5,724 matches
-
se face remarcați . Niciodată guvernele și nici occidentalii nu au căutat să negocieze și să caute să suprime cauzele acestor acte pe cai democratice . Ignoranța și adesea lipsa accesului la cultura i-au împins pe cei demuniti spre violență, iar pătură intelectuală lipsită de dreptul de exprimare, arestați sau exilați . Evenimentele din această primăvară, ne-a adus pe scena socială a țărilor arabe o masă de tineri educați, cu maturitate intelectuală în progres, curajoși,care au rupt lanțurile fricii și a
PRIMAVARA ARABA de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357072_a_358401]
-
ochiului, m-am liniștit puțin la gândul că și ea venise în tabăra obligată de mama ei. Dormitorul era imens, lung și îngust. De-a lungul pereților erau paturile înguste și joase, acoperite cu cearșafuri albe, bine întinse și o pătură de culoare gri. Ferestrele erau mari și prin geamul curat se vedeau copacii de pe malul râului Carcinov, care trecea prin spatele taberei. Stăteam dreaptă, cu rucsacul lângă mine și mă clătinam din când în când, împinsă de către o fată care
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
adevăratul sport. În viteză și fără gălăgie, am trecut pe la baie, după care ne rămânea să ne îmbrăcăm și să facem patul. La ultima probă “patul”, eram terminată moral. Nu-mi ieșea așa cum trebuia, cearșaful nu stătea bine întins și pătura nu se îndoia pe jumătate perfect. Toate fetele stăteau deja drepte în fața paturilor, numai eu nu mi-l terminam pe al meu. Pe Alina o ajuta o fată mai mare, dar cea de lângă mine îmi rânjea fericită, pentru că aveam să
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
În fiecare seară deșiram la lână, ajutată de tanti Oala, pe care tata-mare o făcea ghem și pe care mami o aștepta să tricoteze la vesta lui Cartuș. Tata-mare îi mutase cotețul în magazine din cauza gerului, unde îi pusese o pătură veche să-i țină de cald și grijuliu cum era, îi mai dădea și târcoale noaptea, să fie convins că “băiatul nu suferea de frig”. În seara când mami a terminat de tricotat, cu un aer puțin încurcat tata-mare a
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
Răspunsul meu era bâjbâit, nu căpăta nicicum o formă clară. De fapt, ce să fi zis, am mai văzut la mare nudiști, dar îi ocoleam, mi s-a părut de-a dreptul caraghios cum mânca o familie nudă pe o pătură, organele sexuale fiind la câțiva centimetri de cârnați, pește, dulceață. Nu zic, că nu se poate obișnui cu un asemenea peisaj, ca și observator sau actor- jucător, dar totul devine banal la un moment dat. Ori, dragostea e bine să
DIVORŢUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357198_a_358527]
-
2013 Toate Articolele Autorului Era o căldură de nesuportat! Era plin Buhușiul, de culmi cu scutece întinse la perpelit; parcă-s mai mulți prunci vara decât iarna! Ca la un exercițiu de protecție civilă, ferestrele erau camuflate zi-lumină cu jaluzele, pături, fețe de masă, folii de aluminiu. Era lepădată pe un geam, chiar și o fustă de stambă, înflorată, a unei femei măslinii. Iar seara începeau să cânte la ureche țânțarii, puhoaiele de țânțari; în subsolurile de blocuri buhușene bâzâiau îngrozitoare
MARIA ŞALARU. ÎMPREUNĂ CU MELODIILE EI, PAHARUL DE COTNARI E VAST de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357189_a_358518]
-
buchetul-compoziție personală, pe mormântul bunicii și al bunicului... din timpuri vechi, intangibile... mormintele parcă înviau prin vizitele lor zilnice... Ana se simțea mai liniștită, a alinat remușcările materne... o vizită la doctorul Weis... alte vizite la mormintele bunicilor... * A luat pătura oferită de mătușile din casă și a întins-o în grădină să citească, vroia să termine cartea începută, ca să treacă la alta cât mai repede... spre seară a vrut să ia o nouă carte din biblioteca muzeală. Era un pelerinaj
GÂNDĂCEII MICI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357413_a_358742]
-
așeza pe pajiștea grădinii cu o carte, cei doi băieți își făceau apariția numaidecât, unul mai mare, de vârsta ei, de clasa a șaptea și fratele său mai mic, o figură simpatică, pe clasa a patra. Băieții se așezau pe pătură, pe o parte și pe cealaltă a ei, și o rugau insistent: hai citește-ne și nouă, te rugăm frumooos... -Dar în casă sunt sute de cărți! - exclama Ana. De ce nu vă luați fiecare câte una și citiți și voi
GÂNDĂCEII MICI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357413_a_358742]
-
se va spune cândva cu siguranță. Și-a modelat vocea să-și revină după momentul electrizant, să poată continua lectura cu voce tare și să nu se trădeze față de cel mic... sau față de cel mare... Ana a tras mai sus pătura cu care se acopereau toți trei. Gândăceii mici se jucau pe sânii fetei stângaci și îndrăzneți în același timp... au căpătat libertate... mișcarea părea o căutare, o dezorientare, un izvoraș neștiut, care înainta fără stavilă printre pietre, depuse de timpul
GÂNDĂCEII MICI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357413_a_358742]
-
de observat Nae Ionescu în ipostaza managerului de ziar, ipostază pe care trebuia să o împace cu cea de redactor-șef, omul care trasa linia ziarului fiind tot Nae Ionescu. Chiar dacă stilul său original nu era ușor de receptat în păturile largi ale societății, ziarul avea tirajul pe care probabil Nae Ionescu și-l dorea și avea, credem, categoria de cititori doriți de acesta. Nichifor Crainic afirma cu destul dispreț că tirajul Cuvântului este de doar 6000 de exemplare, fapt probabil
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/357646_a_358975]
-
războiului a înființat o cantină în casa parohială, dotată cu toate cele necesare, care a hrănit 60 de elevi săraci de la școlile primare din oraș. La stăruințele sale, enoriașii parohiei au dăruit 100 de paturi, cu lenjeria corespunzătoare (saltele, cearșafuri, pături și perne), spitalului pentru răniții instalat în localul liceului de fete din municipiul Râmnicu Vâlcea. De două ori pe săptămână, prin purtarea sa de grijă, parohia aproviziona cu alimente cantina răniților din acest spital . Director de seminar și conducător de
1977)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357836_a_359165]
-
Părintele Ioan Marina nu era un preot simplu de sat, cum afirmă astăzi unii necunoscători, ci un preot de frunte al clerului vâlcean, bine cunoscut în toată Oltenia, la București, și mai departe în țară. Legat sufletește prin obârșie de păturile de jos, cărora le-a închinat cu dragoste și dăruire toată viața și munca sa, Părintele Ioan Marina avea strânse legături și cu intelectualii vremii, în rândurile cărora, de asemenea, era cunoscut și bine apreciat. Prin muncă fără contenire, prin
1977)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357836_a_359165]
-
sînt niște futăcioase deștepte. De ce-ar fi ele mai proaste ca bărbații?! Da' ce-ai cules acolo, ciuperci? Eu caut ceva ierburi de leac ... Întoarsă acasă, Estera a vrut să discute cu Mancuse, dar acesta se lungise pe o pătură, sub măr, și citea. O fărîmă de gelozie fierbea totuși în sufletul ei de femeie, așa că s-a dus și ea în casă și s-a apucat să cîrpească niște ciorapi. Nici conopidă n-o să mănînci astăzi, nenorocitule. Așa mă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 29-31 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358407_a_359736]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > RĂSĂRIT Autor: Daniela Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1416 din 16 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Soarele aprinde cerul Cufundat în adormire, Dezlegând, astfel, misterul Umbrelor fără simțire. Sub o pătură făcută Dintr-un rece întuneric, El trezește-o rază mută Din abisul ei feeric. O trimite drept iscoadă Peste lumea amorțită Ca în noapte să o vadă De lumină dezgolită. O, ce divă se arată Și ce scenă are-n
RĂSĂRIT de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1416 din 16 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358531_a_359860]
-
a întors către el și l-a îmbrățișat în tăcere. Săruturile au venit de la sine de ambele părți și dorințele, nelămurite în mare parte pentru ea, s-au născut cu repeziciune. S-au dezbrăcat încet, puțin câte puțin, acoperiți de pătură și de întunericul ușor destrămat de lampa de noapte, fără ca săruturile, împrăștiate cu generozitate peste tot, să înceteze. Palmele lor fierbinți dezmierdau fără încetare trupul celuilalt într-o plăcută neorânduială și își simțeau răsuflările din ce în ce mai adânci, mai zgomotoase, gâtuite de
DARUL DE CRĂCIUN (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357980_a_359309]
-
pe viitor. „Eu îl doresc pentru că-l iubesc mult. Îl iubesc ca o nebună! Îl vreau cu totul, dar... ce crede el? Că-i cad pe cap așa, ca o fată ușoară? Doamne ferește! E departe de mine gândul”. A tras pătura și și-a acoperit trupul gol, continuând să-l privească. - Te superi dacă te întreb ceva despre... noaptea aceea din iunie? - Nu, dragul meu! dacă simți nevoia să vorbim, de ce nu? Să lămurim toate lucrurile. Vrei? - Da, asta vreau! Să
DARUL DE CRĂCIUN (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357980_a_359309]
-
fericire. - Nu mai sunt amețită de la șampanie..., acum mă amețești tu, dragule! Hi! Sunt goală! Nerușinatule! De ce te uiți la mine așa...? a exclamat ea deodată, roșind. A alergat în pat și s-a acoperit, încercând să se îmbrace sub pătură. El s-a întors cu spatele, râzând cu poftă. A așteptat-o și au plecat în bucătărie liniștiți. Li se făcuse foame... ... Se deschisese anul de învățământ universitar și Alina era din ce în ce mai aglomerată. Se întâlneau tot mai rar, dar timpul
DARUL DE CRĂCIUN (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357980_a_359309]
-
Articolele Autorului Din cerul Tău căzând, cel mai de jos, Doamne, eu sunt cel mai păcătos Că după sfântul Tău supliciu Nu Ți-am adus un cât de mic serviciu La vreme de Calvar eram alături Cu fariseii, cerșetorii, alte pături Ce Te huleau parcă ieșiți din minți, Cum fiii-i persecută pe Părinți Când universul și-a fost frânt o roată Am strigat și eu cu-această gloată: Crucificați-L pe Iisus Căci gloria Lui astăzi a apus! Voiau și
LA VREME DE CALVAR de ION UNTARU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358234_a_359563]
-
și căruțele convoiului de aprovizionare, cu care obișnuiam din motive de siguranță să ne însoțim în drumul nostru, înainta anevoie, spre disperarea lui Strasmutzky, comandantul său, un polonez, ofițer de carieră, pântecos, ca mai toți de la aprovizionare. Călătorea înfofolit în pături și era mereu auzit înjurându-i pe nemți printre dinți. Pe la amiază ajunsesem, fără alte neplăceri decât cele cauzate de zăpada abundentă. Inconvenientele mai mari obișnuiau să vină din altă parte, căci nu o dată convoiul fusese atacat, deși ne aflam
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
Care era motivația acestui sistem nu am aflat niciodată. La sifonărie nu aveam cine știe ce de lucru tot timpul. Domnul Bacalu ne asigura masa și dormitul. De dormit dormeam in podul grajdului de la cai. Fân era destul și mai aveam niște pături vechi pentru învelit, dar fiind vara nu prea aveam nevoie de ele, fiindcă dormeam îmbrăcați. Cum eram copii ne jucam prin podul grajdului și așa se face că am dat peste o ladă cu mai multe pendule din acelea care
BĂIAT LA SIFONĂRIA LUI BACALU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358245_a_359574]
-
la vânzare, ca plată a datoriilor către stat. Copilul privește, cu uimire la bogățiile deținute de consătenii lui, dar și cu compasiune. Îl impresionează, pe de o parte, mulțimea de lucruri, pe care “chiaburii” erau siliți să le etaleze, pe pături, în “Ulița Mare”, spre vânzare, pe de alta, fețele triste și palide, privirile umilite ale femeilor, obligate de colectorul primăriei (de obicei, activist adus de la oraș) să-și exhibe intimitatea. Concomitent cu acțiunea scrierii, Ștefan Ehling își expune opiniile despre
OLIMPIA BERCA, UN ROMAN AMBIŢIOS de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358221_a_359550]
-
de a pescui sau dorința de a face acest lucru. Paul, fiul soției și Andrei, feciorul lui, erau amândoi pescari ”înrăiți” și cu vechime pe bălți. Ginerele meu Marian, se instalase pe post de paharnic și asistent. Ne-am întins păturile și am așezat grătarul după indicațiile soției, “șefa noastră de trib” - în așa fel, încât să nu ne afume, adică să fie în curent și totuși, cărbunii să ardă fără să vină fumul spre pături. În calitate de fochist, Marian a rămas
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357522_a_358851]
-
și asistent. Ne-am întins păturile și am așezat grătarul după indicațiile soției, “șefa noastră de trib” - în așa fel, încât să nu ne afume, adică să fie în curent și totuși, cărbunii să ardă fără să vină fumul spre pături. În calitate de fochist, Marian a rămas să se ocupe de grătar, mici și fripturi, iar fetele, Dana și Veronica, se îndeletniceau cu aperitivele. Toată gașca lui Baboi, cu bunicul în frunte, ne-am instalat sculele de pescuit și le-am ”aruncat
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357522_a_358851]
-
atmosfera era destul de plăcută. Bineînțeles, că la aceasta au contribuit și cele 40 de grade „la umbră” ale țuicii mele, stinsă cu bere rece. Am abandonat pescuitul, lăsând totul în seama lui Paul și al lui Andrei. Mă lipisem de pătura care parcă mă trăgea la somn. Nu mai scăpam de Marian, care tot închina cu păhăruțul din plastic. Îi pusese gând rău sticlei cu țuică, de parcă ar fi fost un dușman de care trebuia să scape cât mai curând. Nu
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357522_a_358851]
-
Zile calde, toride, Cireșar. Oamenii se răcoresc cum pot. Noi mergem cu Berlina albioară la Gârboavele (babe gârbovite?) - la 15 km de Galați, într-o pădure de stejari, cea mai mare rezervație de stejari din țară. Ne instalăm hamacul și păturile, șezlongurile și masa cu băncuțele. Apoi pândim un grătar liber. Tragem puternic aer în piept, pentru săptămâni de zile de smog urban, de acum încolo. În sfârșit, o familie face focul la grătarul aflat la doi pași de noi. Gospodarul
TABLETĂ ESTIVALĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357549_a_358878]