Fii
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și carismele speciale pentru Operă. Gigio, îți încredințez totul în numele și după voința lui Isus. Fii umil, asemenea zdrenței, dispus la toate... Despre ce e de făcut, cum să formăm și să asigurăm această Operă, nici o preocupare; rugăciune, tăinuire, să pătimim și să urmăm voința lui Dumnezeu care va fi clar trasată...». Don Luigi Adami a fost și mâna dreaptă a lui don Calabria. La începuturi don Calabria răspundea personal la toate scrisorile pe care le primea. Mai apoi, neputând vedea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]