1,576 matches
-
Tăiați, îi face semn Patru Ace. — Că tot veni vorba de cunoscuți, spune Roja, să nu-mi spui că bătrînul tău ține separeul ăla doar așa pentru suflețelul său, sau de dragul unui singur individ care-l vizitează din an în paște. — Mai vin și alții, se lasă descusut Patru Ace, ia să vedem ce e prima carte, spune. — As de treflă, zîmbește Roja, nu-i rău. — Ați început în stil de mare profesionist, ia să-l vedem acuma pe el, dacă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
trecută. I-am înștiințat pe părinții tăi, ca să vină și să te ia acasă. Sanatoriul își întrerupe funcționarea pentru un timp.” În primul moment, m-am bucurat să aud că murise. Acum, Spitalul orășenesc putea să mă tot aștepte, până la paștele cailor. După aceea mi-am adus aminte de Nora. N-am mai dat ochii cu ea până la plecare. Și nici nu m-au dus s-o văd, deși i-am rugat. Când a sosit mama - cu taxiul, de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
melodiile ieșite din vioara mamei. Vorbeam despre una și alta, dar eu pierdeam mereu șirul. Îmi plăceau nespus șosetele ei albe și scurte și cum se vedea pielea mai sus de ele. Inima îmi bătea asurzitor, cum bat clopotele de Paște. Ea își apăsa tălpile tot mai tare de pulpa mea, iar mie îmi creștea umflătura, apoi picioarele ei se aflau la mine în poală, iar eu le mângâiam cu timiditate. Ei îi plăcea, fără îndoială, căci nu mai spunea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
conducă Zündapul și la urma urmei i se pare deplasat ca În filmul ăsta să stea tot timpul pe motocicletă. „Dom’le, eu i-am spus și lui Suzana Gâdea că fără o sută de mii nu joc. Păi ce paștele mă-sii, suntem la Vitanidis? Întâi vreau să semnez contractul!” „Oricum. Și porcăria aia de secvență când trei zile a trebuit să stea cu mâinile În benzină pentru boul ăla de scenarist, fir-ar mă-sa a dracului cu obsesiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pe Ancuța, cea proaspăt pețită. Glasurile bărbătești cântau susținut și, cu toată tonalitatea minoră, Prohodul așa interpretat părea un fel de imn de glorie absolută. „Primăvară dulce, Fiul Tău cel dulce...” Vodă oftă. Era fericit. Încă un an, încă un Paște. Era atent la fiecare cuvânt și se simțea mândru că, pe cheltuiala lui, se tipăriseră toate aceste cărțulii după care cucernicii monahi cântă acum slujba înmormântării Domnului Iisus Hristos. În toate limbile vorbite de neamurile supuse padișahului fuseseră tipărite la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ieșind cu spatele. — Ce-i asta, măria ta? îndrăzni mitropolitul Theodosie. — Ce să fie, sfinția ta. Mâine în zori pleacă la Giurgiu și la Turtucaia slugile noastre să aducă toate muzicile ienicerilor de acolo ca să cânte a doua zi de Paște la dulapurile din Târgul de Afară. Le plătesc în aur. Vrem să fie sărbătoare mare. Noi și doamna noastră..., aci vodă se opri și privi spre soția sa care, albă ca un mort, își făcea cruce cu gesturi mari. Ei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
urca acolo cu trepte de piatră abrupte pornea din cerdac și se învârtea ca un melc, într-un fel de turn care a fost lipit de clădire atunci când casa a fost supraetajată. Casele Brâncovenilor se văruiau în fiecare an de Paște și acum, după o lună, zidurile, turnul, cerdacul, totul era alb strălucitor. Selin, mirat de atâta curățenie atunci când sosise la București, a întrebat un slujitor de ce este totul atât de alb. Omul s-a făcut roșu la față, s-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care era prunc pe atunci. Dar i-au potolit pe ticăloși, dându-le pruncul unei țigănci roabe, una Zamfira. Blestemații au ucis copilul țigăncii, lovindul de peretele cerdacului. De atunci se spune că, dacă n-ar vărui zidurile de fiecare Paște, ar apărea pata sângelui nevinovat vărsat. Selin acum urca două câte două trepte deodată în albul turnului potopit de lumina ce intra prin ferestrele lungi, fără geamuri, și ajuns în foișorul deschis, trase adânc aer în piept ca să nu amețească
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
scurt, mai degrabă un pumnal cu teaca de o lucrătură cu pietre prețioase de toate culorile și de toate mărimile. Lângă Selin, tot în picioare, sta Toma Cantacuzino, îmbrăcat în caftanul elegant cu care fusese la biserică în ziua de Paște. Soarele, aproape de apus, intrase după niște nori cenușii, lungi și subțiri, poleindu-le cu aramă topită marginile zimțate și trimițând pe cerul ce se înălța albastru fâșii de lumină. Intrând în tabără, lăutarii au început să cânte iar flăcăii și-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
domnia ta călare pe un cal și cu un măgar încărcat cu desagi cu cărți bisericești, iar printre ele hârtiile. La Hurezi pui meșterii să toarne piatră de mormânt pentru mine și sub piatră... Cred că turcul nu face nimic până la Paște, că s-a învățat să ne cinstească la sărbători, dar după Paște să ne găsească pregătiți. Grecul cu scrisoarea nu minte, se simte și din spusa lui naș Dinu, stolnicul. După ce plecați voi de la mine, am trimis după fratele meu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
grele din lemn de stejar și acum lumina pătrundea în odaie. Mă simt mai bine, spuse ea ca să spulbere îngrijorarea celui mai mare fiu, dar după panihida de nouă zile a Stancăi plecăm toate la Mogoșoaia, să facem pregătirile pentru Paște. Pe domnia ta, Constantine, rogu-te să fii ispravnic pentru ridicarea și terminarea caselor domnești de peste munte de la Sâmbata de Sus. Casele din Brașov trebuie reparate, aș dori să căptușești cu lemn de cireș sala mare a casei și să schimbi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și Sfânta Liturghie a Învierii. Și dacă afla una ca asta, bucuros se înfunda în acel loc uitat de lume și slujea cuvioșia sa, cântând cu glas îngeresc psalmii și cântările ca să nu lase credincioșii fără cuminecătură și fără amintirea Paștelui aceluia. Și sta la datorie păzind turma lui Hristos până ce vlădica hirotonisea popă nou, popă de mir, așa cum se cuvenea. Atunci ieromonahul Gherasim se retrăgea din nou la mânăstirea Dealu de lângă Târgoviște și în rugăciuni aștepta iar venirea Postului Mare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
A ajuns la Mitropolia din Târgoviște tocmai când bătea clopotul în Turnul Chindiei, nu a avut nimic de comentat când i s-a spus că porunca mitropolitului este să ducă poslușnicul la Hurezi la mânăstire cu cărți sfințite, dar de Paște din partea lui Io Constantin Voievod. S-a uitat cu mirare la cei doi cai mărunți, cu șeile puse pe ei și la măgarul încărcat cu doi desagi. „Plecați chiar acum”, i-a spus arhimandritul care transmitea ordinul superiorului său. Ieromonahul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Sfânta Slujbă. Fiind Sâmbăta lui Lazăr se făcea liturghie pentru pomenirea morților, gândi Ștefan. Arhimandritul nu-l recunoscu pe Ștefan în chipul poslușnicului atunci când l-a miruit și lucrurile au rămas așa, cărțile sfinte purtate în desagi fiind darul de Paște al lui vodă către mânăstire și parohiile din preajma ei; „iar noi nevrednicii am făcut doar cărăușie” precizase ieromonahul, sărutând mâna arhimandritului Ioan, primul stareț al mânăstirii Hurezi, și ceru binecuvântarea pentru a pleca pe drumul de întoarcere. Porniră. Ca să nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fie bine prăjit), că acum o să lipsesc o lună încheiată și, una peste alta, când or să apuce ei să-și mai vadă propriul băiat? Își văd fiica și-i văd pe copilașii fiicei lor, și nu din an în paște, dar nici de ei nu-s cine știe ce mulțumiți. — Și gineri-miu ăsta, zice bătrânu’, dacă fetițelor nu le spui chestia cea mai nimerită din punct de vedere psihologic, dacă nu fac psihologie curată cu propriile mele nepoțele, vrea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
stoic înjurăturile și afuriseniile pline de năduf ale gradatului, continuă cu un aer tâmp să mănânce din gamela plină pe jumătate cu fasole. Căprarul numai că nu ia foc. Roșu de enervare la față, țipă și mai tare la el: Paștele și dumnezeii tăi de mocofan, ce te uiți ca boul la mine? Marș și aranjează piramida! Sau vrei să o fac eu, mă? În fața scenei hilare, câțiva soldați găsesc putere să zâmbească ascuns, pe sub tuleiele abia ieșite, marea majoritate însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cele veșnice, iar în locul său la mănăstire mai rămăsese să viețuiască un ucenic, Ghedeon. Din păcate, cu acest Ghedeon el nu prea reușise să înfiripeze relații la fel de apropiate, așa că nu se ducea în vizită pe la acolo decât din an în Paște. Și când se ducea, chilia îi era ocupată de alte soiuri de musafiri, rude de ale sale, de la Vrancea, chipuri necunoscute, între care nu se simțea în largul ei. Chiar dacă nu-s așa apropiat cu ucenicul lui Pahomie, a zis
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
fată cu șolduri late, cu păr blond și cu apucături când retrograd hipioate, când retrograd rockere, mică de înălțime, automat certată cu părinții. Mie îmi va rămâne doar să citesc, să-mi consolidez cultura și să ies din an în paște în parc, unde voi purta discuții amuzante cu vechii mei amici Lucian și Ovidiu. Istvan a murit anul trecut, Dumnezeu să-l odihnească. Lucian s-a gârbovit de nu-l mai recunoști. Cu antebrațul drept tremurându-i puternic, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de ouă roșii. Atârnă deasupra ușilor În săculeți de plasă. Stau Îngrămădite pe șemineu și sunt coapte În pâinile cruciforme, tsoureki. Dar acum e după-amiază târziu. Masa s-a terminat și fratele meu zâmbește. Pentru că acum vine acea parte a Paștelui ortodox care-i place mai mult decât căutarea ouălor și decât toate jeleurile: ciocnitul de ouă. Toată lumea se adună În jurul mesei din sufragerie. Mușcându-și buza, Capitolul Unsprezece ia un ou din bol, Îl studiază și Îl pune Înapoi. Alege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și acum nu mai avea ce să-l oprească, tatăl meu avea viziuni cu fetițe și mama mea se ruga la un Hristos Pantocrator În care nici măcar nu credea de-a binelea, până când, În sfârșit - exact În acest minut! -, de Paștele Grecesc, În 1959, e pe cale să se Întâmple. Gena e pe cale să-și Întâlnească geamănul. Când spermatozoidul ajunge la ovul, simt o izbitură. Se aude un zgomot puternic, un bubuit, și lumea mea se crapă. Simt cum mă deplasez, pierzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
oamenii nu erau În stare să aibă o relație, fie tocmai intraseră Într-o relație „super“ care avea să se evapore curând, unul dintre parteneri descoperind invariabil la celălalt câte un secret exploziv și tenebros. — Aproape niciodată. Din an În paște mă mai chinui, Încerc, dar nu pot să merg până la capăt, lipsa oricărei urme de pasiune mă face să râd. Mă mir că mă mai suportă, mărturisi Într-un acces de sinceritate. Dar, Într-un fel, lipsa asta de pasiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
culinare, apoi cenușiul oraș Torino), dar știu precis cum tratam eu mișcările copilului din burta maică-mii, fiindcă, cu rușine vă spun, dormeam cu ea încă, profitând de faptul că tata tot lucra pe șantiere și dădea din an în paște pe-acasă. Ei bine, nu chiar la fiecare izbitură, dar la cele mai multe dintre ele, ziceam e Dudu, e Dudu Georgescu, pentru că eram convins că lovește cu capul. După aceea, mai exact după ce el a ieșit din burta uriașă în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bătăușilor...! Toate aceste amănunte fiind cunoscute, Tony Pavone avea șansă să opțină aprobarea celor treisprezece membri a-i comisiei, Însă trebuia să lucreze cu mare atenție ca nu care cumva, să apară pe cerere un singur„VETO” Se apropiau Sărbătorile Paștelui. Întreaga suflare omenească alerga prin magazine să procure o bucățică de carne din oricare animal s’o nimeri - desigur nu putea fi vorba de miel, acesta constituia infracțiune dacă aveai cutezanța să-l jertfești aducându-l spre vânzare populației Înfometate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
s-au întors în Galilea, în cetatea lor Nazaret. 40. Iar Pruncul creștea și se întărea; era plin de înțelepciune, și harul lui Dumnezeu era peste El. 41. Părinții lui Isus se duceau la Ierusalim în fiecare an, la praznicul Paștelor. 42. Cînd a fost El de doisprezece ani s-au suit la Ierusalim, după obiceiul praznicului. 43. Apoi, după ce au trecut zilele praznicului, pe cînd se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Părinții Lui n-au băgat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
să dea pe Isus în mîinile lor, fără știrea norodului. 7. Ziua praznicului Azimilor, în care trebuiau jertfite Paștele, a venit. 8. Și Isus a trimis pe Petru și pe Ioan și le-a zis: "Duceți-vă de pregătiți-ne Paștele, ca să mîncăm." 9. Unde voiești să pregătim?" L-au întrebat ei. 10. El le-a răspuns: "Iată, cînd veți intra în cetate, vă va ieși înainte un om, ducînd un ulcior cu apă; mergeți după el în casa în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]