1,369 matches
-
găsit Dumnezeu vrednic de chemarea deosebită a muceniciei, căci El se bucură de astfel de fapte mai mult decât de fumul și de sângele jertfelor (cf. Ps 49, 14). El era cel de-al zecelea din cei pomeniți, care au pătimit în aceiași zi când, pe cât se pare, datorită martiriului lui Pamphilus s-a deschis „o ușă mare“, iar trecerea spre înaintarea în împărăție s-a ușurat pentru el și pentru cei împreună cu el. 4.2.6. Pătimirea sfântului centurion Ferreolus
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Comunitatea creștină primară a considerat oportun să transmită mărturiile creștinilor care au părăsit armata pentru a trăi Evanghelia în forma ascetică. Sfântul Vasile din Cezareea Capadociei a pronunțat o rugăciune în amintirea lui Gordius, concetățean de-al său, care a pătimit martiriul sub Maximianus, după ce a renunțat la gradul său de centurion și începuse o viață ascetică; aceiași soartă a avut-o sfântul Mena în Egipt sub Dioclețian. La Anazarb, în Cilicia, sub Dioclețian a fost executat împreună cu Probus și Andronicus
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
după ce s-a retras în viața ascetică. Tot în Capadocia, dacă nu vorbim despre aceiași persoană, un alt Longinus, un simplu soldat care a lovit costa lui Cristos răstignit pe cruce cu o lance (In 19, 34), care ar fi pătimit martiriul după ce a părăsit armata pentru a practica cât mai bine mesajul creștin. Trebuie să-l amintim aici și pe Montanus care abandonând armata pentru opțiunea religioasă a fost ucis la Terracina, Italia, în timpul domniei lui Hadrian, prin aruncarea în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
domniei lui Hadrian, prin aruncarea în mare. În sfârșit prezentăm o listă de mărturii despre câțiva dintre soldații creștini martirizați pentru contestarea idolatriei ori a ridicării anumitor obiecții de conștiință față de puterea civilă: 1. pe durata domniei lui Nero au pătimit martiriul Processus și Martinianus; 2. sub domnia lui Vespasian: Leontius, Hypatius și Theodulus la Tripoli, în Fenicia; 3. în timpul domniei lui Traian: la Melitene: Eudoxius, Zenon și Macarius; praepositus Romulus; la Roma: Eustatius, Placidus (un general victorios din armata lui
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
domniei lui Dioclețian (284-305) și Maximianus (286-305; 306-308; 310) au fost martirizați o imensitate de soldați: în Armenia: Eustratius și un soldat în poliția urbană Irenarhus; în Capadocia: Acacius și Gheorghe; în Cezareea Palestinei: Procopius; în Egipt, la Alexandria: a pătimit martiriul Philoramus, care nu a fost un soldat, ci administrator imperial, tribunul Marcellus și soldatul Petrus, protectores Arianus și Teotieus; în Moesia: veteranul Iulius, Dasius, Nicandros și Marcianus; în nordul Italiei, la Como: Fidelis, Exantus și Carpophorus; în Pont: Eutropius
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
această bucurie. Și binecuvântat este Isus Cristos, Fiul tău, Regele cerului și al pământului, al mării și al adâncurilor, și al tuturor lucrurilor vizibile și invizibile. Te laud și te slăvesc pe tine, Dumnezeul meu, care m-ai învrednicit să pătimesc pentru numele Tău, și m-ai destinat însoțitor al sfinților martiri“. 5. El recita aceste laude lui Dumnezeu, dar tribunul și praepositus au crezut că îi striga să-l elibereze: „Așadar, vrei să prestezi serviciul militar?“. Slujitorul lui Dumnezeu, Theogenes
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a voit să le accepte: „Mă hrănește Regele meu, și în fiecare zi primesc de la El ceea ce trebuie să mănânc“. 9. Făcându-se ziuă, tribunul a trimis către împăratul său, Licinius, un raport cu privire la tot ceea ce a fost supus să pătimească Theogenes, care refuza să devină soldat. Licinius a spus ca Theogenes să fie aruncat în mare, pentru ca trupul său să nu mai poată fi recuperat. Atunci slujitorul lui Dumnezeu, Theogenes, învrednicit de o asemenea pedeapsă, s-a îndreptat cu bucurie
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cu Constantius. Lamentările și răscoala trupelor care luptau pe Rin, lângă Mosa (358), și răzvrătirea garnizoanelor din Aquilea (360) i-au slujit de învățătură. Inițial, soldații îl iubeau prea puțin, fie pentru că erau obosiți de a mai lupta, de a pătimi de foame și de a nu fi remunerați, fie pentru că erau insuflați de opoziția constantă a unor ofițeri legați afectiv de Constantius, chiar și după moartea sa, iritați de lenta și vizibila sa luare de atitudine în favoarea păgânismului. Lentă, pentru că
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
păgână a Imperiului. Aceștia erau conduși cu mult curaj de tribunii Valentinian și Valens, viitori împărați (364-375, respectiv 364-378), care nu doar creștini convinși ci chiar și cunoscători ai problemelor religioase. Deși au aruncat centironul, anterior constrângerii împăratului, nu au pătimit molestări fiind considerați utili și necesari statului. Apropiindu-se vremea purtării războiului împotriva Persiei, pentru strânge banii necesarii acțiunii militare, Iulian recurse la acest expedient: a impus o taxă creștinilor care nu voiau să sacrifice, corespunzătoare condițiilor economice ale fiecăruia
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
militarii i-a destituit și pe toți guvernatorii creștini din provincii, poruncind ca pe viitor nimeni să nu poată lua centironul militar, dacă nu va aduce sacrificii zeilor. În aceste condiții, fii curajoși ai Bisericii, alungați din funcțiile lor au pătimit foamea și au trebuit să trăiască din pomeni; corectitudinea morală și demnitatea lor de oameni precum și râvna lor de suferi pentru o cauză dreaptă devenise o mustrare adusă tiraniei isterice a împăratului, umilindu-i puterea. Răbdarea creștinilor depășea așteptările împăratului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pe altul aduce un plus de clarificare În gândurile și chiar În simțirile tale.) Cel mai bun Învățător este pățania. (Pentru că Învățătura obținută prin suferința simțurilor tale nu se uită: „Mai multe știe Stan Pățitul decât toți cărturarii”; „Omul, pân’ nu pătimește, nu se mai Înțelepțește”.) Nu multe, ci mult. Non multa, sed multum. (Acest proverb exprimă, de fapt, un precept pedagogic: mintea elevilor nu trebuie supraîncărcată cu tot felul de cunoștințe/informații, ci cultivată, adică exersată prin acțiuni problematizate, care vor
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cugetului acestor manipulați. Manipulați au fost, manipulați sunt încă... Cumva, cu toată rutina lor de zi cu zi, inșii o simt. De aici, neîncrederea, reproșurile, oțăreala, la fel și sentimentul eșecului. Ar mai fi șansa spovedaniei. Mărturisirea celor ce au pătimit, dar mai cu seamă a celor ce au săvîrșit orori. Ar fi deci mîntuirea prin căință. Dar cine să-și deschidă inima uscată? Cine să-și plece fruntea? În orice caz, nu procleții pe care Dumnezeu, din rațiuni abisale, îi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
radical diferite de a gândi rostul filosofiei? * Ideea rezistenței prin cultură are în ea o zonă de fals, ratând însăși definiția tare a culturii. A crede într-o bună dezvoltare a culturii în condițiile în care societatea, în ansamblul ei, pătimește înseamnă a nu vedea legătura organică ce trebuie să se dezvolte între cultură și civilizație. Ideea este salvată întrucâtva prin celălalt sens al ei, acela al sprijinului pe care cultura poate să-l ofere în momente de restriște. Însă și
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
viciile și păcatele altora în măsura în care ele ajung să fie punctele de vedere dominante ale judecății noastre asupra acelor persoane. Lenea propriei minți, dorința ei de a găsi rapid modele facile de judecată, ne închide în șabloanele mentale oferite de morală, pătimind, fără s-o știm, mai multe decât cei care au greșit. * Faptul că nu există un indicator al căinței a condus la pedepse ce au făcut uneori mai mult rău decât greșelile care le-au motivat. Semn că teama noastră
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
echipe de știri de la vreo trei televiziuni se instalaseră deja în fața vilei. Când l-au chemat prin stație la altă intervenție, medicul a comentat sec spre asistentă: „Sper să n-avem tot jocuri erotice cu ardei iute“... Trei zile am pătimit; vă dați seama că ne-am luat concediu, nu puteam merge la serviciu în halul ăla; iar când i s-au mai potolit usturimile, a zis că se duce un pic până acasă... Încă mai am lucrurile lui pe undeva
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
un neglijeu sexy*. * Poate că trebuie să vă spun câte ceva despre el, ca să înțelegeți de ce mă agitam atâta. O merita, era cu adevărat bărbatul vieții mele, simțeam că îmi fusese sortit încă de la naștere și că tot ceea ce învățasem și pătimisem până atunci fusese doar o etapă pregătitoare pentru această întâlnire. Eram făcuți unul pentru celălalt, până și numărul i se potrivea ca o mănușă, zece, și aveam grijă de el ca de puiul meu drag. Îl răsfățasem chiar din prima
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
luat Bacovia ideea „zborului cărților”? Un răspuns a dat Marcel Marcian, care crede că poetul, trăitor printre evreii din Bacău, a cunoscut o legendă din martirologia iudee: „martirul în clipa supremă, se înfășoară în sulul desfășurat al Torei, pentru care pătimea, arde, împreună cu Tora, mistuindu-se, în vreme ce literele Torei se ridică la cer”8). Ea putea fi luată, însă, din „Qui sait?”, de Maupassant, unde naratorul asistă la „formidabilul tumult” produs de mobilele apartamentului său, care, într-o noapte, o iau
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ani. Raluca Eminovici încî mai avea treburi pe la Iași, în proces cu Ursoianu, dar nu s-a putut duce, fiind bolnavă. Iată și certificatul medical: "Mărturie doctoricească : Jos iscălitul adiverește că D. căminar Ralu Iminovici să găsăști în cura iscălitului, pătimind de slăbiciune, din pricina înflăturii la splină și adjunghi acolo, în care stări găsîndu-să, nu poati mergi la drum nicidecum. Pentru cari am dat această mărturie, cu iscălitura me. Iscălit dr. Marian Hyneck, fizic orașului"56. Către sfîrșitul aceluiași an, 1852
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
sale. Culpabilitatea e un atribut inerent, ca și ispășirea, acea "expiație" de care istoricul vorbea deschis în cartea despre voievodul primei noastre uniri politice. Chiar și I. Tăutu socotea, cu un sfert de secol în urmă, că "trebuie să mai pătimim" pentru a învăța din suferința comună. În același timp, Asachi sesiza consensual că "numai nenorocirea cea aspră ne face frați", înlesnind realizarea unei dorințe colective. Secolul XIX manifestă un interes aparte pentru valorificarea metafizică a suferinței. De la Bălcescu la Hasdeu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
dintre membrii Colegiului s-au referit la mine și la trecutul meu. Astfel că m-am dus [...] la sediul Colegiului. Mi-au pus foarte multe întrebări, unele incomode, ca să spun așa. Le-am spus tot ce am știut sau am pătimit de-a lungul vremii. Cred că nici unul din noi n-avem ce ascunde. Ar trebui să avem toți curajul să spunem ce s-a întâmplat. [...] Ca om al Bisericii, eu cred că o anumită pocăință, un regret, ar fi normal
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
multitudinea locurilor comune pentru care nu aș învinui decît o excesivă hipermnezie; transcriu cîteva din exemplificările cazimiriste, păstrînd inclusiv distribuirea în pagină propusă de investigator: Kir Ianulea "de viță sunt arvanit" "Nu-ți mai spun cîte și mai cîte am pătimit, prin atîtea depărtări, pe mări și pîn țări" "ziafeturi peste ziafeturi, zi și noapte; chef și tămbălău cu zeci de musafiri și de lăutari" "...a dat într-o zi cu unghiile de fundul lăzii" "s-a pornit după împrumuturi" "se
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
în conștiință datoria față de Dumnezeu care știe totul, înduri pedepse și suferi pe nedrept. Ce glorie este dacă făcând greșeli sunteți bătuți și maltratați? Dar dacă făcând binele suferiți cu răbdare, această purtare este plăcută lui Dumnezeu; și Hristos a pătimit pentru voi lăsânduvă pildă ca să umblați pe urmele lui’. Este o dovadă a dorinței de a ridica pe sclavi în ochii lumii, a le reda speranța, lăsând ca timpul să rezolve și această umilință a antichității asupra condiției umane. Cel
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
altă fațetă a personalității sale este naționalismul paulescian care izvora dintr-o dragoste nețărmurită față de neam și țară, lucru probat de revenirea sa în țară în pofida unor perspective incomparabil mai frumoase pe care lear fi avut oriunde în lume. A pătimit alături de poporul și neamul său, încercând cu mijloacele sale să-i aline suferința și să-i călăuzească pașii printr-o moralitate exemplară pe care el însuși o reprezenta. „Naționalismul, adică iubirea de neam îl aveți imprimat în suflet, căci este
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
membrii grupurilor din povestirile cadru, care consideră că vinerea și sâmbăta sunt destinate în tradiția locală altor scopuri decât cele profane, nu vor fi dedicate poveștilor: „Vinerea se cuvine a fi ținută în mare cinste, căci într-această zi a pătimit pe cruce spre mântuirea noastră Domnul Iisus Hristos; din care pricină socot că s-ar cădea și-ar fi mai bine, în cinstea Lui, să stăm mai mult de rugăciuni decât de snoave și povești. Sâmbăta, iar, e obiceiul ca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a fi cel Înșelat și sfîrșești prin a fi cel care Înșeală.” (Voltaire) Desigur, În copilărie de exemplu, educația (din familie, din școală) Îți propune diferite valori (adevărul, libertatea, virtutea etc.), pentru ca apoi viața să-ți arate cîte poți să pătimești, dacă te Încăpățînezi să le respecți sau să le Înfăptuiești!... * „Mai sigur ești de izbîndă cînd te adresezi pasiunii, decît rațiunii.” (Voltaire) Poate pentru faptul că „pasiunea” este mai directă, mai hotărîtă și mai selectivă, În timp ce „rațiunea” tergiversează, deoarece ea
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]